REFERAT

SUSȚINUT ÎN C ADRUL COMISIEI DIRIGINȚILOR

2019-2020
semestrul I

Educaţia pentru adaptare la

schimbare

PROF. GUSTEA LOREDANA

1
 În ultimele decenii, rolul şcolii s-a îndepărtat mult de cel tradiţional – transmiterea de
cunoştinţe delimitate strict pe discipline de studiu; devenind mult mai complex, acest rol vizează:
o educaţia pentru adaptare la schimbare ( fiecare copil este ajutat să-şi dezvolte propriul
potenţial , să fie creativ, motivat să înveţe pe tot parcursul vieţii, capabil să rezolve
probleme, să comunice şi să colaboreze cu alţii;
o promovarea valorilor unei societăţi deschise ( accent pe valorizarea diversităţii,
dezvoltarea deprinderilor de cooperare, participarea la luarea deciziilor, toleranţă, gândire
critică);
o egalizarea şanselor ( copiii care se află, din diferite, în situaţii de risc, sunt ajutaţi să
reuşească din punct de vedere al educaţiei şi integrării sociale, în acest fel şcolile
contribuind esenţial la egalizarea şanselor persoanelor în societate);
o practicarea tipurilor de învăţare fundamentale pentru secolul al XX- lea ( a învăţa să ştii –
a dobândi cunoştinţe generale, instrumente de înţelegere, a învăţa cum să înveţi; a învăţa
să faci – a dobândi competenţe pentru a te descurca în diferite situaţii şi a-ţi folosi
creativitatea; a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi – a învăţa să-i înţelegi pe cei din jur,
să cooperezi şi să participi la viaţa societăţii; a învăţa să fii – a exersa autonomia şi
responsabilitatea personală, acordându-se atenţie tuturor aspectelor legate de potenţialul
unei persoane.
În acest context, e nevoie ca şcoala să se restructureze, să-şi modernizeze structurile,
mecanismele şi serviciile pe care le oferă pentru a face faţă noilor roluri şi responsabilităţi care i
se atribuie. Pentru a exercita noul rol, şcoala trebuie să iasă din aşa-numita „cultură a rutinei –
şcoala ca o fabrică / rigidă” ( caracterizată prin formalism, control excesiv, supunere,
uniformizare, individualism, izolare, etc.), pentru a se dezvolta către o „ cultură a schimbării –
şcoala ca o familie / prietenoasă” ( aşteptări pentru fiecare, căldură şi grijă, sprijin reciproc,
cooperare, încredere, respect pentru diferenţe, colegialitate, asumarea riscurilor, învăţare
continuă, parteneriate, etc.).
O şcoală prietenoasă cu copiii se preocupă ca dreptul la educaţie al oricărui copii din
comunitate să fie respectat indiferent de statut social, etnie, religie, sex, capacitate intelectuală etc.
Pentru aceasta, şcoala dezvoltă mecanisme şi activităţi specifice prin care să creeze un mediu
educaţional atractiv, în care copiii să se simtă în siguranţă fizică şi psihică.
Proiectul instituţional al unei şcoli prietenoase cu copiii include Educaţia pentru
drepturile copilului / omului ca un demers prioritar, realizat crosscurricular şi care vizează atât
transmiterea de cunoştinţe (drepturi, categorii, documente importante, istoric, organizaţii etc), cât şi
formarea de atitudini (respect pentru drepturi, responsabilitatea acţiunilor proprii, cooperarea etc.) şi

