CANCERUL BRONHOPULMONAR

EPIDEMIOLOGIE:
 Cancerul pulmonar ocupă locul I printre decesele cauzate de toate tipurile de cancer.
 Bărbaţii sunt afectatați de cancer pulmonar de 7 – 10 ori mai frecvent în comparaţie cu femeile.
 Supraviețuirea la 5 ani – 20-35%.
 Mai frecvent în țările industrial, bine dezvoltate (RM – 800-900 bolnavi anual)
 Vârsta- după 40 de ani;

ETIOPATOGENIE:
 Tabagismul (hidrocarburi ciclice: bezpirenul, benzacridin; izotopul radioactiv 210P0)
 Poluarea atmosferică și cea profisională (arsenicul, azbestul, diclometileterul, cromul,
vinilcloridmonomerul, nichelul, păcura, funinginea):
- lucrătorii la industria de prelucrare a azbestului, lucrătorii antrenați în prelucrarea cromului,
mineri, siderurgi, mecanizaori, șoferi
 Radioația ionizantă:
- minerii ce dobândesc uraniu
- radioterapie
- Cernobâl !
 Factorul genetic
 Factorul imun (imunosupreie; după transplant de organe)
 Agenții virali (adenoviruși, virusul gripal, covid-19, HPV, HSV, virusul Epstein-Bar)
 Factorul social (pauperism – a fi sărac; etilism, depresiuni psihice)
 Pe fundal de patologii cronice specifică şi nespecifică (bronşitele cronice, pneumoscleroza,
formele cronice ale tuberculozei pulmonare, bronțectaziile, silicoza, asbestoza, antracoza)

FORMELE CLINICO-ANATOMICE ALE CANCERULUI BRONHOPULMONAR:

1. Cancerul central creşte:
 Endobronşic, peribronşic nodular, bifurcat
 Poate duce la obstrucție, atelectazie, pneumonie, abces pulmonar
2. Cancerul periferic se întâlneşte sub formă de:
 tumoare sferică, tip pneumonic, apical (Pancoast-Tobias)
 este frecventă afectarea pleurei
 atelectazia și abcedarea nu este caracteristică
3. Cancerul mixt:
 Invazia țesutului pulmnar este atât de avansată la momntul depistării, încât
indentificarea leziunii primare este imposibilă

CLASIFICAREA HISTOLOGICĂ A CANCERULUI BRONHOPULMONAR:

1. Carcinom pavimentos (epidermoid) 30 – 40%:
 Constituit din celule cu grade dierite de keratinizare
 Ușor descuamează (citologie pozitivă)
 Situat mai des central (80%)
 Creștere relativ lentă
 Produce iritație bronșică (tuse, hemoptizie), obstrucție bronșică
 Relativ radiorezistent și chimiorezistent
2. Carcinom anaplazic cu celule mici (microcelular) 25%:
  Derivă din celulele Kulchitsky (cu activitate neuroendocrină) situate printre celulele
exocrine ale glandelor submucoase bronșice
• Are mai multe subtiputi histologice, cel mai frecvent fiind tipul cu cu celule “în bob de
ovăs”
 Situat mai des central
 Se deosebește prin agresivitate, ritm de creștere progresiv, diseminare rapidă pe cale
hematogenă și limfatică (metastaze apar precoce)
 Este de obicei nerezecabil la momentul depistării
 Sensibil la radioterapie și chimioterapie
3. Adenocarcinom: 20 – 30%:
 Mai frecvent la femei, nu este dependent de tutun
 Are structură acinară sau papilară, cu producție de mucus
 Apar cel mai des la periferie (70%), adesea pe cicatrice sau fibroză interstițială
 Tipuri: adenocarcinom acinar, adenocarcinom papilar, carcinom solid cu formare de
mucus, adeocarcinom bronhoalveolar
4. Carcinom macrocelular 10%:
• Ia naștere din glandele mucoase bronșice periferice (cancer periferic)
• Afresivitate medie

METASTAZAREA CANCERULUI PULMONAR:

