februarie - martie 2013

În dimineața învierii
Evanghelie și mântuire
Înălțarea lui Ilie Dumnezeu a trimis pe Fiul său între oameni pentru a le câștiga
mântuirea. Acesta este apogeul lucrării lui Dumnezeu față de oameni.
Da, a înviat Domnul cu
El nu doar că li se descoperă constant în creație și conștiință, dar își
adevărat! trimite Fiul între ei.
Teofil Talpesh Această veste bună a venirii Fiului a fost anunțată mai dinainte prin

(1925-2013) profeți în Scripturi. Această lucrare mântuitoare a lui Dumnezeu are în

vedere starea omenirii, viața de pe pământ. Viața de aici este o viață
Din viața bisericilor în trup. Oamenii experimentează viața și tot ce este în jurul lor prin
intermediul trupului. Trupul de carne este un element esențial pentru a
Meditații din Săptămâna
înțelege starea în care se află oamenii. Trupul de carne este slab și
Mare
înclinat spre păcat. Viața de aici se termină cu moarte. Acestea sunt
elementele esențiale care trebuie luate în considerare când căutăm să
înțelegem mântuirea oamenilor.

Revista Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite și Canada

www.romanianbaptists.org
 În dimineața învierii
Sorin Sabou (El Roi RBC, Chicago)
$Într-o astfel de zi, avem o mulţime de
texte din Scripturi de unde am putea citi.
Evenimentul central în credinţa creştină
este moartea şi învierea Mântuitorului.
Editorial
Fiecare carte din Noul Testament are
ceva să spună despre moartea şi
învierea Lui. Nu poţi să vorbeşti din
toate. Este nevoie să alegi pe unul
dintre ele. Nu este o alegere uşoară. În
zilele trecute am căutat să citesc ce au
predicat alţii în dimineaţa Învierii. Şi am
citit predici de Luther, om care la o
sărbătoare de Paşte a predicat din
Fapte 10: ce-a spus Petru în casa lui
Corneliu. Am citit predici de-ale lui
Bartolomeu, arhiepiscop de Constantinopol – anul
trecut a predicat din Romani 6:4. Am citit predici
ale arhiepiscopului de Canterbury – anul trecut a
predicat despre durerea care i-a copleşit pe
ucenici, dar și pe Cristos, și pe Dumnezeu. Şi fel şi
fel de predici. Cum au ales oameni care slujesc în
biserica lor să vină înaintea oamenilor într-o aşa
dimineaţă?
$ Ce să spun la fraţi, cu ocazia învierii
Mântuitorului? Gândul care m-a călăuzit a fost
următorul: se întâmplă ceva unic, care n-ai crede
vreodată că ţi se poate întâmpla. Ceea ce vezi
este dincolo de puterea ta de a înţelege. Eşti la o
mare răscruce. Întrebarea pe care ţi-o pui este:
cum să înţeleg acel eveniment pe care-l trăiesc?
Răspunsul este formulat în două segmente. Mai
întâi, lucrurile pe care le-ai auzit din Scripturi şi de
la Cristos sunt cele care te călăuzesc în
înţelegerea acelui eveniment. Şi, în al doilea rând,
o oaie din turma lui Cristos cunoaşte glasul
păstorului ei, atunci când acesta
o strigă pe nume. De aceea am citit Ioan, capitolul
20 – pentru a accentua, în ziua Învierii
Mântuitorului, nevoia uriaşă, colosală, ca toţi să
cunoaştem cât mai mult din lucrurile pe care ni le-
a descoperit Dumnezeu în Scripturi, în mod
special lucrurile pe care ni le-a dat prin Fiul Său.
$ Când ucenicii cu care ai fost împreună cu
Cristos s-au risipit, iar tu te duci să le spui ceva,
zic că vorbeşti basme. Când nu mai ştii unde este
Mântuitorul, ce te ţine? Este un singur răspuns la
întrebarea aceasta: lucrurile pe care le-ai clădit din
Scripturi în viaţa ta.
$ Dar vreau să începem cu partea a doua a
răspunsului, şi va fi o analiză de personaj şi de
context, în ce-o priveşte pe Maria Magdalena şi în
ce-l priveşte pe ucenicul pe care-l iubea Isus. Nu
ştim foarte multe despre Maria Magdalena.
Evanghelistul Luca şi evanghelistul Marcu ne spun
următoarele lucruri: eaa era printre acele femei
care-L slujeau pe Isus, care purtau de grijă
nevoilor lui Isus şi ale ucenicilor lui Isus. Doar
Luca (cap. 8) ne spune că din ea Mântuitorul a
scos șapte draci. Acesta este motivul pentru care,
la sfârşitul veacului al doilea, unul dintre cei mai
înverşunaţi oameni împotriva creştinătăţii, pe
nume Celsus, spune: „Oameni, creştini nebuni, voi
credeţi halucinaţiile unei femei isterice, care
spune: „A înviat Domnul!“ Şi spune şi la alţii! Vă
luaţi după o astfel de femeie?!“ Ea a fost primul
martor al mormântului gol. S-a dus când se crăpa
de ziuă. Ştia unde L-au pus. Dacă citim în capitolul
19, vedem ce-a făcut Nicodim pentru El. Dacă ar fi
 Luminătorul 2-3, 2013
să traducem în bani lucrul pe care-l face Nicodim,
ne dăm seama că el era putred de bogat. Aici,
textul nostru spune: a adus fâşii de pânză, au
înfăşurat trupul în pânză şi au turnat o sută de litre
(Cornilescu transliterează – o litră are aproximativ
325 g) de aloe, de mirodenii, de preparat făcut
pentru a unge un trup mort (și a încerca să opreşti
putrezirea cât mai mult). O avere! A adus-o
Nicodim. Este curios – un bărbat, cam la 80 kg,
plus încă 35 kg turnate pe el, şi Maria Magdalena
spune: „Spune-mi unde e, că mă duc să-l iau.“ Nu
ştim dacă l-ar fi putut ridica. Dar pătrundem în
viaţa ei şi în dorinţa ei de a fi cu El, chiar dacă e
mort. Trebuie să facem ce se cuvine pentru El.
Citim din alte mărturii ale vremii cu privire la ce-au
făcut. Josephus ne spune ce-au făcut cu Irod când
a murit. 500 de robi au ars diferite mirodenii
frumos mirositoare, la îngroparea lui, pentru a-i
arăta onorul de care se bucură, chiar mort fiind.
3
Aşa ceva a făcut Nicodim. N-a uitat starea de
vorbă, n-a uitat cum şi cât de aspru a fost cu el
Isus. El se dusese să-L aranjeze, dar Isus i-a
spus: „Dacă nu te naşti din nou, oricine ai fi, nu
vezi Împărăţia.“ Era un om care dispunea de mult,
şi a dăruit mult pentru Isus. Femeia aceasta L-a
iubit atât de mult, încât, mort fiind, a vrut să fie cea
dintâi alături de El. După puterea ei de înţelegere,
a ajuns – piatra nu mai era, sigiliul nu mai era,
garda pusă de conducătorii iudeilor nu mai era,
trupul nu mai era. Şi în veacul I, ca şi în veacul al
XIX-lea şi al XX-lea, jefuirea de morminte era o
afacere profitabilă. Aduceţi-vă aminte ce vacarm şi
ce frământare a fost atunci când nişte hoţi au furat
trupul lui Abraham Lincoln. A trebuit plătită o sumă
mare de bani pentru a răscumpăra trupul. După ce
l-au răscumpărat, nu l-au mai îngropat la vedere,
ci au turnat mult, mult beton deasupra lui. Aduceţi-
vă aminte de diferiţi jefuitori de morminte, în
special în Valea Regilor, în Egipt. Ştiind că un
împărat este îngropat cu aur din belşug, dacă-i
găseşti mormântul, ai pus mâna pe comoară. De
aceea, Claudiu, împărat al Romei, dă un decret
împotriva jefuitorilor de morminte. Oricine strică un
mormânt sau fură un trup dintr-un mormânt, sau
într-un fel sau altul pângăreşte un mormânt,
trebuie să fie pedepsit cu moartea. Maria nu vede
ce-a pus, ce trebuia să fie în mormânt, şi primul
gând este acesta: avem de a face cu o hoţie.
$ Mărturia ei, mărturia unei femei, nu era luată
în seamă în veacul I. Era nevoie de mărturia a doi
bărbaţi. Aşa învaţă Deuteronom, capitolul 19.
Altfel, nu crezi o astfel de mărturie. Acesta este
motivul pentru care vin Ioan şi Petru la mormânt
să vadă şi să depună mărturie. Dar încă nu
ajungem la Ioan, mai avem câteva de spus despre
femeia aceasta. A rămas mai departe la mormânt.
În starea aceea, cuprinsă de durere, eşti ca
paralizat, nu ştii ce să faci. „Rămân aici, unde L-
4 Luminătorul 2-3, 2013
am pus.“ Lucrul important cu privire la ce se
întâmplă cu femeia aceasta, în dimineaţa învierii,
este momentul în care Isus o întreabă: „Pe cine
cauţi?“ La fel cum ne spun evanghelistul Marcu, la
capitolul 16, sau evanghelistul Luca, la capitolul
24: cei care L-au văzut imediat după înviere s-au
uitat la El şi n-au ştiut cine este. Marcu ne spune:
„li s-a arătat într-un alt chip“. Luca ne spune: „ochii
lor au fost orbiţi, acoperiţi“, să nu-L vadă, să nu
priceapă cine este, până în momentul în care a
frânt pâinea înaintea lor. Maria nu-şi dă seama
Cine este, până Isus o cheamă pe nume. Este o
împlinire literală a
ceea ce
Mântuitorul
spune în Ioan
10:3: „Adevăratul
păstor Îşi cheamă
oile pe nume. Şi
oile cunosc glasul
Lui.“ Când i S-a
adresat în felul
acesta, pe nume,
ea a ştiut imediat
cine este. Iar ea I
se adresează în
felul acesta:
„Rabuni!“ Se mai face acest lucru la începutul
Evangheliei, când primii ucenici îi zic „Rabi“.
Formula folosită de Maria Magdalena era una de
politeţe deosebită: „Rabuni!“ Ce face ea este ceea
ce descrie şi Matei: se aruncă la picioarele Lui, Îl
cuprinde, I se închină. Iar El spune: „Nu Mă ţine.“
O femeie care, chiar dacă n-a priceput mult, a
rămas acolo, aşteptând ajutorul lui Cristos. Şi El n-
a întârziat să vină. Este acelaşi lucru, pe care l-a
trăit Zacheu, când i-a vorbit Isus, deşi era în
copac. L-a chemat pe nume şi i-a zis: „Zacheu,
coboară, vreau să intru în casa ta.“ Este acelaşi
lucru pe care l-a trăit Saul, când mergea spre
Damasc, să facă rău. I S-a arătat Isus şi i-a zis:
„Saule!“ Maria a trăit acelaşi lucru. Avem alte
lucruri asemănătoare în aceeaşi Evanghelie. Se
întâlneşte cu Nicodim, Se întâlneşte cu femeia
samariteancă, la fântâna lui Iacov, Se întâlneşte
cu orbul din naştere, cu slăbănogul de la
scăldătoarea Betesda – întâlniri personale cu Isus,
la moment de mare frământare în viaţa acelor
oameni. Şi El vine – în mod personal. Şi te
cheamă. Şi îţi vorbeşte. Ceea ce îi spune încheie
acest episod cu Maria Magdalena: „Du-te la fraţii
Mei.“ În
Evanghelia după
Ioan, cu mare
grijă Ioan
întotdeauna face
o diferenţiere
clară: El, Isus din
Nazaret, este
descris ca şi Fiul
lui Dumnezeu.
Noi, ceilalţi, nu
suntem niciodată
descrişi în felul
acesta. Noi
suntem numiţi
copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12, singurul text):
„Tuturor celor ce L-au primit le-a dat dreptul să se
facă copii ai lui Dumnezeu.“ Acum, după înviere,
El îi consideră pe ucenicii Lui ca pe fraţii Lui, în
aceeaşi familie cu El. Avem acelaşi Tată, acelaşi
Dumnezeu. Într-o situaţie grea, pe care o poţi
înţelege greşit – L-au furat, L-au luat –, a venit
Isus, a chemat-o pe nume şi ea a înţeles altfel
împrejurarea aceea: n-am de a face cu o hoţie, ci
am de a face cu o înviere.
$ Al doilea lucru – vedem doi din două
generaţii că se iau la fugă. Am putea spune: a
 Luminătorul 2-3, 2013 5

