3.

STRUCTURA LECȚIEI DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

Petrică Dragomir, Titel Iordache, suport de curs CRED

Structura actuală a lecției reflectă preocuparea practicienilor și metodiștilor domeniului de

a valorifica optim cele 50 de minute afectate acesteia în condițiile respectării legităților eforturilor
biopsihomotrice și a specificului achizițiilor în plan motric.
Orice lecție debutează cu un moment organizatoric a cărui menire este de a informa elevii
asupra temelor (subiectelor) care vor fi abordate și de a-i motiva pentru lecție. Pentru
operativitate este bine ca profesorul să precizeze un loc stabil de adunare, atât în aer liber cât și în
sală și formația (însușită în prealabil) în care se dispun elevii (semicerc, careu, linie pe un rând,
linie pe două rânduri). Din această formație, la sosirea cadrului didactic, un elev (căruia i-a sosit
rândul) prezintă raportul într-o formulă completă sau prescurtată (însușită în prealabil),
specificând efectivul, numărul absenților, scutiții medical, încheind cu formula ”clasa este gata
pentru începerea lecției”. Urmează salutul profesorului și răspunsul sincronizat al elevilor. Pe
durata acestei operațiuni, profesorul verifică dacă elevii sunt echipați corespunzător, starea
igienică și eventuala purtare de către elevi a unor obiecte (ceasuri, bijuterii) care pot produce
accidente. Durata acestei situații de instruire (verigi), este între 1,5-2 minute.
Dacă pe parcursul acestei activități de organizare, profesorul constată la elevi o stare de
„neastâmpăr” sau dimpotrivă, de apatie, poate apela la câteva exerciții de captare a atenției
(comenzi inverse, poziții și deplasări realizate la semnale vizuale/auditive, grupări numerice, etc),
sau de animare a stării psihofizice (execuții scurte ale vitezei de reacție sau execuție, deplasări
rapide la repere apropiate, reacții variate în perechi etc.).
Urmează pregătirea organismului elevilor pentru efort având ca ținte angrenarea
treptată a marilor funcțiuni într-un efort progresiv crescut și mobilizarea marilor structuri
locomotorii(oase, mușchi, articulații) în acțiuni motrice cu amplitudine progresivă. Sunt utilizate
variantele de mers și de alergare combinate cu mișcări ale brațelor, trunchiului și membrelor
inferioare. Această secvență a lecției este caracterizată de continuitate, pauzele de revenire după
eforturile mai intense realizânduse prin alternarea variantelor de alergare cu cele de mers sau cu
cele de efectuare a exercițiilor de mobilitate scapul humerală, a trunchiului, a articulațiilor coxo-
femurale, etc. Durata acestor verigi nu depășește 4-5 minute, variind în funcție de temperatura
mediului ambiant. Prezența constantă a pregătirii organismului pentru efort în structura lecțiilor
poate genera o rutină caracterizată de uniformitate și atractivitate scăzută. Soluțiile, în această
situație pot fi:
 variabilitatea formațiilor din care se efectuează, a trecerilor dintr-o formație în
alta;
 variabilitatea direcțiilor de deplasare a formațiilor;
 „bogăția” variantelor de mers, de alergare, de sărituri care permite
”împrospătarea”conținutului „încălzirii”;
 apelarea la un fond muzical adecvat;
 realizarea, la începutul și la finalul acestei secvențe de instruire, a luării frecvenței
cardiace pe durata a 15 secunde de către fiecare elev și oferirea reperelor de
apreciere.
O soluție eficientă se dovedește a fi conceperea de către profesor a unor „programe”
stabile de pregătire a organismului pentru efort, cu specific pentru activitatea în aer liber, pe timp
