Sunteți pe pagina 1din 26

UAIC

Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi

Finantele Afacerilor
Amortizarea Capitalului Imobilizat in Active Corporale si Necorporale

Student : Briscaru Cristian Ionut Nr. Matricol 31040701PM101941 Master Complementar Iasi ID Administrarea Afacerilor Anul 1

-2011-

Amortizarea activelor imobilizate

Activele imobilizate , ca rezultanta a procesului de investire sunt reflectate la valoarea contabila neta determinate ca o diferenta , in functie de suma bruta a activelor imobilizate , stabilita in functie de costul investitiilor si suma amortismelor , datorita deprecierii in timp a activelor imobilizate . Amortismele apar ca o micsorare a valorii bunurilor destinate sa serveasca intreprinderii o perioada in timp mai indelugata si care se consuma treptat . Particularitatea rotatiei activelor imobilizate consta in aceea ca ele participa la mai multe cicluri de productie , pe perioada mai multor ani si in mod treptat isi transfera o parte din valoarea lor asupra noilor utilitati create cu acestea , ca urmare a uzurii lor . Temeiul economic sau baza amortizarii activelor imobilizate o constituie asadar uzura acestora. Uzura este un process complex , concretizat in scaderea treptata a utilitatii actvelor imobilizate , fie ca urmare a utilizarii sau neutilizarii , fie ca urmare a aparitiei de active imobilizate mai ieftine , sau cu parametrii tehnicofunctionali superiori . In legatura cu procesul uzurii activelor imobilizate trebuie facute doua clarificari : 1) Fiind un process de depreciere a activelor imobilizate datorat utilizarii sau timpului , ori aparitiei de noi active imobilizate mai convenabile din punct de vedere economic , uzura nu afeceaza intreaga masa a activelor imobilizate ci numai e cele supuse deprecierii . Astfel, din categoria imobilizarilor necorporale, nu se supune procesuluide uzura si, implicit, de amortizare, fondul comercial (de comert) alinterprinderii, deoarece nu se concretizeaza in elemente de patrimoniu,ci inelemente nemateriale, dar care concura la mentinerea sau dezvoltarea potentialului interprinderii : clientela, vadul comercial, debuseele, reputatiaconducerii.Din categoria imobilizarilor corporale, nu se uzeaza terenurile,deoarece potentialul lor de reproducere este considerat infinitiv.Deasemenea,nu se supun uzurii si amortizarii toate

imobilizarilefinanciare,eventualele subvalori inregistrate la valorificarea acestorainfluentand direct rezultatul final al int 10210c22k erprinderii.Rezulta ca, uzuraeste caracteristica in principal mijloacelor fixe : cladiri, constructii speciale,masini, utilaje, aparate de masura, mijloace de transport, etc, care constituie ponderea imobilizarilor in interprinderile industriale, de constructii, transport,comert.
2)

Uzura activelor imobilizate imbraca doua laturi : uzura fixa sau materiala ca urmare a utilizarii sau a timpului si uzura morala, caurmare a perimarii datorita evolutiei tehnicii si productivitatii muncii inramurile economice producatoare de active imobilizate, respectiv aparitiei demijloace fixe superioare functional sau realizarii acelorasi tipuri,dar la preturimai mici .

Uzura fizica reprezinta baza materiala a pierderii valorii mijloacelor fixe,fiind determinata de intensitatea folosirii acestora in produsele de fabricatie precum si de actiunea unor factori naturali.Intensitatea cu care se produce uzurafizica este o rezultanta a unui complex de factori, si anume : gradul de solicitarea mijloacelor fixe, modul de pastrare si folosire a acestora, conditiile concreteexistente in diferite ramuri economice.Determinarea ritmului si uzurii fizice nuconstituie o dificultate aparte pentru interprinderile romanesti, deoarecelegiuitorul a prevazut posibilitatea deducerii legale a amortismentului ca sicheltuiala de exploatare in functie de gradul de utilizare al acestora, iar conditiile de mediu specifice : umed, coroziv, s-au avut in vedere in stabilireaduratei de folosinta a mijloacelor fixe. Asupra mijloacelor fixe, insa, actioneaza si uzura morala si, ca atare, proportiile si ritmul pierderii si al transmiterii valorii lor in produsele defabricatie sunt mai mari si, de aceea, trebuie sa fie reflectate in procesul deamortizare.Uzura morala, in fapt, nu modifica marimea fondului de amortizarecare se alimenteaza succesiv, ci scurteaza duratele de functionare a mijloacelor fixe.

Uzura, fie fizica sau morala, determina pierderea treptata a valoriimijloacelor fixe, in timp ce forma lor fizica specifica ramane, in general,neschimbata pana la scoaterea lor din functiune datorita efectuarii regulate areparatiilor capitale.Are loc, asadar, o separare in timp intre reproducereavalorii mijloacelor fixe si reproductia valorii de intrebuintare, particularitatecare sta la baza procesului obiectiv al amortizarii lor.

Notiunea de amortizare poate fi folosita cu mai multe intelesuri.Astfel,in sens larg, ea este o reducere inversabila, repartizata pe o perioadadeterminata a sumei anumitor posturi de bilant.Astfel, prin aceasta ezprimareeste inteleasa amortizarea unui imprumut, respectiv stingerea treptata aimprumutului pe calea rambursarii sumei imprumutate pe perioada de timpconvenita in contractul de credit sau amortizarea activelor imobilizate,respectiv recuperarea treptata a valorii acestora prin introducerea in costurile produselor sau serviciilor si in incasarea pretului sau tarifului acestora.