ajuns mai repede cel mai tânăr. Asta-i adevărat. Uitându-te la ce vezi, îţi dai seama: aici n-au fost
Dar, vreau să vă spun, a ajuns mai repede cel oameni. Ceea ce l-a ajutat pe Ioan să înţeleagă
care a iubit mai mult. Petru nu este desconsiderat acest eveniment dificil a fost ceea ce şi-a adus
în acest text. Este arătat în nepriceperea lui. aminte din umblarea lui cu Isus. Pe de o parte,
Niciodată, în Ioan, ucenicul preaiubit nu este pus nimeni nu era interesat să-L fure, pentru că
în contrast cu Petru, ci este pus alături de Petru. duşmanii Lui nu-L doreau ascuns pe Isus, ci pe
Aici, în noaptea în care a fost vândut Isus, Ioan, Isus mort, într-un loc în care toţi să ştie. De aceea
care cunoştea pe cineva de la marele preot, din au sigilat piatra şi au pus gardă la groapă. „Vreţi
mulțime, l-a ajutat şi pe el, pe Petru, să intre în să vă arăt că e mort? Ştim unde L-am pus şi avem
curte. Aici sunt prezentaţi împreună. Şi, ce-i mai soldaţi acolo, ca nimeni să nu spună, ceea ce
important pentru Petru, „înşelătorul“, zic ei, a
sunt prezentaţi împreună prezis când era viu, că:
şi pe ţărmul mării, când „Voi învia a treia zi.“ Noi
vine Isus la ei. Este Ioan ştim unde este şi putem
aproape de el, când dovedi oricui că este
Mântuitorul zdrobeşte acolo.“ Deci, nu putea fi
mărunt: „Mă iubeşti, Mă vorba despre un furt. Atât
iubeşti, Mă iubeşti?“, de mult au uneltit să-L
stând la un foc de prindă, L-au prins, au
cărbuni. Este Ioan strâmbat judecata, au
aproape, care are grijă de folosit pe romani să ducă
el, de unul mai bătrân ca execuţia la capăt, şi
el. acum, când toate-s la
$ Dar ajung la l o c u l l o r, s ă s t r i c i
mormânt, şi văd şi ei ce-a aranjamentul... Nimeni nu
văzut Maria. Cum înţelegi face aceasta. Ce poate fi?
lucrul acela? Despre Ioan Citim câteva texte din
ni se spune un singur Evanghelie, lucruri pe
lucru: a crezut. În care Ioan, umblând cu
Evanghelia după Ioan se Isus, le-a auzit cu
foloseşte într-un grad absolut, de multe ori, acest siguranţă. Cel mai important este cel din capitolul
verb, „a crede“. (Nu apare niciodată substantivul, 2. Acolo, Mântuitorul spune aşa: „Stricaţi Templul
dar nu intrăm în discuţia aceasta.) S-a uitat: şi a acesta, şi-L voi zidi la loc în trei zile.“ Şi Ioan scrie:
rămas acolo pânza îmbibată cu tot ce au turnat „Vorbea despre Templul trupului Său.“ Şi, în
Nicodim împreună cu femeile. Dacă ar fi vorba de continuare, zice: „Când Isus a înviat din morţi, şi-
un furt, trupul ca trupul, dar ce-a turnat pe el e o au adus aminte ucenicii ce le-a spus.“ Apoi, 1:50,
avere. Şi, în goana hoţiei, nu te-apuci să dezbraci unde Isus îi spune lui Natanael următorul lucru:
mortul, să laşi acolo hainele şi să mergi numai cu „Pentru că te-am văzut sub smochin, crezi?
el. Iei tot și fugi, să nu te mai găsească nimeni. Lucruri mai mari ca acestea vei vedea.“ Apoi, lui
 6 Luminătorul 2-3, 2013