călduros sau răcoros, pentru activitatea desfășurată în spații închise, amenajate, cu posibilitatea de
a asigura un fond video sau muzical. În acest mod se asigură o eficiență maximă a fiecărui
exercițiu din program, se elimina timpii sacrificați pentru prezentarea/ explicarea/eventual
demonstrarea fiecărui exercițiu, cât și dobândirea de către elevi a unui set variat de programe de „
încălzire” pe care le poate utiliza în activitatea independentă, sportivă, de agrement, casnică sau
ca gimnastică de înviorare/întreținere.
După realizarea „încălzirii” se trece într-o formație de lucru cunoscută de elevi (semicerc,
careu, linie pe un rând, linie pe două rânduri intercalate, coloană de gimnastică câte 3,4) din care
se realizează influențarea selectivă a aparatului locomotor, situație de instruire (verigă)
constantă în fiecare lecție de educație fizică. Caracterul constant al acestei verigi este determinat
de necesitatea de a forma și întări permanent reflexul de atitudine corporală corectă, atât globală
cât și segmentară. Se utilizează exerciții analitice, foarte precis localizate, respectiv pentru ceafă-
gât, centura scapulohumerală, musculatura membrelor superioare, cea anterioară și laterală a
trunchiului, a abdomenului, spatelui și membrelor inferioare, pe cât posibil, în această ordine.
Exercițiile pot fi libere, cu îngreuierea propriului corp, cu obiecte portative care să le sporească
localizarea și amplitudinea. Se execută în tempo moderat cu amplitudine mare, cu indici de
precizie a mișcării crescuți, într-un număr de repetări care, și la ultima repetare să nu diminueze
precizia și localizarea (de regulă, 4x8 timpi, exceptând genuflexiunile, flexiile abdominale,
extensiile spatelui).
Pe durata a 5-6 minute se utilizează 6-8 exerciții, executate în continuare. Valorificarea
eficientă a timpului în realizarea acestei verigi o reprezintă conceperea de către profesor a unor
complexe de dezvoltare fizică armonioasă care rămân constante pe perioade de 4-5 săptămâni,
fiecare corespunzând, spre exemplu, începutului anului școlar, perioada de timp răcoros specifică
toamnei, una-două perioade de lucru în interior, perioada de lucru în aer liber-primăvara,
perioada de lucru în aer liber pe timp călduros.
Constituirea acestor complexe, ca și în cazul programelor de pregătire a organismului
pentru efort, elimină timpii necesari prezentării în fiecare lecție a fiecărui exercițiu (demonstrat,
explicat, exersat în tempo lent), favorizând concentrarea asupra preciziei execuției.
Dacă condițiile permit, efectul fiecărui complex de dezvoltare fizică este amplificat și
generează atractivitate dacă se execută pe un fond muzical adecvat, apreciat de elevi. Efectul
crește, de asemenea, dacă unele dintre exerciții sau întregul complex a fost conceput a fi executat
cu un obiect portativ care să-i sporească amplitudinea și să-i asigure localizarea precisă (baston,
cerc, coardă, eșarfă, bancă de gimnastică, ș.a.). Un nivel superior de înțelegere a dimensiunii de
gen în educație l-ar reprezenta conceperea unor complexe de dezvoltare fizică specifice fetelor și,
separat, băieților.
Pentru a-i acomoda pe viitorii absolvenți de gimnaziu cu unele practici pe care liceenii le
întâlnesc în sălile de fitness, este indicat, ca cel puțin în clasa a VIII-a elevii să utilizeze complexe
de dezvoltare fizică, create de către profesor, de tipul Tay-Boo pentru băieți, aerobic pentru fete
și Stretching pentru ambele genuri.
Următoarea secvență a lecției o constituie STIMULAREA MANIFESTĂRII VITEZEI
ȘI/SAU ÎNDEMÂNĂRII. Această verigă reprezintă o constantă a lecției, prin alternanță cu
