Glosar

Competenţă: Sistem integrat de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini dobândite

de elev prin învăţare;
Subcompetenţă: Precondiţie curricular pentru formarea competen’elor transversale,
transdisciplinare şi specifice.
Proiectarea didactică: Proces de anticipare a activităţii de instruire;
Proiect de lecţie: Produs curricular în care se reflectă scenariul didactic.
Obiective operaţionale: Acţiunea, comportamentul sau performanţa pe care elevul
trebuie să o obţină la sfârşitul unităţii de instruire;
Proiectare constructivistă: Este un construct, un produs mereu perfectabil, supus la
deconstrucţii şi reconstrucţii;

Proiectul didactic de scurtă durată – este o schemă raţională de concepere

a desfăşurării lecţiei prin care se stabilesc cele mai adecvate şi mai eficiente conţinuturi,
metode, mijloace şi forme de organizare a activităţii şi de evaluare a eficienţii acesteia.
Un proiect de lecţie este eficient atunci când permite realizarea obiectivelor urmărite în
timpul planificat cu cheltuieli minime şi resurse materiale şi educaţionale.
A proiecta o lecţie în vederea învăţării eficiente în clasă înseamnă a efectua următoarele
activităţi:
- analiza generală a lecţiei prin consultarea curriculumul-ui, manualului şi a altor
materiale didactice;
- încadrarea activităţii respective în sistemul de lecţii;
- definirea obiectivelor operaţionale;
- stabilirea, structurarea logică şi esenţializarea conţinutului;
- determinarea strategiilor, formelor şi a tehnicilor de evaluare a randamentului şcolar;
- stabilirea modalităţilor de realizare a feedbak-ului.
 Lecţia/Grupul-ţintă

Cui? Conţinutul
Ce
?
Obiectivele De
instruirii ce? Se predă
Cum? Metodologia
didactică
Cît?

Timp Cu
Unde ce?
? mijloacele

Locul de
desfăşurare

În practica educaţională nu există un model unic de proiect de activitate didactică.

Există mai multe modele de proiecte, cu diferite structuri ale componentei descriptive,
în funcţie de mai mulţi factori:

 obiectivul fundamental şi obiectivele lecţiei;

 nivelul de pregătire a elevilor;
 natura conţinutului ştiinţific;
 valenţele predominant informative sau predominant formative ale acestuia;
 tipul strategiilor didactice etc.

Un proiect eficient se caracterizează astfel:

- adecvarea la situaţii didactice conctere;
- stabilirea clară a obiectivelor şi resurselor de atingere a acestora;
- flexibilitatea şi adaptibilitatea la evenimente noi, permisivitatea la integrarea „din
mers” a unor strategii în chiar cursul desfăşurării procesului;
- operaţionalitate, adică potenţialitatea de a transfigura (descompune) în secvenţe
acţionale şi operaţiuni distincte;
- economicitate discursivă şi strategică, încât într-un cadru strategic simplu să se
realizeze cât mai mult din punct de vedere practic.
 3. Metodologia proiectării didactice centrate pe fomarea
competenţelor
Cadre noi de organizare a procesului didactic:
a) ERRE (Evocare-Realizare a sensului-Reflecţie-Extindere) sau cadrul mai
simplificat, şi anume:
b) Familiarizare – Structurare-Aplicare

Caracteristici esenţiale ale cadrelor menţionate mai sus:

a) ERRE (Evocare-Realizare a sensului-Refelcţie-Extindere)

