Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară

Specializare: Facultatea de Management și Dezvoltare Rurală

Portofoliu
Didactica specialității

Disciplina: Didactica specialității Student: Staicu Bianca

Profesor univ.: Alina Marcuță Grupa: 8211
 Principiul motivaţiei

Motivaţia şcolară reprezintă într-o mare măsură „coloana vertebrală" a unui proces de
învăţământ.

Termenul „ a fi motivat la învățătură” exprimă o stare mobilizatoare și direcționată spre

atingerea unui scop. În acest caz, elevul este profund implicat în sarcinile de învățare, este
orientat spre finalități, într-o mare măsura conștientizate. Elevul transferă în învățare potențialul
cognitiv, afectiv, experiența de viață. La celălalt pol, termenul „a nu fi motivat pentru
învățătură”, se identifică prin pasivitate, inactivitate, concentrare lentă și greoaie spre o sarcină
de învățare, lipsa spontaneității și a curiozității.

Din punctul meu de vedere motivatia este o masura foarte importanta in vederea dezvoltarii
intelectuale ale elevilor. Influența motivație asupra învățării este covârșitoare.

Am observat faptul că motivația intrinsecă este motivația optimă deoarece acest tip de
motivație este caracterizată prin interes, încredere, duce la performanță, la dezvoltarea
creativității, la creșterea perseverenței, a respectului de sine, aduce o stare generală de bine.

Motivația învățării este o tendință înnăscută a omului dar ea poate înceta brusc dacă nu are
condițiile necesare dezvoltării. Ea încorporează mai mult interes, exaltare şi încredere, ducând la
creşterea performanţei, a perseverenţei şi creativităţii, a vitalităţii, respectului de sine şi a stării
generale de bine a individului – o înclinaţie naturală către asimilare, măiestrie, interes spontan,
explorare.

Motivația este principalul vector al personalității, care direcționează comportamentul

elevului spre scopurile educaționale. Putem afirma că nu poate avea loc un proces educațional
real, științific fără identificarea motivelor învățării și aria lor de acțiune. Un rol aparte îl are
profesorul. El este cel care trebuie să știe să folosească forța acestor motive în educația elevilor.

Motivele învăţării, ca şi motivele întregii activităţi se formează sub influenţa condiţiilor

exterioare. Ele intră în acţiune, fiind stimulate tot de aceste condiţii care se raportează în poziţie
de scop faţă de activitatea de învăţare. De exemplu: elevul învaţă pentru că doreşte să-i bucure pe
părinţii pe care îi respectă. Când scopurile sunt exterioare învăţării (obiecte, rezultate, situaţii) ele
pot fi produse atât de elevii înşişi, cât şi de alţii (profesori, părinţi) şi obţinerea lor constituie un
mijloc de satisfacere a motivelor ce susţin învăţarea.

S-a constatat că elevii sunt mai implicați în activitățile de învățarea atunci când le este
prezentat scopul învățării, domeniul unde își pot aplica cunoștințele, atunci când se simt
apreciați, când le sunt arătate progresele făcute, când sunt curioși. 
 De obicei, orice proces de învăţare este plurimotivat. Eficienţa învăţării scade, dacă exista un
nivel minim de motivare sau supramotivare, şi creste în cazul unui nivel optim, ca zonă între
minim şi maxim, însă în cazul motivaţiei interne nu există saturaţie.

Pentru a motiva elevii spre învățare, profesorii au la îndemâna câteva strategii:

 Stabilirea regulilor clasei împreună cu elevii. Regulile trebuie comunicate clar, încă de la
începutul anului școlar, ceea ce va duce la o responsabilizare a elevilor. Astfel îi putem
încuraja să adopte atitudini demne de apreciat și putem preveni comportamentele
deviante.

 Personalizarea clasei. Se pot folosi diverse desene sau alte activități prin care se pot
remarca elevii clasei. Felul cum arată clasa este o formă de întărire a imaginii de sine.