stimularea manifestării forței și/sau rezistenței, motivată de considerentul metodic că viteza și
îndemânarea sunt calități motrice cu puternic stigmat genetic, că ambele se dezvoltă cu dificultate
și, în același timp, în lipsa solicitării permanente, își pierd foarte rapid calitatea manifestării. De
aceea, indiferent de temele lecției, una din aceste verigi este prezentă constant în structura lecției.
De regulă, dacă temele lecției solicită manifestarea vitezei și/ sau îndemânării, structura
lecției va cuprinde veriga de dezvoltare a forței și/ sau rezistenței, iar dacă temele includ
solicitări predominante de forță și/sau rezistență, structura lecției va cuprinde veriga de
stimulare a vitezei și/sau îndemânării.
 Scopul acestei verigi este de a solicita la potențial maxim capacitatea de manifestare a
uneia sau mai multor forme combinate de manifestare a vitezei (de reacție, de execuție, de
deplasare) sau a coordonării precise și rapide a acțiunilor în spațiu și timp (acțiuni motrice
combinate, de locomoție și de manipulare).
Modalitatea optimă de realizare a acestui obiectiv al verigii o reprezintă organizarea
exersării sub formă de întrecere, pe perechi și pe echipe.
La un efectiv de 27 elevi, constituindu-se 3 echipe alcătuite fiecare din câte 9 elevi, se vor
întrece de 3 ori pe un traseu de 15 m în care vor șerpui printre 3 repere/ vor ocoli integral
reperele/ vor depune în zonele precizate un obiect, la dus, și îl vor recupera la întors, predând
ștafeta următorului coechipier, va dura circa 4 minute.
Structurile motrice constituite pentru acest tip de întreceri trebuie să fie cunoscute de către
elevi, pentru a favoriza, astfel, manifestarea cu precădere a vitezei și/ sau îndemânării. După
fiecare întrecere se acordă o pauză scurtă, de 30 de secunde, elevii revenindu-și individual după
fiecare efort prestat.
În continuare se abordează temele lecției în ordinea descrisă la punctul 2 al acestui
capitol. Timpul alocat fiecărei teme nu este egal repartizat, durata fiecărei teme depinzând de
gradul de dificultate al acestuia, de posibilitatea de a realiza o densitate crescută a exersării, de
suficiența materialului didactic disponibil, de gradul de oboseală pe care îl produce asupra
elevilor. Pentru ambele teme se alocă 30-35 de minute.
Practica și metodica domeniului au confirmat valoarea deosebită a raționalizării
mijloacelor folosite în învățarea psiho-motrică, așa încât pentru fiecare componentă a procesului
de instruire profesorul trebuie să-și sintetizeze cele mai eficiente 3-5 structuri de exerciții pe care
le-a selectat din perioada formării inițiale, din bibliografia de specialitate actualizată, din practica
colegilor de breaslă cât și din experiența personală la catedră.
Predarea-învățarea startului de jos, a pasului alergător de accelerare, a pasului alergător
lansat de viteză și a tehnicii finișului, concomitent cu prezentarea regulilor de concurs, epuizează,
în condițiile educației fizice școlare, componenta „Alergare de viteză cu start de jos” din unitatea
de învățare „Atletism”.
Față de o perioada îndelungată, în care jocurile sportive se predau/ învățau analitic, având
ca teme mișcarea în teren, procedeele de bază de prindere și pasare, driblingul, aruncarea la
poartă/ coș, succedându-se procedeele tehnice de bază, astfel încât timpul nu era îndestulător
pentru a ajunge la scopul final al învățării, respectiv capacitatea elevilor de a practica global jocul
respectiv. Metodica actuală a predării jocurilor sportive în educația fizică școlară prevede
