Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Vascularizaţia şi inervaţia:
Arterială: artera facială, artera infraorbitară, artera palatină descendentă, arterele alveolare
superioare anterioare şi posterioare, artera sfenopalatină.
Venoasă: vena facială, plexul venos pterigoidian,vena oftalmică inferioară. Limfatică: către fosa
ptrigopalatină, dar şi în ganglionii submandibulari.
Nervii senzitivi provin din trigemen (V2), nervii alveolari superiori anteriori, mijlocii, posteriori, nervul
palatin mare, prin nervul infraorbitar.
1.3.3. Sinusul etmoidal
Este format din celule şi semicelule etmoidale, acestea din urmă fiind la marginea labirintului
etmoidal şi vor fi completate cu oasele cu care acestea se articulează, astfel:
- superior- semicelulele vor fi completate de osul frontal care la mijlocul părţii orbitale prezintă
incizura etmoidală ale cărei margini laterale conţin semicelule aeriene ce se vor aplica peste
semicelulele etmoidale superioare;
- inferior- în acelaşi mod se va comporta osul maxilar care în partea supero- medială a corpului său
conţine semicelule (celulele care se prelungesc de la acest nivel în podeaua orbitei sunt cunoscute ca
„ celula Haller”)
- anterior- semicelulele vor fi completate de către osul maxilar;
- posterior- semicelulele din marginea posterioară a labirintului etmoidal se vor
aplica pe semicelulele din partea supero- laterală a feţei anterioare a
sfenoidului.
Cea mai posterioară celulă etmoidală se poate extinde înapoia peretelui anterior sfenoidal; această
celulă- celula Onodi- are raport cu nervul optic.
Tavanul labirintului etmoidal, fiind completat superior de osul frontal, va fi situat superior faţă de
nivelul lamei ciuruite a etmoidului.
Volumul etmoidului: 7 ml
Raporturi:superior: fosa canină; lateral: orbita; posterior: sinusul sfenoidal, nervul optic; anterior:
sinusul frontal
Vascularizaţie şi inervaţie:
- artere: sfenopalatină, etmoidală anterioară şi etmoidală posterioară,
- vene: etmoidală anterioară, etmoidală posterioară,
- limfatice: ganglionii submandibulari ( etmoidul anterior) şi ganglionii
retrofaringieni ( grupul posterior)
- nervii senzitivi (din V1): nervii etmoidal anterior şi posterior,
- nervii vegetativi parasimpatici din ramurile orbitale ale ganglionului
pterigo-palatin.
1.3.4. Sinusul sfenoidal
Este situat posterior faţă de fosa nazală, fiind cel mai posterior sinus paranazal. Dimensini la adult:
înălţime: 20 mm; adâncime: 21-23 mm; lăţime: 17-18 mm
Volum la adult: 7,5 ml
Sinusul sfenoidal se poate extinde la nivelul rădăcinilor proceselor pterigoidiene, în aripa mare a
sfenoidului sau în partea bazilară a occipitalului.
Alteori sinusul sfenoidal poate fi foarte mic, dar cavitatea din corpul sfenoidului poate să fie formată
de o celulă etmoidală posterioară care a penetrat corpul sfenoidului.
Cele două sinusuri sfenoidale sunt separate în interiorul corpului osului sfenoid printr-un sept osos
intersinusal, deseori deviat de la linia mediană sau incomplet.
Sinusul sfenoidal are 6 pereţi:
- peretele superior corespunde podelei fosei cerebrale anterioară şi mijlocie şi prezintă următoarele
elemente importante: şanţul chiasmatic şi şaua turcească.
- pereţii laterali prezintă şanţul carotic străbătut de sinusul cavetnos, telescopat de artera carotidă
internă, plexurile venos şi nervos simpatic pericarotic intern şi nervii cranieni oculomotor ( III),
trohlear ( IV) şi abducens (VI). Lateral de acest
şanţ este aripa mare a sfenoidului la baza căreia sunt găurile ovală ( nervul mandibular), rotundă
( nervul maxilar) şi spinoasă ( artera meningee medie). În baza procesului pterigoidian are traiect
canalul vidian ( cu artera şi nervul vidian) care poate să se invagineze în peretele lateral al sinusului.
- peretele posterior- cu direcţie posterioară descendentă de la dorsum-ul selar, intră în alcătuirea
clivusului.
- peretele anterior şi peretele inferior intră în alcătuirea tavanului fosei nazale. Pe linia mediană,
peretele anterior prezintă creasta sfenoidală care se articulează cu marginea posterioară a lamei
perpendiculare a etmoidului.
Ostiumul sfenoidal se află pe peretele anterior şi se deschide la nivelul recesului sfeno- etmoidal.
Ostiumul sfenoidal are următoarele dimensiuni: 2mm/ 3mm şi se află la 10 mm deasupra podelei
sinusului sfenoidal.
Raporturi: superior: chiasma optică, glanda hipofiză, lobii frontali ai emisferelor cerebrale, tracturile
olfactive; inferior: tavanul nazo- faringelui; posterior: trunchiul cerebral şi artera bazilară; anterior:
recesul sfeno-etmoidal şi celulele etmoidale posterioare; lateral: artera carotidă internă, sinusul
cavernos, nervii III, IV, VI Vascularizaţie şi inervaţie:
- artere: etmoidale posterioare;
- vene: etmoidale posterioare;
- limfatice: ganglionii retrofaringieni;
- nervi senzitivi: etmoidali posteriori;
- nervi vegetativi ( parasimpatici): din ramurile orbitale ale ganglionului
pretigo-palatin
Dintre principalele funcţii teoretice ale sinusurilor paranazale enumerăm: condiţionarea aerului,
reducerea greutăţii craniului, uşurarea înaintării craniului în apă, rigididatea mecanică, măresc
dimensiunile craniului, distribuie egal influxul de aer în timpul inspirului, adjuvant în procesul
inspirator, amplifică rezonanţa vocală, suplează creşterea şi arhitectura facială, pneumatizarea
normală a craniului, ocupă spaţiile dintre pilierii osoşi, asigură protecţia structurilor cerebrale-
această ipoteză consideră că sinusurile sunt plasate strategic între locul de impact al unor forţe
exterioare cu structurile cerebrale sau/şi organele de simţ, rezervor respirator al secreţiei mucoase,
asigură protecţia termică a SNC şi organelor de simţ, măresc baza craniană şi oferă suport pentru
fixarea dentiţiei permanente.
Funcţionarea normală a sinusurilor paranazale depinde de trei componente esenţiale: 1) secreţie
normală;
2) integritatea funcţiei ciliare;
3) patenţa ostială. Aceste componente asigură clearance-ul continuu al secreţiilor