Sunteți pe pagina 1din 4

Lucrați în credință și slujire umilă

Review and Herald, 4 Martie 1909


Ellen G. White

Mi-aș dori să pot prezenta în fața întregului nostru popor lumina


pe care Dumnezeu mi-a dat-o cu privire la spiritul lucrării și a umilei
dependențe de El, care ar trebui să fie încurajat în toate bisericile
noastre. Mulți dintre membrii bisericilor noastre sunt creștini doar cu
numele; dacă ei ar crede cu adevărat în Hristos, ar face asemenea
ucenicilor Săi, lucrările lui Hristos. „Dacă voiește cineva să vină după
Mine”, a declarat Mântuitorul, „să se lepede de sine, să-și ia crucea și
să Mă urmeze”.(Mt 16:24)
Păcătoșii comit o greșeală gravă continuând să rămână în
nepăsare și necredință. Dar pretinșii creștini săvârșesc o greșeală atunci
când refuză să recunoască obligațiile care le revin și-i abandonează pe
cei care se află în afara staulului ca să piară. Dacă ar fi cu adevărat
creștini, ar urma exemplul lui Hristos. El a părăsit curțile cerești, unde
era adorat de îngeri, ca să vină pe pământ și să accepte o viață de sărăcie
și renunțare de sine, ca să unească omenirea cu Dumnezeul infinit,
ființele căzute cu locuitorii fără păcat ai lumilor necăzute. Prin
sacrificiul de sine, El urma să facă din oameni beneficiari ai harului Său
și să-i unească cu familia cerului prin corzile de aur ale milei și iubirii.
„O, adâncul bogățiilor și înțelepciunii și cunoașterii lui
Dumnezeu!”(Rom 11:33) Minunată inteligență divină! În ciuda stării
lor decăzute, oamenii, prin puterea răscumpărătoare a lui Hristos sunt
în stare să conlucreze cu El pentru salvarea neamului. Influența lor, care
nu mai este nimicitoare, devine mâna ajutătoare a lui Dumnezeu pentru
a îndrepta relele existente. Puterile și capacitățile lor devin agenții
pentru restaurarea binelui. Ceea ce până acum a sprijinit lucrarea de
distrugere, devine un mijloc de vindecare a sufletelor care sunt gata să
piară. Ceea ce în trecut îndepărta de pe cărările dreptății și ale
adevărului acum unește sufletele de tronul lui Dumnezeu. Acesta este
scopul lui Dumnezeu pentru cei care acceptă numele și caracterul Său.
Nu este timpul ca vreunul dintre lucrătorii Domnului să se
descurajeze. Sarcina primilor ucenici a fost: „Mergeți în toată lumea și
predicați Evanghelia la orice făptură.”. Imediat după ce au fost rostite

1
aceste cuvinte, Hristos s-a înălțat la cer. În timp ce ucenicii priveau spre
cer pentru a-L vedea pentru ultima oară pe Domnul lor plecând, au
apărut doi îngeri lângă ei, și le-au zis: „Acest Isus, care a fost luat în
cer de la voi, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând în cer.”
Această făgăduință se va împlini în curând. Noi veghem și așteptăm
împlinirea ei. Și în timp ce veghem și așteptăm, Dumnezeu ne cere să
lucrăm cu curaj pentru a vesti mesajul revenirii Sale, „până la
marginile pământului”.
Făgăduința prezenței Mântuitorului a fost dată împreună cu marea
împuternicire. „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ”, a
spus Mântuitorul; „De aceea, duceți-vă și faceți ucenici din toate
națiunile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului
Sfânt,învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt
cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”
Acestea sunt cuvintele inspirate. Nu trebuie să vă fie teamă că
comiteți o greșeală crezându-le pe deplin. „Și acum, copilașilor,
rămâneți în El, pentru ca noi, când Se va arăta El, să avem îndrăzneală
și, la venirea Lui, să nu ne rușinăm înaintea Lui.” Aici este prezentată
viața bisericii. Fiul lui Dumnezeu și-a dat viața pentru a deveni jertfa
de ispășire pentru păcatele lumii. „Cel ce are pe Fiul are viața; cel ce
nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viața.”.( 1In 5:12)
Făgăduința Tatălui cu privire la Fiul Său fusese: „va vedea o
sămânță de urmași, va trăi multe zile și voia DOMNULUI va propăși
prin mâna Lui”. La încheierea lucrării Sale pe pământ, Mântuitorul a
putut spune: „Am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Și acum,
Tată, glorifică-Mă împreună cu Tine Însuți, cu gloria pe care o aveam
cu Tine înainte de a fi lumea.” Hristos își cerea răsplata pentru
biruințele Sale. „Eu sunt glorificat în ei”, declară El. Biserica Sa
răscumpărată va fi izvorul principal a gloriei Sale. Prin ea, trebuie să se
facă cunoscută principatelor și puterilor în locurile cerești înțelepciunea
nemărginită a lui Dumnezeu.
„Eu le-am dat cuvântul Tău”, a spus Hristos „și lumea i-a urât
pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Mă
rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume,
după cum nici Eu nu sunt din lume.Sfințește-i prin adevărul Tău.
Cuvântul Tău este adevăr.

