Operator-569 B 88420 F 677

Suport Curs
OPERATOR
INTRODUCERE,VALIDARE ȘI
PRELUCRARE DATE
COD NC: 4133.2.1

Suport Curs Operator
introducere,validare
și prelucrare date
Cuprins

1
și prelucrare date
Introducere
Operatorul introducere, validare şi prelucrare date are atribuţii referitoare la introducerea

pe suport electronic a datelor necesare prelucrărilor electronice. În acest scop, el efectuează o
serie de activităţi importante pentru susţinerea procesului de prelucrare electronica a datelor, din
care se pot menţiona:
- introduce şi validează date pe suport electronic
- gestionează suporţii electronici de date
- asigură conformitatea datelor introduse cu documentele primare
- salvează periodic datelor introduse
- restaurează la nevoie datele salvate
- recuperează informaţii pentru utilizatori, la cererea acestora
- păstrează copiile de siguranţă ale datelor salvate pe suport electronic.
Procesul de lucru în cazul unui operator introducere, validare şi prelucrare date este
corespunzător activităţilor pe care le desfăşoară şi care sunt descrise în cadrul competenţelor
specifice ocupaţiei. Principalele funcţii îndeplinite sunt următoarele:
- gestionarea suporturilor/ dispozitivelor de stocare a datelor/ documentelor
- organizarea activităţii proprii
- utilizarea echipamentelor periferice
- asigurarea securităţii datelor/ documentelor
- introducerea şi validarea datelor
- prelucrarea datelor
- transpunerea datelor pe suport
Ocupaţia implică capabilităţi de comunicare eficientă cu beneficiarii, analiştii,
programatorii, ceilalţi specialişti IT, precum şi cu persoanele din structurile ierarhice de
conducere a le organizaţiei. De asemenea, trebuie respectate atât standardele de protecţie a
mediului şi de securitate şi sănătate în muncă, a normelor generale de protecţia muncii, precum
şi aplicarea procedurilor de calitate, necesare pentru îndeplinirea cu succes a activităţilor.
2
și prelucrare date
Capitolul 1: Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea și

securitatea în muncă și în domeniul situațiilor de urgență
1.1. Transpunerea în practică a prevederilor legale referitoare la sănătatea și
securitatea în muncă
Normele generale de protecţie a muncii cuprind principalele măsuri de prevenire a

