Evaluarea creşterii şi dezvoltării

1. Greutatea
Este cel mai util indice de apreciere a creşterii şi a nutriţiei copilului.
Factorii care influenţează greutatea sunt: factorii genetici, durata gestaţiei, malnutriţia maternă , alcoolism, tabagism,
toxicomanii, infecţii intrauterine, insuficienţă placentară, sarcini multiple, diabetul zaharat.

Sporul mediu anual al creşterii ponderale în primul an de viaţă este:

Între 0-4 luni = 750 g/lună;
Între 5-9 luni = 500 g/lună;
Între 9-12 luni = 250 g/lună.
Greutatea se dublează la 4 luni, se triplează la 1 an, se cvadruplează la 2 ani, creşte de 6 ori la 5 ani, de 7 ori la 7
ani, de 10 ori la 10 ani.
În primii 2 ani băieţii au un plus de 0,5 kg faţă de fete.
În anul al doilea de viaţă copiii cresc cu 200 - 250 g/lună (2-3 kg/an), între 3-5 ani cu 2 kg/an, între 6-10 ani
băieţii cresc cu 3- 3,5kg/an. Între 6-12 ani fetele cresc cu 3-3,5 kg/an.
Aprecierea greutăţii unui copil se poate face după formula lui HERMAN:
G = 9 x 2V
G = greutatea;
9 = greutatea la vârsta de 1 an;
V = vârsta în ani.
2. Lungimea sau talia
Măsurarea se efectuează în decubit dorsal, până la vârsta de 5 - 6 ani.
La naştere lungimea copilului este de 50 + 2 cm.
Sporul minim al creşterii taliei în primul an de viaţă este:
În luna I = 4 cm
În lunile II - III = 3 cm
În luna IV = 2 cm
În lunile V - XII = 1 cm

La vârsta de 1 an talia este cu 50% mai mare decât la naştere. Sporul statural în primul an este de 20-30 cm.
De la 1 - 2 ani este de 1 cm/lună (12 cm/an).
În primii doi ani talia este cu 0,5 cm superioară la băieţi.
Între 2 - 5 ani creşte cu 6 - 8 cm/an.
Talia se dublează la vârsta de 4 ani, se triplează la vârsta de 13 ani.
Creşterea taliei încetează între 17-19 ani la fete şi în jurul vârstei de 20 de ani la băieţi.
Estimarea taliei unui subiect se poate face după formula GELDRICH:

T = 80 + 5 V

80 = lungimea la vârsta de 1 an în cm;