2
Cum M-ai trimis Tu în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.Și
Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți în adevăr.Și nu
Mă rog numai pentru aceștia, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin
cuvântul lor;ca ei toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în
Tine; ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai
trimis.
Și Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie
una, cum și Noi suntem una.Eu în ei și Tu în Mine, pentru ca ei să fie
în chip desăvârșit una, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-
ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.”
Fiecare credincios are privilegiul de a vorbi cu Dumnezeu mai
întâi în camera sa și apoi, ca portavocea lui Dumnezeu de a vorbi
cu alții. Pentru a putea avea ceva de împărtășit, trebuie ca în
fiecare zi să primim lumină și binecuvântare. Bărbați și femei care
sunt în părtășie cu Dumnezeu, care au un Hristos permanent, și care
conlucrează cu îngeri sfinți și sunt învăluiți cu influențe sfinte, este
nevoie de ei în acest timp. Lucrarea are nevoie de cei care au puterea
de a atrage la Hristos, puterea de a manifesta dragostea lui Dumnezeu
în cuvinte de încurajare și compasiune.
Pe măsură ce credinciosul îngenunchează în rugăciune înaintea
lui Dumnezeu și în umilință și pocăință își prezintă cererea de pe buze
neîntinate, renunță la orice gând despre sine. Mintea lui este umplută
cu gândul ce trebuie să aibă pentru a-și zidi un caracter asemenea lui
Hristos. Se roagă: „Doamne, dacă trebuie să fiu un canal prin care
dragostea Ta să curgă zi de zi și oră de oră, cer prin credință să
primesc harul și puterea pe care le-ai promis.” El se ține ferm de
făgăduință: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o
ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare,
și ea îi va fi dată.”. ( Iac 1:5)
Cât de mult îi place Mântuitorului această dependență! Cât de
mult se bucură să audă rugăciunile stăruitoare și sincere! Cât de repede
este recunoscută și onorată rugăciunea sinceră și ferventă! Cât de
profund sunt interesați îngerii din ceruri! „Nu sunt ei oare toți duhuri
slujitoare trimise să slujească celor care vor moșteni mântuirea?”.
Domnul îl sfințește cu un har minunat și înnobilător pe umilul rugător,
dându-i puterea de a îndeplini cele mai dificile îndatoriri. Tot ceea ce
se întreprinde este făcut pentru Domnul, iar acest fapt înalță și sfințește

3
cea mai umilă chemare. Aceasta învestește cu o nouă demnitate fiecare
cuvânt, fiecare faptă și unește pe cel mai umil lucrător, pe cel mai sărac
dintre slujitorii lui Dumnezeu, cu cel mai înalt dintre îngerii din curțile
cerești.
Credincioșii adevărați sunt lumina bisericii și a lumii.
Dumnezeu are adevărați mesageri pentru vindecarea lumii. Ei sunt cei
care sunt învățați de Dumnezeu, care sunt impregnați de Duhul Său,
slujitori care trăiesc sfințirea Duhului. Fiii și fiicele lui Dumnezeu au o
mare lucrare de făcut în lume. Ei trebuie să accepte Cuvântul lui
Dumnezeu ca fiind cel care îi sfătuiește și să-l transmită altora. Ei
trebuie să răspândească lumina. Toți cei care au primit cuvântul altoit
vor fi credincioși în a transmite acest cuvânt altora. Ei vor rosti
cuvintele lui Hristos. În conversație și în comportament, vor da dovadă
de o convertire zilnică la principiile adevărului. Astfel de credincioși
vor fi un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni, iar
Dumnezeu va fi glorificat în ei.
Traducere: Igor Sârbu

S-ar putea să vă placă și