Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scoala Bauhaus
Stilul internaţional este un stil arhitectural elaborat în Europa şi în Statele Unite în anii 1920 şi
1930, care a dominat arhitectura occidentală la mijlocul secolului XX. Termenul a fost folosit prima
dată în 1932 de Henry Russell Hitchcock şi Philip Johnson în eseul lor intitulat The International
Style: Architecture since 1922 (Stilul internaţional: arhitectura începând cu 1922).
Trăsături specifice stilului sunt formele rectilinii, spaţiile interioare deschise, ariile întinse
construite din sticlă, oţel şi beton armat şi suprafeţele plane eficiente şi uşoare, lipsite de
ornamente. Principalii arhitecţi asociaţi cu acest stil sunt Walter Gropius, Ludwig Mies van der
Rohe şi Le Corbusier.
Termenul provine de la numele de o carte de Henry-Russell Hitchcock și Philip Johnson, stil
internațional, care a identificat, clasificate și sa extins pe caracteristici comune pentru a
modernismului în întreaga lume și aspectele sale stilistice. Autorii au identificat trei principii:
expresia de volum, mai degrabă decât de masă, accentul pe echilibru, mai degrabă decât simetrie
preconcepută, precum și expulzarea de ornament aplicat. Scopul Hitchcock și Johnson a fost de a
defini un stil care ar îngloba această arhitectură modernă, face acest lucru prin includerea de
arhitecți specifice.