Atestat

Politica de produs bancar

 OPIS
1) Argumentul

2) Continutul

2.1 Date generale BCR

2.2 Produsul in acceptiunea marketingului

2.3 Gama de produse si dimensiunile ei

2.4 Ciclul de viata al produselor

2.4.1 Etapele parcurse de produs

2.4.2 Varsta produsului

2.5 Produsele noi

2.5.1 Factorii care favorizeaza succesul produselor noi

2.5.2 Factorii care pot impiedica succesul noilor produse

2.6 Strategii de produs

2.7 Studiu de caz

2.7.1 Produse bancare si servicii bancare

3) Concluzii

4) Bibliografie

2) ARGUMENT
 Serviciile financiar-bancare se pot define ca “activitati,beneficii si
satisfactii legate de vanzarea si cumpararea de bani,care ofera valoarea
financiara utilizatorilor si clientilor.” Furnizarea de produse si servicii
financiare se realizeaza prin diferite tipuri de institutii:

-serviciile bancare prestate cu precadere de catre banci si institutii

financiare (agentii de schimb,case de economii,case de imprumut,case de
amanet,societati de credit pentru constructii,companii de leasing si
fransiza,organizatii emitente de carduri) care se plaseaza in cadrul relatiilor
financiare in pozitie de intermediari intre posesorii de disponibiliati banesti
si solicitantii acestora;

-servicii de asigurare prestate de societati comerciale specializate

(companii de asigurare),in schimbul primelor incasate de la persoanele fizice

si juridice asigurate.Aceste societati apar si in calitate de intermediari

financiar intre clientii asigurati si diversi solicitanti de resurse financiare;

-servicii bursiere prestate cu precadere de catre bursele de valori,dar si

de catre banci si agentii de schimb,care apar in calitate de intermediari intre
vanzatorii si cumparatorii de titluri prin efectuarea de tranzactii.Desi nu
presteaza servicii financiare,dar functioneaza dupa acelasi mecanism,se mai
pot adauga bursele de marfuri si cele valutare.

Institutiile de servicii financiare actioneaza pe doua mari piete-

companii si persoane fizice,care traverseaza la randul lor,sectoarele publice
si private,comerciale si industriale,interne si internationale.

2) Continutul propriu-zis
 2.1 Date generale despre BCR

Banca Comerciala Romana (BCR),membra a Erste Group,este o banca

universala a carui portofoliu este destinat atat clientilor individuali cat si
celor corporativi.

Guvernanta corporative desemneaza mecanismele dupa care o

companie este condusa si controlata. Se refera la relatiile dintre conducerea
unei intreprinderi ,consiliul de administratie alacesteia,actionarii sais i alte
parti interesante ,cum ar fi angajatii si reprezentantii acestora . “Guvernanta
determina totodata cadrul in care se definesc obiectivele precum si
mijloacele prin care aceste obiective pot fi atinse si prin care se poate asigura
o monitorizare a rezultatelor obtinute. “

In industria bancara din Romania isi desfasoara activitatea atat

institutiile de credit membre ale unor holdinguri multinationale cat si
institutii de credit cu capul autohton. La o simpla analiza a situatiei pietei
romanesti s-au observant diferente de abordare in functie de apartenenta sau
nu la un grup bancar European.

Principalele aspect ale sistemelor bazate pe macanismele bancilor

mama releva faptul ca,in esenta acestea au fost preluat ad-literam
mecanismele grupului,ancorand totusi si elementele legislative
romanesti,cum ar fi: Ordonanta de Urgenta nr 99/2006,privind institutiile de
credit si adecvarea Capitalului (cu modificarile ulterioare),Legea nr 58/1998
privind activitatea bancara,republicata sau legea societatilor romanesti.

Bancile autohtone sunt societati comerciale pe actiuni si functioneaza

ca persoane juridice romane de drept privat,in conformitate cu legislatia in
vigoare,prevederile Actului Constitutiv si a reglementarilor interne.