2
dezvoltarea de deprinderi (de colaborare, comunicare, rezolvare de probleme etc).
Este foarte important ca educaţia pentru drepturile copilului / omului să se realizeze într-o
atmosferă care să reflecte preocupare pentru idealurile şi practicile specifice acestora (relaţii de
colaborare între membrii comunităţii şcolare, dezvoltarea abilităţilor şi atitudinilor de bun cetăţean
etc). De asemenea, şcoala trebuie să aibă iniţiativa unor activităţi prin care să se acţioneze concret
în legătură cu situaţii de încălcări ale drepturilor copilului / omului din comunitatea locala.
Managementul unei şcoli prietenoase este unul participativ, toţi membrii comunităţii
şcolare (elevi, părinţi, personal administrativ) fiind consultaţi în legătură cu direcţia de dezvoltare
şi politicile şcolii şi implicaţi în luarea deciziilor referitoare la schimbări majore în activitatea
şcolii. Un punct de vedere larg acceptat de mediile educaţionale din toată lumea este acela care
promovează necesitatea democratizării şcolii ca o condiţie de a-i pregăti pe copii pentru viaţa într-o
societate democratică. Este nevoie ca elevii să fie consultaţi deoarece:
o vor sprijini atingerea obiectivelor de dezvoltare a şcolii pentru că se simt incluşi în
luarea deciziilor;
o dacă le acordăm elevilor responsabilităţi, posibilitatea de a-şi exprima opiniile, de a lua
decizii şi de a participa activ la viaţa şcolii, nu facem decât să le dăm şansa să exerseze
practic capacităţi de care vor avea nevoie ca adulţi şi pe care le vor utiliza mai târziu în
viaţă;
o implicarea elevilor în decizii conduce la îmbunătăţiri în ceea ce priveşte disciplina —
când, de exemplu, elevii sunt ei înşişi autori ai regulilor şi practicilor care le guvernează
viaţa şcolară, ei le vor înţelege mai bine şi vor începe sâ le respecte;
o în unele domenii, elevii se pot dovedi mai buni în a planifica şi rezolva problemele,
deoarece există anumite aspecte ce ţin strict de viaţa lor şi despre care ei evident ştiu mai
multe.
O şcoală mai democratică pentru elevi nu înseamnă nici anarhie şi nici lipsa structurilor
ierarhice, ci este o şcoală în care organismele şi structurile de putere sunt clar definite, dar în care
relaţiile dintre diferiţii membri ai instituţiei se bazează mai puţin pe teama faţă de cei superiori pe
scară ierarhică şi mai mult pe încredere şi respect reciproc. într-o astfel de şcoală, copiilor li se
acordă posibilitatea să-şi exprime temerile; ei primesc responsabilităţi în chestiuni ce vizează
funcţionarea şcolii şi li se oferă condiţii de implicare activă şi creativă în probleme care îi privesc
direct.
Una dintre cele mai eficiente şi folosite metode de a implica elevii într-un mod activ în
viaţa şcolii este înfiinţarea unui consiliu al elevilor. Pentru a funcţiona eficient, acest organism
trebuie susţinut de alte proceduri şi practici ale şcolii care să contribuie la crearea unei culturi

3
democratice în interiorul şcolii, la dezvoltarea la copii a sentimentului de apartenenţă la o
comunitate şcolară prietenoasă, corectă şi care le oferă deplina protecţie.
Curriculumul şcolii vizează formarea la elevi a capacităţilor, deprinderilor şi
competenţelor pentru viaţă care sâ le permită să-şi găsească locul într-un sistem flexibil şi
dinamic. O şcoală prietenoasă cu copiii este interesată nu numai de parcurgerea curriculumului, ci
şi de dezvoltarea copiilor sub toate aspectele: sănătate fizică şi mentală, relaţionare, comunicare
etc. Profesorii unei şcoli prietenoase consideră câ inteligenţa ridicată este doar un ingredient în
reţeta succesului în viaţă al elevilor. Mult mai importante pentru formarea copiilor ca adulţi
performanţi sunt:
o inteligenţa emoţională — capacitatea de a te motiva şi persevera în faţa frustrărilor, de a-ţi
regla stă rile de spirit, de a fi stăruitor şi a spera;
o inteligenţa practică — capacitatea de a fi atent la ceea ce se întâmplă şi a alege din mai
multe varian te de acţiune pe cele viabile.
Din această perspectivă, se consideră că:
o fiecare copii este capabil să înveţe şi rostul educaţiei este de a dezvolta potenţialul
fiecăruia;
o abilităţile copiilor pot fi modificate printr-o instruire eficace;

