Sunteți pe pagina 1din 5

COMPORTAMENTUL POLITIC : o perspectiva de ansamblu

Anul 1944 este considerat ca fiind anul de nastere al erei moderne.In acest an,Paul Lazarsfeld impreuna cu niste colegi de la Bureau of Applied Social Research,Columbia University au publicat primul studiu de inspiratie academica al unei campanii electorale.Acest studiu,primitiv in unele aspecte si avansat in altele,a impus o paradigma intelectuala solida in studiul comportamentului politic. Contributia sa fundamentala la dezvoltarea unei abordari moderne era plasarea alegatorului individual in centrul de interes al investigatiei. In aceeasi perioada au inceput sa se dezvolte cercetarile in domeniul cetateniei si politicii democratice. In consecinta,s-au constituit 3 scoli disctincte in domeniul comportamentului politic: traditia sociologiei politice,rezultat al cercetarii instituite de Bureau of Applied Research,Columbia University, traditia psihologiei politice,avandu-si originile in cercetarile conduse de Center for Survey Research,University of Michigan si traditia economiei politice,care a demarat aplicarea serioasa a conceptelor de rationalitate si interes individual in studiul comportamentului politic. Fiecare dintre cele 3 traditii lanseaza o provocare distincta la adresa teoriei democratiei, indreptandu-se totodata spre o perspectiva unitara asupra rolului cetateanului in politica democratica. Cea mai importanta caracteristica comuna este interesul pentru individ,chiar daca cele 3 traditii au contestat in mod diferit capacitatea cetateanului de a functiona intr-un sistem politic democratic. Sociologii politici au considerat determinarea sociala ca pe o provocare adresata modelului cetateanului independent.Psihologii politici au infruntat inexistenta cunostintelor politice la cetateanul tipic, ajungand la teorii ale democratiei conditionate de existenta unor cetateni capabili de a lua decizii, cu un nivel inalt de discernamant si sofisticare politica.Economistii politici s-au confruntat cu cea mai grava dilema a cetateanului: de ce ar investi un individ rational in indatoririle cetatenesti,daca efectul investitiilor individuale este extrem de mic sau lipsit de importanta? Punctul de convergenta intre cele 3 traditii este cetateanul interesat de scop si motivat instrumental, modelul cetateanului descris de traditia economiei politice,care a stat la baza cercetarii in domeniul comportamentului politic.

1.Provocarea economistilor
Cea mai importanta lucrare asupra cetateniei democratice a fost cea a lui Anthony Downs din cadrul teoriei economice a democratiei.Conform lui Downs,abtinerea rationala este un raspuns rezonabil atunci cand sunt comparate beneficiile votantului in urma participarii la alegeri cu costurile participarii,datorita sansei microscopice pe care o poate avea un singur vot in determinarea rezultatului alegerilor. Pe de alta parte,costurile informarii despre problemele politice sunt de obicei mai mari decat costurile participarii la vot. Un studiu ce a urmat analizei a lui Downs este cel realizat de Olson, care vizeaza organizatiile politice si dificultatile lor in a-si pastra membrii.Meritul ambelor analize este faptul ca au stimulat o instensa activitate intelectuala atat in cadrul,cat si in afara traditiei economiei politice,avand ca scop reconcilierea asteptarilor generate de modelele economiei politice cu realitatea empirica. Responsabilitatea civica fundamentala este o alta provocare in legatura cu decizia de a participa la alegeri si de a fi informat in problemele politice.Desi s-au adus argumente pertinente in favoarea abtinerii rationale,s-a constatat o participare destul de larga la vot.Totodata s-a descoperit ca informarea si participarea politica depinde de nivelul educational al cetatenilor.Astfel,cu cat nivelul de educatie este mai inalt,cu atat gradul de informare si participare politica este mai mare. Asa cum sustine Fiorina ,participarea si cautarea de informatii sunt activitati valorizate intrinsec,ele nu pot fi reduse la un simplu calcul al beneficiilor pe termen scurt.Realizarea indatoririlor cetatenesti are valoare in sine.Prin analiza asupra abtinerii rationale,Downs a aratat ca un nivel ridicat de participare poate fi explicat ca o manifestare a unei activitati valorizate intrinsec.

