Vezi, rândunelele se duc,
aşează bruma peste vii –
O, vino iar în al meu braţ,
Să reazim dulce capul meu
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Te ridicam de subsuori
În lumea asta sunt femei
Dar, oricât ele sunt de sus,
Căci tu înseninezi mereu
mândră decât orice stea,
Târzie toamnă e acum,
lanurile sunt pustii,
Se scutur frunzele de nuc, S-
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
Să te privesc cu mult nesaţ,
De sânul tău, de sânul tău!
Când ne plimbam prin văi şi lunci,
De-atâtea ori, de-atâtea ori!
Cu ochi ce izvorăsc scântei,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Viaţa sufletului meu, Mai
Iubita mea, iubita mea!
Se scutur frunzele pe drum, Şi
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?