Banca Comerciala Romana – S.A,infiintata potrivit Hotararii Guvernului

nr.1011/1990,prin preluarea de la Banca Nationala a Romaniei a operatiunilor
specific unei banci comerciale , si-a demarat activitatea in noul cadru
economico-financiar care se contura dupa mutatia social-politica intervenita
in decembrie 1989 Inmatriculata in Romania din 1990 ca societate pe
actiuni,Banca Comerciala Romana este autorizata de Banca Nationala a
Romaniei sa desfasoare activitati in domeniul bancar.

Fondata la 1 decembrie 1990,in cadrul procesului de restructurare pe

doua niveluri a sistemului bancar romanesc,Banca Comerciala Romana a
inceput sa functioneze prin preluarea portofoliului de credite pentru
industrie,gestionat anterior anterior de Banca Nationala a
Romaniei ,continuand astfel o traditie de peste 50 de ani de activitate
comerciala.

Capitolul 1:Banca Comerciala Romana

Notiuni Generale

Banca Comerciala Romana (BCR),membra a Erste Group ,este cel mai

important grup financiar din Romania.Include opertiuni de banca universal
(retail,corporate & investment,banking,trezorerie si piete de capital),precum
si societati de profil de pe piata leasingului,managementului
activelor,pensiilor private,a bancilor de locuinte si a serviciilor bancare prin
telefon mobil.

BCR ocupa primul loc in Romania dupa valoarea activelor 9peste 16

mld EUR ),dupa numarul de client sip e segmentele de economisire si
creditare.BCR este cel mai valoros brand financiar din Romania ,dupa gradul
de incredere al clientilor si dupa numarul celor pentru care BCR este
principal institutie cu care fac banking.

BCR ofera gama complete de produse si servicii financiare prin

intermediul unei retele de 41 de centre de afaceri dedicate companiilor si 561
de unitati retail localizate in majoritatea oraselor din intreaga tara cu peste
10.000 de locuitori.Clientii BCR au la dispozitie cea mai mare retea nationala
de ATM-peste 2.200 de bancomate si POS-13.500 de terminale pentru plata
cu cardul la comercianti,precum si servicii complete de Internet
banking ,phone-banking si e-commerce.

Principalul domeniu de activitate al Bancii este “intermedierea

monetara”cod CAEN 641). Activitatea principala a bancii consta in “Alte
activitati intermediare monetare”(cod CAEN 6419).

Date generale despre firma:

CUI: 361757

RC: J40/90/1991

Capital social: 1.625.341.614,50 lei

Adresa: Bd.Regina Elisabeta Nr.5,Sectorul 3,Bucuresti

Cod postal: 030016

Din 2006 cand o fost integrate efeciv in grupul Erste,BCR a trecut

printr-un proces de restructurare si modernizare,cea mai mare parte a
etapelor prevazute fiind parcurse inainte sa izbucneasca criza ,spre finalul
anului 2008.Totusi banca nu a reusit sa genereze pentru austrieci
randamentul asteptat.

BCR a fost lovita in plin din criza,in conditiile in care valoarea

creditelor neperformante s-a apropiat de 30%,din portofoliul total de
credite,atat pe partea de retail cat si pe partea corporate,iar institutia de
credit a pierdut atunci trei puncte procentuale din cota de piata.In 2014,BCR
a vandut in doua tranzactii peste 700 mil. Euro credite neperformante,iar la
jumatatea lunii trecute a scos la vanzare in bloc un pachet de credite
neperformante de 3,6 mld.euro,ceea ce arata ca cea mai mare banca din
Romania incearca sa-si curate cat mai repede bilantul afectat de criza.

In decembrie 2014,valoarea totala a activelor BCR era de 59 miliarde

de lei,ceea ce inseamna o cota de piata de circa 16%.Activele intregului
sistem bancar insumau in decembrie anul trecut 364 miliarde de lei.
 BCR a fost primul jucator din sistemul bancar care a trecut la vanzarea
de credite de retail,exclusive in lei,in toamna anului 2012.In top ZF 100 Cele
mai valoroase companii din 2010,BCR ocupa pozitia 8 avand o valoare de
1.898 mil.euro.