Din pacate,argumentele pro sau contra asupra rationalitatii cetatenilor s-au dovedit a fi ineficiente.O dovada a succesului traditiei economiei politice este faptul ca a reusit sa incurajeze alte traditii intelectuale din domeniul comportamentului politic sa-si redescopere propriile radacini in analiza intereselor cetateanului si a comportamentului politic.

2. Raspunsul sociologiei politice


O idee fundamentala a scolii de la Columbia a fost aceea ca atributele sociale sunt importante nu pentru ca s-ar traduce direct si deterministic intr-un set de interese si de preferinte,ci mai degraba pentru ca ele localizeaza indivizii in structura sociala,influentand astfel modul de expunere al acestora la informatia politica (McPhee). Afirmatia ca o persoana gandeste politic dupa cum exista social,iar caracteristicile sociale determina preferintele politice este un exemplu evident de determinism social.Key si Munger au incercat o definire a caracterului unic,independent si idiosincratic al politicii,sustinand ca dezvoltarea preferintelor politice ia intorsaturi neasteptate si ca nu exista nici o corespondenta directa intre preferintele politice si caracteristicile sociale.Teoria celor doi autori este un atac direct la ideea ca preferintele politice sunt consecinte directe ale intereselor politice definite in functie de caracteristicile individuale. In analiza sa asupra alegatorilor albi din statele din Sud,Key demonstreaza ca ostilitatea rasiala variaza in functie de concentratia populatiei de culoare din districtele investigate. Teza centrala a lucrarii Southern Politics este ca evolutia istorica a contextului politic din Sud a depins de dominanta relativa a cetatenilor albi sau negri in cadrul populatiilor locale. In viziunea lui Key, conflictul social este un produs al politicii si al scopurilor,ostilitatea rasiala fiind explicata prin interesul politic individual.

A.Contexte sociale
Contextele sociale au consecinte asupra politicului deoarece influenteaza probabilitatea interactiunilor sociale intre grupuri si in interiorul acestora,afectand astfel fluxul informatiei relevante politic.Ele pot fi cel mai bine definite in termenii compozitiei sociale (Eulau). Contextele se situeaza dincolo de posibilitatea unui control individual.Deciziile de localizare intr-un anumit context pot fi motivate strategic pe baza unor criterii sociale,politice si economice.In cazul absentei problemei autoselectiei,contextele sunt tratate ca exogene ale unui actor individual. Autoselectia devine o ipoteza mai putin plauzibila in cazul unor unitati de agregare foarte mari,cand motivele care determina apartenenta locala nu sunt relevante politic,cand demonstrarea efectelor contextuale este legata empiric de un proces dinamic,cand efectul contextual este in relatie cu un conflict social si politic si cand este implicat un mecanism de influenta contextuala mai sofisticat. Intr-un studiu realizat de Erickson,Wright si McIver s-a demonstrat importanta culturilor politice,la nivelul statelor componente ale SUA,in determinarea structurii coalitiilor politice si a comportamentului alegatorilor individuali.Astfel,pe masura ce unitatile de agregare devin mai mari,plauzibilitatea autoselectiei ca factor determinant al efectelor contextuale devine din ce in ce mai mica. Intr-un alt studiu,Huckfeldt si Sprague au aratat cum campaniile politice potenteaza efectele contextuale efectele sunt mai puternice la finalul campaniei si ca magnitudinea acestei medieri este sistematic diferita la grupuri constituite in functie de caracteristici individuale.In alte lucrari (Grofman; Carmines) se arata ca efectul anterior,numit si efectul Key,poate fi demonstrat in perspectiva temporala. Cu toate acestea,efectul Key este ferit de problema autoselectiei printr-o noua demonstratie. Atunci cand un efect contextual isi are radacinile in ostilitatea politica sau sociala,autoselectia pierde din nou plauzibilitate. Erbring si Young au sustinut ca efectele contextuale ar trebui vazute ca feedback endogen al interdependentei comportamentale,impotrivindu-se astfel ideii existentei unor probleme de autoselectie. De-a lungul timpului au fost aduse argumente care au sustinut existenta unei influente contextuale datorate unor caracteristici sociale comune.

