Metode de corectare a comportamentelor nedorite ale copilului

Una dintre problemele cu care se confruntă părinţii este faptul că uneori sunt puşi
în situaţia de a-i învăţa pe copii diverse comportamente, alteori îşi doresc să elimine
sau să reducă o serie de comportamente ale copilului.

Unele sunt comportamente noi pentru copil cum ar fi : să se spele pe dinţi, să

mănânce cu tacâmurile, să îşi facă temele, să respecte o anumită regulă (curăţenia în
camera lui). Altele sunt comportamente pe care părinţii doresc să le crească
frecvenţa : să citească , să salute sau să spună
“mulţumesc”, “cu plăcere” sau “te rog”. Printre acestea apar uneori şi comportamente
negative sau nepotrivite,ca de exemplu: îşi loveşte fraţii sau colegii, îşi uită caietele la
şcoală, uită să îşi facă lecţiile pentru a doua zi,întârzie, foloseşte un limbaj vulgar faţă
de alţi copii sau adulţi, îşi lasă hainele murdare prin casă , nu îşi aranjează niciodată
jucăriile şi multe altele. Încă de la vârsta preşcolară copiii pot prezenta
comportamente violente cum ar fi: crize de furie excesivă, asociată cu agresivitate
fizică, lovire,aruncarea cu diverse obiecte, ameninţări de a răni alte persoane sau chiar
de autovătămare , cruzime faţă de animale, incendierea etc.
Pentru toate aceste comportamente părinţii încearcă să aplice o serie de metode
pentru corectarea lor , unele din ele dând roade , iar altele nefuncţionând.
Oricât de mult am vorbi şi am spune copilului ce să facă sau ce să nu facă
observăm că nu se produc schimbările pe care ni le dorim. Copilul ,ca şi adultul, are
nevoie de timp, de metode şi de mult exerciţiu pentru a învăţa un comportament. Nu
este suficient să ştim ce comportament vrem să formăm pentru a şi realiza acel
comportament.
În momentul în care părintele e nemulţumit de comportamentul manifestat de
către copil , devine nervos, iritat, nemulţumit , emoţii care duc la: aplicarea unor
pedepse prea aspre , ridicatul tonului , sau chiar la violenţa fizică . Părinţii fac deseori
greşeala etichetării copilului în funcţie de comportamentul manifestat:"este rău", "este
obraznic", "este răzgâiat", "neatent" etc. Copilul îşi va însuşi această etichetă şi  se va
comporta în cele mai multe cazuri conform convingerii părinţilor.

Atunci când părinţii doresc să corecteze un comportament nedorit al copilulului ,

este indicat să evite urmatoarele acţiuni:
-etichetarea: "Eşti un obraznic fără pereche!"
-ameninţarea:"Dacă nu te potoleşti , îţi trag o mamă de bătaie de nu te vezi!"
-şantajarea:"M-au îmbolnăvit obrăzniciile pe care le tot faci!…."
-dezarmarea: “Nu vei fi niciodată capabil să te comporţi ca un copil cuminte şi
ascultător!"
-comparerea cu alţi copii: "Uite Alin ce copil bine crescut este!"
-umilirea în faţa persoanelor care îl apreciază : în loc de pedeapsă, este de preferat
termenul de "consecinţă" pentru faptele sale .Bineînţeles că se vor stabili de la început
nişte reguli, astfel încât să nu se simtă nedreptăţit  sau devalorizat.
 Un prim pas în corectarea unui comportament este identificarea cauzelor acestuia.
Cu siguranţă nu a aparut pentru că avem un copil irecuperabil de rău, ambiţios sau
răzbunător.
Atunci când aplică un comportament deranjant pentru părinţii săi , copilul poate
viza unul din urmatoarele lucruri:
- Atragerea atenţiei – copilul observă că părinţii îşi îndreaptă atenţia asupra lui, îl
bagă în seamă, doar atunci când face lucruri care nu sunt pe placul acestora , în rest
ignorându-l şi neapreciindu-i lucrurile bune pe care le face. Foarte mare greşeala pe
care o fac părinţii care îşi ceartă permanent copilul, şi nu îi dă atenţie măcar prin laude
sau aprecieri , dacă nu prin îmbrăţişări şi afecţiune atunci când manifestă anumite
comportamente pozitive.
-Recompensele trebuie să vină imediat după ce copilul a realizat comportamentul
dorit ( nu îl vom felicita seara pentru că s-a spălat pe dinţi dimineaţa).
-Lupta pentru putere  apare în general atunci cand părintele încearcă să înfrangă
prin forţă şi autoritate voinţa copilului. Este important să clădim o relaţie de
parteneriat cu copilul, de prietenie şi înţelegere. Daca îi recunoaştem nevoile,
drepturile si dornţele, el se va simţi important,valoros şi nu va mai considera că are
pentru ce să se lupte.
-Răzbunarea  apare în general la copiii foarte descurajaţi, care recurg la
comportamente agresive. Este de evitat sa subestimam capacitatea copilului de a se
simţi rănit sau dezamăgit de anumite acţiuni ale părinţilor. Copilul va recurge la acele
comportamente despre care ştie în mod cert ca îi deranjează pe părinţi.
Când adulţii greşesc în educaţia copiilor, nu o fac pentru că nu iubesc copiii, ci
pentru că nu cunosc o cale mai bună. Dacă nu înţeleg care sunt nevoile unice ale
copiilor, nu sunt capabili să le ofere ceea ce ei au nevoie.Trebuie să înveţe cum să le
dea o libertate mai mare, păstrându-şi în acelaşi timp controlul.