 Cunoașterea elevilor reprezintă un important element în procesul de motivare a elevului

spre învățare. Atenția acordată de profesor elevului demonstrează respectul fată de elev.
Simplu fapt că profesorul memorează numele elevului, îi știe preferințele, îi dezvoltă
elevului încrederea în sine, îi întăresc sentimentul de siguranță și apreciere personală.

 Implicarea activă a elevilor în activitățile instructiv-educative. Putem atrage atenția

elevilor și prin controlul vocii, contactul vizual, organizarea sarcinilor de lucru într-un
mod productiv. Profesorul ar trebui să gândească un proces instructiv – educativ viu care
să potenţeze această disponibilitate naturală a elevilor.

 Așteptările profesorului devin un factor de motivație. S-a demonstrat că elevii au tendința

de a se ridica la înălțimea așteptărilor profesorilor. Dacă se aşteaptă şi se solicită cât mai
mult de la elevi adesea se va şi obţine acest lucru.
 Metoda dezbaterii Philips-6/6

Metoda Philips a fost eleborata de catre J. Donald Philips de la Universitatea din Michigan.
Incadrul acestei metode, numarul de participanti este de sase, iar durata discutiilor este limitata
la doar sase minute.

Metoda Philips 6-6 este asemanatoare cu brainstorming-ul, respectiv tehnica 6-3-5, insa se
deosebeste de acesta prin faptul ca discutia este limitata la 6 minute.
 
Obiectivele principale ale metodei sunt:
 
-abordarea mai multor aspecte ale unei probleme, intre-un timp limitat;
 
-facilitarea comunicarii si exprimarii in grupe mari;
 
-posibilitatea colectarii deciziilor, care reprezinta diverse tendinte conturate, intr-un ansamblu,
intr-un interval foarte scurt;
 
-favorizarea confruntarii perceptiilor si creativitatii individuale cu munca in grup.
 
Metoda Philips 6-6 este menita sa consulte pe o problema data grupe eterogene mari (30-
40persoane) care se impart in grupe mici de sase persoane la intamplare, structural sau pe
profile.Fiecare subgrupa de sase persoane isi alege un lider.
 

Desfasurarea metodei:
 
1.Se constituie grupurile de 6 membri dintre care unul este liderul, iar altul va avea rolul
desecretar. Liderul va dirija dezbaterea si va prezenta concluziile, in timp ce secretarul
vaconsemna ideile emise de catre membrii grupului.
 
2.Se prezinta tema ce urmeaza a fi dezbatuta de catre fiecare grup de creatie, motivandimportanta
acesteia.
 
3.Timp de sase minute au loc discutiile. Acestea pot fi libere, in care fiecare participantpropune o
solutie, iar la sfarsitul sedintei sunt notate cele mai importante, sau progresive,cand fiecare
membru al grupului propune o solutie,, este analizata si notata, dupa care iaucuvantul ceilalti
membri.
 
4.Fiecare conducator de grup prezinta solutiile la care s-a ajuns, dupa care le inainteazacadrului
didactic.
 
5.Profesorul va prezenta solutiile grupurilor, iar in baza unor discutii colective se va
selectasolutia finala.
 
6.Incheierea discutiei se va face cu prezentarea de catre profesor a concluziilor activitatiide
cretie.

Este asemănătoare brainstormingului. Poate fi intitulată brainstorming pe grupe mici. Este o

metodă axată mai ales pe producere de idei rezolutive pentru o problemă dată, ea presupunând
elaborarea unui mare volum de soluții. Numele îi provine de la ce consacrat-o, iar atributul 6-6 se
leagă de modul de organizare a activității elevilor (de pildă, De Peretti şi colaboratorii săi. 2001.
o denumesc şi mai clar metoda Philips 6-6 pm, adică p - participanți, m- minute).

Ca elemente specifice, se pot menționa : grupul căruia i se adresează se împarte în subgrupuri

de câte 6 , fiecare subgrup fiind reprezentat în dezbaterea finală de un lider.

Modul de structurare şi aplicare a metode permite utilizarea ei şi cu grupuri mari , de până la

50 de membri.  ( Moise Constantin , Seghedin Elena , 2009 , p.374 ).
     