In concluzie,autoselectia nu reprezinta o repudiere a influentei mediului.Oamenii aleg sa faca parte din anumite medii si sa evite altele,dar nici una dintre aceste alegeri nu poate fi interpretata in afara intersectiei dintre individ si mediu.

B.Retele sociale
In timp ce contextele au o structura definita si sunt externe individului,retelele sociale sunt creatiile indivizilor si ale alegerilor acestora.Contextul social este o constrangere impusa de mediu asupra individului si in special asupra pattern-urilor de interactiune sociala ,iar cetatenii pot alege doar dintre alternativele impuse de mediu. Intr-unul din studiile sale Finifter a examinat pattern-urile de interactiune sociala ale lucratorilor in industria de automobile din Detroit si a ajuns la concluzia ca retelele sociale apar ca produse ale unei intersectii intre contextul social impus din exterior si preferintele exogene proprii cetateanului.La nivel particular,structura sociala nu este nici determinata si nici un simplu produs rezidual al preferintei individuale,iar exercitarea alegerii individuale in procesul de construire al unei retele este conditionata contextual. Huckfeldt si Sprague au initiat o serie de analize al caror scop era intelegerea modului in care sunt construite retelele politice si sociale in cadrul unui proces care are loc in timp si care presupune ca indivizii sa aiba contacte repetate cu anumite contexte si sa ia decizii in legatura cu posibilitatea de a utiliza aceste contacte ca sursa de informare politica. Conform analizei lui Downs,indivizii reduc costurile informarii cautand sa utilizeze acele surse de informare care tind sa fie in acord cu propriile lor preferinte politice.In analiza sa,Calvert a ajuns la concluzia ca cetatenii cu o intelegere mai sofisticata a vietii politice sunt mai preocupati sa obtina informatii distorsionate decat informatii obiective.Cererea individuala de informatie nu poate fi inteleasa decat in stransa legatura cu oferta din mediul informational respectiv.Oamenii isi aleg sursele de informare in functie de preferintele lor,iar setul de alternative informationale care sta la dispozitia individului reflecta distorsiunea provenita de la o sursa de mediu. Elementul esential in reconstruirea cetateanului independent este recunoasterea faptului ca atat alegerile individuale,cat si furnizarea informatiei de catre mediu opereaza probabilistic.Respectarea preferintelor politice in costruirea retelelor sociale poate fi destul de costisitoare,in special in cazurile in care e vorba de respectarea unei multitudini de preferinte la o singura alegere.Oamenii reduc aceste costuri prin compromisuri si ajung sa nu mai detina controlul total asupra fluxului de informatii la care sunt expusi.

C.Modele ale influentei


Individualismul metodologic este unul dintre constituentele esentiale ale traditiei sociologiei politice cetateanul si alegerile lui politice reprezinta principalul obiect de studiu in cadrul acestei scoli.Actorul individual este inteles in contextul constrangerilor si oportunitatilor care il inconjoara si care opereaza asupra pattern-urilor de interactiune sociala,asupra modului de obtinere a informatiei politice si asupra formularii alegerii politice. O parte importanta a traditiei sociologice se centreaza pe dezvoltarea,articularea si evaluarea modelelor alternative ale influentei modele care plaseaza individul in centrul actiunii.Traditia sociologiei politice nu impune cu necesitate un anumit mecanism care sa explice procesele politice si sociale.Explicarea comportamentului individual urmareste intelegerea interdependentei dintre cetateni si o intelegere mai completa a reprezentarilor colective ale politicului (Eulau). Conform lui Boudon ,traditia este individualista in accentul pe care il pune pe scopul individual si motivele individuale,dar este in acelasi timp sociologica prin centrarea pe factorii externi individului,care actioneaza luand forma unor constrangeri asupra comportamentului individual. Conform modelului coeziunii sociale a lui Burt, influenta sociala in politica are loc intre oameni cu un respect reciproc ridicat si care impartasesc acelasi climat de opinie normativ.Ulterior s-a demonstrat ca intimitatea si interactiunea din interiorul grupurilor sociale nu determina cu necesitate un grad mai mare de influenta in domeniul comportamentului politic. Comunicarea in afara granitelor grupurilor sociale coezive este relevanta nu numai pentru explicarea comportamentului individual.Daca intimitatea este o preconditie pentru influenta,