accidentelor de muncă şi bolilor profesionale general valabile pentru orice activitate. Măsurile de
prevenire au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare şi/sau îmbolnăviri
profesionale existenţi în sistemul de muncă.
Accidentul de muncă reprezintă vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicaţia
acută profesională care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin trei zile, invaliditate sau
deces. Pentru a fi calificat drept accident de muncă, accidentul trebuie să se producă într-un moment
şi într-un loc în care activitatea persoanei încadrate în muncă să se încadreze în exercitarea
atributelor prevăzute în Contractul de muncă. Persoana accidentată trebuie să execute o sarcină de
muncă, reprezentând, fie obligaţia principală, fie activităţi secundare referitoare la pregătirea
uneltelor, curăţarea maşinilor şi a locului de muncă. De asemenea, se consideră accidente de muncă
şi accidentele produse în următoarele împrejurări:
➢ Accidentul suferit de elevi, studenţi sau ucenici în timpul efectuării practicii profesionale;
➢ Accidentul suferit de cei care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în
cadrul unor activităţi culturale, sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
➢ Accidentul suferit de orice persoană ca urmare a unei acţiuni din proprie iniţiativă pentru
prevenirea sau înlăturarea unui pericol ce ameninţă avutul public sau pentru salvarea de vieţi
omeneşti;
➢ Accidentul suferit de persoane încadrate în muncă în timpul şi pe traseul normal deplasării
de la locul de muncă la domiciliu şi invers;
➢ Accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produc la
sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, ori în alt loc de muncă organizat de
acestea în timpul programului de muncă.
3
și prelucrare date
Refacerile politice, sociale, economice din ultimii ani din tara noastra au determinat si
reevaluarea domeniului securitatii si sanatatii in munca pentru care s-a creat o noua legislatie,
armonizata cu directivele europene, cu conventiile si recomandarile Organizatiei Mondiale a
Muncii. Noua legislatie: Legea 53 / 2003 – Codul Muncii; Legea 319 / 2006 – a securitatii si
sanatatii in munca; H.G. nr. 1425 / 2006 privind aprobarea Normei metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 / 2006; Ordinul nr. 754 / 2006 al
Ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei pentru constituirea comisiilor de abilitare a
serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de
informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca; Legea 108 / 1999 – pentru
infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii si H.G. nr. 767 / 1999 pentru aplicarea Legii 108 / 1999
etc. a introdus sau a dezvoltat concepte care asigura schimbarea modului de abordare a aspectelor
referitoare la asigurarea securitatii si sanatatii in munca. Dintre trasaturile esentiale care
caracterizeaza noua legislatie se pot enunta: intarirea obligatiei angajatorilor de a asigura securitatea
si sanatatea angajatilor prin masuri care iau in consideratie principiile generale de prevenire;
dezvoltarea la nivel national si la nivel de unitate economica a unor politici de prevenire care sa
trateze sanatatea si securitatea angajatilor in munca, luand in considerare tehnologiile, organizarea
muncii, mediul de munca si nu in ultimul rand executantul cu toate cerintele sale; instruirea,
formarea si perfectionarea angajatilor in corelatie cu sarcinile de munca si cu riscurile la care pot fi
expusi; prioritatea masurilor de protectie intrinseca si colectiva fata de cele individuale; instituirea
responsabilitatilor angajatilor fata de propria securitate si sanatate; dezvoltarea capacitatii
institutionale a unor organisme de control si de indrumare a activitatii de prevenire ale statului, care
sa dispuna de mijloace juridice, tehnice, financiare etc. eficace.
Altfel spus, noua legislatie impune intensificarea preocuparilor pentru calitatea de securitate
a echipamentelor tehnice, pentru inlocuirea sau chiar eliminarea substantelor si produselor
periculoase, pentru organizarea ergonomica a locului de munca, pentru cresterea nivelului de
pregatire a lucratorilor si asigurarea participarii acestora la elaborarea si luarea deciziei in domeniul
protectiei muncii si pentru supravegherea sanatatii lucratorilor in munca.
Aceste preocupari sunt sustinute de contextul economic actual marcat de cresterea
importantei calitatilor produselor care implica si calitatea de securitate a acestora si face sa creasca
numarul de organizatii si societati preocupate sa conceapa si sa utilizeze tehnici si instrumente,
4
și prelucrare date
metode si proceduri care sa faciliteze imbunatatirea continua a calitatii si metode de evaluare a

nivelului de securitate.
Sistemul de reglementari din Romania privind cerintele esentiale de securitate si sanatate ale
echipamentelor tehnice, respectiv cerintele minime de securitate si sanatate la locul de munca a
impus si alinierea practicilor noilor organisme create cu cele ale organismelor europene in materie
de securitate si sanatate.
Activitatea de protectie a muncii in Romania urmareste eleborarea si aplicarea unui
ansamblu de masuri menite sa asigure, in toate domeniile de activitate, indeplinirea sarcinilor in
conditii normale de munca fara accidente si imbolnaviri profesionale. Importanta care se acorda
protectiei muncii este relevanta de faptul ca, chiar in Constitutie sunt stabilite principiile de baza ale
protectiei angajatilor, principii care sunt dezvoltate apoi in Legea 319 / 2006 ( legea cadru ).
Legea 319 / 2006 – a securitatii si sanatatii in munca stabileste principiile generale
referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor,
eliminarea factorilor de risc si accidente, informarea, consultarea, participarea echilibrata, instruirea
lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor
principii.
Ea se aplica in toate sectoarele de activitate atat publice cat si private, angajatorilor,
lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor, facand exceptie de la aceste prevederi, cazurile in care
particularitatile inerente ale anumitor activitati specifice din serviciile publice, cum ar fi fortele
armate sau politia, precum si cazurile de dezastre, inundatii si pentru realizarea masurilor de
protectie civila, vin in contradictie cu prezenta lege.
Pentru intelegerea si aplicarea corecta a acestei legi se impune sa se inteleaga corect
termenii si expresiile de baza referitoare la securitatea si sanatatea in munca astfel:
a) lucrator - persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii in
perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca,
cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice;
b) angajator - persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de serviciu cu
lucratorul respectiv si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii;
c) alti participanti la procesul de munca - persoane aflate in intreprindere si/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului, in perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale in
vederea angajarii, persoane care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati in regim de
5
și prelucrare date
voluntariat, precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si persoane