Nicodim îi spune (3:12): „Dacă v-am vorbit despre scrie şi nouă. Suntem oameni în poporul lui
lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede Dumnezeu, în familia lui Dumnezeu, care
când vă voi vorbi despre lucruri cereşti?“ depindem de descoperirea lui Dumnezeu. Ea ne
Slujbaşului împărătesc, care L-a chemat pe Isus ţine. Ea ne ajută, ea este călăuzirea sigură, clară
să-i vindece robul, îi spune următorul lucru: „Dacă spre Cel înviat şi înălţat. Aceasta este lucrarea
nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu Duhului: să ne aducă în permanenţă aminte de
credeţi!“ Într/un conflict cu evreii, ei Îl întreabă adevărul pe care l-a proclamat Isus, să ne
(capitolul 10): „Până când ne ţii sufletele în călăuzească în interpretarea lui, în înţelegerea lui.
încordare? Spune-ne desluşit: eşti sau nu eşti Acesta este mesajul din dimineaţa Învierii. Dacă
Cristosul?“ Şi El le spune: „V-am spus, şi nu suntem în căutarea voii lui Dumnezeu, aşa cum
credeţi.“ Ultima referinţă este în capitolul 16 (16:4), ne-o descrie evanghelistul Ioan, el pune acest
unde Mântuitorul le-a spus aşa: „Mă duc şi Mă voi lucru în următoarele cuvinte, în capitolul 6,
întoarce. V- versetul 40:
am spus „Voia Tatălui
aceste lucruri este ca
înainte ca ele oricine vede
să se pe Fiul, şi
întâmple crede în El,
pentru ca, să aibă viaţa
atunci când veşnică.“
se vor Ioan este cel
întâmpla, să care L-a
credeţi.“ văzut, a
$ E ş t i crezut, a
înaintea unui p r i m i t
eveniment pe aceasta – şi
care mintea n e - o
nu te-ajută să-l explici. Cine poate explica dăruieşte şi nouă, pentru că ce-a spus Cristos
învierea? Ceea ce te-ajută este ceea ce atunci când l-a ridicat pe Lazăr din morţi Ioan n-a
Mântuitorul şi Scripturile te-au pregătit, pentru a uitat niciodată, chiar când a văzut mormântul gol.
întâmpina un astfel de eveniment. Ioan şi-a adus Atunci Isus a spus aşa (Ioan 11): „Eu sunt Învierea
aminte, într-un oarecare sens, de ce i-a spus Isus. şi Viaţa.“ ▲
Şi a crezut.
$ Aşadar, în această dimineaţă a Învierii, dorim
să spunem ceea ce Mântuitorul îi spune lui Toma,
în după-amiaza învierii: „Tu eşti fericit că ai văzut
şi ai crezut, dar mai fericiţi sunt cei care n-au
văzut, dar au crezut“ – şi au crezut mărturia pe
care ucenicul preaiubit, în Evanghelia lui, ne-o
Înălțarea lui Ilie
Daniel Brânzei (Bethel RBC, Los Angeles)
Motto: Ce este deasupra capului tău?
Cartea 2 Regi debutează cu mutarea neprihănitului
Ilie în cer și se termină cu mutarea păcătoșilor evrei în
Babilon. Ambele mișcări sunt justificate și simbolice
pentru lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii.
$ Întrerupem puțin studiul în dosarele regilor
pentru a arunca o privire dincolo de lucrările
oamenilor la lucrarea lui Dumnezeu. Textul începe
foarte clar, informându-ne că vom asista la una din
lucrările Lui:
„Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un
vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei“ (2 regi
2:1).
$ Drumurile noastre pot duce deocamdată
numai de la Ghilgal la Betel, sau de la Betel la Ierihon,
dar ținta finală pe care ne-a sortit-o Dumnezeu este
„cerul“! Mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi
vom ajunge acolo. Acesta este planul lui Dumnezeu
cu fiecare din copiii Lui. Pe Ilie, Dumnezeu intenționa
să-l ducă în cer „altfel“ decât pe ceilalți muritori de
rând. Asemenea lui Enoh, Ilie trebuia luat la cer fără
ca să guste moartea! Cum o va face Domnul? Asta nu
o putem înțelege pentru că este „deasupra capului
nostru“.
$ La întâlnirea cu manifestările supranaturale
divine, personajele din întâmplarea noastră se împart
în patru categorii: (1) Ilie, cel care avea să fie obiectul
ei, (2) Elisei, cel care vrea să beneficieze de pe urma
ei, (3) fiii proorocilor, simpli spectatori care, în ciuda
numelui pe care-l poartă, nu înțeleg și (4) niște
adolescenți, care batjocoresc înălțarea lui Ilie și-și iau
dreapta răsplătire.
$ Ilie vrea să se detașeze de ceilalți, inclusiv de
Elisei pentru a nu face din plecarea lui un spectacol, ci
un eveniment personal. Elisei nu se lasă despărțit de
Ilie pentru că vrea cu tot dinadinsul să fie de față când
b i b l i c
se va întâmpla și să beneficieze
personal. Fiii proorocior sunt
stăpâniți de un entuziasm ieftin și
fără prea mare pricepere
duhovnicească.
$ „Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi
S t u d i u
aici, te rog, căci Domnul mă trimete
până la Betel.” Elisei a
răspuns: ,,Viu este Domnul şi viu
este sufletul tău că nu te voi părăsi.”
Şi s-au pogorât la Betel. Fiii
proorocilor, cari erau la Betel, au
ieşit la Elisei, şi i-au zis: ,,Ştii că
Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul
tău deasupra capului tău?” Şi el a
răspuns: ,,Ştiu şi eu, dar tăceţi“ (2 Regi 2:3-4).
Oare de ce n-a vrut să facă Dumnezeu din înălțarea
lui Ilie la cer un „eveniment-spectacol“ care să se
petreacă în Samaria, capitala Regatului de Nord, în
prezența împăratului și a marilor mulțimi de oameni?
Nu ar fi fost oare un „semn“ care i-ar fi întors pe toți
cei din Israel la Iehova?
$ Răspunsul la întrebări ipotetice este foarte
greu de dat. Probabil că Dumnezeu știa că semnele și
minunile n-au reușit niciodată să-i țină pe oameni în
ascultarea credinței. Aceasta a fost o lecție foarte
clară încă din istoria timpurie a poporului lui
Dumnezeu, când, după spectaculoasa scoatere din
Egipt și după trecerea miraculoasă a Mării Roșii,
evreii au tot cârtit împotriva lui Dumnezeu până ce El
„s-a scârbit de ei“ și a hotărât să-i omoare în pustie :
„Deaceea, cum zice Duhul Sfânt: ,,Astăzi, dacă auziţi
glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii,
ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au
ispitit, şi M-au pus la încercare, şi au văzut lucrările
Mele patruzeci de ani! De aceea M-am dezgustat de
 8 Luminătorul 2-3, 2013
neamul acesta, şi am zis: ,,Ei totdeauna se rătăcesc
în inima lor. N-au cunoscut căile Mele! Am jurat dar în
mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” …Cine au
fost, în adevăr, ceice s-au răzvrătit după ce auziseră?
N-au fost oare toţi aceia, cari ieşiseră din Egipt prin
Moise? Şi cine au fost aceia de cari S-a dezgustat El
patruzeci de ani? N-au fost oare ceice păcătuiseră, şi
ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? Şi cui S-a
jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat
oare celor ce nu ascultaseră? Vedem dar că n-au
putut să intre din pricina necredinţei lor“ (Evrei
3:7-19).
$ Dumnezeu are mari rețineri să dea oamenilor
semne pentru că
minunile nu sfințesc
pe nimeni. Aduceți-vă
aminte de
controversa dintre
Domnul Isus și evreii
din generația Lui:
„Atunci unii din
cărturari şi din Farisei
au luat cuvântul, şi I-
au zis: ,,Învăţătorule,
am vrea să vedem un
s e m n d e l a Ti n e ! ”
Drept răspuns, El le-a
zis: ,,Un neam
viclean şi preacurvar
cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât
semnul proorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat
trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul
omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima
pământului“ (Mat. 12:38-40).
$ Nici umblarea pe apă, nici schimbarea apei în
vin, nici vindecările și nici înmulțirea pâinilor și peștilor
n-au reușit să schimbe viețile celor ce le-au văzut.
Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a hotărât
ca singurul semn păstrat perpetuu înaintea ochilor și
conștiinței oamenilor să fie moartea și învierea Fiului
Său. Este singurul „semn“ care ne poate salva și ne
poate schimba viața și destinul.
$ Așa că Dumnezeu îl călăuzește pe Ilie să
treacă de la Ghilgal la Betel, de la Betel la Ierihon și
de la Ierihon dincolo de Iordan, în regiunea muntoasă
de pe care-i arătase lui Moise țara promisă și unde-l și
îngropase. Este semnificativ că Ilie va pleca „discret“
cam din același loc în care Dumnezeu a ascuns trupul
lui Moise, probabil tot ca să nu se transforme într-un
loc venerat cu „moaște sfinte“. Despre pericolul
acesta și despre lupta care s-a dat pentru trupul lui
Moise ne spune Iuda în epistola sa din Noul
Testament:
„Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi
se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să
rostească împotriva lui
o judecată de ocară,
ci doar a
zis: ,,Domnul să te
mustre!“ (Iuda 9).
Fiii proorocilor care
erau în Ierihon i-au
primit entuziaști pe
Ilie și Elisei, gata să
asiste la evenimentul
supranatural care
avea să urmeze:
„Fii proorocilor, cari
erau la Ierihon, s-au
apropiat de Elisei, şi i-
au zis: ,,Ştii că
Domnul răpeşte azi pe stăpânul tău deasupra capului
tău?” Şi el a răspuns: ,,Ştiu şi eu; dar tăceţi.” Ilie i-a
zis: ,,Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la
Iordan.” El a răspuns: ,,Viu este Domnul şi viu este
sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi amândoi şi-au
văzut de drum. Cincizeci de inşi dintre fiii proorocilor
au sosit şi s-au oprit la o depărtare oarecare în faţa
lor, şi ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. Atunci
Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul, şi a lovit cu ea
apele, cari s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi au
trecut amândoi pe uscat“ (2 Regi 2:5-8).
$ Dialogul dintre Ilie și Elisei dincolo de Iordan
scoate în relief dragostea profetului pentru slujitorul lui
 Luminătorul 2-3, 2013
și dorința înfocată a lui Elisei de a intra în slujba
profetică pentru a continua lucrarea lui Ilie:
„După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: ,,Cere ce vrei
să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit dela tine.” Elisei a
răspuns: ,,Te rog să vină peste mine o îndoită măsură
din duhul tău!“ (2 Regi 2:9).
$ Cuvintele lui Elisei trebuie înțelese în contextul
cultural-religios al evreilor. Deși în țară existau o
mulțime de fii ai profeților și, fără îndoială, alți profeți,
Elisei cere să fie „cel dintâi dintre ei“ în moștenirea
puterii de slujire. „O îndoită măsură“ era partea
întâiului născut cu drept de moștenitor:
„Ci să recunoască de întâi născut …, şi să-i dea o
parte îndoită din averea lui; căci fiul acesta este cel
dintâi rod al puterii lui, şi lui i se cuvine dreptul de întâi
născut“ (Deut. 21:17).
$ Intrarea în slujba Domnului nu se moștenește
și nu se poate transmite prin voința omului.
Dumnezeu nu dă nimănui dreptul sau autoritatea de a
promova pe cineva în slujirea divină. Numai El o face
pentru că este lucrarea Lui. Oamenii pot doar să
recunoască „punerea deoparte“ atunci când ea este
făcută de Dumnezeu. Degeaba au inventat oamenii
religioși orgolioasa „succesiune apostolică“. Ea este o
lucrare omenească, fără nici o acoperire în textul
Scripturii. Urmăriți cât de reținut este în această
privință chiar și un profet de talia lui Ilie:
„Ilie a zis: ,,Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea
când voi fi răpit dela tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă
nu, nu ţi se va întâmpla aşa“ (2 Regi 2:10).
$ Ilie așează răspunsul la cererea lui Elisei în
mâinile lui Dumnezeu. Dacă El îi va dărui lui Elisei
vedere spirituală ca să pătrundă realitatea unui act
supranatural, dincolo de vederea obișnuită a
oamenilor, înseamnă că Elisei a fost promovat și
înzestrat pentru slujirea profetică. Proba practică
trebuia să fie deci posibilitatea de a pătrunde dincolo
de realitatea materială spre orizontul cerului spre care
se îndrepta Ilie:
„Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi
nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-
a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. Elisei se uita şi
9
striga: ,,Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea
lui!” Şi nu l-a mai văzut. Apucându-şi hainele, le-a
sfâşiat în două bucăţi, şi a ridicat mantaua, căreia îi
dăduse drumul Ilie“ (2 Regi 2:11-13a).
$ Asocierea lui Ilie cu aducerea ploii și cu acest
car metaforic amintit de Elisei i-a făcut pe creștinii din
România să proclame „o zi de sfântul Ilie“ pe data de
20 Iulie, când plouă câteodată torențial și tunetele
seamănă cu duruitul unor roți de care pe deasupra
norilor.
$ Textul este dens în semnificații și s-ar cuveni
analizat pe îndelete. N-o putem însă face aici. Este
suficient să spunem că avem de a face cu o
exclamație și cu un gest simbolic de mare tristețe.
Exclamația dă pe față că Elisei era convins că toată
puterea lui Israel fusese investită până atunci în Ilie.
Profetul fusese „o armată“ dintr-un singur om, dar ce
om! Tot carul și toată călărimea lui Israel nu făceau
cât putea face Ilie!
$ Textul ne spune apoi că Elisei a privit după Ilie
până când „nu l-a mai văzut“. Cred că acesta a fost
motivul tristeții din care s-a născut sfâșierea
veșmintelor. Elisei l-a văzut pe Ilie înălțându-se la cer
și apoi … nu l-a mai văzut. Ce putea el să înțeleagă
din aceasta? A primit sau nu a primit promovarea în
slujba profetică? Deocamdată avea în mână
„mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie“. Ea fusese
instrumentul minunilor, ca odinioară toiagul lui Moise.
Cu ea despicase Ilie apele Iordanului. Și tot cu ea se
apropie acum de Iordan Elisei, îndoielnic și doritor de
o confirmare divină:
„Apoi s-a întors, şi s-a oprit pe malul Iordanului; a luat
mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele
cu ea, şi a zis: ,,Unde este acum Domnul, Dumnezeul
lui Ilie?” Şi a lovit apele, cari s-au despărţit într-o parte
şi în alta, şi Elisei a trecut“ (2 Regi 2:13b-14).
Elisei nu oftează după Ilie, ci după Dumnezeul lui Ilie.
Slujitorii lui Dumnezeu trec dincolo de orizont, dar
Dumnezeu rămâne mereu același, gata mereu să-i
folosească pe cei ce doresc din toată inima să i se
pună la dispoziție. Faptul că apele s-au despicat și de
data aceasta și Elisei n-a trebuit să înoate spre
 10
celălalt mal, a fost „semnul“ ca Elisei va fi de-acum
urmașul marelui profet. Aceasta a fost concluzia
logică pe care au tras-o fiii proorocilor:
„Fiii proorocilor cari erau în faţa Ierihonului, când l-au
văzut, au zis: ,,Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Şi i-
au ieşit înainte, şi s-au închinat până la pământ
înaintea lui“ (2 Regi 2:15).
$ Închinarea aceasta n-a dovedit însă că acești
„spectatori“ au priceput cu adevărat amplitudinea
evenimentului la care tocmai asistaseră. Expresia
folosită anterior de ei, „Răpit deasupra capului tău“
este o expresie complexă cu scopuri multiple. Ea (1)
poate avea o semnificație spațială, subliniind că Ilie va
fi luat „sus“, în văzduh, sau (2) poate avea o
semnificație metaforică care subliniază natura de
dincolo de
înțelegerea
rațională a Elisei: ,,Iată,
fenomenului. Ilie
va pleca spre cer
prin ceva de
neconceput, de
neimaginat și
imposibil de
înțeles. Se pare
că fiii proorocilor
au folosit-o în
sensul de „levitație“ sau „teleportare“ deasupra
suprafeței pământului, nu ca pe o veritabilă plecare
dinspre pământ la cer. Ei au crezut că Dumnezeu l-a
înălțat doar puțin pe sus și apoi l-a omorât, dând cu el
de pământ! Ce caraghios! Elisei și-a dat seama
repede de aceasta și i-a lăsat să se facă de râs în
râvna lor nepricepută și lipsită de credință:
„Ei i-au zis: ,,Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de
oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpânul
tău?” Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat
pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: ,,Nu-i
trimeteţi.” Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a
zis: ,,Trimeteţi-i.” Au trimes pe cei cincizeci de oameni,
cari au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit. Când s-
Luminătorul 2-3, 2013
au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: ,,Nu
v-am spus să nu vă duceţi?“ (2 Regi 2:16-18)
$ Abilitatea pătrunderii în supranaturalul divin nu
se poate învăța la școală. Ea este un dar divin. Acești
fii ai proorocilor (și mulți alții asemenea lor) o
dovedesc cu prisosință.
Slujirea profetică a lui Elisei este apoi confirmată
simbolic prin vindecarea apelor rele din Ierihon. Între
Ilie și Elisei a existat o deosebire în natura și scopul
lucrării. Fiecare dintre cei doi au ilustrat un alt aspect
al puterii dumnezeiești. Prin Ilie, Dumnezeu și-a arătat
puterea ca să judece poporul idolatru și să-l aducă
înapoi prin pedeapsă. Prin Elisei, Dumnezeu avea să-
și dezvăluie puterea prin binecuvântări trimise peste
un popor pocăit.
$„ O a m e n i i d i n
cetate au zis lui
aşezarea cetăţii
este bună, după
cum vede domnul
meu; dar apele
sunt rele, şi ţara
este stearpă.” El
a zis: ,,Aduceţi-mi
un blid nou şi
puneţi sare în el.”
Şi i-au adus. Apoi s-a dus la izvorul apelor, şi a
aruncat sare în el, şi a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul:
„Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici
moarte, nici sterpiciune.” Şi apele au fost vindecate
până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise
Domnul“ (2 Regi 2:19-22).
$ Simbolic vorbind, vasul de pământ a trebuit să
fie nou pentru că și „vasul“ ales de Dumnezeu pentru
lucrare era unul nou. Iar „sarea“ lui era menită să
vindece și să facă roditor „ogorul“ în care fusese trimis
să lucreze.
$ Este interesant că „măsura dublă“ primită de
Elisei din puterea lui Ilie este subliniată în Biblie prin
numărul dublu de minuni pe care le-a săvârșit. Biblia
consemnează patrusprezecee minuni făcute de
Luminătorul 2-3, 2013 11