Anul infiintarii: 1990

Banca Comerciala Romana,cea mai importanta banca din Romania,isi

inscribe numele pe lista bancilor comerciale nou create si reorganizate dupa
1989.Este o institutie speciala,ce poate fi considerata o banca noua pentru ca
actul sau de nastere poarta data de 1 decembrie 1990,dar in acelasi timp,prin
activitatea pe care o desfasoara in cadrul Bancii Nationale din care se
desprinde,ese deopotriva o banca cu traditie in domeniul bancar.In pofida
greutatilor intampinate,BCR a reusit sa devina una din cele mai puternice si
prestigioase banci romanesti.

Banca Comerciala Romana are ca obiect de activitate atragerea si

formarea de depozite banesti,in lei si valuta,de la persoane fizice sau
juridice,din tara si strainatate,acordarea de credite pe termen scurt,mediu si
lung,efectuarea de servicii bancare,operatiuni pentru activitatea de comert
exterior si alte operatiuni bancare,potrivit legii.
 2.2 Produsul in acceptiunea marketingului

Produsul contine 5 niveluri :

1. Produsul de baza (nucleul produsului), este reprezentat de

serviciile sau avantajele principale pe care consumatorii le identifica sub
forma unor necesitati, in momentul achizitionarii produsului.

            2. Produsul generic (tangibil). Este nucleul invelit cu toate

caracteristicile sale. Este ceea ce se recunoaste imediat ca fiind  oferta (ex.: un
sampon, un seminar de perfectionare, un candidat politic).

            3. Produsul asteptat corespunde multimii atributelor pe care

cumparatorul se asteapta sa le gaseasca la un produs (ex.: un ceas care sa indice
ora, un hotel care sa fie curat si sa dispuna de un personal primitor).

            4. Produsul global, numit uneori metaprodus reprezinta totalitatea

caracteristicilor pe care fabricantul le ofera produsului generic pentru a se
diferentia. Astfel, un producator ofera clientului pe langa ordinator si softuri de
baza pentru aplicatii, servicii de intretinere si diverse prestatii intelectuale
(educatie, asistenta, consulting). Este vorba mai curand de solutii decat de un
produs global.

            Analiza produsului global a determinat orientarea mai multor

intreprinderi pentru vanzarea de sisteme decat de produse.

            5. Produsul potential este format din toate ameliorarile si

transformarile inclusiv pentru produsele de baza.

In acceptiunea marketingului, componentele ce definesc un produs pot fi grupate

astfel:

a) componente corporale;

b) componente acorporale;

c) comunicatiile privitoare la produs;

d) imaginea produsului.
a) Componentele corporale se refera la caracteristicile merceologice ale
produsului si ale ambalajului sau, determinate de substanta materiala a
acestora si utilitatea functionala.

            In aceasta componenta intra:

- calitatea produsului;

-  forma;

-  gabaritu

-  capacitatea;

-  structura;

-  continutul;

-  greutatea;

-  densitatea;

-   puterea instalata si rezistenta la actiunea factorilor de mediu.

            b) Componentele acorporale se refera la elemente nemateriale si

anume:

-   numele si marca;

-   modul de folosinta;

-   protectia legala prin brevetul de omologare;

-   licenta de fabricatie sau comercializare;

-   pretul;

-   termenul de garantie;

-   alte elemente.
            c) Comunicatiile privitoare la produs cuprind informatiile
transmise de producator sau distribuitor cumparatorului sub diferite forme
promotionale prin care este prezentat produsul in scopul cumpararii lui.

            d) Imaginea produsului. Este o componenta motivationala si

priveste perceperea produsului de catre consumator.

            O imagine clara, pozitiva ofera produsului o pozitie de sine statatoare

si invers. Sigur, invers inseamna compromiterea succesului produsului pe
piata.

            Desigur ca imaginea unui produs se asociaza in multe cazuri cu

destinatia si utilitatea lui, care in frecvente cazuri prezinta nuante de
exclusivitate. Spre exemplu: fardul este numai pentru femei, pipa se
adreseaza barbatilor, iar jucariile copiilor.