care nu au contract individual de munca incheiat in forma scrisa si pentru care se poate face dovada
prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;
d) reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii
lucratorilor - persoana aleasa, selectata sau desemnata de lucratori, in conformitate cu prevederile
legale, sa ii reprezinte pe acestia in ceea ce priveste problemele referitoare la protectia securitatii si
sanatatii lucratorilor in munca;
e) prevenire - ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate etapele procesului de
munca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul
procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta
sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate,
incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;
g) accident de munca - vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta
profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu
si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori
deces;
h) boala profesionala - afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii,
cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de
suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca;
i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca;
j) echipament individual de protectie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un
lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol
securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a
indeplini acest obiectiv;
k) loc de munca - locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau
unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in
cadrul desfasurarii activitatii;
l) pericol grav si iminent de accidentare - situatia concreta, reala si actuala careia ii lipseste doar
prilejul declansator pentru a produce un accident in orice moment;
6
și prelucrare date
m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii in care
se pregatesc elevii, studentii, ucenicii, precum si somerii in perioada de reconversie profesionala;
n) securitate si sanatate in munca - ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop
asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii
fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul
tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament
de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii, dar ar
fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube
materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii/unitatii, abilitate sa
presteze servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, conform
legii;
q) accident usor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai
acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3
zile;
r) boala legata de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori
determinanti sunt de natura profesionala.
In Romania activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este reglementata de Legea

307 / 2006 – Legea privind apararea impotriva incendiilor. De asemenea a fost emisa H.G. nr.
51/1992 care reglementeaza conditiile tehnice de acordare a autorizatieie de prevenire si stingere
a incendiilor la darea in exploatare cladirilor, precum si constatarea si sanctionarea
contraventiilor la normele de prevenire si stingere a incendiilor.
Potrivit Legii, apararea de incendii a vietii si proprietatii in Romania este o problema de
interes national la care participa administratia publica centrla de specialitate, administratia publica
locala, agentii economic, institutiile publice, celelalte persoane juridice si fizice.
Activitatea de aparare impotriva incendiilor constituie o componenta esentiala a functiei de
conducere in orice unitate economica sau sociala si se desfasoara in conditiile prevazute de lege.
Apararea impotriva incendiilor se realizeaza printr-un ansamblu unitar de masuri, structuri,
reglementari, masuri tehnice si organizatorice, precum si de activitati specifice, destinate prevenirii,
7
și prelucrare date
limitarii consecintelor si stingerii incendiilor. Coordonarea, controlul si indrumarea activitatii