Dumnezeu prin Ilie și douăzeci și opt  făcute prin (11) vindecarea lui Naaman, leprosul (2 Regi 5:1-27);
Elisei: (12) aflarea smecheriei lui Ghehazi (2 Regi 5:26);
Minunile săvârșite prin Ilie: (13) umplerea lui Ghehazi cu lepră (2 Regi 5:27)
(1) oprirea ploii timp de 3 ani și jumătate (1Regi 17:1) (14) plutirea unei securi de fier (2 Regi 6:1-7);
(2) hrănit de corbi (1Regii 17:4) (15) aflarea planurilor sirienilor (2 Regi 6:18)
(3) înmulțirea untdelemnului și a făinii (1 Regi 17:14) (16) deschiderea ochilor spirituali ai slujitorului (2 Regi
(4) învierea fiului văduvei din Sarepta (1 Regii 17:22) 6:15-16);
(5) pogorârea focului din cer pe altar (1 Regi 18:38) (17) orbirea armatei siriene (2 Regi 6:8-23);
(6) aducerea ploii (1 Regi 18:45) (18) redarea vederii pentru armata sirienilor (2 Regi
(7) vestirea morții fiilor lui Ahab (1 Regi 21:22) 6:20);
(8) vestirea că Izabela va fi mâncată de câini (1 Regi (19) vestirea belșugului pentru Samaria împresurată
21:23) (2 Regi 6:24 – 7:20);
(9) vestirea că Ahazia va (20) vestirea că slujitorul
muri de boala lui (2 Regi regal va vedea, dar nu va
1:4) mânca din belșug (2 Regi
(10) pogorârea focului 7:2);
din cer peste 50 de (21) păcălirea sirienilor
ostași (2 Regi 2:10) cu vuietul de care (2 Regi
(11) pogorârea focului din 7:6);
cer peste alți 50 de (22) vestirea unei
ostași (2 Regi 2:12) foamete de șapte ani (2
(12) despărțirea apelor Regi 8:1);
Iordanului (2 Regi 2:8) (23) vestirea morții lui
(13) vestirea că Elisei va Ben Hadad (2 Regi 8:10);
primi o măsură dublă de (24) vestirea cruzimii lui
putere (2 Regi 2:10) Hazael față de Israel (2
(14) înălțarea la cer într- Regi 8:12);
un vârtej de vânt (2 Regi (25) vestirea că Iehu va
2:11) nimici casa lui Ahab (2
Minunile săvârșite prin regi 9:7);
Elisei: (26) vestirea că Ioas îi va bate pe sirieni la Afec (2
(1) despărțirea apelor Iordanului (2 Regi 2:14); Regi 13:17);
(2) vindecarea apelor la Ierihon (2 Regi 2:21); (27) vestirea că Ioas nu-i va zdrobi de tot pe sirieni (2
(3) blestemarea băiețașilor la Betel (2 Regi 2:24); Regi 13:19);
(4) umplerea gropilor cu apă (2 Regi 3:15); (28) învierea mortului prin atingerea de oasele lui
(5) apele însângerate (2 Regi 3:22); Elisei (2 Regi 13:21).
(6) înmulțirea untdelemnului văduvei (2 Regi 4:1-7); $ Manifestarea puterii lui Dumnezeu nu-i mișcă
(7) prezicerea unei nașteri (2 Regi 4:14-17); însă pe toți oamenii. Vestea „înălțării lui Ilie“ s-a
(8) învierea unui copil (2 Regi 4:32-37); răspândit fără îndoială repede în Israel, dar nu toți au
(9) neutralizarea otrăvii din oala cu ciorbă (2 Regi primit-o cu credință și respect. Capitolul se încheie
4:38-41); descriind soarta celor care-și bat joc de lucrarea lui
(10) înmulțirea pâinilor de orz (2 Regi 4:42-44); Dumnezeu, săvârșind un fel de „hulă“ care nu se iartă:
 12
„De acolo s-a suit la Betel. Şi pe când mergea pe
drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au bătut
joc de el. Ei îi ziceau: ,,Suie-te, pleşuvule! Suie-te,
pleşuvule!” El s-a întors să-i privească, şi i-a
blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi
din pădure, şi au sfâşiat patruzeci şi doi din aceşti
copii. De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde
s-a întors la Samaria“ (2 Regi 2:23-25).
$ Strigătele băiețandrilor adolescentini trebuiesc
înțelese în contextul înălțării lui Ilie la cer. Ele spuneau
de fapt: „Hei, tu care ne spui că
Ilie a plecat la cer, suie-te și tu
după el! Suie-te după el,
cheliosule!“ Batjocoritori au fost,
sunt și o să mai fie. Soarta lor a
fost, este și va fi pedeapsa și
pierzarea:
„Înainte de toate, să ştiţi că în
zilele din urmă vor veni
batjocoritori plini de batjocuri, cari
vor trăi după poftele lor şi vor
zice: ,,Unde este făgăduinţa
venirii Lui? Căci de când au
adormit părinţii noştri, toate
rămân aşa cum erau dela
începutul zidirii!“ (2 Petru 3:3-4).
Cei care-și bat joc de revenirea
din cer a Domnului nostru, Isus
Christos, vor fi pedepsiți ca și cei
care au batjocorit înălțarea lui Ilie
la cer.
$ Tipologic și istoric, Ilie
este eternul nostru contemporan. Ne întâlnim cu el în
trecutul citit în istoria lui Israel, în prezentul despre
care ne vorbește Domnul Isus și apostolul Iacov și în
viitorul profetic al zilelor din urmă descris  în cartea
Apocalipsei (comentatorii cred că Ilie este unul din cei
doi martori dinaintea revenirii Domnului în Apocalipsa
11:3-12).
$ „Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui
Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani
şi şase luni, şi când a venit o foamete mare peste
Luminătorul 2-3, 2013
toată ţara, erau multe văduve în Israel; şi totuşi Ilie n-a
fost trimes la nici una din ele, afară de o văduvă din
Sarepta Sidonului“ (Luca 4:25-26).
Lucrarea lui Dumnezeu se va face mereu „în stilul lui
Ilie“, cu minuni rezervate doar celor care cred,
indiferent din ce neam sau națiune fac parte și sub
disprețul celor batjocoriți „în propria lor cetate“. Cei din
Nazaret L-au împiedicat cu necredința lor să facă
minuni pentru ei, iar El a știut că zic despre El:
„Doctore, vindecă-te mai întâi pe tine însuți!“ Adică,
„cu ce te ajuți pe tine din toate
minunile astea? Dacă ești ceea
ce te pretinzi, cum de ți se
întâmplă chiar Ție atâtea rele și
necazuri?“ „Doctorul Isus, a făcut
minuni pentru toți, cu o singură
excepție! Niciodată n-a făcut una
singură pentru … El însuși!  Chiar
și pe cruce Îi vor striga: „Dă-te jos
de pe cruce, dacă ești Fiul lui
Dumnezeu!“
Și noi, cei care vom fi ridicați la
cer într-o zi, putem fi, acum și
aici, părtași puterii minunate a lui
Dumnezeu. Dacă avem credința
și ascultarea lui Ilie lucrarea lui
Dumnezeu îi va întoarce și astăzi
pe oameni la El :
„Mare putere are rugăciunea
fierbinte a celui neprihănit. Ilie era
un om supus aceloraşi slăbiciuni
ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă
să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase
luni. Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi
pământul
şi-a dat rodul. Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre
voi dela adevăr, şi-l întoarce un altul, să ştiţi că cine
întoarce pe un păcătos dela rătăcirea căii lui, va
mântui un suflet dela moarte, şi va acoperi o
sumedenie de păcate“ (Iacov 5:17).
Da, a înviat Domnul cu
adevărat
Petru Popovici (Gwinnett RBC, Atlanta)
$ Cuvintele din acest titlu sunt afirmarea
făcută de ucenici, în seara învierii Domnului Isus.
Duminică dimineața femeile care au mers la
mormânt, au spus ucenicilor, dar ei n-au fost gata
să creadă pe niște femei. Petru și Ioan au alergat
la mormânt, și au găsit mormântul gol. Atât. Cei
doi ucenici ce au mers spre Emaus, știau de
spusele femeilor. Se pare că în timpul zilei,
Domnul Isus s-a arătat lui Petru, căci seara, când
se întorc cei doi de la Emaus, îi găsesc pe
ucenici rostind afirmația aceasta: „Da, a înviat
Domnul cu adevărat”, iar cei doi întăresc
afirmația, istorisind cum ei L-au văzut și
recunoscut pe Domnul.
$ Un alt cuvânt foarte important aici e
cuvântul „DOMNUL”. Până aici el era
„învățătorul”. Observați această schimbare și în
Evanghelia după Ioan capitolele 20 și 21. Prin
înviere El a devenit pentru ei „Domnul”. Iar
apostolul Pavel în epistola sa către frații din Filipi,
dând motivarea, spune că pentru că a fost gata
să-Și dea viața, „De aceea și Dumnezeu L-a
înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai
presus de orice nume, pentru ca în Numele lui
Isus să se plece orice genunchi al celor din
ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice
limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu
Tatăl că Isus Hristos este Domnul”(Fil.2:-11). În
armată când cineva e ridicat la rangul de general,
nimeni nu-i spune „nea Vasile”, ci îi recunoaște
rangul. Sunt preoți, predicatori și creștni când
vorbesc de El, spun: „Isus, Isus”, ca și când s-ar fi
jucat cu El în praful drumului. Nu vreau să țină
Ascultare
seama de rangul acordat de Dumnezeu
Tatăl. Apostolii care au mâncat cu El,
au fost intimi cu El, după înviere I-au
spus „Domnul”. (vezi Ev. Ioan 20 și 21).
La fel îngerul care a anunțat învierea, Îl
numește „Domnul” (Ev. Mat.28:6). E
mare lucru să ne incadrăm în limbajul
biblic.
$ Dar să revenim la textul cu
învierea Domnului. Evanghelistul Matei
ne spune:„La sfârșitul zilei Sabatului,
când începea să se lumineze înspre
ziua dintâi a săptămânii, Maria
Magdalina și cealaltă Marie au venit să vadă
mormântul. Și iată că s-a făcut un mare  cutremur
de pământ;  căci un înger al Domnului s-a
pogorât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la
ușa mormântului și a șezut pe ea.  Înfățișarea lui
era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui era albă ca
zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui și au
rămas ca niște morți. Dar îngerul a luat cuvântul,
și a zis femeilor: „Nu vă temeți căci știu că voi
căutați pe Isus,  care a fost răstignit. Nu  este aici; 
a înviat după cum zisese. Veniți de vedeți locul
unde zăcea Domnul.” (Mat. 28: 1-6)
            În jurul Persoanei Domnului Isus  s-a dat
una din cele mai înverșunate bătălii. De fapt, așa
a proorocit bătrânul Simeon, când mic copilaș a
fost dus la Templu: „Iată Copilul acesta va stârni
împotrivire” . Unii chiar acum citind acest mesaj
evanghelic, se înfurie, deci împlinesc  proorocia.
Una din armele folosite de dușmani a fost
tăgăduirea. A fost tăgăduită nașterea Lui din
14
Fecioară, a fost tăgăduită Divinitatea Sa, ba unii
extremiști I-au tăgăduit chiar istoricitatea Sa.
Aceștia și-au arătat  doar ignoranța lor, căci sunt
o seamă de dovezi istorice pe care ei nu le pot
anula. Chiar și la Paști, când s-a petrecut învierea
Domnului, s-a folosit această armă.
ȘUBREZENIA TĂGĂDUIRII
$ Dușmanii Domnului Isus, Marii preoți și
Sanhedrinul care L-au condamnat la moarte pe
Domnul Isus, și-au adus aminte că El a spus că
va învia, de aceea au pecetluit mormântul și
Sâmbăta, în sfânta zi de Paște a evreilor, se
spurcă mergând la
casa unui goim, a
lui Pilat,  și-i cer o
gardă să fie pusă
la mormânt.
Guverantorul Pilat
le-a zis: „Aveți o
strajă; duceți-vă de
păziți cum știți”.
Evreiilor li s-a
îngăduit să aibă o
strajă a Templului.
Părerea mea e că
Dumnezeu le-a dat
gândul acesta,
pentruca Învierea
să fie mai glorioasă. Valurile ce izbesc stânca nu
o dărâmă , ci o fac mai sclipitoare. Deci, garda de
la mormânt nu a fost romană, ci evreiască.  De
aceea după învierea Domnului, ei nu merg la
Pilat, ci fug îngroziți la marii preoți și au dat de
veste despre toate cele întâmplate. Conform
versetului  4 din Ev. Matei 28, ei n-au văzut pe
Domnul înviat,  ci doar straja cerească, care a
venit și a prăvălit piatra, ca să arate gărzii că nu
mai au ce păzi, fiindcă  mormântul era gol.  Dar
înfățișarea îngerului era ca fulgerul, cum să nu
tremure slugoii Marelui Preot. Și când au ajuns la
cei ce i-au pus acolo, cu vocea întretăiată de
Luminătorul 2-3, 2013
spaima îngerului și de frica de consecințe din
partea șefilor, ei au istorisit totul, iar Marele Preot,
mai îngrozit ca ei, o  fi zis în sinea lui: „Și totuși, a
înviat!”.  Paznicii au fost printre primi martori ai
învierii. Iar tatăl minciunii i-a și pus în gând
Marelui Preot ce să facă. I-a plătit cu bani ca să
spună că ei au adormit și că au venit ucenicii Lui
și L-au furat. Pentru străjeri banii au fost mai tari
decât Adevărul.
 