predarea-învățarea unor structuri de joc (deplasare-prindere-oprire într-un timp; deplasare-
prindere-oprire într-un timppivotare; deplasare-prindere-oprire-pivotare-pasă, continuând
structura cu driblingul).
În ceea ce privește procedeele de finalizare, procedeele de bază de aruncare la poartă, de
aruncare la coș, de lovitură de atac la volei, de tras la poartă la fotbal, metodica precizează
necesitatea ca acestea să fie însușite de sine stătător pentru a fixa mecanismul de bază corect,
după care se introduc în structurile specifice jocului respectiv.
De reținut că nu ar trebui să existe lecții de educație fizică fără o formă de aplicare
practică a celor predate-învățate, pe preferat sub formă de întrecere.
Dacă în lecția respectivă nu a fost programată și parcursă veriga de dezvoltare a vitezei
și/ sau îndemânării, lecția se continuă cu veriga de dezvoltare a forței și/ sau rezistenței.
Dacă s-a programat dezvoltarea forței dinamice segmentare, cel mai eficient se dovedește
a fi utilizarea „circuitului” de 6 „ateliere”, cu regimul de lucru de 30 secunde lucru-30 secunde
pauză. Atelierele vizează musculatura centurii scapulo-umerală și abductorii și adductorii
brațelor(1), flexorii și extensorii brațelor cu sprijin la perete/bancă (2) extensia spatelui (3)
flexorii abdominali (4), extensorii membrelor inferioare (5), tripla extensie (6). Durata unui
asemenea circuit este de 5 minute. El poate fi menținut pe perioada activității în sală sau spații
închise amenajate punând în fața fiecărui elev sarcina de a-și mări numărul de execuții la fiecare
atelier (stație).
Pe perioadele de activitate pe baza sportivă în aer liber conținutul acestei verigi este
adecvat să fie afectat dezvoltării rezistenței cardio-respiratorii la efort aerob și mixt. Mijlocul de
bază utilizat îl reprezintă alergarea în tempo uniform moderat având ca factor de progresie
creșterea duratei alergării. Caracterul relativ anost al acestui exercițiu, poate fi ameliorat prin
variabilitatea formațiilor în care se aleargă, a direcțiilor de alergare, a succedării elevilor/
perechilor de elevi, la conducerea formației de alergare, raportarea duratei alergării la numărul de
ture în jurul terenului pe care se aleargă.
Pe un fond corespunzător de dezvoltare a rezistenței la efort aerob, se pot utiliza și
alergarea cu intervale, lungimile și lățimile terenului de handbal/ curții constituindu-se în zone de
alergare ¾ lățimea, 2/4 lungimea, cu un număr progresiv de ture în jurul terenului. Pe măsură ce
elevii dau dovadă de o bună adaptare la efortul mixt, profesorul poate varia distanțele și
tempourile în care acestea să fie parcurse.
În cazul în care această verigă finalizează conținutul lecției, se impune realizarea
secvenței (verigii) de revenire a organismului după efort, cel puțin parțială. Se afectează circa
2 min 30 sec pentru exerciții de respirație controlată, cu inspirații ample și expirații profunde, cu
scuturări a musculaturii membrelor, cu mers liniștitor, cu exerciții de tip yoga etc..
Lecția se termină cu secvența de încheiere organizată a lecției în care dintr-o formație de
lucru lejeră, profesorul face aprecieri colective și individuale asupra elevilor, a progreselor
înregistrate, dacă este cazul, unele reproșuri și o trimitere spre ce va urma în lecția viitoare. În
funcție de relația creată între profesor și elevii clasei, mai ales după o lecție solicitantă, încheierea
poate fi rezumată la situarea elevilor cu fața către profesor, la comanda ”dreapta”, rostirea de
către acesta a formulei ”lecția s-a terminat”-Mulțumesc -Bună ziua!-urmată de răspunsul de salut
al elevilor.