privind apararea impotriva incendiilor pe intreg teritoriul Romaniei este incredintata I.S.V., organ
de specialitate al M.A.I. Resursele umane, materiale si financiare necesare pentru apararea
impotriva incendiilor se prevad si se asigura potrivit legii. Obligatia de a asigura masurile de
aparare impotriva incendiilor revin proprietarului ori persoanei careia i se incredinteaza potrivit
legii spre administrare sau folosire, bunuri apartinand proprietatii publice sau private.
Persoanele fizice si juridice raspund de toate situatiile care pun in pericol viata, integritatea
fizica sau bunurile unei persoane, precum si urmarile negative care decurg din existenta si
functionarea unitatii pe care o detin sau administreaza precum si din activitatea desfasurata ori in
legatura cu aceasta.
Obligatiile persoanelor juridice: sa stabileasca prin dispozitii scrise (hotarare, regulament),
regulile generale si masurile organizatorice referitoare la protectia salariatilor ori a publicului
impotriva pericolelor de incendiu, sa le aduca la cunostinta angajatilor sai si sa le actualizeze ori de
cate ori situatia o impune; sa evalueze riscurile de incendiu si sa decida masurile ce se impun pentru
diminuarea pericolului si limitarea la minimum a consecintelor posibile; sa se asigure ca atat
salariatii sai cat si ai altor unitati angajate in lucrari, primesc instructiunile necesare referitoare la
pericolele existente si la masurile de aparare impotriva incendiilor; sa se asigure ca salariatii sunt
apti sa-si asigure protectia lor sau a altor persoane si sa actioneze corespunzator, in cazul unui
incendiu ori altui eveniment negativ; sa stabileasca si sa asigure salariatii necesari si serviciul de
pompieri pentru punerea in aplicare, controlul si supravegherea masurilor si actiunilor impotriva
incendiilor, precum si mijloacele tehnice specifice de interventie, corelat cu marimea si natura
riscurilor; sa asigure emiterea instructiunilor de prevenire si stingere a incendiilor specifice
activitatilor pe care le organizeaza sau desfasoara, precum si a permiselor prevazute de
reglementarile referitoare la apararea impotriva incendiilor; sa asigure existenta si mentinerea libera
si practicabila a cailor de evacuare, salvare, circulatie si de acces; sa asigure elaborarea planurilor
de actiune si de interventie in caz de incendiu precum si conditiile ca acestea sa fie operabile in
orice moment; sa asigure alarmarea, concentrarea fortelor si mijloacelor proprii, precum si a
serviciilor de pompieri, in caz de incendiu; sa creeze persoanelor imputernicite interventiei
conditiile necesare pentru inspectarea unitatii, pregatirea interventiei, coordonarea si realizarea
actiunilor si masurilor de interventie in caz de incendiu; sa asigure si sa puna la dispozitia fortelor
de interventie chemate in caz de incendiu sau explozie, acele mijloace tehnice si echipamente de
8
și prelucrare date
protectie individuala care sunt specifice conditiilor si riscurilor unitatii sale; sa anunte si sa declare
incendiile la unitatile de pompieri militare si sa puna la dispozitia acestora datele si informatiile in
legatura cu evenimentele produse.
Obligatiile salariatilor: sa-si insuseasca si sa respecte regulile si masurile de prevenire si
stingere a incendiilor care le-au fost prezentate; sa utilizeze corect utilajele, masinile, aparatura,
echipamentele, eneltele si substantele periculoase; sa mentina in stare normala de functionare
dispozitivele de protectie si sa nu efectueze schimbari, manevre sau modoficari arbitrare ale
acestora; sa comunice imediat sefilorsau persoanelor din serviciul de pompieri orice situatie despre
care are motive sa o considere un pericol, precum si orice defectiune a sistemelor de protectie,
prevenire si stingerea incendiilor; sa cunoasca modul de utilizare a mijloacelor si instalatiilor de
prevenire si stingere a incendiilor existente la locul de munca; sa verifice zona de responsabilitate la
terminarea programului de lucru si sa inlature eventualele surse de incendiu depistate; sa actioneze
in caz de incendiu potrivit atributiilor stabilite; sa dea dovada de solicitudine la cererea oricarei
persoane imputernicita cu prevenirea si stingerea incendiilor; sa acorde ajutor oricarui salariat aflat
in situatii de pericol, functie de imprejurare si capacitatile sale.
Obligațiile persoanelor fizice: sa respecte reglementarile de aparare impotriva incendiilor
care i-au fost aduse la cunostinta, iar prin actiunile intreprinse sa nu primejduiasca integritatea
fizica, viata oamenilor, precum si bunurile publice sau private; sa sesizeze autoritatile competente
cand iau cunostinta de existenta unor imprejurari de natura sa provoace incendii; sa anunte
pompierii, in caz de incendiu, sa intervina pentru a acorda ajutor persoanelor aflate in situatii de
pericol si sa contribuie cu posibilitatile si mijloacele de care dispun la limitarea si stingerea
incendiilor.
Importante sunt cunoașterea și folosirea mijloacelor P.S.I
a) Stingatoarele:
- Stingatoare portabile cu pulbere presurizate permanent
- Stingatoare portabile cu spuma mecanica presurizate permanent
- Stingatoare portabile cu dioxid de carbon
- Stingatoare transportabile cu pulbere presurizate permanent
- Stingatoare transportabile cu spuma mecanica presurizate permanent
- Stingatoare transportabile cu dioxid de carbon
b) Racorduri, tevi de refulare si accesorii P.S.I.
9
și prelucrare date
c) Costume anticalonice aluminizate

d) Sisteme antiincendiu
- detectoare optice de fum
- detectoare de temperatura
In raport de clasa de incendiu se folosesc urmatoarele stingatoare:
- pentru clasa de incendiu A (materiale solide – hirtie, lemn, textile, cauciuc, paie etc.) – se
folosesc stingatoare cu pulbere si spuma
- pentru clasa de incendiu B (materiale lichide – benzina, petrol, ulei, alcool, vopsea etc.) – se
folosesc stingatoare cu pulbere, dioxid de carbon si spuma
- pentru clasa de incendiu C (gaze: metan, hidrogen, propan, acetilina etc.) – se folosesc
stingatoare cu pulbere si dioxid de carbon
- pentru clasa de incendiu D (metale: litiu, aluminiu, potasiu, sodiu, magneziu etc.) – se
folosesc numai stingatoare cu pulbere
- pentru clasa de incendiu E (instalatii electrice, intrerupatoare, motoare, transportatoare) – se
folosesc stingatoare cu pulbere si dioxid de carbon
Stingatoarele – sunt recipiente din tabla de otel prevazute cu robinet din alama, cu maner de
sustinere, brat declansator si manometru – indicator de presiune (de lucru = 14 bar; de proba = 25
bar).
- Agentul se stingere – in functie de clasa de incendiu
- Gazul propulsor – azotul – gaz ecologic fara variatii de presiune la variatiile de temperatura
Verificarea stingatorului se face cel putin odata la 30 zile, iar prezenta acului indicator al
manometrului in zona verde confirma functionalitatea acestuia.
1.2. Reducerea factorilor de risc. Respectarea procedurilor de urgență și de

