octombrie 2016

Trăire motivată și
determinată de Cristos Pavel, Filimon și Onisim
Viața teandrică Acești trei creștini sunt în relații complexe unul cu altul. Pavel este cel
Linioara care ne descrie situația în care se află toți trei. Onisim este sclavul
frigian care a fugit de la stăpânul său, Filimon din Colose. Fuga
Crâmpeie de cer pe acestuia i-a pricinuit o pagubă stăpânului său. Onisim, cel mai probabil
la Roma, îl întâlnește pe Pavel și devine creștin. Onisim are statutul
Calea Crucii
de sclav fugar convertit la creștinism. Pavel îl trimite înapoi la stăpânul
Ceea ce rămâne său Filimon. Cum trebuie să se raporteze un stăpân de sclavi la un
sclav fugar care și el a devenit creștin? Ca la un frate.
Botez la Nashville Filimon este îndemnat de Pavel să se poarte cu Onisim așa cum s-a
purtat Dumnezeu cu el. Așa cum Dumnezeu ne primește pe noi când
Trecutul venim la el cu pocăință și credință, ca și cum am fi Fiul său, tot așa
trebuie să îi primim și noi pe cei care vin la Dumnezeu cu pocăință și
credință, ca pe niște fiii ai săi. Apoi, ceea ce îi suntem datori lui
Dumnezeu, el deja a pus în dreptul/contul lui Cristos. Cristos și-a
asumat responsabilitatea de a plăti pe deplin ceea ce noi îi datorăm lui
Dumnezeu.