Aceasta definitie delimiteaza notiunile de amortizare si provizion.In timp ce amortizarea este reducerea inversibila datoratadeprecierii, provizionului este reducerea valorii unui element de activ(stocuride materii prime, produse finite, creante fata de clienti) datorate unor cauzecare nu pot fi judecate ca ireversibile(cresteri de preturi, cresteri ale cursului deschimb valutar).Totodata, amortizarea este caracteristica atat unor elemente deactiv (imobilizari necorporale si corporale sau chiar obiecte de inventar) cat siunor elemente de pasiv(imprumuturile contractate) pe cand provizioanele seconstituie numai pentru elementele de activ.

La randul ei, amortizarea activelor poate fi abordata diferit.Astfel, potrivitaceluiasi autor, pot fi desprinse trei conceptii de amortizare : juridicocontabila, economica si financiara.

In abordarea juridico-contabila ,amortizarea este procesul de depreciere aactivelor imobilizate.Este vorba deci de amortizarea depreciere.In aceastaconceptie, amortizarea este un proces de corectie a valorii activelor imobilizateca urmare a deprecierii suferite in cursul timpului.Deci, amortizarea este procesul prin care se comensureaza ritmul si amploarea uzurii fizice si morale aimobilizarilor necorporale si corporale in scopul stabilirii valorii reale aacestora, scopul principal fiind asigurarea sinceritatii datelor din bilant fata decreditori si terti.In aceasta abordare, amortizarea are un caracter pasiv, eaconstatand pierderea de valoare suferita de active, ca urmare a treceriitimpului.Dar, in acelasi timp amortizarea are si un caracter obligatoriu, pentru areflecta creditorilor si tertilor interprinderi gradul de uzura al activelor imobilizate.Aceasta are o tenta relativa, pentru ca, daca in functie de gradul deuzura si valoare de inlocuire se poate stabili valoare de piata a celor mai multor active imobilizate, exista o serie de imobile a caror valoare creste cutimpul.Este vorba de anumite monumente arhitectonice cu folosirecomerciala(ex. Cladirile unor hoteluri realizate in anumite stiluri arhitectonicecaracteristice perioadelor anterioare).

In abordarea economica , amortizarea este procesul de repartizare aconsumului de capital pe o perioada data.Este vorba, deci, de amortizarearepartitie.In aceasta conceptie, amortizarea este considerata ca un procedeu care permite repartizarea costului unei investiti pe durata estimate de exploatare aei.Se pune, deci, accent pe cheltuielile de exploatare care trebuie sa fie grevate,in fiecare exercitiu, cu o cota parte din valoarea activelor imobilizate utilizatein procesul economic.Insa, trebuie remarcat faptul ca sarcina corespunzatoareamortizarii care influenteaza cheltuielile de exploatare este de o natura diferitafata de alte elemente ale acestora, aceasta neinsemnand, practic, o plata cumeste cazul materiilor prime, consumurilor energetice, cheltuielilor cu salari careintra in componenta costurilor de fabricatie.

In abordarea financiara, amortizarea este o tehnica de reinnoire a imobilizarilor.Este vorba ,deci, de amortizare-reinnoire.Amortizarea are caobiectiv crearea surselor de care are nevoie interprinderea pentru a-si mentinecapacitatea de productie, respectiv pentru a asigura reinnoirea identica aactivelor imobilizate.Insa, aceasta aptitudine a amortizarii este dovedita

doar daca intreprinderea desfasoara o activitate rentabila, pentru ca amortizarea, caatare, nu este creatoare de resurse.Mai mult, amortizarea permite reproductiasimpla (identica) a activelor imobilizate numai daca preturile raman stabile o perioada de timp indelungata, lucru greu de realizat intr-o economie de piatasensibila la toate influentele externe: criza energetica, modificari ale puterilor de cumparare ale monedelor, tendinta de crestere a salariilor.

Reiese, deci, ca amortizarea este un proces complex de cuantificare auzurii fizice si morale si de exprimare a unei anumite politici financiare a perioadei respective, care cuprinde un ansamblu de operatiuni ce constau in: Stabilirea amortismentului fiecarui exercitiu ; Inregistrarea lui in costurile de fabricatie ; Recuperareamdin sauserviciului ; incasarea pretului sau tarifului produsului

Afectarea lui pe destinatia legala.

Daca, de regula, amortizarea incearca sa comensureze cat mai exact ritmul si amploarea uzurii activelor imobilizate, in anumite perioade sau cazuriritmul si marimea amortizarii pot sa difere de cele ale uzurii, ea fiind si uninsrtument al politicii financiare a statului si, respectiv, agentului economic definantare a reproductiei activelor imobilizate.

Termenul legal al amortizarii practicate de agentii economici romani inaceasta perioada este legea nr. 15 /1994 necorporale care in art. 1 prevede ca agentii economici care imobilizeaza capital in active corporale si necorporale supuse deprecierii prin utilizare sau in timp, vor calcula, inregistra incontabilitate si recupera uzura fizica si morala a acestora, pentru refacereacapitalului angajat.Aceste operatiuni sunt denumite generic amortizareacapitalului imobilizat .