V = vârsta în ani.
Este o formulă orientativă.
3. Perimetrul cranian (P.C.)
Măsurarea perimetrului cranian este importantă până la vârsta de 2 - 3 ani.
La nou-născut perimetrul cranian este de 35,3 + 1,2 cm.
Perimetrul cranian creşte cu 10 cm în primul an de viaţă, din care 50 % în primele 4 luni.
De la 1-17 ani mai creşte cu 10 cm. Sistemul nervos central la 6 luni = 50 % faţă de adult, la 12 ani = 75 % faţă
de adult.
În adolescenţă perimetrul cranian creşte pe seama ţesutului osos şi ţesuturilor moi. Creşterea perimetrului
cranian este posibilă datorită existenţei suturilor şi fontanelelor craniene.
Perimetrul cranian creşte rapid în hidrocefalie, perimetrul cranian este mic în caz de craniostenoză. Macro- şi
microcefalia pot fi familiale.
4. Maturaţia dentară
Factorii genetici sunt determinanţi majori ai dimensiunilor şi morfologiei dentare. Alţi factori care intervin în
maturaţia dentară sunt: bolile de nutriţie, rahitismul, endocrinopatiile, tetraciclina (prohibită în primii 6 ani de viaţă).
a. Prima dentiţie sau caduca de lapte
Între 1/1500 - 1/3000 copii se nasc cu 1 dinte erupt;
Momentul erupţiei are limite largi (1 - 15 luni);
Caduca de lapte este formată din 20 de dinţi;
Ordinea medie a erupţiei:
 6-8 luni - incisivii mediani inferiori
 8-10 luni - incisivii mediani superiori
 10-12 luni - incisivii laterali
 1 an -1,5 ani - primii molari
 1,5 ani-2 ani - cei 4 canini
 2-2,5 (3 ani) - molarii II.
Retardarea erupţiei dentare are loc în rahitism, trisomia 21, mixedem.
Fenomenele asociate erupţiei dentare sunt: agitaţie, mici tulburări digestive, subfebrilităţi.
Calcificarea mugurilor dentari debutează în luna a V-a fetală, se termină la 2 1/2-3 ani de viaţă postnatală.
b. Dentiţia definitivă (permanentă)
Debutează la vârsta de 6 ani cu I-ul molar. Calcificarea începe în luna I postnatal şi durează până la vârsta de 25
de ani.
Între 7-12 ani dinţii de lapte cad în ordinea apariţiei.
Înlocuirea cu dentiţia definitivă decurge în general astfel:
1. Între 6-8 ani - incisivii mediani;
2. Între 7-9 ani incisivii laterali;
3. Între 9-13 ani - caninii;
4. Între 9-12 ani - premolarii I;
5. Între 10-12 ani - premolarii II;
6. Între 10-14 ani - molarii II;
7. Între 18-20-25 ani - molarii III.
Maturarea dentară necesită aport de: Ca, Ph, vitamina A, D, C. Molarul I de la vârsta de 6 ani, constituie
fundaţie pentru dezvoltarea dentiţiei definitive, determină forma finală a maxilarului şi aranjamentul ordonat al
dinţilor.
5. Maturaţia osoasă
Este cel mai fidel indicator al creşterii generale. Vârsta osoasă trebuie să concorde cu vârsta cronologică.
Procesul de osificare osoasă debutează în luna a V-a intrauterin, se finalizează în adolescenţă şi începe la nivelul
nucleilor de osificare. Nou-născutul la termen are 3-4 nuclei de osificare:
 Nucleul Beclard - situat în epifiza distală a femurului;
 Nucleul Tappon - situat în epifiza proximală a tibiei;
 Nucleul osului cuboid;
 Nucleul capului humeral (inconstant).
Evaluarea osificării se face cu ajutorul examenului radiologic: sub vârsta de 1an la nivelul membrului inferior,
după vârsta de 1 an la membrul superior stâng, articulaţia radio-capiană. În primul an apar 10 nuclei de osificare
pentru un hemischelet.
Stabilirea vârstei osoase se bazează pe numărul şi dimensiunile nucleilor, forma şi densitatea lor, delimitarea
contururilor capetelor osoase, distanţa care separă centri epifizari.
Vârsta osoasă se definitivează în jurul vârstei de 12 ani la fete şi în jurul vârstei de 13 ani la băieţi. Maturaţia
osoasă se apreciază şi prin studiul numărului de suturi osoase care apar între 13-18 ani.
6. Alte criterii de apreciere a creşterii
În practica medicală curentă, pentru aprecierea creşterii, se utilizează şi alte criterii:
 măsurarea diametrului biacromial şi biiliac;
 circumferinţele braţului şi coapsei;
 grosimea plicilor cutanate (tricipitală şi subscapulară). Măsurarea plicilor cutanate constituie un criteriu
valoros de apreciere a stării de nutriţie;
 aprecierea rezistenţei la infecţii;
 aprecierea maturizării neurologice.
 Caracteristicile esenţiale ale măsurătorilor: aplicarea de metode standardizate, raportarea rezultatelor la
 valorile normale obţinute pe eşantioane semnificative statistic, de la o populaţie infantilă de aceeaşi vârstă,
sex, zonă geografică, condiţii socio-economice comparabile.
 Orice deviere va fi apreciată în funcţie de parametri somatici ai genitorilor (potenţial genetic de creştere), de
curba de creştere proprie, anterioară a copilului.