Ce poate face un părinte pentru a încuraja comportamentele pozitive?

Pentru a încuraja comportamente pozitive , părinţii trebuie să îşi facă timp în
fiecare zi pentru copiii lor, şi anume: să poarte discuţii legate de ceea ce s-a întâmplat
la şcoală, să joace jocul preferat al copilului, sau să îl ducă în locurile de joacă agreate
de el,să îi asculte părerile, să îi citească o poveste înainte de culcare, să meargă
împreună la cumpărături, să viziteze un anumit loc – aceste lucruri dându-i siguranţa
şi încredere copilului, şi totodată creându-i sentimentul că este apreciat şi iubit.
Un alt mijloc prin care copilul se simte important se poate crea prin aşa -zisele
„consilii de familie”, care se pot realiza săptămânal. În cadrul acestora, părinţii
împreună cu copiii vor lua decizii de familie ,purtând discuţii reglatoare şi
negociatoare pentru a rezolva eventualele probleme .
Oferirea de cadouri sau recompense trebuie realizată în mod responsabil , fără a-i
da de înţeles copilului că pentru orice lucru minor va primi ceva în schimb : el trebuie
învaţat încă de la vârsta preşcolaritaţii că sunt lucruri pe care trebuie să le facă
necondiţionat şi că dacă îşi doreşte ceva trebuie să merite acel lucru . Mulţi părinţi se
confruntă adesea cu următoarea problemă: copilul începe să plângă, să ţipe ,sau se se
arunce la pământ atunci când îşi doreşte o jucărie văzută în vitrina unui magazin ;
părintele , cuprins de ruşine probabil , sau uneori chiar de mila copilului, care se
loveşte trântindu-se pe caldarâm, îi satisface acestuia marea dorinţă! ... şi ce a obţinut
prin asta?... grandiosul stăpân preia controlul ! şi va mai face şi alte lucruri pentru că
aşa vrea el : nu mănăncă pentru că nu îi place mâncarea , nu se îmbracă cu hainele pe
care i le pregăteşte mama pentru că nu sunt la modă , nu îşi face temele pentru că nu îi
mai rămâne timp şi pentru asta!
De asemenea , pentru a-l motiva pe copil să fie responsabil , este indicat să i se
ofere responsabilităţi în familie care să îl facă să se simtă că are o contribuţie
importantă: îngrijeşte florile, caută informaţii despre modul de petrecere a timpului
liber în familie, trimite felicitările de sărbători prietenilor. Părintele trebuie să fie atent
să ofere imediat feed-back pozitiv pentru comportamentele pozitive pe care le-a făcut
copilul . A da feed-back înseamnă a spune ceva imediat ce aţi sesizat un
comportament “Bravo! Apreciez foarte mult faptul că ai ajutat-o pe sora ta să facă
ordine în camera voastră!” .

Concluzie:
Un lucru important de ştiut este că în realitate nu există copii răi, ci doar copii
descurajaţi.Fiecare copil are şi părţi bune, pozitive. Dacă vom învăţa să privim
comportamentele negative ale copiilor ca pe o formă de a ne comunica ceva, vom gasi
întotdeauna cea mai buna metoda pentru a-i corecta. Părinţii trebuie să manifeste
iubire şi înţelegere faţa de odrasla lor, să descopere secretele motivării copilului ,
recompensării sau pedepsirii acestuia.