- Etapa are drept scop provocarea interesului, stimularea

Evocare elevilor pentru a se gîndi la ceea ce ştiu şi pot să facă.
- La această etapă are loc stabilirea unor obiective ale învăţării.
Evocaţi, provocaţi - Este necesară implicarea activă a elevilor în procesul de
interesul, învăţare, datorită căreia ei devin conştienţi de propria lor
stimulaţi elevii să gîndire şi îşi utilizează limbajul propriu. Pornim de la
se gîndească la experienţa personală, de la ceea ce ştiu elevii, deoarece acesta
ceea ce ştiu. este determinantul principal a ceea ce putem învăţa.
- Scopul evocării constă în stimularea motivaţiei elevilor
pentru învăţare. Învăţarea autentică este un proces activ.
- Asimilările intelectuale se fac mai uşor pe o bază, care poate
fi doar experienţa anterioară a elevului.
_
Este important ca la etapa de Evocare profesoral să creeze
situaţii de problemă.
Realizarea - La această etapă, cel care învaţă vine în contact cu noile
sensului informaţii sau idei.
- Aceasta este şi faza de învăţare în care profesorul are
Realizarea influenţa cea mai redusă asupra elevilor, aceştia din urmă
sensului cere trebuind să-şi menţină implicarea activă în mod independent.
implicarea - Sarcina principală a acestei etape este implicarea elevilor în
susţinută, construirea sensurilor şi menţinerea interesului stabilit în faza
automonitorizarea de Evocare şi monitorizarea propriei înţelegeri a noilor
înţelegerii. conţinuturi şi idei.
- A monitoriza propria înţelegere înseamnă a completa
schemele de cunoaştere, corelînd informaţia nouă cu cea
cunoscută.
- Rolul profesorului este de a susţine eforturile elevilor în
această direcţie. Aspectul abordat se va realiza prin diverse
activităţi de învăţare, relevante obiectivelor stabilite.
- La aceasteă etapă elevii îşi vor completa desinestătător
cunoştinţele proprii, prin intermediul diverselor strategii de
lecturi active.
- Activitatea de exersare şi de aplicare a celor învăţate este un
moment esenţial în formarea de competenţe.
Reflecţia - La această etapă elevii îşi consolidează cunoştinţele
achiziţionate şi îşi restructurează activ schema de învăţare,
Dacă înveţi pentru includerea în ea a unor concepte noi.
pentru a-ţi aminti, - Aici are loc învăţarea durabilă, caracterizată de schimbare,
vei uita. Dacă spre formarea unui nou set de comportamente sau a unor
înţelegi ceea ce convingeri noi.
înveţi, îţi vei - Această etapă urmăreşte cîteva obiective esenţiale, care
aminti. preconizează ca elevii să-şi exprime în propriile cuvinte ideile
şi informaţiile învăţate.
- Aici este bine să ne amintim şi să înţelegem toată experienţa
parcursă în activitate.

Extindere - La această etapă are loc realizarea unor sarcini, bazate pe

Pentru a consolida cunoştinţele, ablităţile şi atitudinile, formate la lecţii, care au
drept scop contribuirca în mod esenţial la formarea
cele asimilate în
competenţelor. Aceste sarcini pot fi: sondaje de opinii la o
clasă, aplică-le în problemă comunitară controversată, o investigaţie în domeniul
condiţii reale de istoriei localităţii natale, colectarea materialelor despre datinile
viaţă. şi tradiţiile baştinii, arborele genealogic al familiei etc.

4. Proiectarea constructivistă – o alternativă. Modele de

proiectare constructivistă.

- Constructivismul răspunde nu numai cerinţei centrării pe elev, ci şi pe mediul lui de

învăţare, ceea ce înseamnă crearea acestui context. Profesorul constructivist are un rol
de facilitare a învăţării la elevi, structurează proiectarea instruirii şi construieşte
contextul pedagogic. Contextul instruirii presupune utilizarea unor situaţii autentice,
reale, pe care elevii le-au întîlnit şi le confruntă, le structurează, împreună cu clasa.
- Contextul este un punct de sprijin pentru o învăţare complexă, susţinînd transferurile
următoare, iar proiectarea lui necesită surprinderea şi corelarea principalelor variabile
care influenţează activitatea de construire a cunoaşterii.
- Proiectarea constructivistă este o construcţie mentală a profesorului (lat.„proicio,
ere" - a arunca înainte; „proiectio,onis"-întindere înainte, dreptul de a construi făcînd o
ieşitură/proiecţie).
- Nu mai este o inginerie, o tehnologie a cunoaşterii, strict aplicate, ci respectă teza de
bază: cunoaşterea se construieşte în mod propriu întîi, apoi prin colaborare.
- Nu mai prevede controlul riguros ai paşilor învăţării, conform obiectivelor
operaţionale, ci este o evaluare continuă şi dinamică, a modului şi nivelului de
angajare în construcţia cunoaşterii, a capacităţilor, priceperilor, abilităţilor, motivaţiei,
atitudinii, metacogniţiei, necesare atingerii performanţelor, în raport cu propriile
aşteptări şi cu standardele generale.
- Proiectarea constructivistă însăşi este un construct, un produs, mereu perfectibil,
supus la reinterpretări, deconstrucţii şi recosntrucţii repetate, concretizate în variante,
alternative de proiectare. Proiectarea după modele constructiviste propune variante de
proiectare, adaptate contextual, la care profesorul poate interveni creativ, original.
Avantaje ale proiectării constructiviste:

 Propune tipuri de sarcini diferite ca şi complexitate, dificultate, pentru elevi.

