Adeverirea morții și realitatea Învierii.

Ipoteza halucinației colective.

Coita Ana-Caterina
clasa a XI-a B

Întrebarea vieții după moarte este una care ne macină pe

fiecare în parte, căci un răspuns concret ar fi imposibil de dat. Totuși,
Iisus Hristos a spus că celor care cred în El le va fi dată viața veșnică:
„Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit,
va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată."
Dacă Iisus a înviat cu adevărat din morți după trei zile, conform
Noului Testament, atunci promisiunea vieții veșnice poate fi
credibilă. Altfel, totul este pus sub semnul întrebării.
Ipoteza halucinației colective este una dintre numeroasele
teorii care urmăresc să discrediteze Învierea. A început să fie
populară în secolul al XIX-lea, fiind susținută de teologul, istoricul și
fostul preot catolic, John Dominic Crossan și în prima jumătate a
secolului XX.
Această teorie are mai multe variații: uneori, e sugerat că
aparițiile lui Iisus erau cauzate de sentimentele puternice de jale ale
apostolilor în urma morții sale, sau chiar de o boală mintală.
Totuși, este ușor de demontat, mai ales prin faptul că Iisus a
fost văzut de mai multe persoane și în mai multe circumstanțe, atât
de către credincioși, cât și de către sceptici. Astfel, este aproape
imposibil ca această teorie să acomodeze această mare diversitate
de locuri și persoane.
În plus, halucinațiile nu conțin nimic altceva decât lucruri care
se află deja în mintea persoanei afectate, astfel că luând în
considerare credințele din acea vreme, apostolii pur și simplu nu ar fi
putut halucina un astfel de eveniment.
Ultimul lucru care demontează această teorie este faptul că nu
explică lipsa trupului lui Iisus din mormânt.
Ipoteza halucinației colective eșuează, prin toate acestea, în a
da un răspuns complet presupusei Învieri a lui Iisus Hristos.