Caracterizarea lui Ion

„Ion” a fost publicat in anul 1920 si este primul roman tiparit de Liviu Rebreanu. Autorul
a fost un prozator si dramaturg roman. Operele cele mai semnificative ale acestuia sunt „Padurea
spanzuratilor”, „Rascoala”, „Ion” si „Ciuleandra”. „Ion” este un roman obiectiv, realist si social.
Opera este scrisa intr-un stil sobru, specific autorului.
In aceste roman, personajul principal este Ion, deoarece acțiunea se învârte în jurul lui și
este urmărit de naratorul omniscient în fiecare moment din perioada în care se desfășoară
acțiunea. Este un personaj principal,realist,tipic pentru o categorie sociala “taranul sarac”. Este
un personaj eponim, deoarece titlul il are in prim plan pe Ion, evidenţiindu-se astfel din start
importanta mare pe care acest personaj o are în desfăşurarea acţiunii
Tema romanului este reprezentata de cele doua parti ale romanului, mai exact pamantul si
iubirea. Romanul urmareste lupta lui Ion pentru pamant, calcand peste oricine pentru a obtine ce
vrea si consecintele actelor sale.
Semnificativa temei pamantului este scena din capitolul „Zvarcolirea”, in care este
prezentata o zi de munca la cosit. Aceasta scena dezvaluie legatura personajului principal cu
pamantul. Ion se simte „mic si slab” in fata pamantului, descris ca fiind un urias. De asemenea,
iubirea fata de pamant este reliefata de notatia naratorului, „Pamantul i-a fost mai drag ca o
mama.”.
Titlul romanului „Ion” reprezinta numele personajului principal. Autorul încearcă în felul
acesta să redea destinul individual al țăranului român în lupta pentru dobândirea pământului.
Conflictele nu lipsesc din acest roman. Principalul conflict interior este prezent la Ion –
acesta trebuie a decida intre iubire si pamant, pamantul fiind alegerea, intr-un fel sau altul, care il
condamna la o moarte violenta. Conflictele exterioare sunt prezente de-a lungul intregului fir
narativ, astfel dand operei o intensitate care mentine cititorul in lectura. Principalul conflict
exterior este cel final, intre Ion si George Bulbuc. Ion, prin castigarea Floricai si a Anei, ii
distruge viata lui George, care se razbuna prin omorarea acestuia. In planul intelectualilor,
conflictul exterior este reprezentat de parintele Belciug si Zaharia Herdelea. Cunoscandu-le
situatia materiala precara a familiei Herdelea, preotul Belciug decide sa-i ajute prin oferirea unei
case de pe un lot de-al bisericii. Acestia se cearta din cauza unui conflict de interese asupra lui
Ion, in acest fel domiciliul familiei Herdelea devenind amenintat.
Din punct de vedere moral, Ion era un om lipsit de scrupule. Pentru a obtine pamant, a
refuzat-o pe Florica, femeia pe care o iubea, in favoarea Anei, pentru a-i lua pamantul tatalui sau.
Acesta reuseste, mai apoi incepand sa o bata pe Ana, care se sinucide. Ion nu simte nicio durere,
ba chiar la inmormantarea sotiei incepe sa ii faca curte Floricai, care era sotia lui George Bulbuc.
Naratorul il descrie pe Ion in urmatorul fel: „Ce-ar fi trebuit să fie Glanetașu, a fost
feciorul.Iute si harnic ca ma-sa. Unde punea el mâna, punea și Dumnezeu mila. Iar pământul îi
era drag ca ochii din cap.”
 Trasatura principala a lui Ion este dragostea fata de pamant. O scena semnificativa acestei
trasaturi este scena din capitlolul „Sarutarea”, „Sufletul îi era pătruns de fericire. [...] Pământul se
închina în fața lui, tot pământul... Și tot era al lui, numai al lui acuma...[...] Apoi încet, cucernic,
fără să-și dea seama, se lăsă în genunchi, își coborî fruntea și-și lipi buzele cu voluptate de
pământul ud și-n sărutarea aceasta grăbită simți un fior rece, amețitor...”. Ion nu se mai simte
„mic si slab” in fata pamantului.