4. SOLUȚII DE ORGANIZARE A CLASEI DE ELEVI

Soluția care nu implică nicio măsură organizatorică este de a desfășura lecția cu întregul
efectiv al clasei, folosind activități de învățare, metode și mijloace comune pentru toți elevii.
Această modalitate, din păcate, încă extins utilizată, nu asigură nicio premisă tratării diferențiate
a elevilor, respectării particularităților de gen, a nivelului diferit de disponibilități psihomotrice și
de instruire, a ritmurilor diferite de învățare. De asemenea, această soluție nu oferă elevilor
posibilitatea de a opta pentru a se instrui în unele dintre componentele domeniilor de conținut
precizate de programa de educație fizică. Deși noile programe de educație fizică pentru clasele V-
VIII, ca și sistemul național școlar de evaluare la educație fizică, prevăd numeroase referiri la
opțiuni, cum sunt:
 alegerea jocului/ jocurilor sportive, respectiv unul sau două dintre cele 6 prevăzute în
programă;
 alegerea probelor atletice pe care le vor învăța dintre cele prevăzute la alergări, sărituri și
aruncări;
 opțiunea pentru una din săriturile la aparate prevăzute în programa clasei a VIII-a;
 constituirea complexului de dezvoltare fizică armonioasă;
 alegerea probei de evaluare a vitezei;
 conceperea exercițiilor pentru dezvoltarea principalelor grupe musculare;
 alegerea uneia dintre cele două probe de evaluare la joc sportiv( în clasele V-VI);
Era de așteptat ca aceste opționalități să determine într-o măsură mai mare reflectarea lor în
conținuturile și desfășurarea lecțiilor.

a) Organizarea grupelor valorice

Această măsură se impune, cu precădere, în domeniile de dezvoltare a calităților motrice și de
instruire în probele și disciplinele sportive.
La clasa de început a unui ciclu de învățământ, în cazul gimnaziului în clasa a V-a , sau în
toate situațiile în care profesorul este normat cu o clasă nouă, de la care nu are date de referință,
este indicat ca în primele lecții ale anului școlar să se realizeze o evaluare predictivă la calitățile
motrice viteză și rezistență și la nivelul instruirii în probele atletice (câte una din fiecare grup de
probe) și un joc sportiv, toate la alegere. Evident că pentru a realiza în mod optim această măsură,
școala trebuie să posede o bază sportivă amenajată în aer liber, care să ofere posibilitatea
desfășurării probelor și disciplinelor sportive respective, cât și materialele didactice
corespunzătoare. Calitatea de demonstrant a profesorului este deosebit de productivă și apreciată
de elevi.
Insuficienta dotare atrage după sine limitarea evaluării inițiale la posibilitățile existente și
reținerea ca obiectiv, extinderea și completarea dotării, prin intervenții insistente la autoritatea
publică locală, la direcțiunea școlii, la asociații civice, cluburi sportive locale, eventuali sponsori.
Înregistrarea rezultatelor la aceste evaluări inițiale, va permite profesorului încadrarea fiecărui
elev în grupa A sau B la la fiecare din probele verificate, aceste grupe reprezentând niveluri de
pregătire momentană, fără categorisiri calitative. Pe măsură ce planul calendaristic impune
abordarea alergării de viteză cu start din picioare profesorul va elabora sistemele de acționare
pentru fiecare grupă insistând, spre exemplu, la grupa A pe exersarea globală, inclusiv sub formă
de întrecere/concurs iar la grupa B va programa însușirea pasului alergător de accelerare și a celui
lansat de viteză. Pe parcursul ciclului de lecții afectat acestei probe atletice, profesorul va decide
momentul trecerii elevului de la grupa B la grupa A, în funcție de evoluție.
De reținut caracterul deschis al componenței acestor grupe valorice, însăși promovarea
elevului din grupa B în grupa A, fiind un succes al învățării.
Aceste evaluări inițiale se reiau odată cu trecerea la lucrul în sală sau spații amenajate închise
vizând nivelul inițial al elevilor la forța principalelor grupe musculare, gimnasticii acrobatice și
săriturilor la aparate.
În aceste condiții un elev poate fi în grupa A la alergarea de viteză, la săritura în lungime cu
elan și la handbal și în grupa B la aruncarea mingii de oină, forța musculaturii brațelor,
gimnasticii acrobatice și sărituri la aparatul de gimnastică.
Realizându-se o instruire diferențiată pentru fiecare grup valoric, asigurându-se permanent
caracterul deschis al acestora, se elimină posibilitatea de catalogare în grupa celor buni și grupa
celor slabi, fiecare elev putând fi în oricare din aceste două grupe la unele dintre componentele
instruirii și având, toți elevii, posibilitatea de a accede în grupa A.
Elaborarea ”programelor de instruire pentru fiecare grupă la toate unitățile de învățare,
dificilă ca volum de muncă a profesorului la începutul operării în sistemul pe grupe valorice,
devine din ce în ce mai operativă de la an la an, aceste programe păstrându-și valabilitatea,
cunoscând doar unele îmbunătățiri.

