ADJECTIVUL

Definiție
Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect (lucru, ființă, fenomen al
naturii etc).

Adjectivul determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz.

Casa nouă este frumoasă.
Casele noi sunt frumoase.
Clasificare:
a) după structură:
- simple: dulce, drag, mândru etc.;
- compuse: cuminte, preasfânt, atotștiutor, alb-gălbui, româno-american.
b) după formele pe care le ia în timpul flexiunii:
- variabile (își schimbă forma);
- invariabile (nu își modifică forma);
Adjectivele variabile pot avea:
- o terminație – mare (fată mare, băiat mare);
- două terminații – vesel (fată veselă, băiat vesel)
De asemenea:
- două forme flexionare – mare (fată mare, băiat mare, fete mari, băieți mari);
- trei forme flexionare – mic (fată mică, băiat mic, fete mici, băieți mici);
- patru forme flexionare – vesel (fată veselă, băiat vesel fete vesele, băieți veseli).

Adjective invariabile: vivace, gata, eficace, motrice, vernil. gri, mov, roz, bej.
Excepție: tenace, vorace, sagace, rapace – care au forma de plural în i.

Adjectivele pot fi:

- propriu-zise: sincer, simpatic etc.
- participiale: deschis, ofilit etc.
- geruziale: tremurânde, surâzânde.

Gradele de comparație

Gradele de comparație sunt formele pe care le ia adjectivul pentru a arăta în ce măsură un obiect are o însușire
în raport cu alte obiecte sau cu alte momente ale existenței sale.

1. Pozitiv (exprimă o însușire a obiectului fără ca aceasta să fie comparată; este forma din dicționar a adjectivului);
atent
2. Comparativ (care exprimă însușirea unui obiect prin raportare la însușirea altui obiect sau la însușirea obiectului
într-un alt moment al existenţei sale).
Comparativul este:
a. de egalitate ( tot atât de atent, la fel de atent);
b. de inegalitate:
- de superioritate (mai atent);
- de inferioritate (mai puţin atent).
3. Superlativul (care exprimă intensitatea maximă a însuşirii).
Superlativul este:
a. relativ, când gradul maxim al intensităţii este stabilit prin comparaţie:
- de superioritate (cel mai atent);
- de inferioritate (cel mai puţin atent);
b. absolut, când exprimă intensitatea la un grad maxim, fără raportare la un reper:
 - de superioritate (foarte atent);
- de inferioritate (foarte puţin atent).

Mijloace expresive folosite în redarea superlativului absolut:

- adverbe: prea, tare – tare ciudat;
- mărci expresive ale gradării: grozav de, extrem de, din cale-afară de, nespus de, nevoie mare,
extraordinar de, teribil de, nemaipomenit de, colosal de, nemaiauzit de - nespus de frumos;
- substantive cu valoare de adverb: tufă, tun, butuc, bocnă – înghețat tun;
- repetarea adjectivului: mică-mică;
- reluarea adjectivului printr-un diminutiv: singur-singurel;
- reluarea adjectivului prin forma de genitiv plural: deșteapta-deșteptelor;
- prelungirea unor sunete: rrrrrrece.

Observație - Unele adjective nu au grade de comparaţie, pentru că sunt la origine (în limba latină)
comparative sau superlative superior, inferior, anterior, posterior, optim, major, minor etc.), pentru că însuşirea
exprimată nu poate fi modificată (etern, egal,viu, mort, rotund, pătrat, complet, unic, egal, perfect, unic, principal
etc.) sau pentru că sensul cuvântului nu permite comparaţia (cosmic, braşovean etc.).

Funcțiile sintactice ale adjectivului

1. Atribut adjectival (care, ce fel de?) – Cartea verde este pe masă.

2. Nume predicativ - Cartea este interesantă.
3. Complement prepozițional (cu cine?, cu ce?, de cine?, de ce?, pentru cine?, pentru ce?, despre cine?,
despre ce?) – Din alb s-a făcut negru.
4. Complement circumstanțial de timp (când?) De mic, vorbește cu cei din jur.
5. Complement circumstanțial de mod (cum?) Dan e mai harnic decât mine.

Model de analiză:
verde – Atribut adjectival
adjectiv propriu-zis, simplu, variabil, o terminație, 2 forme flexionare, gen feminin, numărul
singular, caz N, grad pozitiv