Revista Asociației Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada

www.baptisti.org
 Trăire motivată și
determinată de
Cristos
Sorin Sabou (El Roi RBC, Chicago)
Editorial
Când te gândești la viață ca și copil
al lui Dumnezeu, punctul de pornire
este învierea. Noi am parcurs la
începutul acestui studiu 1 Cor. 15,
„așa cum am purtat chipul celui
pământesc, tot așa vom purta și
chipul Celui ceresc“. Viața de aici o
văd ca o viață care are ca punct de
pornire învierea Domnului; nu există
dușman care să mă înspăimânte, nici
măcar moartea, trăiesc știind că cele de sus au
coborât între cele de jos, trăiesc știind că veacul
cel nou al mântuirii a început, că deja neputrezirea
s-a arătat a fi posibilă în învierea lui Cristos. Deci,
totul pleacă de la o perspectivă extraordinar de
luminoasă și de optimistă, nu există lucru mai
puternic de după creație până în ziua de astăzi
decât învierea lui Cristos. Nu există lucru mai tare
decât biruință asupra morții, biruința Celui înviat
asupra vrășmașului de pe urmă. În al doilea rând
Cel înviat ajunge Stăpân, așa ne învață Scriptura.
După ce a ascultat până la moarte și încă moarte
pe cruce Tatăl i-a dat Lui numele care este mai
presus de orice nume, pentru ca în numele Lui să
se plece orice genunchi, de pe pământ, de sub
pământ, și orice făptură să ajungă să
mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că
Isus Cristos este Domnul. Așadar, noi ne înțelegem
viața bazându-ne pe înviere, știind că Cristos
stăpânește peste toate nu suntem într-o lume a
vrășmașului, ci suntem într-o lume a Domnului.
Apoi când citim Scriptura, de la un capăt la celălalt,
îl vedem ca avându-l în centru pe Cristos. În lumea
lui Dumnezeu nimic nu-l surprinde pe Dumnezeu,
Cristos a murit și aceasta nu a fost un accident. El
a înviat și aceasta nu a fost un accident. El a venit
pe pământ ca să împlinească ceea ce a pregătit
Tatăl. Cristos ne-a rezolvat cea mai grea boală, cea
mai grea piedică, piedica păcatului. Indiferent de
cât mult te-a murdărit păcatul, dacă ți-a adus
sentimentul de vină, dacă te-a robit (pentru că el
lucrează în aceste feluri). Moartea lui Cristos a adus
iertare, a adus curățire și a adus răscumpărare. În
viața de aici sângele Lui aduce mântuire și
vindecare de boala păcatului.
Când cauți un scop în viață, când cauți o
țintă pentru zilele vieții tale compară răspunsul la
care ajungi cu toate lucrurile pe care le-am spus
până acum. Nu se merită să trăiești pentru
altcineva care nu a biruit moartea, care nu
stăpânește peste tot, care nu stă în centrul planului
lui Dumnezeu, care nu a rezolvat problema
păcatului; nu se merită, e prea puțin, e prea slab și
nu duce nicăieri. Dimpotrivă te înșală și ajungi cu
mâinile goale pe calea care duce la pierzare.
Toate lucrurile pe care le-am spus până
acum au accentuat ce a făcut Cristos pentru mine;
când un copil al lui Dumnezeu spune: „pentru mine
 Luminătorul 10, 2016
a trăi este Cristos“ el nu este numai un beneficiar al
lucrării lui Cristos, pentru că atunci când Domnul
lucrează în viața cuiva El așteaptă de la acel om să
lucreze și el pentru Domnul. Un text esențial în
această privință este 2 Corinteni 5:15.
Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce
trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru
Cel ce a murit și a înviat pentru ei.
Am ajuns să ne dăm seama socotind că
dacă Unul a murit pentru toți, noi care trăim nu mai
trăim pentru noi înșine, ci trăim pentru Cel care a
murit și a înviat pentru noi. Viața creștină este o
viață care se bucură de toate binecuvântările lui
Dumnezeu date prin Fiul Său Isus Cristos, dar
aceasta este numai o față a ei, cealaltă față a ei
este o viață de slujire. Lucrarea lui Cristos în viața
unui om duce întotdeauna la o viață de implicare a
acelui om în viețile altora, avem în cuvântul din 2
Cor. 5, cu privire la slujire, patru lucruri pe care
vreau să le luăm în seamă.
Mai întâi cineva care trăiește pentru Cristos
va ține întotdeauna într-un echilibru înțelept două
lucruri foarte importante: pe de-o parte îl va iubi cu
toată inima pe Cel care a murit pentru el, iar pe de
altă parte nu va uita nici o clipă că Cel pe care-l
3
iubește într-o zi îl va judeca. Aceste două lucruri ne