La randul sau, amortismentul poate fi definit ca fiind suma de resurse banesti ce trebuie recuperata din incasarile rezultate de pe urma realizarii productiei in fiecare exercitiu , in concordanta cu ritmul uzurii fizice si moralein cadrul duratelor normale de functionare ale activelor imobilizate. Notand cu : Va = valoarea amortizabila a activului imobilizat D = durata normala de functionare Ai = amortismentul din anul i A = amortismentul anual Devine evident faptul ca : n Va = Ai i=1 Va = A*D (1)

Relatia (2) este valabila numai in cazul sistemului de amortizare liniar,deoarece numai in aceasta situatie amortismentul este acelasi in fiecare an.

Analiza celor doua relatii nu trebuie sa conduca la concluzia caamortismentul sar acumula pe toata durata de functionare a activuluiimobilizat in scopul finantarii inlocuirii lui.Amortismentul nu se acumuleaza cise utilizeaza pe masura obtinerii lui pentru finantarea investitiilor in curs derealizare.De aceea, din punct de vedre al practicii financiare, nu se poate vorbide un fond de amortizare in sensul financiar al notiunii de fond, respectivde acumularea treptata de resurse banesti in scopul realizarii unui obiectiv.

Destinatia amortismentului, ca sursa de constituire a fondului surselor proprii pentru finantarea investitiilor este expres prevazuta in lege in art. 22 .

Daca, insa, agentul economic nu are prevazuta realizarea de investitii in anulcurent, amortismentul poate fi folosit pentru finantarea activitatii deexploata re sau achizitionarea unui portofoliu de active financiare, insa obligatiaca la finele exercitiului sa reconstituie sumele respective.

In elaborarea si aplicarea politicii de amortizare, se are in vedere faptul ca pe planul interselor, amortismentul prezinta un dublucaractercontradictoriu El este, in acelasi timp, atat un element important alcheltuielilor de exploatare, cat si o resursa de finantare a investitiilor, ipostazecare se contrazic in fiecare moment al vietii economice.Astfel, in ipostaza deelement al costurilor, atat interesele microeconomice, cat si cele alemacrosistemuli reclama reducerea lui.Dimpotriva, atunci cand este analizat inipostaza de resursa de finantare ambele categorii de interese reclama majorarealor.

Instituirea amortizarii ca modalitate de recuperare treptata a valorii deintrare a mijloacelor fixe a avut loc in ideea initiala a asigurarii resurselor necesare finantarii inlocuirii mijloacelor fixe uzate, care urmau a fi scoase dinfunctiune.Practica economica a demonstrat, insa, ca amortismantul servaste nunumai finantarii reproductiei simple a mijloacelor fixe, respectiv inlocuieiiidentice, ci si reproductiei largite, concluzie ce poate fi argumentata pe doua planuri.

Asigurarea functionarii mecanismului financiar al interprinderii impune necesitatea amortizarii valorii de intrare a mijloacelor fixe, care ramane aceeasi pe toata durata functionarii mijlocului fix, daca nu intervin reevaluarireglementare.Pe durata amortizarii, insa, progresul tehnic determina omodificare a valorii de inlocuire, in sensul reducerii acesteia ca urmare acresterii productivitatii muncii in ramurile producatoare de mijloace fixe.Inconsecinta, pana in momentul inlocuirii, se recupereaza o suma mai mare decatcea necesara inlocuirii identice.Ca atare, pe seama diferentei, se poate finantainlociurea mijloacelor fixe casate cu altele cu parametrii tehnici si randamentemai mari.Aceasta este, de fapt, prima imprejurare care permite utilizareaamortismentului ca sursa de finantare a reproductiei largite a mijloacelor fixe.

A duoa imprejurare este date de modul in care este utilizatamortismentul.Faptul ca amortismentul nu este o rezerva statica , el nu seacumuleaza nici macar pe durata unui an, ci se foloseste pe masura obtinerii lui pentru finantarea investitiilor.Deci,pe seama amortismentului aferentmijloacelor fixe in functiune, se finanteaza crearea altor mijloace fixe care vor functiona in paralel cu primele, marind capacitatea de productie.

Cresterea volumului fizic al capitalului fix pe seama amortismentului estecunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea de efectul multiplicator al amortizarii sau efectul Lohmann-Ruchti.Prezentarea efectuluimultiplicator al amortizarii trebuie facuta distinct pentru perioada de stabilitatea preturilor si de inlfatie.

a)in perioadele cu preturi stabile se are in vedere ipoteza ca interprindereainregistreaza o cerere permanenta pentru produsele sale si ca ea reinvesteste permanent fondurile banesti obtinute pe seama amortizarii in echipamente deacelasi fel si cu acelasi pret.

b)in perioadele de infatie se are in vedere rata inflatiei, care face casumele recuperate prin amortizare in functie de valoarea initiala (de intrare) autilajelor sa nu mai asigure nici macar reproductia simpla, cu atat mai multdezvoltarea interpriderii.