evacuare.
Accidentele de munca sunt accidentele care provoaca vatamarea violenta a organismului,

precum si intoxicarea acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in
indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitatea temporara de munca cel putin
3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.
10
și prelucrare date
Accidentul de munca inseamna suferinte fizice si psihice, pierderi de venituri etc., iar
pentru cei implicati – victime, familie, prieteni, dar si o pierdere de timp de munca pentru firma
in care are loc evenimentul si pentru societate. La nivel mondial, investigatiile facute de B.i.M.
(Biroul International al Muncii) indica un cost direct al accidentelor si bolilor profesionale de
aproximativ 1% din P.I.B. (produsul National Brut), in timp ce pierderile totale datorate acestor
evenimente totalizeaza in tarile dezvoltate 2-4% din P.I.B.
Prevenirea eficienta a accidentelor si a bolilor profesionale se poate realiza numai printr-
o politica adecvata care sa aiba in vedere imbunatatirea continua a performantei si integrarea
managementului de securitate si sanatate in munca in managementul strategic al firmei.
“Omul este masura tuturor lucrurilor “ spunea PROTAGORAS – protejarea fortei de
munca, indiferent de reglementarile legale, trebuie sa fie considerata drept principiu de baza in
activitatea firmei si un obiectiv la fel de important ca si profitul. O asemenea politica trebuie sa
transforme obligativitatea legala a realizarii securitatii si sanatatii in munca intr-o actiune
voluntara, intr-o asemenea vointa a responsabilitatii pentru conditiile de munca a salariatilor.
Criteriul de securitate a muncii trebuie sa apara, cel putin tot atat de important ca si criteriul
economic, conjugat si nu subordonat acestuia.
In sensul prevederilor Legii 319/2006 este considerat accident de munca:
a) accidentul suferit de persoane aflate in vizita in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea
angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public,
inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in tara sau in afara granitelor tarii, in timpul
si din cauza indeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit in cadrul activitatilor culturalsportive organizate, in timpul si din cauza
indeplinirii acestor activitati;
d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie
initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;
e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie
initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat;
f) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la
sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de
11
și prelucrare date
munca organizat de acestia, in timpul programului de munca, si nu se datoreaza culpei exclusive

a accidentatului;
g) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la domiciliul
lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;
h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea unei
sarcini de munca;
i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de
acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata
normala de deplasare;
j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele
de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba imbracamintea personala,
echipamentul individual de protectie sau orice alt echipament pus la dispozitie de angajator, daca
se afla in baie ori in spalator sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere
sau unitate si invers;
k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri
organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegati
pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata si traseul prevazute
in documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul altor
tari, in baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege, incheiate de persoane
juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza indeplinirii indatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a
pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de
practica;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol,
cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet (electrocutare), daca victima se afla in timpul
procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;
12
și prelucrare date
p) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care

indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare a
unei agresiuni.
Clasificarea accidentelor de muncă

In conformitate cu Legea 319/2006 – Legea securitatii si sanatatii in munca, accidentele
de munca se clasifica in raport de urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate in:
a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective – cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din
acceasi cauza.
a. ACCIDENTE CARE PRODUC INCAPACITATE TEMPORARA DE MUNCA ( ITM )

Accidentul care produce incapacitate temporara de munca determina intreruperea
activitatii lucratorului pe o anumita perioada, cu o durata de cel putin 3 zile calendaristice
consecutive, confirmata prin certificat medical ca fiind urmare a accidentului produs. Perioada
de I.T.M. se calculeaza prin insumarea numarului de zile calendaristice consecutive, acordat
imediat dupa producerea accidentului prin certificatul/certificatele medicale, inceput cu prima zi
si terminand cu ultima zi inscrisa in acestea. In cazul in care accidentatul si-a reluat activitatea
dupa o perioada de I.T.M. si, ulterior, apar consecinte asupra sanatatii victimei, confirmate prin
act medical, ca fiind urmare a accidentului suferit, accidentatul va beneficia in continuare de
drepturile ce decurg dintr-un accident de munca.
b. ACCIDENTUL CARE A PRODUS INVALIDITATEA