reductionismul metodologic nu este o problema serioasa pentru analiza politica.Comunicarea in afara grupurilor sociale coezive este deci importanta,obiectivul analizei politice putand fi extins astfel incat sa includa medii sociale multiple si care se intersecteaza intre ele.Conform lui Granovetter, informatia comunicata prin legaturi slabe tinde sa se disemineze.Intr-o alta ordine de idei, comunicarea sociala care are loc in cadrul unor interactiuni sociale intamplatoare,mai putin intime,poate crea o opinie publica in adevaratul sens al cuvantului o opinie publica ce se extinde dincolo de calculele individualesi de grupurile sociale coezive.

3.Raspunsurile psihologiei politice A. Efectele mass-media


Un punct de interes in primele studii realizate de Columbia University l-au constituit efectele mediatice asuprea cetateanului si asupra alegerilor sale individuale.In acest sens,Kappler descrie aceste eforturi drept modelul efectelor minimale.Drept urmare,impactul mass-mediei asupra politicului este atenuat datorita unei serii de motive: 1) Cetatenii nu dau suficienta atentie mesajului mediatic. 2) Mesajele sunt adesea contradictorii si interminente,avand tendinta de a se anula reciproc. 3) Procesele de la nivel individual atentia selectiva si memorarea bazate pe predispozitii politice preexistente tind sa distorsioneze mesajele mediatice si sa le anuleze astfel efectele. 4) Orice mesaj care gaseste o cale catre individ a fost prelucrat in cadrul patternurilor de interactiune si comunicare sociala. O mare parte din primele studii ale efectelor mass-media s-au centrat pe consecintele politice ale distorsiunilor.Se poate sustine ca mass-media de astazi creeaza un nou tip de distorsiune distorsiunea obiectivitatii.Informatia nedistorsionata clar este dificil de integrat si de incorporat in procesul de luare a deciziilor,fiind mai putin folositoare si avand o influenta mai scazuta. O evolutie semnificativa a cercetarilor asupra mass-mediei s-a realizat cand s-a luat in considerare procesul de stabilire al agendei politice.S-a pornit de la ideea ca influenta mediatica nu presupune doar informarea cetatenilor, ci mai degraba o influenta asupra modului in care percep cetatenii importanta diverselor probleme.De obicei,subiectele care se gasesc in relatarile mediatice sunt considerate importante.De aceea,legatura dintre peisajul politic real si obiectiv al subiectelor si politicilor publice si perceptiile oamenilor asupra acestuia depinde in mod fundamental de ceea ce se relateaza in massmedia. O contributie remarcabila la dezvoltarea cercetarilor interesate de stabilirea agendei politice au avut-o Erbring si colaboratorii sai, care au incercat sa demonstreze existenta unor efecte mediatice conditionate de auditoriu si care sunt inglobate intr-un model al relevantei, specific pentru fiecare problema.Ei au aratat ca receptivitatea fata de agenda mass-media depinde de cei care primesc mesajele,de preocuparile si preferintele personale ale oamenilor. Iyengar si Kinder au realizat niste studii recente in care au pus in evidenta existenta altor forme de influenta mediatica.Totodata,ei au examinat si impactul fenomenului de priming. Iyengar si Kinder sustin ca presa poate predetermina deciziile cetatenilor prin impunerea criteriilor de evaluare.In viziunea lor, efectul de priming are cel mai mare impact atunci cand telespectatorii sunt predispusi,prin existenta unei teorii bine contruite si accesibile,sa vada o conexiune intre responsabilitatile presedintelui si situatia in care se afla tara. Intr-o cercetare ulterioara, Iyengar sustinea ca principalul mod de comunicare caracteristic televiziunii (prezentarea episodica a unor evenimente specifice) incurajeaza atribuirea responsabilitatii pentru aceste probleme mai degraba unor persoane decat unor forte politice si sociale mai largi.In consecinta, Iyengar si Kinder vad indivizii ca victime ale mass-mediei care se afla in afara controlului lor.