Daca uzura, in ambele forme, reprezinta procesul de pierdere treptata avalorii de imbunatatire si respectiv, a valorii activelor materiale imobilizate,amortizarea reprezinta procesul de reconstituire a valorii activelor uzate, princreearea treptata a unui fond de amortizare pe seama cotelor de amortizareincluse in pretul de cost al productiei si recuperate odata cu vanzarea produselor

In procesul folosirii activelor imobilizate materiale, partea din valoareaacestora care se recupereaza prin intermediul vanzarii productiei crestecontinuu, constitiundu-se in fondul de amortizare, iar partea care ramane fixata scade mereu pana in momentul scoaterii lor din functiune.Fondul deamortizare se formeaza, asadar, in timp, corespunzator perioadei defunctionar e a activelor imobilizate, urmand ca abia dupa constituirea luiintegrala (ca regula generala) sa fie folosit pentru achizitionarea sauconstituirea altor active imobilizate care sa inlocuiasca pe cele vechi, scoasedin uz.Aceasta diviziune in timp intre productia valorii de intrebuintareformeaza baza teoretica a constituirii fondului de amortizare.

Caracterul stiintific al amortizarii. Rolul pe care-l are amortizarea in procesul reproductiei poate fi indeplinit numai respectand unele conditii, princare: evaluarea corecta, realista a mijloacelor de munca, normele de amortizaresa tina seama atat de uzura fizica, cat si de cea morala, volumul fondului deamortizare sa permita recuperarea tuturor cheltuielilor pentru inlocuireaactivelor imobilizate.

Evaluarea realista a activelor imobilizate constituie o conditie esentiala pentru stabilirea corecta a amortizarii.Supraevaluarea sau subevaluarea acestoraconduce la constituirea nejustificata a unui fond de amortizare mai mare saumai mic fata de nevoile de inlocuire a mijloacelor de munca, ceea ce serasfrange asupra cheltuielilor si a profitului, denaturand marimea lor rela. Pentru ca fondul de amortizare sa corespunda realmente necesitatilor deinlocuire a activelor imobilizate trebuie acordata atentia cuvenita valorii la carese calculeaza amortizarea.Daca in perioada de la introducerea activelor imobilizate si pana la scoaterea lor din uz, nu se modifica valoarea acestora,este normal sa se calculeze fondul de amortizare asupra valorii initiale (deachizitie) ; in acelasi fel se pune problema daca in cursul anului nu intervinmodificari in volumul activelor imobilizate, fondul de amortizare calculandu-se asupra valorii existente in interprindere la inceputul anului.Daca in cursul perioadei de functionare respectiv, in cursul unui an se produc schimbari involumul activelor (intrari sau iesiri) se va amortiza valoarea medie, tinandu-seseama deci, de miscarile survenite in cursul anului.

Constituind o insemnata sursa proprie pentru autofinantarea investitiilor,fondul de amortizare trebuie determinat stiintific incat amortizarea sacorespunda atat procesului stiintific incat amortizarea sa corespunda atat procesului obiectiv de uzare fizica si morala, cat si necesitatilor de constituire afondurilor necesare inlocuirii activelor imobilizate materiale uzate.

Imprimarea unui ritm prea accelerat de amortizare conduce la incarcareaexcesiva a costurilor, micsorarea profitului si subevaluarea celorlalti indicatoride eficienta, putand sa se ajunga la situatia anormala in care desi fondul deamortizare este constituit integral, activele imobilizate mai prezinta, inca, posibilitati de functionare. Si dimpotriva, aplicarea unui ritm de amortizare prea lent comparativ cu procesul uzurii fizice si morale poate conduce lasituatia in care, la un moment dat, activele imobilizate trebuie scoase dinfunctiune, nemai-prezentand caracteristici de intrebuintare, fara sa se ficonstituit integral fondul de amortizare.Aceasta din urma alternativa areconsecinte neavenite intrucat, diminuand ireal costurile se denatureazaindicatorii de eficienta economica, supraevaluandu-i.

Amortizarea, ca element al costurilor de productie, reduce bazaimpozabila si deci micsoreaza impozitul pe profit datorat statului, concomitentcu crearea surselor necesare inlocuirii activelor materiale impozabile.Din acest punct de vedere toate interprinderile sunt profund interesate sa-si amortizezeactivele imobilizate.Desi este o sursa principala pentru inlocuire, amortizareaare o influenta neutra asupra autofinantarii : daca se constituie fond deamortizare, cresc costurile, se micsoreaza beneficiile si posibilitatea folosiriiacestora pentru autofinantare ; daca nu se constituie fond de amortizare, crestevolumul beneficiilor si posibilitatea folosirii lor pentru autofinantare.Sursele deautofinantare sunt aceleasi, ca volum, indiferent ca iau forma beneficiilor saufondului de amortizare.

In scgimb, politica de amortizare, modul de calcul si metoda deamortizare utilizata pot avea o influenta hotaratoare pentru politica de investitiia interprinderii.

Interprinderile aleg metode de amortizare in functie de politica financiara pe care o promoveaza, de volumul resurselor pe care doreste, sa le constituie pentru investitii intr-un an sau altul.Metoda de amortizare utilizata la unmoment dat, nu este ireversibila ; se poate trece la alt sistem de amortizare, se poate intrerupe sau inceta amortizarea.In cazul incetarii amortizarii crescfluxurile negative reprezentand plati in contul impozitului pe profit, scazandcorespunzator fluxurile de investitii.O astfel de politica de amortizare se poateaplica atunci cand interprinderea nu are prevazute obiective de investitii definantat sau cand doreste sa prezinte in fata actionarilor o rentabilitate mai marea activelor sale.