Accidentul care produce invaliditatea determina pierderea totala sau partiala a capacitatii
de munca, confirmata prin decizie de incadrare intr-un grad de invaliditate, emisa de organele
medicale in drept. In situatia in care, la momentul producerii accidentului consecinta acestuia
este o infirmitate evidenta ( de exemplu – un brat smuls din umar ) evenimetul va fi declarat ca
13
și prelucrare date
accident cu urmari de invaliditate numai dupa emiterea deciziei de invaliditate de catre organele
medicale.
c. ACCIDENTUL MORTAL
Accidentul de munca mortal presupune decesul accidentatului imediat sau dupa un
interval de timp, daca acesta este confirmat in baza unui act medico-legal, ca fiind urmare a
accidentului suferit.
d. ACCIDENTUL COLECTIV
Daca au fost accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceleasi cauze, in
cadrul aceluiasi eveniment.
Raportarea pericolelor care apar la locul de muncă

Orice eveniment va fi comunicat de indata angajatorului, de catre conducatorul locului de
munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia. Angajatorul are
obligatia sa comunice evenimentele, de indata, dupa cum urmeaza:
a) inspectoratelor teritoriale de munca;
b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si
boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate
temporara de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
c) organelor de urmarire penala, dupa caz.
Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza dupa cum urmeaza:
a) de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;
b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul evenimentelor care au produs
invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul
evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la angajatorii
persoane fizice, precum si in situatiile cu persoane date disparute;
c) de catre Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente
deosebite, precum avariile sau exploziile.
14
și prelucrare date
Baza legală
Asigurarea pentru accidentele de munca si boli profesionale se face in baza legii 346/5
iunie 2002 modificata prin O.G. 107/24.10.2003 si face parte din sistemul de asigurari sociale,
garantate de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protectia sociala impotriva
urmatoarelor categorii de riscuri: pierderea, diminuarea capacitatii de munca si decesul ca
urmare a accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
Asigurarea pentru accidentele de munca se fundamenteaza pe urmatoarele principii:
a) asigurarea este obligatorie pentru toti cei ce utilizeaza forta de munca angajata cu contract
individual de munca;
b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiaza de rezultatul muncii prestate;
c) fondul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale se constituie din
contributii diferentiate in functie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care
incheie asigurarea, potrivit prevederilor prezentei legi;
d) cresterea rolului activitatii de prevenire in vederea reducerii numarului accidentelor de
munca si al bolilor profesionale;
e) solidaritatea sociala, prin care participantii la sistemul de asigurare pentru accidente de
munca si boli profesionale isi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru
prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevazute de lege;
f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevazute de lege;
g) asigurarea transparentei in utilizarea fondurilor;
h) repartitia fondurilor in conformitate cu obligatiile ce revin sistemului de asigurare pentru
accidente de munca si boli profesionale prin prezenta lege.
Prin asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, raspunderea civila a
persoanei fizice sau juridice pentru prestatiile prevazute in lege si pentru care s-a platit
contributia de asigurare este preluata de asigurator.
Sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii:
a) persoanele care desfasoara activitati pe baza unui contract individual de munca, indiferent
de durata acestuia, inclusiv functionarii publici;
b) persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul
autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii
15
și prelucrare date
cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi si obligatii sunt
asimilate, in conditiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevazute la lit. a);
c) somerii, pe toata durata efectuarii practicii profesionale in cadrul cursurilor organizate
potrivit legii;
d) persoanele care desfasoara activitati exclusiv pe baza de conventii civile de prestari de
servicii si care realizeaza un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin 3 salarii medii
brute pe economia nationala;
e) ucenicii, elevii si studentii, pe toata durata efectuarii practicii profesionale.
Instruirea angajatului în domeniul sănătații și securității în muncă