Marele avantaj implicat în această metodă, pe lângă dinamizarea de principiu a participanților,

constă în posibilitatea de colectare a unui volum apreciabil de opinii într-un timp scurt. 

Dacă ne referim în mod special la utilizarea ei în clasă, remarcăm şi avantaje concrete. De

pildă, faptul că elevii participă la dezbatere - sprijinire reciprocă - și își construiesc împreună linii
de argumentare determină dobândirea de către ei - chiar şi cei mai timizi sau cu un ritm mai lent
al învățării - a încrederii în propriile posibilități de înțelegere sau de elaborare a unei opinii,
câștigarea respectului colegilor față de capacitățile manifestate în construirea unui răspuns
comun etc. Sintetic, avantajele acestei metode se construiesc pe faptul că „asigură
abordarea mai multor aspecte ale unei probleme într-un timp limitat, facilitează comunicarea şi
exprimarea, confruntarea şi luarea deciziilor.

Avantajele acestei metode sunt: - se asigură o participare colectivă şi activă la rezolvarea

cazului; - se obişnuieşte cu tehnica argumentării, susţinerii de idei şi păreri; - restrângerea
subiectivităţii; - acceptarea gândirii colective.

Metoda prezintă şi următoarele dezavantaje: - conducătorul discuţiei nu poate

participa la dezbaterile din fiecare grupă, în plus, este nevoie de un timp suplimentar ca fiecare
grupă în parte să-şi poată prezenta concluziile; - pericolul ca grupele să se deranjeze reciproc
atunci când lucrează în aceeaşi sală de clasă.
 Metoda proiectului

Proiectul reprezintă o metodă mai complexă de evaluare care poate furniza informaţii mai
bogate în legătură cu competenţele elevilor şi, în general, cu progresele pe care ei le-au făcut de-
a lungul unei perioade mai îndelungate de timp.

Temele pe care se realizează proiectele pot fi oferite de către profesor, dar, în anumite cazuri,
ele pot fi propuse şi de către elevii care elaborează aceste proiecte.

Informaţiile pe care le poate obţine evaluatorul sunt variate şi, în esenţă, fac referire la
următoarele aspecte:

 motivaţia pe care o are elevul faţă de domeniul din perimetrul căruia a selectat tema;
 capacitatea elevului de a se informa şi de a utiliza o bibliografie centrată pe nevoile de
tratare a subiectului luat în discuţie;
 capacitatea elevului de a concepe un parcurs investigativ şi de a utiliza o serie de metode
care să-l ajute să atingă obiectivele pe care şi le-a propus;
 modalitatea de organizare, prelucrare şi prezentare a informaţiilor dobândite ca urmare a
utilizării diverselor metode de cercetare;
 calitatea produsului (produselor) obţinute în urma finalizării proiectului, care se pot
distinge prin originalitate, funcţionalitate, calităţi estetice deosebite.

Ca şi în cazul altor metode alternative de evaluare, şi în cazul proiectului trebuie avuţi în

vedere o serie de determinanţi, precum: vârsta elevilor, motivaţia acestora pentru un anumit
domeniu de cunoaştere, varietatea experienţelor de învăţare pe care elevii le-au acumulat în timp,
rezistenţa acestora la efort.

Prin metoda proiectului pot fi evaluate capacităţi şi aspecte diverse precum: alegerea
metodelor de lucru, utilizarea bibliografiei, utilizarea materialului şi a echipamentului, acurateţea
tehnică, corectitudinea soluţiei, generalizarea problemei, organizarea materialului în raport,
calitatea prezentării, acurateţea figurilor.

Elevii pot să aleagă atunci când este vorba de conceperea propriului proiect, ceea ce le
permite să-şi urmărească interesele şi să-şi manifeste curiozitatea. Răspunzând propriilor
întrebări, elevii pot investiga subiecte care nu au fost identificate de profesor ca obiective ale
procesului de învăţare.