2.3: Gama de produse si dimensiunile ei

Firmele,indiferent de marimea si profilul lor de activitate,isi fixeaza ca

obiectiv legat de political or de produs oferirea a cat mai multe produse
consumatorilor potentiali.Pentru a se dezvolta si a rezista atacurilor
concurentilor,firmele trebuie sa-si construiasca o gama de produse apta sa
cucereasca piata.

De regula,oferta intreprinderii nu se reduce la un singur produs.Ea

este alcatuita din mai multe produse care alcatuiesc gama de produse a
intreprinderii.Aceasta este alcatuita dintr-un grup de produse inrudite prin
satisfacerea unei nevoi sociale sau/ si prin caracteristici fizice ssi chimice
asemanatoare.
In cadrul unei game de produse pot exista mai multe linii de produse.O linie
are in component produse omogene din punct de vedere al materiei prime
sau al tehnologiei de fabricatie.Avand in vedere elementele mai sus
prezentate,se pot defini dimensiunile gamei de produse:

f Lungimea ,este data de efectivul de produse distincte din cadrul intregii

game de produse;

f Largimea ,este reprezentata de suma numarului de linii de produse din

cadrul gamei;

f Profunzimea ,consta in identificarea numarului de produse distincte din

cadrul fiecarei linii de fabricatie;

Cunoasterea dimensiunilor gamei de produse permite formularea de

aprecieri comparative intre firme ce obtin aceleasi produse si servesc,in
acelasi timp,ca puncte de reper in formularea strategiilor de produs.Orice
gama de produse trebuie sa aiba echilibru,care se poate asigura atat in faza
de viata a produsului(conceptie,pregatirea lansarii,lansarea propriu-zisa,viata
efectiva a produsului si inlaturarea sa),cat si in functie de cifra de afaceri.

2.4: Ciclul de viata al produselor

Dinamismul economico-social determina o evolutie

permanenta,cantitativa si calitativa,a nevoilor de consum ale
populatiei.Schimbul dintre generatiile de produse,care se adreseaza acestor
nevoi trebuie sa se realizeze treptat,la interval de timp diferite de la un
sector economic la altul.Convietuirea unor produse “imbatranite” cu unele
“tinere” este un lucru firesc,des intalnit.
 Desi exista si produse insensibile la scurgerea timpului,care raman cu
aceeasi infatisare,chiar daca nu si cu aceeasi pozitie pe
piata(zahar,sare,petrol,minereuri etc),cele mai multe produse isi circumscriu
existent intr-un anumit interval de timp.Se poate vorbi astfel de un “ciclu de
viata” al produsului.Acesta reprezinta perioada de timp pe care o petrece
produsul pe piata,debutand cu lansarea acestuia si terminand cu retragerea
lui de pe piata.

2.4.1:Etapele parcurse de produs

Principalele etape pe care le parcurge produsul de-a lungul prezentei sale pe

piata sunt:

1. Lansarea : se caracterizeaza prin cresterea foarte lenta a volumului de

vanzari,odata cu inceperea fabricatiei; alegerea strategiei de lansare
nu este simpla,de modul ei de solutionare deprinzand soarta noului
produs pe piata.
Cheltuielile de promovare inregistreaza cu ocazia lansarii,nivelul cel
mai ridicat,fiind necesare informarii consumatorilor asupra produsului
si asigurarii distributiei acestuia.
2. Cresterea : se caracterizeaza prin sporul vanzarilor si a profilului.
3. Maturitatea : se caracterizeaza prin incetinirea ritmului de crestere a
volumului de vanzari si a profilului,prin stabilizarea lor.
Produsul tinde sa devina in aceasta faza bine cunoscut,de cele mai
multe ori,posibil de concurat.De aceea,este important ca acesta sa fie
perfectionat,si eventual,diversificat,in continuare.
4. Declinul : reprezinta ultima faza de viata a produsului,presupunand
scaderea continua a beneficiilor,pana la anularea acestora.
 Ca urmare a declinului cererii,firmele sunt nevoite sa-si restranga
gama de fabricatie ,sa renunte la unele canale de distributie,sa reduca
efortul promotional,sa scada pretul sau chiar sa paraseasca piata.