 Pe cale limfatică metastazează în ganglionii limfatici peribronhiali, hilari, mediastinali sau în alte
structuri ale toracelui: pleură, nervii intercostali, plexul brahial, nervul frenic, nervul laringeal
recurent.
 Pe cale hematogenă:
o Creier – 50% (regiunea frontală şi occipitală, apoi în cerebel)
o Oase – 40% (porţiunea toracică şi lombară a coloanei vertebrale, oasele bazinului,
coaste, oase tubulare (humerusul, femurul))
o Ficat – 30%
o Glandele suprarenale – 30% (în substanţa medulară şi funcţia cortexului adrenal suferă
puţin)
o Piele – 5%

CLASIFICAREA TNM A CANCERULUI BRONHOPULMONAR:

T -Tumora primară
 Tx – numai citologie pozitivă
 T1 – sub 3 cm
 T2 – peste 3 cm
 T3 – răspândirea la peretele toracic, diafragm, pericard, mediastin, pleură, etc. (atelectazia
întregului plămân)
 T4 – răspândirea la mediastin, inimă, vasele mari, trahee, esofag, etc (pleurezie carcinomatoasă)
N - Ganglioni limfatici regionali
 N1 - peribronhiali , ipsilaterali hilari
 N2 - ipsilaterali mediastinali
 N3 – contralaterali mediastinali, scaleni, supraclaviculari
M - Metastaze la distanţă
 M0- Fără metastaze la distanţă
 M1- Prezenţa metastazelor la distanţă
TABLOUL CLINIC:
 Perioadele de evoluție:
 Prima perioadă – fără manifestări clinice și radiologice (radionegativ); diagnosticat citologic prin
prezența în spută și secrete bronșice a celulelor atipice
 Perioada a 2-a: asimptomatic și radiopozitiv
 Perioada a 3-a: simptomatic și radiopozitiv

 Semne generale: scăderea capacităţii de muncă, slăbiciune generală, indispoziţie, pierdere

ponderală etc

Manifestări clinice ale cancerului pulmonar CENTRAL:

 Tuse reflectorie (80-90%):
- inițial seacă, deranjantă
- ulterior, după obstrucția bronhiei – însoțită de eliminări de spută mucoasă sau muco-
purulentă
 Hemoptizia (50%):
- sub formă de striuri de sânge roşu, ulterior se pot depista şi cheaguri de sânge
 Dispneea (30-40%):
- provocată de obstruarea lumenului bronhiei sau de component hemodinamic (comprimarea
vaselor sanguine de către tumoare)
 Durerile în torace de partea afectată se întâlnesc (60-65%)

Manifestările clinice ale cancerului bronhopulmonar PERIFERIC:

 Afectează bronhiile mici, evoluează timp mai îndelungat asimptomatic, clinic se manifestă în
stadiu avansat
 Manifestările clinice apar când tumora creşte în structurile şi organele adiacente sau se extinde
spre hil (centralizarea procesului)
 Durerile în torace din porţiunea afectată (se dezvoltă lent):
- Iniţial îl deranjează pe bolnav în timpul inspiraţiei, apoi devin permanente. Mai frecvent apar
când este afectată pleura şi peretele toracic
 Tusea, dispneea se instalează în caz de implicare a bronhiei (centralizarea procesului)
Manifestările clinice ale cancerului bronhopulmonar PERIFERIC cu sindromul Pancoast-
Tobias:
 opacitate radiologic depistată în apexul pulmonar
 dureri în articulaţia umărului
 dereglarea sensibilităţii pielii
 sindromul Claude-Bernard-Horner:
- mioză, enolftalmie, ptoză palperabilă şi dereglări de secreţie lacrimară
- cauzat de afectarea trunchiului simpatic cervical
(În cazul unei leziuni excitante simpatice cervicale se instalează sindromul Pourfour du Petit-
midrează exoftalmie (retragerea pleoapelor) și hiperhidroză.)
 induraţia regiunii supraclaviculare
 atrofia muşchilor se determină pe tot traiectul membrului superior
 liza costală mai frecvent a arcurilor posterioare I-III şi corpurilor vertebrale adiacente.