Stau uimit, cum Marele preot, care trebuia să
învețe poporul să spună adevărul, ticluiește și
plătește pe bieții gardieni să spună minciuna. Și
minciuna a fost
cusută cu ață albă,
ca să atragă
atenția celui ce 
gândește puțin, că:
dacă paznicii au
adormit, cum
puteau ei să știe
cine   L-a furat?  Iar
dacă au văzut pe
ucenici că voiau
să-L fure, de ce nu
i-au arestat? De ce
niciunul din străjeri
nu a fost
condamnat? De ce
nu s-a făcut nici o anchetă să se găsească trupul
mort? De ce? Pentru că știau că nu a fost furat, ci
a înviat. Ce forță blestemată e banul. Gardienii
știau adevărul, dar spuneau minciuna. Și o,
același lucru se petrece și azi cu mulți oameni ai
religiei. Pentru bani, minciuna e perpetuată, sau
cum spune Sciptura: „au schimbat în minciună
adevărul lui Dumnezeu”. Oamenii se închină
crucii, care a fost făcută de dușmanii Domnului ca
obiect de tortură și de moartea cea mai oribilă, în
loc să I se închine Mântuitorului  „în duh și
adevăr”; ei se închină crucii, iar pe Hristos
Domnul Îl bleastemă.
 Luminătorul 2-3, 2013 15