Dimpotriva, in cazul ca interprinderea doreste sa constituie fondurimasive pentru investitii in prima parte a intervalului de exploatare, poate aplicametoda regresiva de amortizare care creeaza avantajul unei scaderi a fiscalitatii,crescand sursele de autofinantare.Metoda regresiva de amortizare mai creeazasi avantajul ca in perioade inflationiste, impozitele sunt platite de intreprinderein moneda depreciata.

Daca amortizarea este subevaluata, scad costurile, creste beneficiul sirata rentabilitatii estompand eventuale pierderi, se fac distribuiri de dividentenecuvenite, valoarea activelor materiale imobilizate apare subevaluata, dar fondul de amortizare devine insuficient pentru inlocuire.

Daca, amortizarea este supraevaluata, cresc costurile, scade beneficiul sirata rentabilitatii in mod ireal, este afextata repartitia dividendelor si volumulimpozitelor catre stat in schimb se formeaza un fond de amortizare mare care,daca nu este corelata cu necesitati crescute de investitii, poate sta neutilizat.

Prin urmare politica de amortizare promovata de intreprindere trebuieconceputa ca o linie strategica menita sa serveasca scopurilor imediate sau maiindepartate de cresterea economica. Elementele sistemului de amortizare.

Amploarea si ritmul uzurii fizice si morale, precum si parametrifundamentali ai politicii financiare promovate, se oglindesc in nivelul si modulde asociere a unor elemente esentiale, care in ansamblul lor formeaza sistemulde amortizare. Elementele definitorii ale oricarui sistem de amortizare in functie de carese previzioneaza si calculeaza efectiv amortismentul sunt : valorile deamortizat, duratele de serviciu(de functionare) si normele deamortizare.Existenta mai multor sisteme de amortizare este determinata dereglementarile diferite ale modului de determinare a acestor elemente , gratie politicii financiare promovate de autoritatile publice si private specificediferitelor grupe de state si etape de dezvoltare economico-sociale.

a)Valorile de amortizat reprezinta baza sistemului de amortizare, pentru ca in functie de modul lor de estimare se produc implicatii atat in ceeace priveste nivelul costurilor de productie sau comercializare, cat si in ceea ce priveste asigurarea echilibrului dintre reproductia activelor imobilizate in formavalorica, pe de o parte, si reproductia lor fizica(materiala), pe de alta parte.Infunctie de reglementarea diferita, valoarea de amortizat poate fi : Valoarea de intrare(contabila) a activului imobilizat ; Valoarea de intrare diminuata cu valoarea rezisuala estimata ; Valoarea de intrare majorata cu valoarea reparatiilor capitale, insituatia in care amortizarea este sursa de finantare si a acestora ;

Valoarea contabila neta(ramasa neamortizata) ;

In etapa actuala, in Romania, in functie de metoda de amortizare folosita, valoarea de amortizat este data de valoarea de intrare sau valoarea contabila neta a mijlocului fix.

Valoarea de intrare a mijlocului fix poate fi :

-costul de achizitie(valoarea de achizitie) pentru bunurile procurate cutitlu oneros.Costul de achizitie este egal cu pretul de cumparare, taxelenerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare si alte cheltuieliaccesorii necesare pentru punerea in stare, de utilitate sau intrarea in gestiune a bunului respectiv.In cazul mijloacelor fixe, costul initial include si costurileestimate pentru demontarea si mutarea activului, respectiv costurile derestaurare a amplasamentului la sfarsitul duratei de viata a acestuia.Acestecosturi se relecta prin constituirea unui provizion corespunzator.

-costul de productie pentru mijloacele fixe produse sau construite deintreprindere ; -valoarea de utilitate stabilita in functie de pretul pietei, starea siamplasarea bunurilor obtinute cu titlu gratuit ; -valoarea de aport convenita de parti, determinata prin expertiza, adicastabilita in functie de pretul pietei, utilitate, stare si amplasare, pentrumijloacele fixe intrate cu ocazia asocierii sau fuziunii, conform statului sicontractului de societate.

De regula, mijloacele fixe trebuie sa figureze la aceasta valoare pe toatadurata existentei lor in interprindere.Insa, activitatea economica este supusaunei permanente evolutii, atat datorita actiunii progresului tehnic, modificariimodului de organizare a proceselor de munca, cat si procesului inflationist.Inconsecinta, se modifica si valoarea de iblocuire a mijloacelor fixe, fapt caredetermina si reevaluarea lor periodica.Valoarea de inlocuire a

mijlocului fixeste data de suma cheltuielilor necesare pentru inlocuirea unui mijloc fix uzatsau unul nou, identic.

Prin reevaluarea mijloacelor fixe se intelege operatiunea de stabilire avalorii actuale a fiecarui mijloc fix existent in patrimoniulinterprinderii.Valoarea actuala se determina in functie de pretul pietei pentrumijloacele fixe similare noi si gradul de uzura al mijlocului fix la datareevaluarii.