ajută să nu greșim. Noi îl putem accentua numai pe
unul dintre ele, și pot spune îl iubesc pe Domnul și
atât, dar nu este suficient, sau putem spune
Domnul vine și te judecă, nici asta nu e suficient.
Acestea două trebuie să fie împreună, amândouă
sunt motivații suficiente pentru slujire, pentru
ascultare deplină și pentru implicare.
Începem așa cum scrie în 2 Cor. 5: „Ca unii
cari cunoaștem frica de Domnul”. Aceasta se leagă
de ceea ce ni se spune mai sus, un verset
cunoscut despre ziua judecății care spune așa, 2
Corinteni 5:10:
Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea
scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca
fiecare să-și primească răsplata după binele sau
răul pe care-l va fi făcut, când trăia în trup.
Cu istoria, cu viața, e ca și cu școala; te
duci la școală și știi că la sfârșit ai examen. Totul se
termină cu verificare. Noi nu trăim în această lume
fără să dăm socoteală de tot ce facem în această
lume. Dacă lucrurile stau așa știind tot ce am făcut
și fac, ce măsură ar trebui să iau? Omul este în
stare de lucruri foarte bune, dar e în stare și de
lucruri foarte urâte. În viața omului ele se amestecă,
4 Luminătorul 10, 2016
ele sunt rodul hotărârilor pe care le ia. Când știi că
la sfârșit vei fi tras la răspundere pentru toate, cum
ar trebui să trăiești? Acesta este primul lucru la
care aș vrea să meditezi. Ceea ce te ține într-o
stare sănătoasă este frica de Domnul, așa începe
apostolul Pavel cuvântul „Ca unii cari cunoaștem
deci frica de Domnul”, ca unul care știu că Cel care
stăpânește, cunoaște tot, vede tot, și mă trage la
socoteală pentru tot. Fă din aceasta o parte
componentă a vieții tale, vei vedea că va fi un
element hotărâtor pentru implicarea ta în viețile
altora. Pentru că știi că totul se termină cu
verificare cauți să îndupleci pe alții; așa spune
apostolul Pavel: „Pe oameni căutăm să-i
încredințăm”. Cornilescu traduce același cuvânt în
două feluri, uneori traduce cu expresia „Caut să-i
înduplec”, alte ori „Caut să-i încredințez”, caut să-i
așez pe oameni pe o temelie bună. Avem exemple
în cartea Faptele Apostolilor, cele mai multe sunt
legate de lucrarea apostolului Pavel la Corint, în
Faptele Apostolilor 18:4. Cuvântul spune așa:
„Pavel vorbea în Sinagogă în fiecare zi de Sabat, și
îndupleca pe Iudei și pe Greci“. Căuta să-i
înduplece pe iudei și pe greci, apoi când a ajuns la
Efes Cuvântul ne spune în Faptele Apostolilor 19:8:
„În urmă Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu
îndrăzneală, timp de trei luni a vorbit cu ei despre
lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu, și
căuta să-i înduplece pe cei ce-l ascultau.“ A slujit în
sinagogă unde căuta să-i înduplece pe evrei și pe
greci, când ajunge la Roma în Faptele Apostolilor
28:23 avem același lucru: „I-au hotărât o zi, și au
venit mai mulți la locuința lui, Pavel le-a vestit
Împărăția lui Dumnezeu, le-a adus dovezi și a
căutat să-i încredințeze prin legea lui Moise, și prin
prooroci despre lucrurile privitoare la Isus, vorbirea
ținea de dimineața până seara.“
Căuta să-i încredințeze, căuta să-i înduplece
pe cei care au venit să-l asculte. Noi în vremea de
astăzi ca urmare a presiunii din partea culturii parcă
ne temem să mai spunem la oameni ce ar trebui să
facă. Când ai căutat să-l convingi pe cineva de
adevărul unui lucru? Suntem așa apatici, dați un
pas înapoi, fiecare cum, când, și ce vrea; nu
trebuie să-i convingem pe oameni la lucruri rele,
dar la lucruri bune, la lucruri cu privire la Împărăția
lui Dumnezeu trebuie să-i înduplecăm. Asta nu
înseamnă că vom și reuși, dar trebuie să fim un far
clar, sau să luăm o imagine din Vechiul Testament,
să dăm un sunet de trâmbiță limpede. Oamenii să
știe că e sunet de mers înainte, sau de mers
înapoi. Din ceea ce spui tu, din ceea ce faci tu, ce
înțeleg oamenii? Ajung bine, sau ajung rău? În mod
specific în lucrarea apostolului Pavel găsim această
muncă de lămurire cu privire la cine e Cristos.
Acest lucru este foarte important. Adesea căutăm
să-i convingem pe oameni de alte lucruri. Apostolul
Pavel, în lucrarea lui de la Ierusalim până la Roma,
a avut în atenție acest lucru. Când vorbesc cu
oamenii caut să-i conving cu privire la Cristos, El