Semnele clinice a cancerului bronhopulmonar în stadii avansate:

 În caz de creştere a tumorii în pleură cu diseminarea ei pe foiţele pleurale → pleurezia exudativă
seroasă, mai rar hemoragică
 Creşterea tumorii maligne în peretele toracic → Durerile violente în torace
 Creşterea tumorii spre mediastin → sindromul mediastinal compresiv: antrenarea în proces a n.
recurent – disfonie, dispnee şi dereglări cardiace
 Lezarea nervului diafragmatic → paralizia hemidiafragmului, disfagia – în caz de compresie a
esofagului
 Compresia venei cava superioară → Cefaleea, cianoza şi împăstarea feţei, edemul regiunii
cervicale, dilatarea reţelei venoase subcutane a gâtului şi a părţii anterioare pectoral
 Ganglioni limfatici măriţi, îndeosebi cei supraclaviculari şi cervicali
 Distrucţia tumorii şi a parenchimului pulmonar atelectaziat (eliminări de spută purulentă,
hemoragii pulmonare, febră înaltă, frisoane)
 Cașexie

Manifestări clinice ale metastazelor la distanţă:

o Metastazarea în creier → hipertensiunea intracraniană şi ca rezultat se instalează
cefaleea, greţurile, vomele, dereglările psihice
o Metastaze hepatice → hepatomegalia, dureri în hipocondriul drept, suprafaţă
neuniformă a ficatului şi duritate hepatică la palpare
o Metastazele în oase → durere, implicarea măduvei spinării este însoţită de paralizie

Sindroamele paraneoplazice ale cancerului pulmonar:

- se întâlnesc la 10-20% de pacienţi cu cancer bronhopulmonar
- determinată de faptul că celulele tumorale elimină diverse substanţe biologice active cum ar fi
hormoni, antigeni
 Sindromul Pierre-Marie-Bamberger (osteoartropatia hipertrofiantă pulmonară):
o îngroşarea şi sclerozarea oaselor tubulare şi metatacarpiene sub formă de „baghete ale
toboşarului” , dureri şi edeme în regiunea articulaţiilor mari
o mai mulţi autori au constatat o predominanţă a cancerelor epidermoide care alcătuiesc
75% din disacromeliile majore.
 Sindromul Șchwartz-Barter:
o Socierea unei urini hipertonice cu hiponatremie, cu funcții renale și suprarenale normale
și o producere crescută de ADH
o Characteristic pt cancerul microcellular
  Sindromul Lambert-Iton:
o Slăbiciune musculară asemănătoare miasteniei, dar se instalează în partea proximală a
membrelor inferioare și mișcările continue conduc la restabilirea puterii inițiale (spre
deosebir de miastenie)
o Sindromul se stabilește la 3-6 luni până la apariția altor semen clinice ale CBP
o Dereglări ale funcției bazinului mic
o caracteristic cancerelor slab differentiate
 Sindrom Cushing:
o Obezitate centripetă, facies lunar, HTA, creștere ponderală, miastenie, adesea pseudo-
paralitic prin hipokaliemie( ! – sdr Cushing, hipokaliemie, alcaloză - neoplazie ), DZ

DIAGNOSTICUL RADIOLOGIC AL CANCERULUI BRONHOPULMONAR:

 Radiografia digitală
 Radiografia toracică în două proiecţii (de faţă şi profil)
 CT pulmonară
 PET/CT

Semnele radiologice a cancerului pulmonar central și periferic:

 Emfizemul segmentar sau lobar:
- apare în rezultatul obstrucţiei parţiale şi complete a bronhiei
 Atelectazia lobară sau segmentară:
- obstrucţia totală a bronhiei de procesul tumoral
- apare sub forma unei opacităţi segmentare, lobare sau a unui întreg hemitorace (în caz de
obstrucţia unei bronhii primare), omogene, delimitată scizural şi de intensitate sporită
- retracţia parţială sau totală a hemitoracelui respectiv (depinde de volumul pulmonar interesat)
cu atracţia mediastinului de aceeaşi parte şi ridicarea hemidiafragmului
- suprainfectare a atelectaziei → opacitatea devine neomogenă şi crescută şi pot apărea
microabcese (aspect de fagure de miere) sau excavări.
 Pentru cancerul cu creştere endobronşică mai sunt caracteristice şi pneumoniile – focare mai
mari în segmentul sau lobul respectiv.
 Cancerul pulmonar peribronşic nodos – apare sub forma unei opacităţi rotunde sau ovale,
omogene, intense, contur neregulat şi cu mici ramificări perihilare. Această opacitate se poate
contopi cu mediastinul sau deplasa spre câmpul pulmonar mijlociu.
 Cancerul peribronşic ramificat apare sub formă de opacitate în hil mai mult sau mai puţin
sistematizată, cu opacităţi liniare ce pleacă din hil spre regiunea perihilară sau spre restul
câmpului pulmonar. Opacităţile liniare pot fi sinusoase, bogate, întretăiate sau paralele.
 Tomografia regională permite o urmărire a lumenului bronşic cu depistarea opacităţii tumorale,
cavităţi destructive în zona atelectazată, îngustarea şi amputarea bronhiilor mari (semnul
bontului), ganglionii limfatici măriţi în hil şi mediastin.
 Cancerul pulmonar periferic:
o apare ca o opacitate tumorală de diferite dimensiuni, omogenă, conturul poate fi
regulat, bine delimitat
o În evoluţie pot aparea neregularităţi ale conturului, ramificaţii fine dendritice cu caracter
infiltrative
o tumora poate invada în bronhiile învecinate → apariţia unei zone de atelectazie
pulmonară (În aceste cazuri opacitatea devine cu un contur şters neregulat, neomogen,
greu de diferenţiat cu metastaza pulmonară)
o Cancerul periferic în distrucţie apare sub formă de cavitate cu pereţii îngroşaţi crenelați
şi conturul lor neregulat
 o Cancerul apical (PancoastTobias):
 este caracteristică erodarea primelor coaste (I-III)
 În formele mai timpurii, opacitatea vârfului pulmonar poate fi confundată cu
pleurezia apicală, diverse forme de tuberculoză pulmonară sau tumori benigne.
 Pentru a determina localizarea tumorii (intrapulmonar sau extrapulmonar) este
necesar de aplicat pneumotorace artificial cu examen radioscopic sau
radiographic
o Carcinomatoza miliară:
 formă de metastazare pulmonară limfatică sau hematogenă şi se caracterizează
printr-o multitudine de noduli mici
 Ea se manifestă prin apariţia unui nodul pulmonar primar, iar restul sunt
metastaze limfatice. Pot fi și metastaze hematogene care pornesc din alte
organe (cancer hepatic, gastric, uterin etc.). Pentru a stabili radiologic că
procesul este primar pulmonar trebuie de exclus localizarea tumorii în alte
organe
o Forma medistinală a cancerului pulmonar:
 se caracterizează prin evoluţia formaţiunii tumorale cu precădere la nivelul
mediastinului
 Mediastinul mijlociu şi parţial superior apar lărgite uni- sau bilateral, contur
liniar sau policiclic, regiunile hilare pot fi mascate de lărgirea mediastinului sau
pot avea aspectul radiologic al unor opacităţi ramificate.

DIAGNOSTICUL BRONHOSCOPIC AL CANCERULUI BRONHOPULMONAR:

Scopul examenului bronhoscopic este:
 depistarea procesului tumoral în arborele traheo-bronşic şi plămâni, diferenţierea lui cu alte
patologii neoncologice
 aprecierea răspândirii procesului în arborele traheo-bronşic
 confirmarea morfologică a tumorii
 aprecierea eficacităţii tratamentului procesului tumoral al arborelui traheo-bronşic
 bronhoscopii curative

Semne endoscopice ale cancerului bronhopulmonar:

 Directe:
o Creșterea exofită a tumorii în lumenul bronhiei (forma endobronșică)
o Infiltrația peretelui bronșic (forma ramifictă)
o Pereți îngroșați
o Leziuni tuberoase
o Stenoza circulară a lumenului bronșic (forma mixtă)
o Pereții bronșici rigizi
o Pierderea dinamicii bronhice
o Îngustarea lumenului bronhic (forma peribronșică)
 Indirectă (apar mai frecvent în creșterea peribronșică a tumorii și a ganglionilor hilari și
mediastinali):
o Infiltrația locală a mucoasei bronșice
o Îngustarea lumenului bronșic
o Desenul vascular al mucoasei schimbat
o Sângerări
o Pereții bronșici rigizi
 o Endobronșită locală

Tehnici de prelevarea endoscopică (bronhoscopie) a probelor citologice/histologice în leziuni bronșice:

 Biopsia cu forceps (pensa)
 Lavaj bronșic (aspirat bronșic)
 Brosaj (periaj)
 Lavajul bronhioalveolar
 Puncția aspirativă ganglionară transbronșică (îmbunătățită cu ecografia transbronșică radiară cu
sondă liniară)
 Puncția biopsie pulmonară transbronșică (îmbunătățită cu ecografia transbronșică radiară cu
sonde mici)
 Puncția aspirativă transesofagiană

METODELE SUPLIMENTARE DE DIAGNOSTIC A CANCERULUI BRONHOPULMONAR:

 Puncţia biopsie transtoracică (percutană):
o utilizată în cancerul pulmonar periferic nediagnosticat prin alte investigaţii şi permite un
diagnostic citohistologic în 80-90% din cazuri
o Din cauza unor complicaţii (pneumotorax traumatic, hemoptizie, emfizem subcutan
local, embolii gazoase), metoda se practică mai puţin
 Puncţia pleurală:
o apariţia lichidului pleural la bolnavii cu cancer pulmonar, îndeosebi a celui hemoragic,
de cele mai multe ori indică la afectarea pleurei de către metastaze
o Puncţia pleurală cu analiza citologică a lichidului este indicată în toate pleureziile, în
mod special se impune în cazurile suspecte de mezotelioame maligne pleurale sau de
tumori pulmonare maligne în care este afectată şi pleura
 Toracoscopia:
o permite o inspecţie directă a cavităţii pleurale, respectiv a pleurei viscerale şi parietale,
suprafeţei pulmonare, gradul de afectare a ganglionilor limfatici intratoracici şi invazia
tumorii în organele mediastinului şi alte structuri anatomice
o se finisează cu prelevarea materialului biopsic din locul sau locurile cele mai suspecte
 Mediastinoscopia:
o metoda chirurgicala minim invazivă de referință în explorarea mediastinului mijlociu și
superior
o În scop diagnostic, ea este utilizată pentru biopsierea ganglionilor limfatici mediastinali
și în stadializarea cancerului bronhopulmonar

DIAGNOSTICUL METASTAZELOR LA DISTANȚĂ:

Semne clinice ca pierderea ponerală, dureri în oase, cefaleea, dereglări psihice, accese epilaptice,
paralizii, hepatomegalie, dureri în hipocondrul drept, duritatea hepatică, suprafața neuniformă a
ficatului la palpație, anemie – sunt în favoarea metastazelor
 Metastaze în oase: scintigrafia cu radionuclizi a scheletului
 Metastaze în ficat: USG, CT, confirmare histologică/citologică prin puncție transcutană,
laparascopie
 Metastaze în rinichi și suprarenale: USG, CT
 Metastaze în creier: CT, RMN
 Metastaze supraclaviculare și cervicale: puncția ganglionilor limfatici și biopsia prescalenă
procedeu Daniels

DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL AL CANCERULUI BRONHOPULMONAR:

 Diagnosticul diferențial al cancerului bronhopulmonar CENTRAL:
Cancerul centro-hilar necesită diferențiat de patologiile care dau adenopatii hilare, creșterea
umbrelor hilare vasculare sau a șesutului pulmonar
o TBC:
 TBC – persoane tinere, sub 30 de ani; afectează în aceeaşi măsură bărbaţii şi
femeile
 În tuberculoză, spre deosebire de cancerul pulmonar, slăbiciunea generală,
transpiraţiile nocturne, tusea îndelungată, hemoptizii, subfebrilitatea se
instalează timpuriu.
 Hemoptizia în tuberculoză apare pe neaşteptate şi este determinată de
eroziunea unui vas sanguin bronşic. Ea se poate manifesta în orice perioadă a
fazei active a procesului tuberculos
 În ambele patologii durerile apar târziu. În TBC ,durerile în torace sunt atenuate
şi se intensifică în timpul tusei. Durerile în cancerul pulmonar apar când este
afectată pleura sau sunt comprimate terminaţiunile nervoase.
 TBC este confirmat prin analiza sputei la BAAR și test cu tuberculină – proba
Matoux, cancerul – prin analiza citologică cu depistarea celulelor atipice.
 Comprimarea bronhiilor are loc atât în cancer cât şi în bronhoadenita
tuberculoasă cu excepţia că în cancer ea este mai pronunţată din motivul că
tumora creşte atât spre plămân cât şi spre mediastin, spre deosebire de
bronhoadenita tuberculoasă care are pornire de la mediastin.
 Imaginea tomografică a adenopatiilor tuberculoase pune în evidenţă
deformarea bronhiilor dar se păstrează permeabilitatea lor, spre deosebire de
cancerul central, unde lumenul este îngustat, iar în caz de obstrucţie completă –
semnul „bontului” bronhiei.
 Aspectul bronhoscopic al bronhoadenitei tuberculoase se deosebeşte de cel al
tumorii prin următoarele: hiperemia pronunţată şi infiltraţia mucoasei bronhiei;
delimitarea şi afectarea unilaterală a bronhiei; bronhia afectată este mobilă,
fundul defectului ulceros conţine ţesut necrotizat (cazeifiant) şi granulaţii mici
sângerânde
o Sarcoidoză:
 De obicei, debutul sarcoidozei decurge cu adenopatie hilară şi mediastinală (80-
100%), ganglionii limfatici periferici sunt antrenaţi în proces în 25% din cazuri.
(în cancer initial sunt afectați plămânii, ulterior ganglionii)
 Pentru sarcoidoză este caracteristică afectarea bilaterală a hilului pulmonar cu
dilatarea lui, ganglionii limfatici au un contur neregulat.
 Desenul pulmonar accentuat în sarcoidoză este din contul opacităţilor de formă
sferică, amplasate simetric, preponderent în regiunile inferioare. Aspectul
radiologic în cancer prezintă atelectazii, pneumonii obturatorii, hipoventilaţie.
 Bronhoscopia în sarcoidoză, spre deosebire de cancer, pune în evidenţă desenul
vascular deformat şi erupţii tuberoase a mucoasei bronşice (granuloame
sarcoidale) confirmate ulterior şi prin examenul histologic.
 Spre deosebire de cancer, sarcoidozei îi este caracteristică reacţia Kweim
pozitivă şi o posibilă regresie de sinestătătoare a procesului.
o Fromațiuni tumorale de origine epitelială:
 formaţiunile tumorale de origine epitelială pornesc din epiteliul bronşic şi sunt
reprezentate de papiloame, polipi, adenoame
 Tumorile epiteliale pot obtura lumenul bronşiei primare, lobare şi segmentare
cu instalarea fenomenului de bronhostenoză cu ventil expirator sau inspirator,
 în faze mai avansate de obstrucţie a lumenului bronşic se pot instala zone de
hipoventilaţie şi atelectazie a plămânului.
 Bronhoscopia permite vizualizarea şi descrierea tumorii benigne ca fiind
rotundă, de culoare roz-pală, acoperită cu tunică mucoasă care conţine o reţea
de vase sanguine, tumorile pediculate sunt mobile, iar cele sesile mai puţin
mobile. (Numai biopsia endobronşică poate confirma diagnosticul, iar uneori
este posibilă chiar şi exereza tumorii prin bronhoscop)
o Limfogranulomatoza malignă (Hodjkin):
 spre deosebire de cancerul pulmonar central, adenopatiile hilare sunt mai