Potrivit Legii 319/2006 ( a securitatii si sanatatii in munca ), angajatorul trebuie sa
asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in
domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de
lucru specifice locului de munca si postului sau:
a) la angajare
b) la schimbarea locului de munca sau la transfer
c) la introducerea unui nou echipament de munca
d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru
e) la executarea unor lucrari speciale.
Instruirea trebuie sa fie:
- adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri
- periodic si ori de cate ori este necesar.
Angajatorul se va asigura ca lucratorii care desfasoara activitati in intreprinderea
(unitatea) proprie au primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate si
sanatate in munca, pe durata desfasurarii activitatilor.
Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul sanatatii si securitatii in
munca au dreptul la instruire corespunzatoare, instruire care trebuie sa se faca in timpul
programului de lucru, fie in interiorul, fie in afara intreprinderii (unitatii).
Fiecare lucrator trebuie sa-si desfasoare activitatea in conformitate cu pregatirea si
instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu
expuna la pericol de accidente sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte
16
și prelucrare date
persoane, care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca. In
acest sens, lucratorii au urmatoarele obligatii:
- sa utilizeze corect masurile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de
transport si alte mijloace de productie;
- sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa-l inapoieze
sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;
- sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a
dispozitivelor de securitate proprie, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor
tehnice si cladirilor si sa utilizeze corect aceste dispozitive;
- sa comunice imediat angajatorului sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care
are motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor,
precum si orice deficienta a sistemului de protectie;
- sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca sau angajatorului accidentele suferite de
propria persoana;
- sa coopereze cu angajatorul sau lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face
posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii
sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;
- sa coopereze, atat cat este necesar, cu angajatorul sau lucratorii desemnati, pentru a permite
angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri
pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;
- sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei in domeniul securitatii si sanatatii in munca
si masurile de aplicare a acestora;
- sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.
Acordarea primului ajutor

Cunoasterea notiunilor elementare de acordare a primului ajutor medical constituie atat o
obligatie morala cat si o necesitate.
Statisticile Organizatiei Mondiale a Sanatatii evidentiaza faptul ca 25-30% din totalul
deceselor survenite ca urmare accidentelor rutiere, la locul de munca, pe malul unei ape, in
aglomeratie, etc., se datoreaza nu atat gravitatii leziunilor, cat lipsei unui prim ajutor corect
acordat sau transportului necorespunzator care agraveaza adeseori starea ranitului.
17
și prelucrare date
Eficienta primului ajutor acordat se apreciaza nu dupa graba cu care este evacuata
victima de la locul accidentului, ci dupa urgenta si competenta cu care s-a intervenit pentru
realizarea unor conditii care sa contribuie la salvarea sanatatii si vietii, aplicarea masurilor de
reanimare, protejarea leziunilor si solicitarea echipei de salvare.
Numai cazurile usoare pot fi evacuate de la locul accidentului cu mijloace de ocazie, cele
severe fiind evacuate obligatoriu cu autosanitara, singura capabila sa asigure o asistenta
terapeutica si preventiva calificata.
Algoritmul de baza al acordarii primului ajutor
1. Oricat de impresionant s-ar infatisa tabloul unui accident, personalul de paza nu are voie
sa-si piarda cumpatul;
2. Evaluarea rapid a situatiei ( natura accidentului si numarul victimelor ) si luarea masurilor
de oprire a extinderii agresiunii primare ( explozie, incendiu, inec etc. );
3. Trierea rapida a victimelor, in functie de gravitatea leziunilor si a perturbarilor functionale
pe care le prezinta. De cele mai multe ori victimele unui accident prezinta afectiuni mixte:
lezionale ( plagi, fracturi, hemoragii etc ) si tulburari functinale ( coma, soc etc);
4. La nevoie, victimele se scot cu grija din locul accidentului;
5. Se acorda primele masuri de ajutor, in ordinea: prevenirea asfixiei, combaterea sincopiei
cardio-respiratorii, oprirea hemoragiei si imobilizarea provizorie a fracturilor. Nici un accident,
cu exceptia celor cu hemoragi interne, nu se evacueaza de la locul accidentului inainte de a i se
echilibra functiile vitale (respiratia si circulatia sangvina).
Capitolul 2: Aplicarea normelor de protecție a mediului

