Funcțiile florii

Pentru ca floarea să se transforme în fruct cu semințe este nevoie

de polenizare.
Polenizarea reprezintă fenomenul de transport al polenului pe
stigmatul lipicios.
Polenizarea poate fi naturală și artificială, care este realizată de
om pentru a obține varietăți noi de plante, cu importanță economică.
Polenizarea naturală poate fi:
- directă (autopolenizare), care are loc în cadrul aceleiași flori. Ex.
mazăre, fasole, lalea etc.
- indirectă (încrucișată), care se realizează atunci când polenul de pe
anterele unei flori trece pe stigmatul altei flori, dar care aparține aceleiași
specii.
Polenizarea indirectă poate fi făcută de insecte (albine, fluturi,
furnici), păsări (pasărea colibri) și vânt.
Plantele polenizate prin vânt produc o cantitate mare de polen și
prezintă flori mici, puțin colorate la care petalele pot lipsi. Ex. porumb,
alun, pin etc.
Polenul ajuns pe stigmatul lipicios pătrunde prin canalul stilului și
ajunge la ovule pe care le fecundează.
Fecundația reprezintă procesul de contopire a celulei
reproducătoare bărbătești (polenul) cu celula reproducătoare femeiască
(ovulul).

Polenizare încrucișată
Fecundație