2.4.2:Varsta produsului

Se poate vorbi de “varsta” pe care o are produsul la un anumit

moment.Acesta reprezinta etapa din ciclul de viata in care se afla un produs
intr-un anumit moment al existentei sale.

Reprezentarea grafica a etapelor ciclului de viata a unui produs se

poate realiza tinand cont de evolutia,in timp ,a volumului vanzarilor
produsului respective.Uneori,daca exista informatii in acest sens,se poate
utiliza si evolutia in timp a gradului de fidelitate a consumatorilor fata de
produs.

Identificarea evolutiei in timp a produselor pe piata este foarte

importanta,pentru ca permite intreprinderii repartizarea judicioasa a
resurselor de care dispune.Astfel in perioada de lansare resursele
intreprinderii trebuiesc indreptate in special spre zona promovarii,pentru a
asigura o mai rapida penetrare pe piata a noului produs.De altfel,fiecare
etapa a ciclului de viata a unui produs determina o anumita repartizare a
efortului in cadrul mixului de marketing.Un tablou concret se regaseste in
urmatorul tabel :

Etapa Lansare Crestere Maturitate Declin

Politica F I N PI FP FI I N P FPI FI I N PI FPI F I N P FPI
I I I I I
Produs √ √ √ √
Pret √ √ √ √
Distributie √ √ √ √
Promovare √ √ √ √
Nota:FI=foarte important,I=important,N=nici nici,PI=putin
important,FPI=foarte putin important.

2.5:Produsele noi

Inlocuirea produselor vechi,”imbatranite” normal sau chiar “inainte de

vreme”,cu altele noi reprezinta in momentul actual o actiune importanta si
nu lipsita de riscuri.

In prezent amploarea procesului de lansare a noilor produse este atat de

mare incat se poate spune ca asistam la o explozie a aparitiei de produse
noi.Acest lucru este determinat de o serie de factori,printre care se numara:
cuceririle din domeniul stiintei si tehnicii,perspectivele epuizarii unor
resurse traditionale,concurenta din ce in ce mai puternica,evolutia nevoilor
de consum etc.

Lansarea pe piata a unui nou produs sau a unei variante imbunatatite

a unui produs existent ,constituie punctul de plecare al procesului de lansare
a unui produs nou.Durata totala a acestui process,care are ca punct terminus
prezentarea noului produs pe piata poate sa varieze(de la cateva luni la
cativa zeci de ani),in functie de natura si destinatia respectivului produs.
 Acceptarea noilor produse lansate pe piata,de intreprindere,de catre
consumatorii potentiali,nu se realizeaza dintr-odata.Unii dintre acestia
accepta produsul mai rapid,iar altii mai lent.

2.5.1:Factorii care favorizeaza succesul produselor noi

Datorita faptului ca destule produse nu sunt lansate cu succes,multe

intreprinderi doresc sa identifice anumite modalitati prin care sa le
sporeasca sansele de reusita,atunci cand lanseaza noi produse.Pentru a
realiza acest lucru,se poate incerca identificarea produselor noi de success si
determinarea elementelor commune ale acestora.Astfel,pe baza studiilor
effectuate de-a lungul timpului au fost identificati mai multi factori.

Un prim factor il constituie superioritatea unei anumite caracteristici a

produsului(de exemplu,calitatea superioara,garantia produsului etc.).Mai
exact,produsele care detin un mare avantaj pot sa aiba success in peste 95%
din cazuri,cele care detin un avanta moderat in aproximativ 50% din
cazuri,iar cele care detin un avantaj minim au success in circa 20% din
cazuri.

Un alt factor al succesului il reprezinta definirea corespunzatoare a

conceptului de produs,inainte de realizarea lui efectiva.Intreprinderea
trebuie sa-si defineasca si sa determine consumatorii potentiali,cerintele pe
care trebuie sa le satisfaca produsul,precum si avantajele pe care va trebui sa
le ofere in lupta concurentiala.