scheletul întreg al animalului căruia îi aparținea

REALITATEA INVIERII dintele. Era al unui pecariu, porc mistreț, care
$ Cele patru Evanghelii afirmă că Domnul murise doar cu vreo 50 de ani în urmă. Poți să-i
Isus, care a fost răstignit, a înviat a treia zi și că crezi pe oameni? Azi trăim într-un veac al
S-a arătat ucenicilor timp de 40 de zile. Și azi apostaziei. Să fim cu mare grijă la tot ce ni se
întreb: Este credința creștină fondată pe simple spune. Să verificăm totul prin Cuvântul
păreri ? Trebuie să acceptăm credulitatea oarbă Adevărului.
în învierea lui Hristos ? Sau prezintă învierea  $ A înviat Hristos Domnul ? Prezintă
suficient material documentar pentru mintea Cuvântul sfânt dovezi suficiente, demne de
cercetătoare a secolului 21? Poate un savant de încredere?
azi, un cercetător științific, care lucrează la Da,  prezintă. Iată aici unele:
calculator cu milioane sau chiar miliarde de $ 1.$ Mărturia proorociei. Domnul Isus a
operații pe secundă, să creadă că Hristos afirmat că El e Mesia cel proorocit ( Ev. Ioan
Domnul a înviat? Rezistă istorisirea Învierii și 4:26), și despre  Mesia s-a spus cu sute de ani
celor mai minuțioase analize? Cine are adevărul înainte, că va învia. Apostolul Petru în predica sa
și cine susține minciuna? Cine se înșală pe ei la Rusalii, face referire la acea proorocie (Fapt.
înșiși: credincioșii sau necredincioșii? Căci dacă Ap. 2:22-31). La fel și cea din Isaia 53 :10. Și
El n-a înviat, toată credința creștină e zadarnică, proorocia s-a  împlinit.
iar dacă a înviat, toată necredința apare ca cea $ 2.$ Mărturia Îngerului care a prăvălit
mai groaznică auto-’nșelare pentru timp și piatra dela gura mormântului. El a zis femeilor:
eternitate. Toți necredincioșii trebuie să știe că „Nu vă temeți căci știu că voi căutați pe Isus, care
tăgăduirea lor nu anulează realitatea. Problema a fost răstignit. Nu este aici, a înviat, după cum
învierii are implicații în viața aceasta și în toată zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea
veșnicia. Domnul”. Îngerul a spus adevărul. El era solul
$ Trăim într-un veac al necredinței. cerului pentru pământeni.
Necredința lor m-a învățat să nu dau ușor crezare $ 3.$ Mărturia demonilor.  Când Domnul
nici când se fac afirmații în numele științei. era în misiune, și a coborât pe țărmul Gadarei, a
Mistificările evoluționiștilor savanți, care pe baza întâlnit un om ce era posedat de duhuri rele, care
unui dinte fosilă au afirmat că e al unui strămoș locuia în morminte și era foarte chinuit. Când l-a
uman, Hespero Pitecus sau Omul de Nebrasca, văzut pe Domnul Isus, a scos un strigăt ascuțit, a
care a populat America cu un million de ani în căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: „Ce am
urmă, după spusele profesorului H.H.Ne[man de eu cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea
la Universitatea din Chicago? Nu a susținut Dr. Înalt:” (Ev.Luca 8:28).Deci, demonii ÎL cunoșteau
Fairfield Oshburn, cel mai mare paleontolog al că e Fiul lui Dumnezeu și au fost gata să-I 
Americii, pe data de 27 apr.1927, în fața Societății asculte porunca, deși erau mulți, o legiune. Acum
de Filosofie Americane că Hespero Pitecus stă la cugetă: dacă avea putere să poruncească
baza arborelui Geologic al strămoșilor lor. Privind demonilor, oare nu avea putere și să învieze?
la dintele acela, au ghicit cum îi arăta fruntea, $ 4.$ Mărturia lucrărilor Sale. În timpul 
ochii, nasul, urechile, înfățișarea feței, totul de la misiunii Sale, Hristos Domnul a săvârșit multe
un dinte. Și au ajuns de au râs și copiii de ei, căci minuni. A prefăcut apa în vin, a vindecat bolnavi,
l-au pus pe pedestal, și după puțin timp, tot acolo a dat vedere orbului din naștere, a potolit furtuna
în Nebrasca, la locul unde a fost dintele, s-a găsit și a săvârșit trei învieri: a înviat pe fiica lui Iair, pe
16
fiul văduvei din Nain, care era dus spre
groapă și a înviat pe Lazăr, care era în groapă,
mort de patru zile. Acum oare nu-ți spune chiar
rațiunea ta, că dacă a putut învia pe alții, a putut
să Se învieze și pe Sine? Greșală e că mulți
consideră moartea ca dispariție, ca anihilare, ori
ea e doar o mutare de pe tărâmul vremelniciei pe
tărâmul veșniciei.
$ 5.$ Mărturia mormântului gol. Femeile
au văzut mormântul gol. La fel și Petru și Ioan
care au alergat la mormânt. Ioan, care era mai
tinerel, a ajuns primul și ne spune că    ,s-a uitat
înlăuntru, a văzut fășiile de pânză jos”. În greacă
se înțelege că fășiile erau înfășurate, dar că nu
mai era trupul
Domnului, El ieșise
cum iese un fluturaș
din coconul în care se
afla. Apoi a ajuns și
Petru și „a intrat în
mormânt, a văzut
fășiile de pânză jos,
iar ștergarul, care
fusese pus pe capul
lui Isus, nu era cu
fășiile, ci făcut sul și
pus într-un alt loc
singur.” Totul era în
ordine. Nici o sugestie
de furt, că hoțul apucă, rupe și pleacă. Și Petru, și
Ioan erau convinși că Domnul a înviat.
$ 6.$ Mărturia Domnului Isus. El a spus
că este Fiul lui Dumnezeu, Prințul vieții. Încă în
viață fiind, El a spus ucenicilor Săi: „că El trebuie
să moară la Ierusalim, să pătimească multe din
partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de
seamă și din partea cărturarilor, și că a treia zi
are să învieze” (Mat.16:21, la fel și cap. 20:18,
19; 26:31-32). Iar cu ocazia cuvântării despre
„Păstorul cel bun”, El a zis: „Tatăl Mă iubește
pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni
nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am
Luminătorul 2-3, 2013
putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși; 
aceasta este porunca pe care am primit-o de la
Tatăl Meu”  (Ev. Ioan 19:17,18). Moartea Lui ca
Jertfă de Ispășire pentru păcatele noastre, a fost
un act voluntar. În Ghetsemani, El S-a lăsat prins.
Acolo, când Petru voia să-L apere cu sabia, El i-a
zis: „Puneți sabia în locul ei, căci toți cei ce scot
sabia, de sabie vor pieri. Crezi că n-aș putea să
rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la
îndemână mai mult de douăsprezece mii de
îngeri?” (Mat. 26:52,53). El a consimțit să moară
și să învieze. El demonstrase că avea puterea
aceasta.
$ 7.$ Mărturia Tatălui din Cer. În două
rânduri: la botez și la
schimbarea la față,
Dumnezeu Tatăl a
mărturisit : „Acesta
este Fiul Meu
Preaiubit, în care îmi
g ă s e s c
plăcerea” (Ev.Mat.3:
17). Și Dumnezeu
Tatăl L-a înviat dintre
cei morți. Nimic nu e
imposibil pentru
Dumnezeu. El poate
totul.
$ 8.$ Marturia
ucenicilor care L-au văzut înviat. Și mărturia lor
mi-ar fi de ajuns. În justiție, adevărul se stabilește
pe marturia a doi sau trei martori. Cu privire la
învierea Domnului Isus avem sute de mărturii. În
prima zi a învierii Domnul S-a arătat femeilor, S-a
arătat Mariei Magdalena, S-a arătat lui Petru, S-a
arătat celoi doi ucenici în drum spre Emaus și
apoi S-a arătat grupului de ucenici, care ziceau
“Da, a înviat Domnul și S-a arătat lui Petru”.  La o
săptămână S-a arătat ucenicilor fiind și Toma
împreună cu ei. Eu presupun că Toma cu
necredința lui a devenit o binecuvântare pentru
mii de alți necredincioși, căci El a pipăit ranele, ca
 Luminătorul 2-3, 2013
să se convingă că e El, Hristosul crucificat, și
strigă „Domnul meu și Dumnezeul meu”.  Deseori  el, care se prăbușise la pământ, din praful
timp de 40 de zile S-a arătat  ca să-i convingă de
Învierea Sa. Odată S-a arătat la peste 500 de
frați, dintre care cei mai mulți trăiau încă pe
vremea lui Pavel (1 Cor. 15: 6). Trecerea
ucenicilor din starea de desnădejde la starea de
bucurie exuberantă, de la teama cu ușile încuiate
la îndrăzneala să înfrunte pe Marele Preot și
Soborul, nu poate fi explicată decât prin faptul că
L-au văzut pe Domnul înviat. Și ei au mărturisit
aceasta pâna la martiraj.
$ 9.$ Marturia lui Saul din Tars, mai târziu
numit apostolul Pavel. El a fost dușman de
moarte al Domnului Isus. A prigonit crunt pe
urmașii Domnului. Iată cuvintele lui într-o
rugăciune: „Doamne, ei știu că eu băgam în
temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în
Tine;  și că atunci când se vărsa sângele lui
Ștefan, marturul Tău, eram și eu de față, îmi
uneam cu ei încuviințarea mea cu a celorlalți, și
păzeam hainele celor ce-l omorau” (Fapt. Ap. 22:
19,20). Acum gândește-te, tu, care nu crezi în
învierea Domnului Isus, cine a putut face
transformarea radicală în Saul din Tars? El era
înverșunat dușman, dar pe drumul Damascului,
când avea scrisorile șefilor din Ierusalim  să
prindă, să aresteze pe frațiii din Damasc, a
întâlnit pe Hristos Domnul cel înviat, Care l-a
17
întrebat „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?” Iar
drumului, a întrebat: „Cine ești, Doamne?” Și
răspunsul a fost:„Eu sunt Isus din Nazaret, pe
care-L prigonești”. Acum avea prilejul ca să zică:
„Ehei, bine ca Te-am întâlnit”. Cugetă, tu, care
dușmănești pe Hristos Domnul meu, ce ai zice în
fața Lui? Ai zice că tu nu crezi că El  e viu? Fii
sigur că Îl vei întâlni ori pe partea aceasta de
lume,  ori pe partea cealaltă de lume. El e Viu!
$ 10.$ Marturia lui Ioan Teologul în Insula
Patmos.  Apostolul iubirii din pricina credinței a
