1.

Născut din numele protagonistei lui Gustave Flaubert, termenul de „bovarism” și-a căpătat locul între
adjectivele care astăzi descriu caracterul uman. În sens mai larg, „bovarismul” poate fi considerat
comportamentul unui individ generat de această concepție ireală asupra vieții. Propriile idei și realitatea
se suprapun, iar el nu mai este capabil să distingă posibilul de imposibil. Având în minte o imagine
idealizată asupra propriului destin, viața devine monotonă, apăsătoare, iar de cele mai multe ori se
sfârșește în mod tragic. Acestea fiind spuse, putem afirma cu succes că Gustave Flaubert a reușit prin
capodopera sa apărută în 1856 să contureze un destin tragic, atipic. În timp ce alte personaje feminine
ale literaturii secolului al XIX-lea sunt victime ale mediului în care au trăit, Emma Bovary este unică în
tragedia sa. Face parte din categoria femeilor privilegiate, frumoasă și iubită de un soț inteligent, dar
banal, care nu-i satisface visele și dorințele. Astfel, propriile idealuri irealizabile îi devin chin, iar
modalitățile prin care încearcă să le obțină sentință la moarte.

Pe măsură ce acțiunea romanului evoluează, percepția despre viață a protagonistei se schimbă și ea. În
primă instanță, avem de-a face cu o Emma liniștită, tânără și plină de vise, orfană de mamă. Firea sa
sensibilă, trupul fragil, precum și modul său poetic de a se comporta îl atrag din primele clipe pe tânărul
medic Charles, care însă se lovește de un mare impediment: este însurat cu o femeie mult mai în vârstă
decât el, Héloïse.

2. a. În poezia „Hoit” de Charles Baudelaire este evidențiată în mod pregnant estetica urîtului. Astfel,
comparația („Curgeau oștiri de larve ca niște bale groase/ De-a lungu-acestor zdrențe-nsuflețite”)
certifică uzitarea acestei tehnici. Poetul atribuie elementelor aparent obișnuite însușiri brutale,
contemălând însușirile urâtului. Dar ,aceste imagini ale uratului creează numeoase tablouri neîngăduite
de mintea cititorului.

b. Poezia aleasă poate fi asocită cu textul „Testament” semnată de Tudor Arghezi. Asocierea între cele
două texte se realizează pe baza promovării esteticii urâtului de către cei doi autori. Astfel, atât Charles
Baudelaire, cât și Tudor Arghezi prin textele alese definesc crezul artistic al poetului in ceea ce priveste
estetica uratului ,ca dimensiune fundamentala a creatiei.