Alti factori ai succesului pot fi: armonizarea in plan tehnologic si de

marketing a produselor,calitatea executiei in fiecare faza a procesului
productive precum si potentialul de absorbtie a pietei.
 2.5.2:Factorii care pot impiedica succesul noilor
produse

Principalii factori ce au efecte negative asupra procesului de lansare a

noilor produse sunt:

-Lipsa resurselor financiare.Multe firme desi au idei bune ,nu le pot pune in
aplicare din lipsa banilor;

-Lipsa unor idei originale de produse noi.In anumite domenii pot exista
putine posibilitati de imbunatatire a produselor (sare,produse
siderurgice,detergent etc);

-Costurile ridicate ale procesului de proiectare si realizare de noi

produse.De exemplu ,in industria automobilelor lansarea unui nou produs
presupune cheltuieli de cateva miliarde de dolari,motiv pentru care multe
firme mai mici si-au pierdut independent;

-Restrictiile sociale si guvernamentale.Produsele noi trebuie sa corespunda

unor criteria ale pietei-tinta precum protectia consumatorilor si a mediului
inconjurator;

-Scaderea duratei “ciclului de viata” al majoritatii produselor,datorita unor

cauze diferite precum nivelul concurentei,progresul tehnico-stiintific etc.
 2.6:Strategii de produs

In ansamblul de marketing a intreprinderii,strategia de produs ocupa

locul central,intrucat produsul este mijlocul prin care se obtine
venitul.Strategia de produs cuprinde un ansamblu coerent de decizii ce
vizeaza dimensiunile si structura gamei de produse,gradul de noutate,nivelul
calitativ al produselor etc.

Strategia de produs este deosebit de complexa, intrucat fiecare

element ce defineste produsul total necesita elaborarea unei anumite
strategii,astfel incat ea include determinarea caracteristicilor tehnice
asteptate de client,integreaza optiunile psihologice care vor fi prezentate in
alegerea formelor si designului si presupune luarea in considerare a
aspectelor directe legate de produs cum ar fi :numele,marca,serviciile etc.

In conceperea strategiei de produs, ca parte organica a strategiei

intreprinderii experienta practica indica necesitatea parcurgerii mai multor
pasi:

- analiza-diagnostic al potentialului intern si mediului extern al firmei;