 Generează, implică tipuri de experienţe de învăţare diversificate,
 Antrenează activ elevii în construirea cunoaşterii, prin deconstrucţii şi reconstrucţii
repetate (variante, ipoteze, soluţii de proiectare).
 Generează autonomie în învăţare, înaintarea pe calea construirii cunoaşterii într-un
ritm propriu de studiu.
 Favorizează gîndirea critică, înţelegerea proprie, dar şi prin raportare la gîndirea şi
înţelegerea celorlalţi.
 Stimulează colaborarea şi cooperarea, munca. în echipă, parteneriatul.
 Lasă elevului posibilităţi şi oportunităţi creative, imaginative în realizarea
proiectării.
 Antrenează experienţa şi cunoaşterea anterioară a elevilor, pentru un nou construct.
 Generează formularea de ipoteze, situaţii problemă, conflicte cognitive,
problematizări, întrebări, căutări, reevaluări, reinterpretări.
 Favorizează punerea în situaţie a elevului („ce aş face?", „cum aş proceda?", „de
ce astfel?").
- Proiectarea constructivistă elimină necesitatea de a atinge obiectivele
(operaţionale) sau de a parcurge întreg conţinutul prevăzut, şi permite profesorului
să insiste pe elementele mai puţin înţelese, mai puţin fixate şi consolidate.

- Accentul cade pe formarea de competenţe, pe înelegere, pe construirea înelegerii

proprii.
- Respinge şablonizarea, tipizarea, atît pentru propriul proces de construcţie, cît şi
pentru construcţia şi realizarea situaţiilor de învăţare ale elevilor.
- Diversifică variantele actionale ale profesorului şi elevului, implicînd variante de
proiectare pentru aceeaşi activitate.
- Proiectele constructiviste sînt ele însele un continuu proces de construire,
perfectibil şi adaptabil la diversitatea de situaţii de instruire pe care le anticipă.

R Richey surprinde următoarele note distinctive ale proiectării construed vist e,

faţă de celelalte abordări:

- Contextul necesar e determinat de nevoile elevilor în cunoaştere şi rezolvare de

sarcini.
- Se precizează modul de coordonare, îndrumare, stimulare, iar nu dirijarea,
transmiterea clasică.

- Evaluarea vizează procedurile utilizate, progresul, în calitatea formării, a

participării, a rezolvării conflictelor cognitive, a valorii autoevaluării.'
- Secvenţele activităţii sînt flexibile, nu se prescriu în detaliu.

Este o construcţie: ca o hartă conceptuală; ca o succesiune de sarcini de lucru;

ca o înlănţuire de întrebări, problemă şi răspunsuri construite; ca o
introducere progresivă a noilor experienţe în cele anterioare.

Principii şi norme de elaborare a proiectelor constructiviste

• Respectarea, adaptarea sarcinilor la stilul propriu de construire, de autonomie,

în învăţare a elevului.
• Oraganizarea unui context, mediu pedagogic care să ofere oportunităţi
(obiective,
conţinuturi, resurse, timp, strategii, instrumente, situaţii, experienţe, relaţii,
îndrumare)
pentru reflecţie, rezolvare.
• Apelul la reprezentări din lumea reală, experienţe directe, studii de caz pentru
explorare, reflecţie, prelucrare, interpretare.
• Tratarea informaţiilor de către elev, în mod problematizat, critic, situational,
creativ.
• Proiectarea în variante strategice şi acţionale, potrivit nivelului şi aşteptărilor
cognitive ale elevilor.
• Prevederea de situaţii de valorificare a experienţei anterioare (cognitive,
procedurale, nonformale, informale, interdisciplinare).
• Precizarea aşteptărilor, criteriilor de succes şi progres, pe sarcini, situaţii de
învăţare.
• Conturarea momentelor de evaluare calitativă, progres.
• Prevederea situaţiilor de colaborare, de învăţare socială. .
• Stimularea activităţilor de cercetare, pornind de la analiza critică, reflecţiile
formulate în timpul şi după activitate.
Promovarea alternativeor argumentate, înlăturarea reţelelor, a rigidităţii în
construcţie, pentru a se înlătura rutina în favoarea flexibilităţii proiective, (adaptat
după E. Joiţa, 4)