B. Rasa si politicul
Intr-un studiu al lor, Carmines si Stimson sustineau ca evolutia relatiilor rasiale este resposabila de transformarile din poilitica Statelor Unite.Huckfeldt si Kohfeld au aratat ca, in acea perioada, apartenenta rasiala a devenit importanta si chiar a surclasat importanta clasei sociale ca principiu de

organizare in politica americana contemporana.Cele doua studii au demonstrat ca, in circumstante sociale,institutionale si de mediu speciale, rasa devine cea mai importanta linie de clivaj politic. Conform lui Carmines si Stimson, politica rasiala devine impornata datorita elitelor politice care aleg un moment propice pentru a plasa problema rasiala pe agenda politica, pe cand, pentru Huckfeldt si Kohfeld, rasa devine mai importanta atunci cand dominatia politica a albilor este amenintata numeric de prezenta negrilor si cand politicienii reusesc sa formuleze apeluri la coalizare care exploateaza cu succes diviziunea rasiala. Studiile lui Abramowitz sunt o replica la cele ale lui Carmines si Stimson si sustin ca importanta politica a rasei este exagerata.Conform teoreticienilor conflictelor de grup, politica rasiala este rezultatul competitiei politice pentru resurse limitate intr albi si negri si este determinata de modul in care actorii politici evalueaza realitatea. Conform tezei rasismului simbolic, conflictul rasial este determinat de prejudecati si de ostilitatea fata de negri. Abordarea conflictului rasial din perspectiva teoriilor conflictului de grup se situeaza in traditia clasica a sociologiei politice, care vede fenomenele macropolitice ca rezultate ale intersectiei dintre scopurile si orientarile individuale, dar si dintre mediul politic si cel social.

C. Tehnici euristice in procesul de luare a deciziilor


Anthony Downs a fost primul analist preocupat de problema informatiei politice in democratiile de masa moderne.El a identificat trei tipuri de costuri implicare in procesul de informare : 1) Costurile de achizitie, necesare colectarii, selectarii si transmiterii datelor. 2) Costurile de analiza, necesare unei analize factuale a datelor. 3) Costurile de evaluare, necesare evaluarii datelor sau analizelor factuale. Cetatenii rationali isi creeaza o serie de simplificari in procesul de colectare si de utilizare a informatiei ce le permit sa ia decizii politice si sa-si formeze preferinte politice chiar si fara a fi perfect informati. Kahneman si Tversky au identificat patru principii euristice fundamentale care permit indivizilor sa se concentreze asupra unui set limitat de informatii in luarea deciziilor. 1) Accesibilitatea se refera la trasaturile cele mai vizibile ale unei situatii de decizie. 2) Reprezentativitatea se refera la probabilitatea ca o anumita informatie sa fie inclusa in clasa de informatii careia ii apartine. 3) Ajustarea se refera la schimbarile survenite la nivelul deciziei dupa formularea raspunsului initial,provizoriu. 4) Simularea poate fi utilizata atunci cand individul nu are la dispozitie informatii relevante si este nevoit sa incerce sa anticipeze consecintele unui anumit scenariu decizional. Brady si Sniderman au studiat euristica preferintelor, care le permite cetatenilor sa faca inferente despre orientarile diferitelor grupuri cu privire la problemele de politica publica. Mondak observa ca aceasta euristica a preferintelor propusa de cei doi autori poate fi inteleasa ca o aplicatie a euristicii ajustarii. Prin utilizarea principiilor euristice,cetatenii realizeaza evaluari relativ informate despre viata politica, pe baza unei cantitati restranse, chiar minimale, de informatie.O data cu interesul pentru investigarea acestor probleme, psihologia politica reuseste sa redea cetatenilor calitatea de actori cu scopuri clare si motivati instrumental, in cadrul procesului politic.