b) Organizarea grupelor de opțiuni

Corespunzător prevederilor programei elevii pot opta din oferta profesorului asupra
următoarelor categorii de componente ale instruirii:
- 3 probe atletice, câte una din fiecare grupă (alergări, sărituri, aruncări) dintre cele pe care le
ofertează profesorul, corespunzător dotării de care dispune (exemplu posibil: alergare de viteză,
alergare de semifond, alergare de garduri, săritură în lungime, sărituri în înălțime, aruncarea
mingii de oină, aruncarea greutății).
- în funcție de particularitățile individuale (talie, corpolență, experiență motrică, capacitate de
învățare, elevii se grupează pe opțiuni, urmând ca în lecțiile în care este programată inițierea în
atletism să urmeze un program de instruire elaborat de către profesor, specific fiecărei probe
pentru care a optat.
- 6 jocuri sportive (Baschet, Fotbal, Handbal, Oină, Rugby-Tag, Volei). Oferta profesorului
va cuprinde un număr de jocuri sportive care pot fi practicate simultan pe baza sportivă. Elevii
vor opta pentru un joc în clasa a Va , un al doilea joc în clasa a VI a, continuându-și pregătirea în
unul dintre cele două jocuri în clasele a VII a și a VIII- a. Grupele de opțiuni constituite trebuie să
conțină un număr de elevi care să permită organizarea jocului bilateral în formule numerice
adaptate (3x3, 4x4, 7x7). Grupele de opțiuni constituite inițial, pot suferi modificări în anii școlari
următori, elevii având posibilitatea să-și modifice opțiunea.
- programele de instruire elaborate de către profesor pentru fiecare grupă de opțiuni va
cuprinde învățarea tehnicii, tactica și dezvoltarea calităților motrice specifice, cât și cunoștințele
de regulament și informații sportive din competițiile specifice jocului respectiv, conform
prevederilor programei de educație fizică și sport.

c) Respectarea particularităților de gen

- Etapa școlarizării gimnaziale corespunde declanșării fenomenelor legate de pubertate, mai
pronunțate la fete, fapt care conduce la modificări morfo-funcționale și comportamentale
specifice genului.
- Practica domeniului EFS a reliefat faptul că, la clasele finale de gimnaziu și cu precădere de
liceu, unde educația fizică și sportul sunt predate de către profesori, latura artistică a pregătirii
elevelor, deși prevăzută în programe, este neglijată.
- Etapa de promovare a demixtării a fost depășită, argumentele care au condus la constituirea
claselor mixte în învățământul românesc fiind mult mai convingătoare.
- Și totuși necesitatea de a trata diferențiat elevele reprezintă un deziderat rezolvat, pe de o
parte prin formarea inițială a cadrelor didactice bărbați, cât și prin cursurile de formare continuă,
cu condiția săși propună o asemenea tematică.
- În situațiile în care în catedră funcționează doi profesori de educație fizică de genuri diferite,
este bine ca orarul să prevadă desfășurarea orelor celor doi, în același timp (dacă dotarea
permite), fapt care permite ca secvențe din lecție să fie organizate și conduse de către profesoară
cu elevele din ambele clase, profesorul preluând băieții ambelor clase. Asemenea secvențe pot fi:
pregătirea organismului pentru efort; influențarea selectivă a aparatului locomotor; dezvoltarea
îndemânării, tema de gimnastică, tema de sărituri; dezvoltarea forței. În aceste condiții structura
exercițiilor, dozarea eforturilor, climatul de exersare vor fi particularizate fiecărui gen, păstrându-
se, în același timp, compoziția mixtă a ambelor clase.