- identificarea cailor de crestere a pietii produsului;
- formularea obiectivelor strategiei generale;
- pozitionarea produsului in cadrul gamei;
- formularea si evaluarea strategiilor de produs in cadrul mixului de
marketing;
- controlul permanent al derularii operatiunilor de implementare a
strategiei si eventualele interventii corective asupra acesteia,ca raspuns
la un feed-back c ear solicita-o;
Tipurile de strategii de produs se delimiteaza in functie de:
1.gradul de innoire a produselor-permite adoptarea strategiilor de:
a.asimilare de noi produse care sa asigure competitivitate pe piata;
b.perfectionarea produsului prin care se urmareste imbunatatirea
periodica a parametrilor calitativi ai produsului existent in
nomenclatorul de fabricaie;
c.mentinerea gradului de noutate-care sa-i asigure o anumita pozitie
competitiva pe piata;
2.dimensiunile si structura gamei de produse-impune strategiile de:
a.diversificarea gamei-prin care se urmareste nuantarea modalitatilor
de satisfacere a nevoii careia i se adreseaza prosului si astfel marimea
numarului de consumatori.Diversificarea se poate realiza in mai multe
directii:
-diversificarea pe verticala-prin prelungirea in amonte sau aval a unei
linii de produse;
-diversificarea pe orizontala-prin marirea numarului liniilor gamei de
produse;
-diversificarea laterala-prin dezvoltarea gamei de produse in directii
conexe structurii de baza;
b.stabilirea gamei-prin care se asigura mentinerea pozitiei castigate de
intreprindere pe piata si pastrarea prestigiului de care se bucura in
randul clientilor;
c.restrangerea gamei-prin care se urmareste eliminarea produselor cu
grad avansat de uzura morala si cerere in scadere aflandu-se in faza de
declin a ciclului de viata, dar si simplificarea structurii sortimentale
pana la limita unor dimensiuni, care sa permita o demarcatie neta;
d.innoirea gamei-ce conduce la crearea de noi linii de produse in
cadrul gamei existente, urmarind inlocuirea produselor imbatranite si
atragerea consumatorilor acestora catre noile produse;
3.nivelul calitativ al produselor permite strategii de:
a.adaptare calitativa-la nivelul cerintelor consumatorilor si al ofertei
concurentilor;
b.diferentiere calitativa-in raport cu specificul segmentelor de piata,
de veniturile pe care sutn dispuse diversele segmente de consumatori sa
le utilizeze pentru produsul respectiv;
c.stabilitate calitativa-in cazul in care nu au aparut modificari
deosebite in segmentele pietii;
4.scopul urmarit-determina o strategie:
a.de crestere-care urmareste marirea volumului sau gamei de produse
prin cresterea gradului de saturare a pietelor,diversificarea productiei;
b.a productivitatii-care vizeaza imbunatatirea produselor,utilizarii
lor,a productiei,a metodelor de organizare,planificare si conducere a
activitatii intreprinderii.
5.caile folosite pentru mentinerea pe piata,eventual cresterea cotei de
piata sau introducerea pe o piata existent-se delimiteaza strategii de:
a.imitare-care se pare,este strategia cea mai utilizata incepand din
deceniul opt,deoarece nu-si asuma riscul inovarii,daar daca isi
reinnoieste fara incetare oferta,adduce ameliorari produsului si
patrunde cu viteza mare pe piata,poate aduce success intreprinderii;
b.adaptare-care se poate infaptui prin repozitionarea sau ameliorarea
produsului conform asteptarilor consumatorilor.De obicei adaptarea
unui produs este consecinta progreselor ce apar la nivelul
cumparatorilor,fabricatiei,marketingului,logisticii,serviciilor;
c.pozitionare-care urmareste sa confere produsului sau marcii o noua
postura pe o piata existent.
Fiecare din aceste strategii are o finalitate si de aceea
intreprinderea trebuie sa elaboreze o paleta de variante strategice
distincte,care apoi se combina intre ele in functie de necesitatile
intreprinderii.
 2.7:Studiu de caz

Pentru garantiile acordate, bancile platesc un comision de garantare

care constituie veniturile de baza ale Fondului alaturi de veniturile
financiare. Deasemenea in activitatea curenta o importanta deosebita o are
stabilirea plafonului anual de garantare care de regula nu poate depasi de
trei ori capitalul social al Fondului inclusiv sumele atrase mai putin soldul
garantiilor existente la sfarsitul anului.

            Repartizarea pe banci a plafonului de garantare se face proportional

cu contributia la capital dar si corelat cu pierderile platite fiecarei banci.

            Controlul si evaluarea trebuie sa fie regulate si permanente.

Societatea trebuie sa stie in orice moment care este nivelul capitalului
garantat si dobanda. Riscurile previzibile trebuie evaluate corect, riscul real
trebuie masurat. Evaluarea este legata de efectul multiplicator avut in
vedere, in conformitate cu nivelul acceptat al riscului.

            Trebuie evitate eventualele distorsiuni pe care fondurile de garantare

le pot provoca pe piata. Este totusi practic imposibil sa nu apara distorsiuni,
ca urmare a evaluarii debitorului in cauza.

            Garantarea mareste costul finantarii, dar in acelasi timp compenseaza

lipsa de garantii a debitorului.

            Sitemul de garantare permite o analiza imbunatatita a solicitarilor de

credite si in consecinta respingerea cu mai multa promptitudine a riscurilor
inacceptabile. Sistemul de garantare garanteaza nu numai creditele, ci si
finantarile de capital.

            In masura in care garantarea mareste costul creditului, concurenta

intre banci va permite sa se evite utilizarea sistematica a fondurilor de
garantare.

            Daca o banca inregistreaza o pierdere la un imprumut garantat de

Fond aceasta inainteaza o cerere de piata. Pierderea se interpreteaza ca
nerambursarea de catre client a imprumutului si se inregistreaza in ziua in
care banca intenteaza o actiune legala de executie silita impotriva clientului.