Valoarea contabila neta este partea din valoarea de intrare a mijloculuiinca neomortizata la un moment dat.Ea se foloseste in urmatoarele situatii : -in calcularea amortismentului prin unele metode accelerate deamortizare ; -in stabilirea sumei de recuperat pe seama cheltuielilor de exploatare,suma nedeductibila in calculul profitului impozabil, pentru mijlocele fixecasate inainte de scadenta ; -la intocmirea bilantului contabil ; in activ, activele imobilizate se inscriunumai la valoarea neamortizata ; -in calcularea indicatorilor de eficienta ai utilizarii mijloacelor fixe,aceasta exprimandu-se atat in functie de valoarea de intrare, cat si in functie devaloarea contabila neta.

In legatura cu valorile de amortizat, in practica financiara se utilizeaza siurmatoarele notiuni : valoare reziduala si valoare medie anuala. Valoarea reziduala este data de suma ce se recupereaza din lichiditateamijlocului fix prin valorificarea materialelor si pieselor de schimb rezultate dindezmembrare, demolare.Daca la expirarea duratei de serviciu, mijlocul fix estevalorificat ca atare, atunci valoarea reziduala este data de pretul de vanzare aacestuia.In tarile in carede ea se tine seama in stabilirea valorii de amortizat,valoarea reziduala este stabilita in cota procentuala din valoarea de intrare amijlocului fix, cota stabilita in functie de observatiile statistice pe

intervale detimp suficient de sugestive prin raportarea sumei nete din valorificarea lavaloarea de intrare a mijlocului fix.

Valoarea medie anuala a mijloacelor fixe este utilizata in activitatea de previzionare a amortismentului, atunci cand se aplica sistemul liniar sau proportional de amortizare.Ea desemneaza volumul mediu anual al mijloacelor fixe programate a fi in functiune, evaluate la valorile de intrarecorespunzatoare.Recurgerea la calculul valorii medii anuale a mijloacelor fixe,este impusa de urmatoarele imprejurari :

-normele de amortizare sunt marimi medii anuale ;

-masa mijloacelor fixe supuse amortizarii este o marime variabila incursul exercitiului, ca urmare a multiplelor intrari si iesiri de mijloace fixe in sidin starea de amortizabilitate.Prin iesirea din stare de amortizabilitate, potrivitlegislatiei actuale, se intelege de regula, expirarea duratei de functionare amijlocului fix si, doar prin exceptie, casarea unor mijloace fixe inainteaexpirarii duratelor normale de functionare.

Valoarea medie anuala(Vma) se determina astfel :

Vma= Vo+Vmi+Vme; unde: Vo=valoarea de intrare a mijloacelor fixe existente la inceputul anului; Vmi=valoarea medie a intrarilor de mijloace fixe in functiune in cursulanului ; Vme=valoarea medie a iesirilor de mijloace fixe din functiune in cursulanului/

La randul ei, valoarea medie a intrarilor si respective iesirilor de mijloace fixe,se calculeaza cu ajutorul relatiilor:

n Vmi= Vii*Ifi/12 i=1Si n Vme=VIi*Infi/12 i=1

In care :

VIi= valoarea de intrare a mijloacelor fixe intrate, respectiv scoase dinfunctiune; Ifi= numarul lunilor de functionare in timpul anului pentru mijlocul fix ; Infi= numarul lunilor de nefunctionare in timpul anului pentru mijloculfix i.

Se considera luni de functionare sau nefunctionare intervalul careincepe cu luna urmatoare celei in care a avut loc intarea, respectiveiesirea mijlocului fix si pana la finele anului.In practica altor tari(de pildaFranta), intervalul de functionare sau nefunctionare se masoara in zilecalendaristice, incepand cu ziua punerii sau scoaterii mijlocului fix dinfunctiune.

b)Duratele de serviciu (functionare) reprezinte cel de-al doileaelement essential al sistemului de amortizare, pentru ca intindereainfluenteaza marimea amortismentului annual.Unii autori, fac distinctieintre durata de functionare care poate fi mai scurta sau mai lunga sidurata de amortizare cea avuta in vedere de legiuitor pentru calcululnormelor de amortizare.Afirmatia este cu atat mai pertinenta, daca se arein vedere faptul ca legislatia unor tari prevede pentru anumite categoriide mijloace fixe posibilitatea amortizarii lor intr-un singur an, pe motivede simplificare a evidentei(in cazul Germaniei pentru mijloacele fixesub un anumit plafon valoric) sau pentru crearea surselor necesarereimprospatari la intervale scurte de timp a utilajelor dei ramurile cunoutatile tehnologice cele mai frecvente ( de ex ,cazul Franteiinintervalele de timp limitate pentru utilaje necesare cercetarii stiintifice,luptei contra poluarii

atmosferice, vehiculelor electrice).In cea ce ne priveste, vom continua sa numim durate de serviciu(functionare),deoarece indeplinesc dublu rol.Ele servesc, in primul rand , ca durate deamortizare, pe intervalul carora trebuie recuperate valorile de intrare alemijloacelor fixe.In consecinta, in functie de ele, se determinaamortismentul anual, care constituie o parete apreciabila a resurselor anuale de finantare a investitiilor si, in acelsi timp, un elementconsiderabil al costurilor de productie.In al doilea rand, necesitateastabilirii duratelor de functionare are un caracter obiectiv, deoarece infunctie de ele se previzioneaza nivelul viitor al productiei mijloacelor fixe, cererea de astfel de bunuri fiind influentata, in mod direct, denecesitatea inlocuirii mijloacelor fixe uzate, necessitate care apare laexpirarea duratelor de serviciu ale mijloacelor fixe existente.