fost arestat și exilat pe insula Patmos, în sudul
Greciei. Acolo Domnul i S-a descoperit înviat și
glorificat. Iată descrierea făcută de Ioan. „În ziua
Domnului eram în duhul. Și am auzit înapoia mea
un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe, care
zicea:„Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de
pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte… M-am întors
să văd glasul care-mi vorbea. Și când m-am
întors, am văzut  șapte sfeșnice de aur. Și în
mijlocul celor șapte sfeșnice pe cineva care
semăna cu Fiul Omului, îmbrăcat cu o haină
lungă până la picioare, și încins la piept cu un
brâu de aur. Capul și părul Lui erau albe ca lâna
albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
picioarele  Lui erau ca arama aprinsă și arsă în
cuptor; și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
În mâna dreptă ținea șapte stele. Din gura Lui
18
ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri și fața Lui
era ca soarele, când strălucește în toată puterea
lui. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui
ca mort. El și-a pus  mâna dreaptă peste mine și
a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe
urmă. Cel viu.  Am fost mort și iată că sunt viu în
vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței
morților”. Realitatea biruie tăgăduirea.
$ Acum problema nu e că nu poți să crezi, ci
vrei să crezi sau nu?
O ADĂUGIRE
Făcusem o încheiere la aceste dovezi, mărturii,
dar mi s-a spus
s-o tai și să
adaug mărturia
mea. Iată-o.  E
viu Domnul meu.
Eu știu aceasta
că trăiesc cu El
de la vârsta de
12 ani și acum
sunt în al 95-lea
an. Probabil că
teoretic nu te-am
putut convinge
pe tine, prietenul
meu sceptic. Tu
ai citit  prea
multe scrieri și te-
ai împietrit tot mai mult. Eu am notat aici zece
mărturii, dar pentru tine sunt nule, căci tu nu vrei
să crezi. Vrei tot mai multe dovezi. Eu nu le
vreau. Pentru soția mea și pentru Angela, fiica
noastră cu care zilnic trăiesc, nu mai îmi trebuie
nici un fel de dovezi că sunt vii. Părtășia lor mi-e
deajuns. Tot așa, părtășia mea cu Hristos Domnul
meu, de-a-lungul anilor, îmi e cea mai bună
dovadă că El e viu. Să fii conștient că tu nu știi
unde să mergi și ce să faci, dar să depinzi de Cel
ce știe totul și poate totul, e mare lucru. Să fii slab
și să faci o lucrare mare, fără să cazi de
Luminătorul 2-3, 2013
oboseală, arată o împuternicire; să fii în mijlocul
dușmanilor, fără să poată pune mâna pe mine, e
o mare taină;  dușmanii strigau la alții împotriva
mea, dar când eu eram  de față, îmi vorbeau
blând, frumos, asta pentru că Domnul meu era
lângă mine, totul era ceva fantastic. Se merită să
devii prieten cu Cel ce este Rege al regilor și
Domnul domnilor! Să fii moș, fără dureri, să poți
lucra în grădină și la calculator și totuși să aștepți
cu bucurie plecarea la odihnă în Casa de Sus a
binecuvântatului meu Tată e un har ce nu se
poate cumpăra cu tot aurul pământului. Da, se
merită să crezi și să trăiești cu Hristosul înviat,
căci e ceva
minunat, glorios, 
e ceva ce nu se
poate descrie.
Deplâng pe toți
acei creștini,
care spun că ei
cred în învierea
Domnului Isus,
dar trăiesc o
viață spirituală
de mizerie.
Totuși Domnul
așteaptă să se
milostivească și
de ei (Isaia
30:18). Slavă
Domnului, și lor le poate folosi acest mesaj. E
fantastic să te ții în totul totului tot, numai de
Domnul Dumnezeul tău (Deut.16:13). Timpul s-a
scurtat, dar mai e încă har. Încearcă să atârni în
totul de El. Doresc să mă întâlnesc în ceruri cu
toți  cei ce au citit acest mesaj. Glorie numai
Domnului ! ▲
Teofil Talpesh
(1925-2013)
Petru Matcau (Grace RBC, FL)
La 23 Februarie 2013, Domnul a chemat acasă la
odihnă pe slujitorul Său, Teofil Talpesh, care a
păstorit timp de peste 60 de ani mai multe biserici
baptiste în Romania, Canada și Statele Unite.
$ Fr. Talpesh s-a născut la 8 Octombrie 1925
în comuna Felnac, pe malul stâng al Mureșului, în
jud Arad în familia lui Drăgoi și Florița Talpeș,
oameni simpli și săraci, dar care aveau frică de
Dumnezeu și credința în Domnul Isus Christos
care duce la mântuire. Fr. Teofil a crescut în sânul
acestei familii și al credincioșilor baptiști din
Felnac. A început să fie activ încă din fragedă
tinerețe în mica Biserică Baptistă din sat, având
harul să cunoască îndrumările verișorului său mai
mare, Ștefan Talpeș. Primește botezul Nou
Testamental în apele râului Mureș în anul 1941,
când România cunoștea vremuri de prigoană
pentru credincioșii evanghelici. Însuși actul
acestui botez a fost îndeplinit oarecum pe furiș, în
ciuda amenințărilor jandarmilor locali. Dumnezeu
a cooperat în cârmuirea vremii în așa fel ca
jandarmii să nu reușească să oprească oficierea
botezului. Văzând că e vreme de ploaie,
autoritățile au renunțat să mai intervină, crezând
că și cei în cauză vor renunța, dar vremea s-a
înseninat, și botezul a decurs în liniște, fiindcă
Mâna Lui Dumnezeu a intervenit, ca și în multe
alte ocazii.
$ Fiindcă în perioada lui Antonescu,
bisericile baptiste au fost închise, familia Talpeș a
Biografie
preferat să se închine împreună
cu frații penticostali, care se
adunau pe ascuns pe unde
puteau. Ne povestea fr Teofil de
multe ori cum mama lui, sora
Floriță a preferat ca familia și
copiii să meargă la adunarea
penticostală, decât să nu meargă
nicăieri. De aceea, mai târziu, fr
Teofil a putut mărturisi fără vreo
jenă, “Eu am fost și sunt, și
Penticostal, și Baptist”, și aceasta
i-a oferit peste ani o frumoasă oportunitate de a
întreține cele mai bune relații cu frații penticostali,
sau alte confesiuni evanghelice.
După terminarea războiului, în 1946, Seminarul
Baptist își redeschide porțile la Buteni, și printre
cei doritori să continue, sau să înceapă cursurile
Seminarului, a fost și tânărul Teofil Talpeș, iarăși
la îndemnul și insistența pe lângă părinții săraci,
a verișorului mai mare, Ștefan Talpeș.
$ În 28 August 1947 se căsătorește cu sora
Debora Barbu de la Pecica, comuna vecină de
peste Mureș. Au fost binecuvântați de Domnul cu
un cămin fericit, timp de aproape 57 de ani, până
în data de 10 iulie 2004, când sora Debora e
chemată de Domnul acasă la odihnă. Au fost
binecuvântați împreună cu 3 copii, Florica,
Evanghelina (Sori), și Teofil-Doru.
$ Cursurile seminarului sunt întrerupte
datorită stagiului militar obligatoriu. În 1952, fr.
 20
Teofil este repartizat ca diriginte de poștă în
comuna Agrișul Mare, jud Arad. Slujește și în
biserica din sat, iar în 1954, la absolvirea
Seminarului este ordinat ca păstor in biserica din
Agrișul Mare. De-acolo, fiind solicitat de frații din
Târnova, se mută împreună cu familia la Târnova
în 1954, slujind însă în continuare bisericile din
Agrișul Mare, Arăneag, Drauț, pe lângă biserica
din Târnova. La acestea s-au mai adăugat în
parte și alte biserici din jurul Târnovei – Tauț,
Minișul de Sus, Chier, Moroda, Iermata, Măderat,
Pâncota.
$ Într-un fel,
anii 1954-1968,
au fost printre
cei mai frumoși
și rodnici în
l u c r a r e a
pastorală a fr
Teofil Talpesh –
a fost tânăr, plin
de viață și
energie, chiar
dacă a avut de
întâmpinat și
multe greutăți
s p e c i fi c e
vremurilor de
atunci. Domnul însă S-a dovedit credincios în
purtarea de grijă și sprijinul acordat lucrării la care
fr Teofil s-a înjugat. Datorită înaintării actelor de
emigrare în America, a cunoscut multe restricții și
opreliști în lucrarea de pastorat. I s-a ridicat
carnetul de păstor cu mai mulți ani înainte de a
reuși să plece din țară.
$ În 1968, cu ajutorul Lui Dumnezeu,
reușește ca împreună cu familia să emigreze în
Canada, la Windsor, unde intră în lucrarea de
pastorat a Bisericii Baptiste Române din Windsor.
Luminătorul 2-3, 2013
Dumnezeu dă har și în această perioadă peste
lucrarea de la Windsor, care este înviorată și
prosperă atât numeric cât și spiritual. În timpul
popasului la Windsor, fr Teofil împreună cu familia
și alți tineri, sunt activi în Biserica Baptistă
Română din Detroit, orașul vecin, din țara vecină.
De asemenea, fratele Teofil e activ în activitățile
Asociației Baptiste Române, ocupând funcții
importante în conducerea asociației, fiind chiar și
președinte al asociației.
$ După 10 ani petrecuți la Windsor, în 1978
Dumnezeu deschide o altă oportunitate în
lucrarea printre
R o m â n i i
împrăștiați prin
continentul Nord
American. La
î n d e m n u l
conducerii
Asociației, fr
T e o fi l v i n e
tocmai în sudul
statului Florida
cu scopul de a
c e r c e t a
posibilitățile unei
lucrări de
pionierat printre
Românii din zona aceasta. Este încurajat să
rămână și să înceapă lucrarea printre Români în
incinta bisericii Americane, Sheridan Hills Baptist
Church. Păstorul de atunci, fr Bill Billingsley a fost
bine cunoscut ca promotor al întemeierii de noi
biserici și misiuni baptiste, și printre cele câteva
zeci de biserici începute de către SHBC, a fost și
misiunea română, începută prin fr Teofil Talpesh
în Noiembrie 1978. Deschiderea oficială a
misiunii a avut loc la data de 24 Decembrie 1978.
Începuturile lucrării n-au fost deloc ușoare, dar
 Luminătorul 2-3, 2013 21