            Pierderea initiala platita de Fond in proportie de 50% se regularizeaza

cu bancile comerciale dupa executarea garantiilor clientului. In masura in
care prin executie s-au obtinut sumele necesare acoperirii intregului debit,
pierderile platite initial sunt restituite de banci Fondului. Daca prin executie
nu se acopera debitul inregistrat de client, diferenta este suportata de banca
si Fond proportional cu procentul de garantare.

2.7.1:Servicii si produse bancare

Caracteristici: produsele si serviciile bancare au unele particularitati

care le diferentiaza fata de celelalte produse si servicii,astfel:

-sunt imateriale dar satisfac anumite cerinte indispensabile

societatii,facilitand circulatia bunurilor material;

-sunt conditionate de reglementari bancare care stabilesc anumite conditii

de functionare,risc,garantare etc.;

-produsele (creditele)dau acces la moneda,iar serviciile(platile interbancare)

asigura transferurile monetare intre participantii la tranzactii;

-produsele si serviciile se valorifica prin reteaua proprie de unitati bancare si

nu se pot redistribui,inchiria;

-produsele si serviciile se valorifica numai clientele care are relatii cu

banca(au conturi deschise la banca);
 Din punct de vedere al gestiunii bancare,produsele angajeaza
capitalurile bancilor si fondurile atrase care se avanseaza sub forma de
imprumuturi,in timp ce serviciile transfera fondurile clientele de la un
partener la altul.Raporturile juridice care se creaza intre banca si client
plaseaza banca,in cazul creditelor,in pozitia de creditor si clientul de
debitor,iar in cazul depozitelor,clientul devine creditor si banca debitor.

PRINCIPALELE PRODUSE SI SERVICII:

Produse: credite pe termen scurt,mijlociu si lung,garantii bancare,produse

derivate,carduri,certificate depozite,depozite la termen,depozite la
vedere,custodie,credite sindicalizate;

Servicii: schimb valutar,trasferuri inter/intrabancare,plati

inter/intrabancare,incasari si plati in numerar,pastrare valori in tezaur,plati
prin canale electronice,decontare tranzactii pe piata bursiera;

3) CONCLUZII

In prezent marketingul bancar are un camp de aplicare mai intins si

include toti clientii unei banci : persoane fizice sau clienti corporativi.

Se poate aprecia ca inovatia si pozitionarea reprezinta etapele actuale ale

marketingului bancar. Ele contribuie la o noua evolutie a imaginii bancii si a
perceptiei din partea publicului, conducand la o imagine de inalta tehnicitate si
performanta. Limitele unei abordari centralizate in realizarea sistemelor
informatice bancare, dinamica deosebita a procesului de globalizare, nevoia
schimbului rapid de informatii au determinat, incepand cu anii '80, orientarea
catre noile tehnologii .
 Asocierea progres tehnic - marketing a condus la punerea in valoare a
clientelei, utilizarea unor modalitati tehnice de lucru cu clientii (ghisee automate
de banca, afisarea pe ecran a diferitelor informatii) "reprezentand principalul
motor al mutatiei bancii".

Schimbarile profunde care intervin pe piata financiar-bancara, mai ales ca

urmare a unui mediu puternic concurential si inalt tehnologizat, conduc la
constientizarea treptata a intreprinderilor care actioneaza pe aceasta piata in
directia folosirii instrumentelor marketingului bancar. Interesul pentru
marketing este in crestere pe masura ce sistemul bancar se dezvolta,
iar cerintele clientilor devin tot mai complexe, tot mai multe produse si servicii
noi fiind introduse pe piata, contribuind astfel la imbunatatirea performantelor lui.

Politica de marketing, avand ca element de baza produsele si serviciile

bancare, nu poate reprezenta un avantaj decat daca ea conduce la o diferentiere
a propriei oferte in raport cu cea a concurentei. Intr-o abordare de marketing,
banca trebuie sa demonstreze capacitatea de a concepe noi produse si servicii si
de a initia noi  actiuni de piata.

4) bibliografie