Alexandru Lapusneanul

Eseu argumentare romantism

In opinia mea, opera literara “Alexandru Lapusneanul”, de Costache Negruzzi, este o nuvela
romantica, deoarece intruneste mai multe trasaturi specifice: inspiratia din istoria nationala (Evul
Mediu), prezenta unui conflict, prezenta personajelor exceptionale in situatii exceptionale, prezenta
antitezei care sta la baza constructiei personajelor Ruxanda (o doamna blanda, supusa si usor
influentabila) si Alexandru Lapusneanul (un domnitor crud, tiran si razbunator).

Incipitul si finalul operei se remarca prin sobritatea auctoriala. Astfel, paragraful initial rezuma
evenimentele care motiveaza venirea la tron a lui Lapusneanul si atitudinea lui razbunatoare. Frazele
finale consemneaza sfarsitul tiranului in mod concis si obiectiv, amintind de stilul cronicarului, iar prin
mentionarea portretului votiv se realizeaza caracterul verosimil, specific nuvelei:”Acest fel fu sfarsitul lui
Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidita de el,
unde e ingropat, se vede si astazi portretul lui si al familiei sale.

Titlul operei, “Alexandru Lapusneanul”, este alcatuit dintr-un substantiv propriu ce

aduce in prim plan personalitatea puternica a personajului principal, ramas in istorie mai ales pentru cea
de-a doua domnie a sa, considerata a fi o perioada extrem de sangeroasa. Articularea numelui il
singularizeaza printre celelalte personaje, evidentiindu-i totodata si caracterul puternic.

Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative si a

episoadelor, particularitate nativa romantica. Echilibrul compozitional este realizat prin organizarea
textului narativ in patru capitole.

O scena semnificativa a acestei opere este reprezentata de discursul lui Alexandru Lapusneanul
de la mitropolie. Acolo el se jura stramb, insala si se preface pentru a-i atrage pe cei ce erau floarea
boierimii la un ospat. Aceasta se dovedeste a fi o cursa insa. Eroul disimuleaza din momentul in care
intra in biserica, isi atribuie un rol prin care vrea sa para un umil pacatos dornic sa se spovedeasca si sa
se indrepte spre calea cea dreapta. Ipocrizia si fatarnicia personajului sunt nelimitate. El vrea sa para ca
se caieste pentru greselile sale, tinand astfel un discurs in care se foloseste de pilde biblice cu efect
persuasiv.

O alta scena semnificativa este ospatul in sine. Folosit ca pretext, ospatul devine locul
crimei celor 47 de boieri, printre care si Motoc. Prin cele doua secvente se evidentiaza caracterul malefic
al personajului, dar si inteligenta stralucita a acestuia.

In concluzie, opera literara “Alexandru Lapusneanul”, de Costache Negruzzi, este o

nuvela romantica de inspiratie istorica, deoarece ilustreaza principiile ideologiei pasoptiste si ale
romantismului romanesc.