este Mesia, El este Mântuitorul, El este Fiul lui
Dumnezeu, El este Cel pe care-l așteptăm, El este
răspunsul la situația mea oricine aș fi, din Galatia,
din Bitinia, din Ahaia, din Macedonia de ori unde,
 Luminătorul 10, 2016
Cristos este răspunsul, la tot ce înseamnă viață de
om pe pământ.
Al treilea lucru: un om, care trăiește pentru
Cristos și se implică astfel în viețile oamenilor, are
nevoie să nu piardă din vedere în nici o clipă
transparența. El știe că în viețile celor care îl ascultă
trebuie să existe aceptare, trebuie să existe
deschidere, trebuie să existe încredere. Încrederea
nu se naște decât pe baza transparenței. Tu știi
cine este celălalt pentru că îl vezi. Dar și aici sunt
lucruri importante, lucruri pe care le învățăm din
cărțile Vechiului Testament și până în cărțile Noului
Testament. În Vechiul Testament evenimentul cel
mai ușor de ținut minte, a fost evenimentul în care
Samuel a fost trimis în casa lui Isai să ungă un
împărat. Samuel se duce și îi spune lui Isai să-și
cheme feciorii; începe cu cel mai mare, iar când
Samuel îl vede pe Eliab înalt, frumos, în sufletul lui
spune: Doamne acesta este, și Domnul îl mustră.
Nu e el, următorul, și tot așa fecior după fecior s-au
terminat băieții din casă, și nu a primit pentru nici
unul dintre ei îndemnul să spună: unge-l pe acesta.
El întreabă nu mai ai și alții? Isai răspunde mai am
unul, dar e la oi. Cheamă-l să vină! Când a intrat
David în casă Domnul i-a vorbit: acesta este!
Învățătura a fost următoarea: omul se uită la ce
izbește ochiul, dar Domnul cunoaște inima. Noi în
lucrare putem fi ispitiți așa cum a fost ispitit
Samuel, să ne luăm după ce izbește ochiul, sau
cum scrie în 2 Cor. „să ne lăudăm cu înfățișarea“,
cu ce se vede. Noi ar trebui să fim suficient de
înțelepți și să nu pierdem din vedere că omul e
viclean și de cele mai multe ori va pune perdele de
fum, va arăta ce nu este. De aceea niciodată nu
începe de la înfățișare, ci întotdeauna începe de la
inimă. Tot în același loc în Scriptură, în 2 Corinteni
4:18: Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile cari se
văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile cari se
văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd,
sunt veșnice.
5
Când trăiești pentru Cristos știi că El la urmă
te trage la răspundere, și tot ce faci în așa fel
trebuie să faci să treci cu bine de ziua aceea. Ești
un om care cunoști frica de Domnul, știind că El e
la capătul drumului pe tron de judecător, cauți să
îndupleci și să convingi pe oameni cu privire la
Cristos, cine este, de ce a venit? Ce a făcut? Ce a
câștigat? Ce a adus? Cere de la Domnul aceiași
dăruire pe care o vezi la oamenii Lui în Scripturi,
îndupleci și la Corint, îndupleci și la Efes, îndupleci
și la Roma. Ești un om care ți-ai făcut obicei să
vorbești cu alții despre Isus. Apoi, vei știi cum e
omul, ascuns, viclean, nestatornic și nu te vei lua
după înfățișare, după cele ce se văd, ci te vei lua
după Cuvânt. Dacă la nivelul inimii lucrurile nu s-au
îndreptat, pe dinafară nu o să fie niciodată drepte.
Poate fi o spoială de moment, dar înăuntru plin de
oasele morților; cum spune Domnul Isus: mormânt
văruit.
Apoi, în ultimul rând, aducând celălalt lucru
în echilibru, dacă am început cu Cristos care mă
judecă, sfârșim cu Cristos care s-a dat pentru noi,
ce s-a întâmplat la cruce nu dovedește doar cât de
mult ne-a iubit Dumnezeu, nu arată doar cât de
mult a trebuit să plătească pentru păcatele mele,
ci, când mă uit la cruce trebuie să mă uit și la mine
și să spun ce spune apostolul Pavel în 2 Corinteni
5:15: Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce
trăiesc, să nu mai trăiescă pentru ei înșiși, ci pentru
Cel ce a murit și a înviat pentru ei.
Dacă El ne-a iubit atât de mult și a murit
pentru noi, și eu trebuie să trăiesc pentru El.
Înțelegem din această faptă că jertfa de pe cruce,
nu este numai pentru rezolvarea unor probleme
negative, păcat, moarte, fire pământească, ci
înțelegem crucea ca inspirându-mă pe mine la
slujire. Văzând cât a făcut El îmi dau seama cât am
eu de făcut. În felul acesta se propagă credința. Și
judecata mă motivează, dar și Golgota mă
 6 Luminătorul 10, 2016