Profesorii care doresc să folosească metoda proiectului la clasă s-ar putea să fie nevoiţi să
adopte noi strategii de instruire pentru a avea rezultate.

Metodele de instruire directă care se bazează pe manuale, expuneri şi evaluări tradiţionale nu

funcţionează prea bine în cadrul unui proces de instruire deschis, interdisciplinar, caracteristic
învăţării pe bază de proiecte. Profesorii mai degrabă „antrenează” şi „modelează” şi vorbesc mai
puţin. Profesorii se pot afla în situaţia de a învăţa ei înşişi alături de elevi pe măsură ce proiectul
se desfăşoară.

Învăţarea bazată pe proiecte reprezintă una dintre abordările procesului de instruire,

disponibilă în „repertoriul” unui profesor. Această abordare nu este adecvată pentru toate tipurile
de competenţe şi cunoştinţe. Profesorii care fac schimbarea la instruirea bazată pe proiecte se
confruntă cu unele provocări pe care trebuie să le depăşească în trecerea de la practicile
tradiţionale la cele noi.

Proiectul presupune şi o schimbare a rolului elevului. În cadrul proiectelor, este necesar ca ei

să ia multe decizii, să lucreze prin colaborare, să preia iniţiativa, să realizeze prezentări în faţă
unui public şi, în multe cazuri, să construiască singuri baza proprie de cunoştinţe. Deşi acest
lucru poate constitui o provocare pentru elevi la început, cei mai mulţi vor considera activităţile
proiectului mai pline de semnificaţie, mai relevante pentru viaţa lor şi mai interesante. Astfel,
elevii sunt în general mai motivaţi, au rezultate mai bune prin proiecte şi reţin noi cunoştinţe.

Inserarea metodei proiectului în cadrul activităţilor didactice, imprimă un caracter mai viu şi
mai atrăgător, aduce varietate, sporind interesul de cunoaştere a elevului faţă de conţinutul
lecţiilor. Activităţile bazate pe proiecte îl implică pe elev în sarcini de lucru autentice, cu final
deschis, direcţionează efortul acestuia către cineva (publicul căruia i se adresează) sau ceva
(scopul semnificativ al învăţării). Produsul finit al proiectului este „ceva”, nu „este despre ceva”
şi creează elevului sentimentul utilităţii a ceea ce produce.

Metoda proiectelor, bine aplicată, este o modalitate atractivă şi dinamică de a dezvolta

competenţele elevilor, stimulează imaginaţia elevilor şi facilitează transferul achiziţiilor învăţării
în viaţa de fiecare zi. Consider că utilizarea metodei proiectului în cadrul activităţilor didactice
va favoriza descoperirea plăcerii de a învăţa, va spori încrederea în propriile forţe, îi va face pe
elevi să se simtă împliniţi.

Avantaje : -ofera elevilor posibilitatea de a demonstra profunzimea cunostintelor despre o

anumita tema;

-genereaza o forma de invatare activa si motivanta pentru elevi;

-ofera indicii referitoare la motivatia pentru o anumita disciplina.

Dezavantaje :- nu este pretabil la toare nivelurile de scolarizare;

 -nu este compatibil tuturor elevilor;

- necesita timp pentru elaborare

-este mai dificil de evaluat deoarece nu este instrument standardizat.

Bibliografie

 https://edict.ro/motivatia-scolara-tipuri-si-modalitati-de-stimulare/
 https://www.math.uaic.ro/~oanacon/depozit/Curs_4_Prin_MPM_cont_lyx.pdf

 https://ro.scribd.com/document/72194819/Metoda-Philips-6

 http://bianca-m-melinte.blogspot.com/2017/05/este-asemanatoare-brainstormingului.html

 https://www.academia.edu/27951025/
STUDIU_COMPARATIV_METODE_DE_EVALUARE_TRADI%C5%A2IONALE-
COMPLEMENTARE

 https://edict.ro/proiectul-metoda-alternativa-de-evaluare/

 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Aspecte%20ale%20utilizarii%20metodei
%20proiectului%20in%20activitatea%20didactica.pdf