In raport de durata de viata a mijloacelor fixe, cat si de modul defolosire a acestora, literature de specialitate distinge mai multe categoriide durate de serviciu ale acestora, astfel:

-durata de serviciu tehnica sau durata fizica de exploatare, cereprezinta durata potentiala totala de serviciu a unei masini ,utilaj,cladiri.In aprecierea duratei fizice de exploatare, nu se ia in considerareinfluenta uzurii morale, neconcordanta, deci, cu progresul tehnic si aaltor factori imprevizibili care pot scurta durata de utilizare.In principiu,eceasta durata poate fi nedeterminata in timp, datorita efectuluireparatiilor capitale ce se aplica periodic utilajului ;

- durata economica de exploatare sau perioada in care mijloculfix este capabil sa aduca proprietarului profit.Aceasta durata este maimica decat durata de serviciu tehnica, fie datorita uzurii morale, fiedatorita neconcordantei cu noile conditii de productie aparute intre timp.

-durata de serviciu optima , este intervalul de timp in carefolosirea utilajului are o eficienta maxima, adica raportul intre rezultateleutile se obtin cu un mijloc fix si cheltuielile ocazionate de utilizare a lui,este maxima.

-durata de serviciu admisibila , este intervalul de timp dintremomentul punerii lui in functiune si cel in care productia care se obtinecu mijlocul fix nu mai contine profit, datorita mentinerii lui infunctiune.Aceasta durata apare atunci cand agentul economic nu8 areresurse suficiente pentru inlocuirea lui la expirarea duratei de serviciuoptime.

In multe tari cu economie de piata dezvoltata, intreprinzatorul aredreptul de a-si stabili el insusi durata de serviciu a mijlocului fix si, din acest punct de vedere, este evident ca incearca sa-si programezeexploatarea utilajului pe durata de serviciu optima, cand efectele obtinutedin exploatarea lui sunt maxime.

c)Normele de amortizare.

Orice sistem de amortizarese caracterizeaza prin norme deamortizare determinate printr-o metodologie proprie.In general, insa,normele de amortizare sunt norme analitice determinate pe fiecare mijlocfix sau grupa omogena de mijloace fixe in parte care au aceasi durata defunctionare, sau norma unica, stabilita ca o norma medie pentruansamblul mijloacelor fixe ale interprinderii.

Norma de amortizare, in principiu, poate fi definita ca fiindmarimea amortizarii exprimate in procente fata de valoarea de intrare amiloacelor fixe.Intrucat in sistemul nostru de amortizare duratelenormale corespund regimului liniar sau proportional de amortizare,norma de amortizare este functie invers proportionala cu durata normalade functionare.Exista atatea norme analitice de amortizare cate duratenormale diferite sau legiferate.

Astfel, relatia de calcul a normei de amortizare analitice corespunzatoare sistemului proportional este :

Na=Vi/Dn/Vi*100 =1/Dn*100

In care :

Na= norma de amortizare ; Vi= valoarea de intrare a mijlocului fix; Dn= durata normala de functionare a mijlocului fix.

In activitatea de programare a amortismentului, pentru ratiuni desimplificare, sau in aprecierea amortismentului necesar in stabilirea altor indicatori economico-financiari(costuri, valoare adaugata bruta), se utilizeaza si norma unica de amortizare sau cota medie anuala deamortizare.

Regimuri de amortizare utilizate in Romania

Amortizarea activelor imobilizate se realizeaza in mod diferit, dupacum este vorba de imobilizari necorporale sau imobilizari corporale.

Imobilizarile necorporale se amortizeaza astfel :

-cheltuielile de constituire si cheltuielile de cercetare-dezvoltare seamortizeaza intr0o perioada de cel mult 5 ani ;

-brevetele,licentele, know-how-ul, marcile de fabrica si de comertsubscrise ca aport sau achizitionate se amortizeaza pe durata prevazuta pentru utilizarea lor de catre detinator.

-programele informatice create sau achizitionate se amotizeaza infunctie de durata probabila de utilizare care inse, nu poate depasi 5 ani.

Imobilizarile corporale se amortizeza astfel :

-terenurile,lacurile, baltile si iazurile nu se supun amortizarii,cinumai investitiile (amenajarile) efectuate pe acestea.-mijloacele fixe, prin utilizarea unuia din urmatorele regimuri :amortizare liniara , amortizarea degresiva sau amortizarea accelerate.

a)Amortizarea liniara se aplica cu preponderenta in toate ramurileeconomice, in functie de duratele si normele de amortizare analitica reglementate;

b)Amortizarea degresiva este o varianta a sistemului accelerat cu norma constanta si valoare de amortizat decrescatoare.Aplicarea metodei presupune parcurgerea urmatoarelor etape: -se determina norma de amortizare liniara in functie de duratanormala a mijlocului fix: Na=1/D*100 ; -se determina norma de amortizare majorata prin multiplicareanormei liniare cu coeficientul prevazut de lege : Nam=Na*C

Pentru multiplicare sunt prevazuti urmatorii coeficienti :

