1.

Creația lui Louis Henry Sullivan cu accent pe Magazinele Carson, Pirie & Scott, Chicago,
1899-1904.

ȘCOALA DIN CHICAGO – mişcare ce a pus bazele arhitecturii moderne din 1880 – 1900.În
America a avut loc prima încercare de a da structurilor metalice o formă arhitecturală simplă,
economică şi funcţională. Aici sa folosit cea mai avansata tehnica de construcţie a podurilor şi a
clădirilor industriale,au fost inventate noi tipuri de fundaţie şi ferestre orizontale, folosindu-se
scheletul metalic. Caracteristic pentru Şcoala din Chicago era faptul că, problemele artistice şi
funcţionale erau rezolvate în strînsă legătură cu cele inginereşti.

CHICAGO ÎN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA - oraşul atinge un ritm de dezvoltare

inalt ca urmare a industrializării agriculturii. În Statele Unite , ţinea prima poziţie în materie de
producţie a fierului, oţelului, maşinilor agricole, mobilei, constituia răscrucea drumurilor
feroviare şi cel mai mare port interior din ţară. În 1871 dupa incendiu care a distrus aproape
tot oraşul a venit criza catastrofală economică. din 1873 s-a început marele BOOM de afaceri
(1880). Multe companii de construcţii, mai ales aşa-numitele „Buildinguri de afaceri”, au
căpătat dimensiuni şi viteze uriase.Pragmatismul arhitectural era resimţit ca expresie a
mentalităţii proprie doar lui Chicago.

Creaţia lui LOUIS HENRY SULLIVAN & DANKMAR ADLER.

 Auditorium Building, Chicago – cea mai grandioasă sală de spectacole din acea
vreme, sala de concerte pentru 2500 de locuri putea fi transformată în sală pentru adunări cu 7000
de locuri.

 Wainwright Building the St.Louis, Chicago – exprima stilul arhitectural a lui Sullivan
ce ţine de carcasul înalt. Faţadele sunt împărţite de imposte în relief finisate cu cărămidă, lipsesc
arcadele.Cercevelele sunt adîncite şi finisate de teracotă în aşa fel , ca sădea impresie de contopire
cu sticla

 Guarantee Building, Buffalo – vestit mai ales prin piloţii viţibili de la parter, nivelul
acesta fiind total vitrat, imobil ce reprezintă punctul culminant al operei şi realizarea principiilor
sale.

 Cage Building, Chicago

 Magazinele Carson, Pirie & Scott, Chicago

EXPOZIŢIE MONDIALĂ COLUMBIANĂ DE LA CHICAGO DIN 1893 a marcat începutul

sfîrşitului cercetărilor întreprinse de Şcoala din Chicago, riguroasa ei estetică strcturală fiind
înghiţită de eclectismul istoricist.

 Magazinele Carson, Pirie & Scott, Chicago

În 1890, Schlesinger și Mayer (retailer, businessman) au angajat arhitectii Adler și Sullivan să
pregătească planuri pentru eliminarea etajului mansarda a Construcție Bowen și adăugarea a 2 etaje
aditionale clădirii Bowen. Fațadele au fost adăugate pentru a se potrivi etajelor de jos ale clădirii și
au foste vopsit în alb.

Mai traziu În 1892, Schlesinger și Mayer iar i-a angajat pe Adler și Sullivan pu a remodel in
continuare și a adaugă o nouă intrare la colțul bd. State și Madison. Oamenii de afaceri au solicitat
restructurarea fațadei și se adaugă două etaje la noua clădirea închiriate cu patru etaje pe Wabash
Avenue, precum și conectarea la magazinul de pe State Street. Asta nu sa întâmplat pentru că
Schlesinger și Mayer s-au razgandit si au optat pu idea de a face o clădire de 10 etaje, care iarasi nu
a prins viata. În cele din urmă edificiul a fost vopsit în alb și apoi au construit un pod ce conecta
etajul 2 a clădirii cu calea ferată ridicată.

În 1898, Schlesinger și Mayer au decis sa demoleze cladirea veche ca sa construiasca alta noua
proiectata de Sullivan. Sullivan a proiectate doua variante: una cu 9 alta cu 12 etaje.

Ei în cele din urmă a început cu o porțiune nouă poveste a clădirii, care a fost făcută pe partea
Madison Street lângă porțiunea inițială a renovare Adler și Sullivan. Deci s-a optat pu var 9 etaje.

În 1902 Schlesinger și Mayer s-au întors laSullivan dorind o cladire de 20 de etaje pe State și Madison, în

cele din urmă s-a ajuns ca sa fie doar 12 etaje. Porțiunea Madison Street, care a fost adăugat anterior nu a
susținut structural douăsprezece et. așa că a fost lăsat cum este. Sullivan a venit cu un plan în trei etape
pentru a termina noua clădire și a permite afaceristilor Schlesinger și Mayer sa continue afacerile in
funcționare pe parcursul sezonului de Crăciun.

Cladirea este remarcabila pentru structura sa din oțel, care permite o creștere dramatică în zona
goluri, creat cu ferestre larg, care, favorizeaza iluminatul natural din abundenta. Geamurile mari au
fost folosite pentru a expune marfa de vanzare pentru trecatori, astfel formanduse idea vitrinelor pu
pietoni.Intre ferestre sunt despartituri generoase de teracota, fiind o optiune mai ieftina in loc de
marmura.

Decorul fatadei deasupra turnului rotungita fost acoperit cu bronz ceea ce ii ofera functionalitate si
rigiditate in timp.

Atât utilizarea bronz cat și a teracota a fost important pentru oferea cladirii o rezistenta in fata
focului.

A creat o senzatie de de monument. Sullivan a crezut clădirea va fi un avantaj în oraș pentru o

perioadă lungă de timp. Pentru a asigura această clădire mare va dura și va fi rezistentă împotriva
focului, a fost proiectat un turn de apă de 13 m pe acoperiș pentru a furniza suficientă apă in caz de
incendiu.

Sullivan a proiectat intrarea de colț sa fie vizibila atit de pe State cat si bd Madison, și că decorul
fatadei, situat deasupra intrării, ar fi literalmente atractiv, care ar da la magazin o personalitate unica
eleganta, importanta pentru competitivitatea magazine vecine. cladirea este una dintre structurile
clasice ale școlii de la Chicago. Modul în care această tehnică a fost folosită la etajele inferioare ale
clădirii au fost atât de elaborate încât a folosit iluminatul natural și umbrele să pară ca și cum ar fi
fost magic plutind deasupra solului. etajul superior (anii 1899 și 1904) secțiunile clădirea a fost
adincita pentru a crea o loggie îngusta depasita de un cornisa complicat detaliate care a fost
proiectat dincolo de fațada clădirii. Acest lucru a fost eliminat în jurul 1948 și etajul 12a fost
reproiectat pentru a reproduce etajele inferioare.

Unul din momentele valoroase de mai apoi a fost constructia podului, care leaga statia de tren cu et.
2 a edificiului.