11.10.

2022

INTERVENȚII ALE AMG PENTRU FAVORIZAREA EXPANSIUNII TORACICE (RESPIRAȚIEI)

Respirație profundă  respirația prin care pacientul crește volumul curent de aer introdus în organizm
Se face printr-o respirație profundă și expirație prelungită
Respiratia optimă se realizează in pozitia șezând

SPIROMETRII  metoda prin care se măsoară respirația pacientului

Se face cu ajutorul unui aparat numit spirometru  ne indică prin diferite sisteme
cantitatea de aer inspirat; aflăm astfel capacitatera pulmonară a pacientului și care sigur
va fi mai redusă la pacienți cu probleme respiratorii

DRENAJUL TORACIC  aer, lichid, sânge

Se realizează prin intermediul unui sistem de tuburi pe care trebuie să le îngrijim
periodic și să evităm posibilitatea ca ele sa fie obstruate;
Se respectă normele de asepsie (totul trebuie lucrat steril)
Lichide  ele sunt colectate într-un vas gradat, AMG trebuie să urmărească lichidul drenat și să
comunice medicului cantitatea, culoarea, existența bulelor de aer;
AMG solicită pacientului să tușească din când în când pentru a favoriza drenarea lichidului;
Flaconul cu lichidul drenat se păstrează mai jos decât trupul pacientului deoarece dacă îl
ridicăm mai sus, există riscul ca lichidele drenate să fie reintroduse în cavitatea pleurală.

INTERVENȚII AMG PENTRU MOBILIZAREA SECTEȚIILOR

-Hidratarea pacientului (1,5/2/2,5 litri pe zi în funcție de masa corporală)

-Se poate aplica tapotament  bătăi pe spatele pacientului pentru despirinderea secrețiilor
-Prin sistem vibrator  pacientul este rugat sa inspire profund și să expire lent, în acest timp aplicăm cu
mână o presiune vibratorie;
după căteva respirații profunde rugăm pacientul să tușească și să expectoreze
-Expetorante  comprimate/siropuri care fac în așa fel ca secrețiile să se elimine mai ușor
-Nebulizare  adaus de umiditate în aerul inspirat
Se poate face cu medicamente (aerosol)
în mod tradițional prin infuzie de plante (apă fiartă cu ceaiuri și acoperim capul)
-Drenaj Postural  se poate realiza în orice poziție;
Preferabil ca pacientul sa fie în positie de trendelemburg = capul mai jos față de partea
inferioară a corpului;
după căteva respirații profunde rugăm pacientul să tușească și să expectoreze;
-Menținerea liberă a căilor respiratorii  se face cu ajutorul pipei guedel care se introduce de personalul
Specializat;
Putem realiza respirația artificială și nu mai există posibilotatea ca
limba să se dea pe spate;
Există riscul de edem glotic în caz de șoc anafilactic
-Aspirația oro-traheala  de face de la copii mici;
Avem nevoie de sonde sterile, mânuși sterile;
Noi trebuie să asigurăm pacientului intimitatea cu ajutorul unui paravan;
Când facem aspirația trebuie să protejăm lenjeria de corp și de pat cu ajutorul unui
prosop;
Dacă o facem cu sonda trebuie măsurată distanța;
Se face cu capul așezat pe o parte;
Umectăm capul liber al sondei să favorizăm introducerea și pătrunderea sondei în
arborele respirator;
-Traheostomie  este realizarea unui oreficiu la nivelul traheiei = incizie chirurgicală prin care se introduce
o canulă (dispozitiv care o ajută să respire);
După introducere se aude o respirație fluierată;
De obicei găsim astfel de incizii după tumori la nivelul gâtului;
Pacientul dupa această operațiune devine afon (nu mai poate vorbi);
Apare tusea;
Duce la ameleorarea insuficienței respiratorii;
AMG  pregătește materialele (canulă, câmpuri sterile, mânuși sterile de unică utilizare, pregătirea
psihică și fizică a pacientului cu acord scris deoarece există riscul de a deceda);
Pacientul trebuie pus în pozitie de decubit dorsal cu capul in extensie pentru a putea acționa;
Zona se dezinfectează cu alcol iodat;
După introducerea canulei, aceasta se fixează cu ajutorul unei meșe în jurul gâtului;
Dupa această procedură pacientul trebuie observat în permanență periodic pentru a observa
evoluția plîgi, să facem toaleta acesteia dacă apar secreții/cruste, să umidificăm aerul din
încăpere și să schimbam canula la prescripția medicului chirurg;
Se face toaleta bucala de 3 ori pe zi;
Se face educația pentru sănătate a familiei dacă e nevoie de îngrijire la domicilui;
Această procedură durează aproximativ o săptămână;
Scoaterea se face progresiv pentru ca pacientul să se poată obișnui cu respirația normală;
Dacă apar probleme de hipoventilație (respirație insuficientă), se reintroduce canula urmând ca
in perioada urmatoare să se prelungească/efectueze trecerea la scoaterea definitiva a acesteia;
Aceasta decanulare se face după o pregătire psihică a pacientului care sa dezobișnuit să respire
pe nas și îi este teamă că se va axisea mai ales pe timpul nopți