motivează și darea de socoteală și sângele de pe LINIOARA

cruce. Prelucrare Mihaela M. Cintean,

Așa adaugi încă o dimensiune la ce Sacramento, CA
înseamnă cuvintele „pentru mine a trăi este
La moartea unui bun prieten,
Cristos“: știu că jertfa Lui este pentru păcatele Un om odată a vorbit,
întregi lumi, de la Adam și până la ultimul om care Și cu privirea-n lăcrimată,
El anul nașterii-a citit...
va trăi pe acest pământ, știu că El a murit pentru
toți, dar acest eveniment nu este numai un Privind spre piatra funerară,
eveniment static, ceva ce a avut loc demult și nu S-a referit la ce scria,..
Și-a spus,."Urmeaza-o LINIOARĂ
are nimic de-a face cu mine, nu, Cristos va fi Și anul morții după ea. 
întotdeauna un model pentru mine. Filipeni capitolul
E doar o simplă LINIOARĂ,
2 vorbește despre lucrul acesta, El deși era de-o Dar este viața, ce-a trăit,
potrivă cu Dumnezeu, nu a considerat ca ceva ce Și câtă importanță are,
trebuie să O știu, acei ce l-au iubit!

ț i n ă Căci nu contează cât avem,

pentru El, Case, mașini și bani din plin, 
Ci, cât iubim pe cei din jur
ci ceva ce
Și-n felul care noi trăim
trebuie să
lase, S-a Deci, stai și te gândeste-adânc
Sunt lucruri ce le poți schimba?
dezbrăcat Căci nu ști cât au mai rămas,
de starea Anii din LINIOARA ta!
aceea, de
Oprește-te un pic si vezi,
slava Lui, Ce e real și de folos,
a luat chip Să-i înțelegi pe cei din jur,
Să fi la alții de folos!
de om,
chip de S-arăți, mai multă apreciere,
rob, a Mânia să ți-o stăpânești,
Mai mult să prețuiești pe altii,
ascultat și Și dragoste să le arăți
a murit. Acest fel de a vedea viața trebuie să mă
Pe toți tratează-i cu respect,
caracterizeze și pe mine, aceasta înseamnă nu
Și-adeseori să le zâmbești,
doar să predici Evanghelia, ci să și trăiești Căci LINIOARA poate fi,
Evanghelia. Ceea ce spune că a făcut Cristos Mai scurtă decât te gandești.
trebuie să faci și tu. Aceasta vine și dezvoltă Când zilele anilor tăi,
cuvintele pentru mine a trăi este Cristos. Dacă ești Ajunge-vor la un sfârșit,
un așa om îți trăiești viața cu rost, fiecare clipă este Oare-ai fi mândru, când citesc,
Cum LINOARA, ți-ai trăit?
o clipă trăită cu înțelepciune. ▲
DOAMNE, Ne-nvață te rugăm,
Cu-nțelepciune să trăim,
Și bine să ne numărăm,
Zilele, pe care le primim!
Viața teandrică
Sorin Covaci (First RBC, Detroit, MI)
Nichifor Crainic (1889-1972), teolog, poet și
politician naționalist, din perioada interbelică,
preocupat de spiritualitate și promotor al acestei
discipline, afirmă într-una din prelegerile
Iată de ce, în procesul
sale: ,,viața creștină are un caracter teandric, adică
ea e o îmbinare de element supranatural și de
element natural, sau de element dumnezeiesc și de
element omenesc. Fără unul din aceste elemente
nu se poate concepe viața creștină’’. (Nichifor
Crainic, Cursurile de mistică, Prelegerea a III-a –
Editura Deisis, Sibiu- 2010) Termenul teandric nu
este întâlnit frecvent în conversații sau chiar în
studiile biblice pe care le parcurgem. Este foarte
adevărat, de obicei, este folosit pentru a descrie
viața Mântuitorului, cu referire la cele două naturi,
divină și umană, conjugate în persoana Domnului
Isus.
Disputa între naturalism și teism este tot mai
Afirmația invită la o considerare atentă a
procesului formării spirituale, a elementelor
implicate și a obiectivelor pe care le avem în
vedere. Viața creștină este mult mai mult decât
practicarea unor ritualuri, conformarea la anumite
norme morale sau integrarea într-o comunitate. Ea
este devenire și este acel gen de devenire ce
vizează aspecte din realitatea imediată, perceptibilă
prin intermediul celor cinci simțuri, cât și aspecte
din realitatea extrasenzorială, accesată prin
intermediul sufletului. Cu alte cuvinte, așa cum în
Domnul Isus s-au intersectat imanența și
transcendența ființei, într-o manieră asemănătoare,
Cuvântul transcendent, într-o definire sumară,
viața credinciosului, presupune o împletire de
Viața spirituală
elemente ce marchează
determinant experiența și destinul
acestuia.
formării spirituale, trebuie acordată
atenție atât agenților interni cât și
celor externi. În cadrul primei
categorii, îndrăznesc să sugerez
importanța transcendenței,
conștiinței, și dorințelor. În cea de
a doua categorie roluri importante
joacă familia, biserica și cultura. În
acest articol, voi încerca să clarific
ce presupune o perspectivă asupra vieții în care
dimensiunea ,,transcendenței’’ este înțeleasă și
asumată.
acerbă în contextul contemporan și dincolo de
confruntarea din planul ideilor, în mod practic, viața
este tot mai intens consumată în dimensiunea ei
fizică. O astfel de practică este îndreptată împotriva
vieții însăși, așa cum precizează și Domnul
Isus: ,,Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul
mai mult decât îmbrăcămintea’’. (Luca 12:23) Cu
alte cuvinte, viața transcende funcțiile biologice,
este mai mult decât o combinație de reacții
chimice. O astfel de perspectivă trebuie asumată
de orice credincios pentru a atinge potențialul
pentru care a fost creat și mântuit.
înseamnă a trece dincolo de experiența imediată.
 8 Luminătorul 10, 2016
Ediția din 2009 a DEX conține o definiție ce este
preluată din Kant: ,,Care se află dincolo de orice
experiență posibilă, fie că este vorba de realități
(lucruri în sine), fie de principii ale cunoașterii’’.
Această definiție conturează și mai clar perspectiva
complexității experienței vieții. În cele din urmă, în
chiar actul întocmirii omului, Dumnezeu suflă peste
om și omul devine astfel ,,suflet viu’’ (Geneza 2.7).
Datorită acestei transcendențe, acțiunile și
Această ,,suflare de viață’’ nu doar că vine din afara
omului dar ea vine din Cel ce este ,,dincolo’’ de
orice experiență umană, din Cel ce este spirit pur,
ce transcende
orice formă
materială (vezi
Ioan 4:23).
Având în vedere
faptul că
Dumnezeu ne-a
creat în
asemănarea Sa,
ne-a împrumutat
și această
calitate a împotriva
transcendenței.
D e s i g u r, a ș a
cum se întâmplă
și în celelalte atribute împrumutate de Dumnezeu
omului, există diferențe de substanță și manifestare
în comparație cu starea perfectă în care acestea se
Tot din perspectiva transcendenței vorbește și
regăsesc în Dumnezeu. Este totuși important să fie
reținut faptul că transcendența este parte a
modului în care suntem alcătuiți. Solomon este cel
ce surprinde acest aspect în afirmația sa: ,, […] a
pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că
omul nu poate cuprinde, de la început până la
sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu’’.
(Eclesiastul 3:11) Această percepție a
transcendenței este reflectată în conceptele de
sens și scop ale vieții. De-a lungul istoriei omenirii
se regăsesc numeroase încercări de a accesa
această dimensiune fiind folosite diferite mijloace,
de la filozofie la substanțe halucinogene, așa cum,
de exemplu, sugerează Aldoux Huxley, filozoful
englez.
activitățile omului au impact și consecințe mult mai
extinse, dincolo de experiența personală și chiar de
cea socială. Apostolul Pavel surprinde această
perspectivă
atunci când
vorbește despre
confruntarea
spirituală: ,,Căci
noi n-avem de
luptat împotriva
cărnii şi
sângelui, ci
împotriva
c ă p e t e n i i l o r,
d o m n i i l o r,
împotriva
stăpânitorilor
întunericului acestui veac, împotriva duhurilor
răutăţii care sunt în locurile cereşti’’. (Efeseni 6:12)
Domnul Isus atunci când amintește cuvintele
adresate de Dumnezeu poporului evreu în
traversarea deșertului: ,,[…] omul nu trăieşte numai
cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui
Dumnezeu’’. (Matei 4:4) Tocmai de aceea își și
îndeamnă ucenicii să nu își formeze preocupări ce
țin doar de existența pe plan biologic, fie că este
vorba de hrană, îmbrăcăminte sau alte acumulări
 Luminătorul 10, 2016
materiale. Dealtfel, cea mai mare parte a
disciplinelor și exercițiilor spirituale vin tocmai să
accentueze transcendența experienței vieții.
O altă notă legată de transcendența vieții,
este amintită de apostolul Pavel cu privire la starea
trupurilor după moarte:
Așadar, transcendența este o caracteristică a
,,Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa
pământească a cortului nostru trupesc, avem o
clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este
făcută de mână, ci este veşnică. Şi gemem în
cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm
peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă
atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi
dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci gemem
apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul
acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste
acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie
înghiţit de viaţă. Şi Cel ce ne-a făcut pentru
aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna
Duhului’’. 2 Corinteni 5:1-5
Este clar că Pavel, cel care a avut parte de o
experiență extrasenzorială specială (2 Corinteni
12:2) a înțeles că trupul acesta reprezintă doar o
componentă temporară a existenței și va cunoaște
prefaceri care depășesc experiențele prezente,
astfel că nici măcar comparațiile nu sunt posibile.
Apostolul Ioan, vorbind tot despre finalul
experienței vieții în dimensiunea ei biologică, face
următoarea afirmație: ,,Preaiubiţilor, acum suntem
copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat
încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom
fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este’’. (1
Ioan 3:2) Desigur, apostolul se referă la
metamorfozarea credincioșilor într-o formă și stare,
necunoscute și inaccesibile acum, dar similare
9
stării Domnului Isus, care, după învierea Sa, suferă
transformări imposibil de explicat și reprodus de noi
oamenii. Iată așadar, o altă fațetă a transcendenței:
experimentarea unei faze diferite a existenței
noastre.
vieții omului atât prin creație cât și prin experiență.
Din punctul de vedere al formării spirituale
conștientizarea transcendenței are impact asupra
înțelegerii sensului și scopului vieții și derivat din
această înțelegere, o structurare a valorilor și
preocupărilor ce decurg din acestea. O persoană
care își înțelege și asumă transcendența acceptă și
interiorizează faptul că este creat pentru o relație cu
Dumnezeu și implicit cu cei din jur. O persoană
care își înțelege și asumă transcendența își
orientează preocupările înspre lucruri și activități ce
susțin principiile și valorile Împărăției Cerurilor. O
persoană care își înțelege și asumă transcendența
se mobilizează și auto-disciplinează în vederea
dezvoltării personale pe coordonatele spiritualității
biblice, autentice. O persoană care își înțelege și
asumă transcendența este atentă la ,,mișcările’’
interioare, ale sufletului, în vederea formării unei
conștiințe ce se aliniază valorilor și principiilor
biblice, cooperând cu Duhul Sfânt în procesul
restaurării, înnoirii și maturizării spirituale. În viitor
vom urmări acest proces, observând rolul
conștiinței, edificarea acesteia și exersarea ei în
procesul discernerii valorilor și exercitării actului
volițional într-o direcție ce reflectă maturitatea
spirituală. ▲
 Crâmpeie de cer pe Calea
Crucii
Cristian Popa (The Way of the Cross RBC, Colton)
Sărbători
Biserica Română Baptistă “Calea
Crucii” Colton, California; a îmbrăcat în
ultimele luni, haina de sărbătoare,
celebrând aniversarea a 27 de ani de
existență și mărturia publică a credinței
în Domnul Isus, în apa botezului, cu
două ocazii diferite. Astfel, Duminică
27 Martie 2016, în Ziua Învierii
Domnului, sora Maria a spus un DA
hotărât înaintea Domnului, arătând în
mod simbolic prin botez, îngroparea
omului cel vechi și învierea omului nou, iertat și
eliberat de sub puterea întunericului! Cu prilejul
acestei multiple sărbători, L-am lăudat pe Domnul
Vieții pentru învierea glorioasă a Domnului Isus și
am serbat fericiți, mărturia unui cuget curat, salvat
prin credința în jertfa Domnului Isus de la Golgota!
Actul botezului a fost oficiat de noul păstor ales al
Bisericii, fratele Marius Gabriel Lucan.
Duminică 24 Aprilie, Biserica locală a
mulțumit lui Dumnezeu pentru 27 de ani de
existență. Închinarea înaintea Domnului a fost
adusă prin corul mixt, dirijat de fratele Pavel
Ciurdar, grupul de închinare, grupul bărbătesc,
grupa de copii și fratele Toma Groza. La întâlnire au
participat peste 140 de suflete, cuvântul Domnului
fiind vestit prin frații Daniel Șarlea și Marius Lucan.
Cu această ocazie ne-am amintit că Biserica este a
Domnului Isus și porțile
locuinței morților nu o vor
birui!
Duminică 17 Iulie, tânărul
Daniel, a hotărât să pășească
în apa botezului, mărturisind
credința personală în Domnul
Isus, ca Domn și Mântuitor,
înaintea Bisericii locale,
familiei, prietenilor, dar mai
ales în fața Domnului și a
mulțimii de martori nevăzuți
p r i n o c h i i fi z i c i , d a r
conștientizați de noi toți, prin
credință. Formațiile Bisericii
 Luminătorul 8, 2016 11