o inteligenţa nu este distribuită diferit (unii copii sunt mai inteligenţi, alţii mai puţin
inteligenţi, ci există mai multe tipuri de inteligenţă ce trebuie identificate, dezvoltate şi
valorizate pentru fiecare copil);
o rolul educaţiei nu este de a-i selecta pe cei capabili, ci de a dezvolta potenţialul fiecărui
copil.
Activităţile de învăţare promovează învăţarea prin cooperare, creativitatea şi exprimarea
opiniilor; profesorii folosesc metode activ-participative pentru a da şansa fiecărui copil să contribuie
la activităţi. Deşi uneori este posibil ca profesorii să simtă că pierd ceva din „puterea" pe care o au,
o abordare interactivă a pre-dării-învăţării va ajuta elevi să-şi îmbunătăţească performanţele.
Se încurajează dezvoltarea gândirii critice a copiilor în vederea:
o formării unor opinii independente;

o construirii unor argumente care să confere consistenţă propriilor opinii;

o manifestării toleranţei şi respectului faţă de părerile altora;

o participării active la rezolvarea unor probleme;

o valorizării muncii în colaborare cu alte persoane.

4
 Şcoala dezvoltă un curriculum la decizia şcolii în conformitate cu interesele şi nevoile
copiilor, necesar pentru dezvoltarea de abilităţi de bun locuitor al comunităţii şi adult într-o lume
în schimbare. Opţiunea elevului pentru un curs ta decizia şcolii este rezultatul unui proces de
consultare şi negociere la care participă toţi factorii implicaţi şi în care copiii au un cuvânt
important de spus.
Programul activităţilor extraclasă este generos în tematici şi activităţi ce au în vedere
crearea de oportunităţi de petrecere a timpului liber, educaţia pentru valori, formarea de abilităţi
specifice, valorizarea talentelor şi preocupărilor copiilor etc.
Evaluarea elevilor se realizează într-o modalitate care să încurajeze dezvoltarea şi progresul,
să stimuleze şi să motiveze învăţarea. Elevii ştiu ce se aşteaptă de la ei atunci când sunt evaluaţi,
evaluarea fiind considerată o posibilitate de reflecţie asupra rezultatelor învăţării. Se folosesc
metode alternative / complementare de evaluare — proiectul, portofoliul, fişa de observaţie etc. şi se
evaluează şi modul în care se lucrează în grupuri mici, precum şi iniţiativa, creativitatea etc.
Orice schimbare în educaţie pune în discuţie implicarea părinţilor în activitatea şcolii. Este
dovedit faptul ca succesul copiilor depinde în mare măsură de armonizarea demersurilor şcolii cu
cele ale familiei şi de buna colaborare dintre profesori şi părinţi în vederea stabilirii unei
continuităţi educative.
O şcoală prietenoasă cu părinţii trece dincolo de legăturile formale şi oarecum fireşti cu
familiile copiilor şi dezvoltă adevărate parteneriaîe active folosind o gamă largă şi variată de
modalităţi. Într-o şcoală prietenoasă se derulează programe de educaţie a părinţilor, care au în
vedere depăşirea unor modele culturale rigide şi depăşite promovate uneori de familie
(desconsiderarea opiniei copilului, autoritate excesivă, independenţă scăzută, sprijin pe o perioadă
îndelungată etc.) şi responsabilizarea părinţilor pentru a susţine activ direcţiile educaţiei moderne
care vizează libertatea de opţiune, participarea la decizii, gândirea critică, exprimarea opiniei,
rezolvarea de probleme, drepturile şi responsabilităţile copilului etc.
Într-o şcoală prietenoasă, părinţilor li se creează oportunităţi de a participa în diferite forme
la activitatea şcolii şi există o bună comunicare cu familiile elevilor. Se vizează schimbarea ideilor,
concepţiilor şi abilităţilor parentale, precum şi sprijinirea familiilor aflate în situaţii dificile. Se
încurajează exprimarea părerilor părinţilor în legătură cu modul în care funcţionează şcoala şi se
acceptă poziţia acestora de „prieteni critici" — persoane de încredere, cointeresate în actul de
educaţie, care, din dorinţa de a ajuta şi a asigura succesul şcolii, semnalează problemele existente,
discrepanţa dintre intenţii şi acţiuni, oferind astfel şansa unei analize cuprinzătoare şi a unui proiect
de dezvoltare realist.