d) Valorificarea spațiilor aferente catedrei de educație fizică

- În afara dotărilor necesare desfășurării activităților practice (bază sportivă în aer liber, sală
de sport, spații închise amenajate), sediul catedrei, culoarele de acces ale elevilor spre spațiile de
lucru specifice educației fizice, compartimentul vestiarelor, pereții împrejmuitori a spațiilor
închise a terenurilor, zona de avizier a școlii cât și coridoarele acesteia pot fi utilizate pentru
realizarea a numeroase obiective specifice disciplinei noastre.
- În vestiar sau în holul sălii de educație fizică trebuie amplasat un cântar (medicinal sau de
baie), un taliometru (atașat cântarului sau desenat pe perete) un cadru antropometric în care
fiecare elev cu prilejul fiecărei lecții, își poate determina greutatea, înălțimea și anvergura
brațelor, simetria dispunerii umerilor și a bazinului, verticalitatea membrelor inferioare.
- Pe un suport solid, ( zid, geam gros, lemn sau metal) vor fi inscripționate valorile medii pe
țară ale parametrilor morfologici și funcționali specifici vârstelor și genului elevilor de gimnaziu,
panoul realizat fiind plasat în zona catedrei și a spațiului de lucru în interior. Elevii vor avea
astfel posibilitatea ca, pe lângă determinarea parametrilor personali, să îi compare cu valorile
medii pe țară și să-și tragă concluziile îndrumați de către profesor. În lecțiile desfășurate în
interior, elevii trebuie să aibă posibilitatea ca în momentele de răgaz să-și determine perimetrul
toracic, în repaos, în inspirație, în expirație și să-și calculeze elasticitatea toracică, având la
dispoziție 2-3 benzi metrice de croitorie, oferite de către profesor.
- Planșele cu imagini ale deviației coloanei vertebrale, alături de imaginile corecte, trebuie să
fie plasate în câmpul vizual al elevilor ori de câte ori se află în perimetrul spațiilor și catedrei de
educație fizică. - La avizierul catedrei pot fi afișate lunar programe de exerciții corective pentru
principalele atitudini corporale deficiente cât și programe de exerciții la domiciliu pentru
dezvoltarea forței musculaturii abdomenului, a spatelui, a membrelor, de diminuare a țesutului
adipos, de educare a actului respirator.
- Prin caracterul său stabil, Sistemul național școlar de evaluare trebuie afișat, într-o formă de
inscripționare permanentă, pe lângă care, la fiecare început de semestru se vor prezenta probele și
normele de control semestriale.
- De un real interes pentru elevi îl reprezintă afișarea calendarului activităților cultural-
sportive, începând cu serbarea sportivă școlară, etapele campionatelor școlii la disciplinele pe
care catedra a stabilit să le organizeze, întâlnirile bilaterale cu alte școli, etapele Olimpiadei
Naționale a Sportului Școlar la care participă școala.
- Dacă la sediul catedrei, prin contribuția colegelor de catedră, s-ar constitui o minibibliotecă
cu conținut sportiv, elevii ar fi dornici să afle viața personală și sportivă a unor reprezentanți de
seamă în sportul românesc.

***
O lecție de educație fizică este realizată corespunzător dacă:
 a cuprins în activitatea practică toți elevii;
 a contribuit la realizarea competențelor specifice stabilite;
 a asigurat o tratare diferențiată individuală sau de grup;
 a oferit elevilor o formă globală de practicare a unei probe /discipline sportive, inclusiv
sub formă de întrecere sau joc;
 a oferit elevilor un timp dedicat exersărilor preferate;
 elevii au regretat încheierea lecției;
 a generat un tonus psihofizic crescut al elevilor, însoțit și de o minimă transpirație