au adus glorie Domnului iar Scriptura a fost

prezentată cu claritate prin păstorul bisericii locale.
Mulțumim Domnului că și în aceste vremuri
grele, de apostazie și apatie spirituală, El deschide
din când în când Cerul, vorbindu-ne și lăsând
crâmpeie de Har peste Mireasa care stă în
așteptarea Mirelui! ▲
 Ceea ce rămâne
Daniel Brânzei (Bethel RBC, Los Angeles)

Singura constantă din lucrarea lui văzuse  putrezirea … Ne-a rămas însă lucrarea pe
Dumnezeu este Dumnezeu Însuși! care a făcut-o el în ,,slujirea celor din vremea lui“.

Slujitorii lui Dumnezeu vin și se duc. Aceasta a fost și nădejdea apostolului Pavel: să
Numai Dumnezeu rămâne pururi fie de folos celor din vremea lui:
important în univers. Niciun altul
,,Voi  sunteţi  epistola  noastră, scrisă în inimile
dintre noi nu este buricul
noastre, cunoscută şi citită de toţi
S lu ji r e

pământului.
oamenii.  Voi  sunteţi arătaţi ca fiind  epistola  lui
,,Şi David, după Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu
ce a slujit celor din vremea lui, după cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe
planul  lui  Dumnezeu,  a  murit,  a  fost nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt
îngropat lângă părinţii săi şi  a  văzut inimi de carne.“ – 2 Cor. 2:2-3
putrezirea“ –  Faptele Apostolilor
Singurul lucru care rămâne după tine este ceea ce
13:36
ai scris în inimile oamenilor din vremea ta. Asta
Nu ne-a rămas nici un ,,monument“ este! Și asta se va vedea la marea cernere de la
de la David! Dumnezeu nu i-a dat voie nici măcar sfârșit! Restul este deșertăciune și goană după
să zidească el Templul! David ,,a slujit celor din vânt, nisip risipit de vânt în cernerea vremii.
vremea lui“. Cu atâta s-a ales și atâta a rămas în
Dacă-mi deschid inima și citesc în ea, văd slove
urma lui.
de-ale părinților mei, slove de-ale lui Aurel
Mai ales spre pensie (cazul meu), orice om al lui Popescu, slove de-ale lui nenea Cure, slove de-
Dumnezeu are tendința să se măsoare cu ceea ce ale lui Petru Popovici, slove de-ale lui Richard
rămâne în urma lui. Am vizitat celebra biserică Wurmbrand, slove de-ale lui Nelu Gug, slove de-
Moody din Chicago. Era în  vară și, probabil de ale lui Liviu Țiplea, cu care-mi împărtășesc slujirea
aceea, marele edificiu era ca o scoică goală; în Los Angeles, slove de-ale păstorilor de pe
foarte puțini oameni, și doar parțial, ocupau  coasta de vest … slove de-ale soției mele
locurile de la ,,parter“. Balcoanele erau goale cu credincioase, slove de-ale celor cu care trăiesc de
desăvârșire. Oare atâta să fi rămas din lucrarea lui peste 33 de ani la Bethel …  Oare eu ce-am reușit
Moody? Cine au fost cei care au construit marile să scriu în inimile ,,celor din vremea mea“?
catedrale ale lumi? Ce s-a ales din Metropolitanul
Și încă ceva:
lui C. H. Spurgeon?
Tu cum stai în ultima vreme cu ,,scrisul“?
,,Sic transit gloria mundi“ (Așa trece slava lumii).