voluminoase şi mai bine conturate (policiclice), compresiunile exercitate asupra
unor ramuri bronşice pot produce şi aspecte radiologice de atelectazie, lobare
sau segmentare
 Diagnosticul pozitiv al adenopatiei din boala Hodjkin se stabileşte în baza
semnelor clinice (febră ondulantă, transpiraţii nocturne, pierdere ponderală,
prurit cutanat) şi prin biopsii ale ganglionilor periferici sau al tumorii
o Pneumoscleroză:
 Anamnesticul pacientului cu procese inflamatorii pulmonare frecvente este în
favoarea pneumosclerozei.
 Aspectul radiologic al atelectaziei în pneumoscleroză spre deosebire de cel
canceros se caracterizează prin contur neclar, dimensiunile ei nu corespund
structurilor anatomice ale plămânului – segment sau lob, opacitatea nu este
omogenă. De asemenea, pentru pneumoscleroză mai sunt caracteristice
opacităţi liniare peribronşice şi perivasculare, hilurile pulmonare deformate.
 În evoluţia sa aspectul radiologic în pneumoscleroză nu se schimbă, în cancer
are loc progresarea procesului.
 Aspectul bronhoscopic în pneumoscleroză se caracterizează prin deformare de
bronhii, îngustarea şi dilatarea lor. Rezultatul biopsiei bronhice – scleroză.
 Un loc deosebit îl are angiopneumonografia care demonstrează permeabilitatea
arterelor segmentare şi subsegmentare în pneumoscleroză, spre deosebire de
cancer undese înregistrează semnul „bontului” a arterelor din contul
comprimării sau creşterei tumorii în ele.
 Metoda definitivă în diagnosticul diferenţial al pneumosclerozei cu cancerul este
toracoscopia cu biopsie sau toracotomia diagnostică.
 Diagnosticul diferenţial al cancerului pulmonar PERIFERIC:
o Tuberculom:
 Tuberculomul – infiltrat dur de formă ovală învelit de o capsulă subţire, contur
mai puţin clar a focarului, fără prelungiri în parenchim, cu calcifieri în interior,
urmărit în dinamică creşte extrem de încet, poate fi însoţit în jur de o infiltraţie
inflamatorie
 în tuberculom pot fi depistate mai multe focare tuberculoase şi calcinate în hilul
pulmonar
 confirmarea diagnosticului este necesară puncţia-biopsie transtoracică a
tumorii, toracotomia diagnostică.
o Tumori benigne:
 tumorile benigne ale plămânului se prezintă ca:
- opacităţi unice, solitare, rotunde, uşor ovalare
- cu localizare, de regulă, în plin parenchim pulmonar
- contur net, uneori discret neregulat sau şters
- structura omogenă, uneori cu calcifieri amorfe diseminate pe suprafaţa
formaţiunii tumorale; de regulă, sunt de intensitate aproape costală sau
 supracostală;
- Evoluţia clinică şi radiologică este lentă, cu creştere moderată în volum
o Chistul hidatic:
 Chistul hidatic – opacitate sferică sau ovală de intensitate mai mică (transpar
coastele prin ea), caracterul lichidian, perfect omogenă, contur clar „trasă cu
compasul” uneori ţesutul pulmonar adiacent poate fi inflamat
 Chistul hidatic de dimensiuni mari se poate contopi cu conturul diafragmului, iar
la radiografia toracică pe fondalul opacităţii poatet fi observată transparenţă în
regiunea sinusurilor – semnul Votcial.
 La radioscopie, în timpul respiraţiei se determină schimbarea formei opacităţii –
semnul Nemerov-Escudero, ceea ce nu are loc în tumorile solide
 În caz de comunicarea chistului hidatic cu o bronhie, opacitatea apare sub
aspect excavat hidroaeric în rezultatul dezlipirii hitinului de la capsula fibroasă.
 Nu se recomandă puncţia transtoracică când este suspectat un chist hidatic din
motiv că lichidul poate nimeri în arborele bronşic sau cavitatea pleurală,
provocând o reacţie alergică pronunţată cu dezvoltarea şocului anafilactic şi
apariţiei semnelor de insuficienţă respiratory acută care dictează o intervenţie
chirurgicală de urgenţă
 Toracoscopia şi toracotomia exploratorie poate elucida şi tranşa diagnosticul
diferenţial a chistului hidatic cu cancerul pulmonar periferic.