I. 1,5 pentru mijloacele fixe cu durata 2-5 ani ;

II. 2 pentru mijloacele fixe cu durata 5-10 ani ;

III 2,5 pentru mijloacele fixe cu durata >10 ani ;

c)Amortizarea accelerata - consta in includerea, in primul an defunctionare, in cheltuielile de exploatare a unei amortizari anuale de 50%din valoarea de intrare a mijlocului fix.In anii urmatori amortismenteleanuale se calculeaza dupa regimul liniar, prin raportarea valorii ramasede amortizat la numarul de ani de utilizare ramasi.Utilizarea regimului deamortizare accelerata se aproba de Ministerul de Finante la propunereaadunarii generale a actionarilor pentru societatile comerciale sau aconsiliului de administratie pentru regiile autonome pe baza uneidocumentetii de fundamentare.Documentatia cuprinde date cu privire laindicatorii economico-financiari, indicatorii de eficienta economica sieficienta financiara pe baza carora se acorda un numar de puncte.Indicatorii de eficienta economica( rata capitalului propriu fata deactivele fixe, rata capitalului permanent fata de activele fixe, pondereaactivelor fixe in totalul activului economic, eficienta utilizarii activelor fixe) si indicatorii de eficienta financiara( rata rentabilitatii financiare,rate rentabilitatii veniturilor, rata rentabilitatii capitalului consumat,) suntcalculativarianta : fara amortizare accelerata si cu amortizare accelerata, punctajul acordandu-se in functie de gradul de reducere a ponderiiindicatorilor cu amortizare accelerata fata de indicatorii fara amortizareaccelerata.

Programarea si calculul efectiv al amortismentului

Necesitatea programarii actiuneaurmatorilor factori :

amortismentului

este

determinata

de

-fiind o importanta sursa de finantare a investitiilor, nu este posibila programarea investitiilor fara a se cunoaste suma resurselor disponibile pentrufinantarea lor ;

-fiind si o componenta a cheltuielilor de exploatare, nu este posibilaelaborarea programuli costurilor fara aprecierea prealabila a tuturor elementelor sale si, deci, si a nivelului amortismentului ;

-cerinta stabilirii unor marimi de control, de comanda in functie de caresa se verifice pe parcurs functionarea mecanismului financiar al interprinderiiintre care pot fi enumerate si amortismentul orar. amortismentul la 1000lei cifra de afaceri , amortismentul la 1000 lei valoare adaugata.

In procesul programarii amortismentului, pot fi utilizate doua metode :

metoda analitica

metoda sintetica(globala)

a)Metoda analitica de programare se bazeaza pe utilizarea normelor analitice de amortizare si presupun intr-o prima faza operatiuni prealabile deordonare a mijloacelor fixe.Mijloacele fixe impartite pe cele sase grupe prevazute de clasificatia la nivel national sunt ordonate in cadrul fiecarei grupe pe categorii omogene in functie de durata lor normala de utilizare.Se obtine,astfel, un sir de

categorii de mijloace fixe, ordonate mai intai grupa celei careia ii apartin(y) si apoi, in cadrul fiecarei grupe, dupa durata normala defunctionare(i).

b)Metoda sintetica(globala) se aplica doar la agentii economici la carestructura fizica, pe grupe, a mijloacelor fixe nu sufera schimbari semnificativede la un an la altul.Este o metoda operativa de calcul ce ia in calcul cota mediede amortizare din anul precedent si valoarea medie anuala a mijloacelor fixedin anul de plan

In conditiile extinderii utilizarii tehnici electronice de calcul, metodasintetica este tot mai putin folosita, intrepriderile calculand pe baza metodeianalitice cota medie de amortizare mai mult pentru necesitati de analiza.

Calculul amortismentului efectiv

In cursul anului, amortismentul efectiv se determina lunar in functie decota medie de amortizare din program si soldul mijloacelor fixe la sfarsitullunii precedente.Suma determinata se introduce in cheltuielile de exploatare alunii respective.

Amortizarea se calculeaza de la data punerii in functiune a acestora si pana la recuperarea integrata a valorii de intrare.Includerea amortizarii incheltuielile de exploatare se face in corelatie cu gradul de utilizare amijloacelor fixe de baza, care definesc activitatea de amortizare a agentuluieconomic si care sunt nominalizate de legiuitor pe ramuri si feluri de activitati.

Gradul de utilizare a mijloacelor fixe se calculeaza astfel :

Gu1=Em1/Emo*k*Ipr, in care

Em1= indicatorul de eficienta a mijloacelor fixe de baza in anul de referinta;

Em0= indicatorul de eficienta a mijloacelor fixe de baza in anul de baza;

K= coefficient de corectie calculate in functie de evolutia preturilor produselor activitatii de baza;

Ipr= coeficientul mediu de prt rezultat in urma reevaluarii mijloacelor fixe.

La randul sau, indicatorul de eficienta a mijloacelor fixe se determinaastfel

Em= Ve/Vma, in care Ve= veniturile din exploatare;

Vma= valoarea medie anuala a mijloacelor fixe.

Coeficientul de corelatie de determina dupa formula:

K=1/Ip, in care

Ip= coeficientul mediu anual de pret in subramura sau domeniul de activitatespecific intreprinderii.

De asemenea, coeficientul mediu de pret rezultat in urma reevaluariimijloacelor fixe se determina astfel :

Ipr= Vma1/Vma0

Diferenta de amortizare rezultata ca urmare a neutilizarii mijloacelor fixese scoate din cheltuielile de exploatare si se evidentiaza in contul in afara bilantului Amortizarea aferenta gradului de neutilizare a mijloacelor fixe