Pe vremea apostolului Pavel, din David rămasese

d o a r a m i n t i re a . F u s e s e ș i e l î n g ro p a t ș i
Botez la Nashville
Timotei Miu (RBC of Nashville)

“ Daca  marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Biserica Baptistă Română din

Domn…” Rom. 10:9 Nashville TN, și El Nifla Tours, iar
Rebeca Miu și Gabriella Clapa au

Sărbătoare
Prin harul Domnului, și anul acesta Biserica mărturisit pe Domnul Isus ca
Baptistă Română din Nashville, TN, a îmbrăcat Mântuitor personal în data de 20
august, 2016.
Cu acest prilej Cuvântul
Evangheliei a fost predicat cu
multă putere de fratele Sorin
Sabou, păstor al bisericii El Roi
din Chicago și președintele
Asociației Bisericilor Baptiste
Române din SUA și Canada.
Actul botezului a fost
oficiat de păstorul bisericii locale, Timotei Miu.
Grupul de închinare al tinerilor, copiii și
orchestra bisericii au încununat Serviciul de botez
prin cântări de
laudă la adresa
Domnului. 
Pentru
acest timp de har
petrecut în
haine de sărbătoare cu
părtășie nu putem
ocazia unui nou botez-
spune decât: “
testamental  în care trei
Veniți să cântăm
suflete au mărturisit public
cu veselie
credința lor în Domnul Isus.
Domnului, și să
Anthony Fiscu a
strigăm de bucurie
mărturisit public hotărârea de
către Stânca
a-L urma pe Domnul Isus în
mântuirii noastre
apele râului Iordan în data de
“ (Ps. 95:1) ▲
4 iunie,  2016, cu ocazia unui
pelerinaj în Israel organizat de
 Conducerea Asociației

Președinte - Sorin Sabou

Secretar general - Claudiu Vâlcu

Vicepreședinte est - Florin Vancea

Secretar est - Ștefan Ghinescu

Vicepreședinte vest - Ovidiu Rauca

Secretar vest - Ovidiu Horga

Vicepreședinte Canada - Florin

Dragomir
Președinte Comisia pastorală-
Cornel Turcu
Președinte Comisia de misiune -
Samuel Stan Trecutul
Casier misiune - Ion Cotârlă Doru Popescu, Waterloo
Casier adm. - Cornel Ciba
Trecutul e o armă in mâna celui rău,
Trustee - Viorel Clintoc
Cu care te trânteşte oricând în colbul vremii,
Malefic întinează mereu cugetul tău,
Florile căinţei, se duc iar în bejenii.
Editor „Luminătorul“ -
Sorin Sabou Aleargă atunci în rugă, Isus te curăţeşte,
editorluminatorul@gmail.com Credinţa se odihneşte, în cugetul curat,
Doar Domnul, inima şi gândul ne păzeşte,
Tipar și distribuție - Ioan Știr Să nu ne întineze, al lumii aluat.

Pe cei ce au trecutul, ce-s flori de primăvară,

Pe cale le aşterne, a mândriei cursă,
Nu uitați să vă abonați la Ca nimenea spre ceruri, atuncea să nu sară,
Luminătorul! Pândindu-ne pe cale, neagra ursă.

Trecutul creştinismului, umplut de glorii,

Abonamenul unei reviste costă $30
pe an.
Abonamentele se fac la Cornel Ciba
2624 Chalet Pl, Chino Hills,
CA 91709
cornel.ciba@gmail.com
Contribuțiile pentru fondul de misiune
se fac la Ion Cotârlă
3015 W. Kilburn Rd., Rochester Hills,
MI 48306
ioncotarla@gmail.com
Naţiunile-n îneacă, în searbede plăceri,
Căci hedonismul, tare-şi flutură fiorii,
Ca nimeni să nu-ntrebe, de ziua cea de ieri.
În orice-mprejurare, malefica fiinţă,
N-are pic de odihnă să nu facă vreun rău,
Creştinul se-narmează, cu a Bibliei ştiinţă,
Să nu ajungă odată, în acel negru hău.
Trecutul e o armă în mâna celui rău,
Cu care ne trânteşte, orâcând în colbul vremii,
Aleargă atunci în rugă, la Salvatorul tău,
În zori de zi, sau fie-n pragul serii.