TRATAMENTUL CJIRURGICAL AL CANCERULUI BRONHOPULMONAR:

 Lobectomia
 Bilobectomia
 Pneumonectomia:
- Ea poate fi efectuată prin abordul clasic extrapericardic al vaselor mari sau prin ligaturarea
intrapericardică a acestora (în cazul în care disecția hilului pulmonar este dificilă și riscantă, sau
vasele sunt invadate de către tumoră în porțiunea lor extrapericardică)
- poate fi asociată cu limfadenectomia mediastinală, rezecții de coaste, diafragm, rezecții și
reconstrucții traheale și ale marilor vase
 Operațiile menajant econome (pt cancerul pulmonar periferic la vârstnici și pacienții cu
patologii concomitente severe):
o Segmentectomie
o Rezecţie cuneiformă
o Rezecţie superficială
o Rezecţie mărginală

TRATAMENTUL CANCERULUI BRONHOPULMONAR CONFORM STADIULUI TUMORII:

 TxN0M0:
o tumora este confirmată prin prezenţa celulelor maligne în secreţiile bronhopulmonare,
dar nu este decelată radiografic sau bronhoscopic
o supraveghere dinamică (radiografia toracică, tomografia computerizată, bronhoscopia)
până la depistarea tumorii primare
 Stadiul 0 (T isN0M0):
o Rezecţia pulmonară (segmentectomie sau rezecţie atipică)
o Radioterapie endobronşică (în cazul dezvoltării celei de a doua tumoră pulmonară)
 Stadiul I A, B:
o Lobectomie ori segmentectomie
o Radioterapie după program radical
 o Tratament radiant endobronşic. (când nu este posibilă intervenţia chirurgicală, (vârsta
înaintată, starea generală nesatisfăcătoare) este necesară aplicarea tratamentului
radioterapic (doza sumară 60 Gy))
 Stadiul II A, B:
o Lobectomie sau pneumonectomie
o Tratament radioterapic (program radical)
 Stadiul III A:
o Neoadjuvant:
 Tratament chimioterapic neoadjuvant (cu administrarea preparatelor de
platină),
 Radioterapie
o Intervenţie chirurgicală.
 Stadiul III B,C:
o Chimioterapie paliativă:
 preparatele platinei în combinaţie cu vinorelbin, cu paclitaxel, cu etapozid, cu
ifosfamidă sau cu doxorubicină
 În pleureziile exudative se recomandă de introdus în cavitatea pleurală
citostatice (de exemplu: cisplatin 150 mg dizolvat în 100 ml sol. fiziologică) sau
preparate cu acţiune sclerozantă (delaghil).
o Tratament radioterapic paliativ:
 Pacienţii cu cancer pulmonar în stadiu III B,C în stare nesatisfăcătoare (obiectiv
şi subiectiv) necesită tratament simptomatic şi/sau radioterapie paliativă cu
scopul de a ameliora tusea, dispneea, durerea etc.
o Chimioterapie în combinaţie cu radioterapie paliativ.
 Stadiul IV A,B:
o Chimioterapie paliativă
o Tratament simptomatic

1. Cancerul fără celule mici (epidermoid, adenocarcinom)

 Forme curabile (stadiul I, II, IIIA şi selectiv T3, N2): chirurgie, radioterapie (pentru pacienţii
"inoperabili"), radioterapie toracică postoperatorie (pentru N2).
 Forme incurabile (N2şi M1): radioterapie toracică (dacă este posibil), radioterapie
extratoracică (metastaze), chimioterapie.
 Molecule noi pentru tratamentul ţintit: bevacizumab (Avastin) previne neoformarea de vase
şi extinderea tumorii, erlotinib (Tarceva).
2. Cancerul cu celule mici (anaplazic)
 Stadiul limitat: chimioterapie combinată + radioterapie toracică.
 Stadiul extins: chimioterapie combinată, eventual radioterapie paliativă.