Globul ocular are o formă sferică, cu un

diametru de 2,5 cm.

Greutatea globului ocular este de aproximativ 6
grame.
Reprezintă componenta receptoare a
analizatorului vizual.
Peretele globului ocular este format din trei
tunici :
 Tunica externă este alcătuită din :
-Sclerotica – de culoare albă – sidefie, ce formează cea
mai mare parte a tunicii externe;
- Corneea transparentă – situată anterior.Este subţire
transparentă.
 Corneea este foarte sensibilă : la cea mai mică
atingere se declanşează clipitul, iar lacrimile sunt secretate
din abundenţă, îndepărtând astfel impurităţile ce ajung la
acest nivel.
Fiind extrem de subţire, corneea permite luminii să
pătrundă în ochi, este o componentă refringentă.
 Tunica mijlocie
Are trei componente:
1.Coroida , situată sub
sclerotică şi bogat vascularizată.
Are rol în hrănirea ochiului.
2.Corpul ciliar – secretă
umoarea apoasă, un lichid din
interiorul ochiului.Intervine în
claritatea vederii prin
musculatura sa.
3.Irisul – formaţiune discoidală
care determină ,,culoarea
ochilor”.Prezintă central un
orificiu rotund numit pupilă.
 Pupila are posibilitatea de mărire sau micşorare, reglând
cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi.
La lumină puternică, pupila se micşorează.
La lumină slabă, pupila se măreşte.
Aceste modificări sunt determinate de contracţiile muşchilor
circulari şi radiari din grosimea irisului.
 Tunica internă ( Retina )
Conţine milioane de celule vizuale ( fotoreceptori )
care transformă energia luminoasă în impuls nervos.
Sunt două tipuri de celule răspândite inegal la nivelul retinei :
1.Celule cu bastonaş
2. Celule cu con
 Celulele cu bastonaş se află spre
periferia retinei, descrescând spre centru.
Sunt receptori pentru vederea
nocturnă, alb negru.
 Celulele cu con sunt
dispuse la nivelul retinei ,în zona
numită pata galbenă.
Aici este singurul loc unde
se formează imaginea clară a
obiectelor privite.
Sunt receptori pentru
vederea diurnă, cromatică.
 La nivelul retinei, la locul de ieşire a nervului
optic, nu există receptori.Aici se află pata oarbă.
Se poate observa cu ajutorul unui aparat
utilizat de medicul oftalmolog.
Imaginea obţinută se numeşte fund de ochi.
 În spatele irisului, suspendat printr-un
ligament de corpul ciliar, se află cristalinul.
Are forma unei lentile biconvexe.
Pentru a concentra lumina pe retină,
cristalinul îşi modifică curburile, ceea ce
demonstrează că este flexibil şi transparent.
 Între cornee şi iris se află umoarea apoasă. Este
secretată de corpul ciliar, constituind unul din mediile
refringente ale ochiului.
Spaţiul dintre cristalin şi retină este ocupat de umoarea
sticloasă.Are rol în menţinerea formei sferice a globului ocular.
 Există şase grupe de muşchi externi
ai globului ocular.
Au cele mai precise şi fine
contracţii.

Se inseră cu un capăt de
sclerotică şi celălalt pe orbită.
 Sunt reprezentate de sprâncene, gene, conjunctiva şi
glandele lacrimale.
Glandele lacrimale, aflate în unghiul extern al orbitei
secretă lichidul lacrimal, continuu.Are rol în protejarea,
curăţirea şi menţinerea umidităţii ochiului; datorită conţinutului
de lizozim, lichidul lacrimal are rol în distrugerea agenţilor
patogeni.
 Conjunctiva este o
membrană fină ce căptuşeste
pleoapele şi se continuă la
suprafaţa globului ocular, învelind
sclerotica până la cornee.
Este foarte vascularizată.