Dumnezeu a revărsat har bogat, așa că misiunea forever? E pentru totdeauna?” “Nu, dragul meu,
a crescut, a devenit biserică de sine stătătoare, s- nu-i pentru totdeauna, ci numai până mergem și
a mutat în 1983 în proprietatea proprie, la adresa noi unde s-a dus mama. ATUNCI, va fi
1950 Van Buren, Hollywood. FOREVER …”
$ În această perioadă un număr frumos de $ Fr Talpesh avea obiceiul cand se ivea
Români refugiați din România comunistă, au ocazia vreunei inmormantari sa descrie o amintire
ajuns în America fiind sponsorizați de Biserica din trecut. Se ducea cu gândul înapoi la Târnova
păstorită de fr Teofil Talpesh. și invoca mereu o priveliște de neuitat. “La
$ În perioada 1986-87 s-a construit, prin Târnova,” – povestea el – “când mergeam înspre
eforturile pline de energie și dăruire ale fr Talpesh cimitirul de la marginea de apus a satului, pe
si a celorlalti membri care erau atunci, noua când soarele era spre asfințit, întotdeauna
clădire a Primei Biserici Baptiste Române din cântam versetul de cântare : “AICI APUNE
Florida, clădire care este în folosință și în prezent. SOARELE ȘI SE ÎNTUNECĂ, DAR SUS ÎN CER
În 1997, un grup de credincioși împreună cu fr STRĂLUCEȘTE MĂRIREA VEȘNICĂ”
Teofil Talpesh, întemeiază o nouă biserică Ne luăm rămas bun de la până la revederea în
Baptistă Română, Biserica HARUL, care glorie.
achiziționează în scurtă vreme proprietatea de la
1542 Harrison St. Lucrarea Domnului continuă “  Iar tu, (Daniele/Teofile) du-te, până va veni
prin harul bogat revărsat de Domnul, și datorită sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi ...
abilităților de conducător ale fr Teofil, abilități pe odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul
care le-a pus la dispoziția lucrării de răspândire a zilelor” Daniel 12:13
Evangheliei printre Românii din zona Hollywood.
În 2003-2004 fr Talpesh se retrage treptat din
lucrare, datorită vârstei și sănătății tot mai
șubrede. Despărțirea prin trecerea la Domnul a
sorei Debora în 2004, partenerul credincios de o
viață, se pare a fi o povară destul de grea pentru
trupul istovit de bătrânețe și boală. Continuă însă
să dea o mână de ajutor oridecâte ori este
solicitat. Sănătatea tot mai șubredă îl ține tot mai
mult legat de locuință, până când în data de 23
Februarie 2013, Domnul, pe care L-a iubit și
căruia i-a slujit toată viața, l-a chemat acasă la
odihnă.
$ Cu inima copleșită de întristare, ne luăm
rămas bun pentru o vreme, și plângem, dar nu ca
cei care n-au nădejde. Un copilaș de trei ani care
recent a trebuit să se despartă de mama lui
doborâtă de cancer, îl întreabă pe tata: “Is this
 Din viața bisericilor

Botez nou testamental la Bethel

RBC, Los Angeles
Lucrare

Poza aceasta spune multe …

Doru Brezoi, păstorul asistent al
bisericii, a oficiat acest botez și pentru
că fata lui a  fost printre cei botezați.
Iată numele celor din poză: Priscila
Galev, Grace Spirescu, Kimberly Dan,
Jullie Gavriliuc, Andrea Brezoi, Doru
Brezoi, Matthew Ardelean, David
Galev, Naomi și Cornel Nicolae,
Daniel Branzai.
Luminătorul 2-3, 2013 23

Palm Sunday, confounds them with amazing answers.

The pre-Easter parade  
Matthew 21:1-11 Ultimately, he silences the tricksters. The match
  goes to Jesus. But the confrontations leave Jesus
Crowds are fickle. One day they're cheering, weeping over the sorry spiritual state of the city
another they're calling for execution. Such was where Israel should meet and worship God (Matt.
the crowd that greeted Jesus as he rode into 23:27).
Jerusalem less than a week before His death.  
  Later Jesus pulls his disciples aside for deep
At the time of Passover, up to 2 million people teaching on the end times. And from the Mount of
crowded into Jerusalem for the annual Olives they retreat at evening to Bethany, where
celebration of their ancestors' deliverance from a woman causes a squabble when she anoints
slavery. They greeted Jesus and his entourage as Jesus for his burial. "Love the Lord your God with
they would a king, making for him the red carpet all..." he taught earlier that day, and she did.
of the times.  
  Having seen her offering, Judas made a different
The parade goers declared him a King in the line - and fatal - choice.
of Israel's great king David, answering the city's
question, "Who is this?" And they called out a
Hebrew word meaning "save us now" to the One
who would soon deliver their salvation. Yet, these
shouts of "Hosanna!" would turn to "Crucify him!"
before week's end.
 
How can we explain their faltering commitment?
Or ours?

Tuesday,
The confrontations
Matthew 21:23-32, 22:34-46;
26:6-16
 
The Tuesday accounts read like a
boxing match: The elders question
his authority; Jesus tells them
harlots will enter the kingdom before
unbelieving religious leaders.
The priests and lawyers try to trip
him up with trick questions; Jesus
 Conducerea Asociației

Președinte - Dan Paul

Secretar general - Sorin Covaci
Vicepreședinte est - Sorin Sabou
Secretar est - Simion Plăcintă
Vicepreședinte vest - Eusebiu Rusu
Secretar vest - Florin Filip
Vicepreședinte Canada - Ionel
Păsui
Președinte Comisia pastorală- Ioan
Brisc
Membri: Marian Chirla, Nelu
Cintean
Președinte Comisia de misiune -
George Dancea
Membri: Doru Aninoiu, Daniel
Brânzei
Președinte Comisia de Școală
duminicală - Aurel Mateescu
Membri: Florin Filip, George Bisorca Mergeam, cum spre Emaus
Casier misiune: Ion Cotârlă
Casier adm.: Cornel Ciba Traian Dorz

Editor „Luminătorul“ - Mergeam, cum spre Emaus cei doi odată singuri,
Sorin Sabou transfigurați de Taina-nvierii amândoi,
editorluminătorul@gmail.com - tot soarele-nserării se prelingea prin crânguri
Tipar și distribuție - Ioan Știr ne-mbrățișa ființa și se topea pe noi.

A noastre umbre-alături mergeau plutind pe rouă ...

Nu uitați să vă abonați la am tresărit deodată privind-ule amândoi:
Luminătorul! O Umbră Luminoasă mergea-ntre-a noastre două,
pășea cu noi alături și se oprea cu noi.
Abonamenul unei reviste este de
$30 pe an.
Abonamentele se fac la Cornel Ciba ... În umbra și-n lumină, ne-am prăbușit deodată,
2624 Chalet Pl, Chino Hills, eram în Cer și Cerul era în amândoi!
CA 91709
cornel.ciba@gmail.com Când ne-am trezit, pe luna, era târziu... și toată
Lumina de pe lume se adunase-n noi!
Contribuțiile pentru fondul de
misiune se fac la Ion Cotârlă
3015 W. Kilburn Rd., Rochester
Hills, MI 48306
ioncotarla@gmail.com