2.1 Transpunerea în practică a normelor de protecție a mediului. Acționarea
pentru diminuarea riscurilor de mediu
- acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile de realizare a unui
proiect sau a unei activitati din punct de vedere al impactului asupra mediului;
- arie protejata - o zona delimitata geografic, cu elemente naturale rare sau in procent ridicat,
desemnata sau reglementata si gospodarita in sensul atingerii unor obiective specifice de
18
și prelucrare date
conservare; cuprinde parcuri nationale, rezervatii naturale, rezervatii ale biosferei, monumente
ale naturii si altele;
- atmosfera - masa de aer care inconjoara suprafata terestra, incluzand si stratul de ozon;
- autorizatie de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile si parametrii de
functionare, pentru activitatile existente si pentru cele noi, pe baza acordului de mediu;
- autorizatie pentru activitatea nucleara - act tehnico-juridic prin care autoritatea competenta
de reglementare autorizeaza pe titularul activitatii sa amplaseze, sa proiecteze, sa achizitioneze,
sa fabrice, sa produca, sa construiasca, sa transporte, sa importe, sa exporte, sa primeasca, sa
localizeze, sa puna in functiune, sa posede, sa foloseasca, sa opereze, sa transfere, sa dezafecteze
si sa dispuna de orice sursa de radiatii ionizante, instalatii nucleare sau amenajari pentru
gospodarirea deseurilor radioactive;
- bilant de mediu - procedura de a obtine informatii asupra cauzelor si consecintelor efectelor
negative cumulate, anterioare si anticipate, care face parte din actiunea de evaluare a impactului
asupra mediului;
- biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice si
terestre, precum si dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea
din interiorul speciilor, dintre specii si intre diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii si
intre ecosisteme;
- biotehnologie - aplicatie tehnologica in care se utilizeaza sisteme biologice, organisme vii,
componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea sau modificarea de produse sau procedee
cu folosinta specifica;
- deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizicochimice si structurale ale
componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si productivitatii biologice a
ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea echilibrului ecologic si al calitatii vietii cauzate,
in principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si
valorificarea lor deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului;
- deseuri - substante rezultate in urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu mai pot fi
folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile;
- deseuri periculoase - deseuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive, radioactive
sau altele, care, introduse sau mentinute in mediu, pot dauna acestuia, plantelor, animalelor sau
omului;
19
și prelucrare date
- dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite

posibilitatea generatiilor viitoare de a le satisface pe ale lor;
- echilibru ecologic - ansamblul starilor si interrelatiilor dintre elementele componente ale unui
sistem ecologic, care asigura mentinerea structurii, functionarea si dinamica armonioasa a
acestuia;
- ecosistem - complex dinamic de comunitati de plante, animale si micoorganisme si mediul lor
lipsit de viata, care interactioneaza intr-o unitate functionala;
- ecoturism - practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protectie a mediului;
- efluent - orice forma de deversare in mediu, emisie punctuala sau difuza, inclusiv prin
scurgere, jeturi, injectie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
- emisii - poluanti evacuati in mediu, inclusiv zgomote, vibratii, radiatii electromagnetice si
ionizante, care se manifesta si se masoara la locul de plecare din sursa;
- evaluarea impactului asupra mediului - cuantificarea efectelor activitatii umane si a
proceselor naturale asupra mediului, a sanatatii si securitatii omului, precum si a bunurilor de
orice fel;
- habitat - locul sau tipul de loc in care un organism sau o populatie exista in mod natural;
- mediu - ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate
straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele
naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si
spirituale;
- monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognoza, avertizare si interventie, care are
in vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, in
scopul cunoasterii starii de calitate si semnificatiei ecologice a acestora, evolutiei si implicatiilor
sociale ale schimbarilor produse, urmate de masuri care se impun;
- monument al naturii - specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni
si structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic;
- poluant - orice substanta solida, lichida, sub forma gazoasa sau de vapori ori forma de energie
(radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusa in mediu,
modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor
materiale;
20
și prelucrare date
- prejudiciu - efect cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau
mediului provocat de poluanti, activitati daunatoare sau dezastre;
- program pentru conformare - plan de masuri cuprinzand etape care trebuie parcurse in
intervale precizate prin prevederile autorizatiei de mediu, de catre autoritatea competenta, in
scopul respectarii reglementarilor privind protectia mediului;
- resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite in activitatea
umana: resurse neregenerabile - minerale si combustibili fosili -, regenerabile - apa, aer, sol,
flora, fauna salbatica - si permanente - energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor;
- risc ecologic potential - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care
pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare;
- substante periculoase - orice substanta sau produs care, folosit in cantitati, concentratii sau
conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ pentru om, mediu sau pentru bunurile
materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene,
radioactive;
- sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al unei
activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de
substante radioactive;
- titularul proiectului sau al activitatii - persoana fizica sau juridica, care propune, detine
si/sau gospodareste o activitate economica sau sociala;
- utilizare durabila - folosirea resurselor regenerabile intr-un mod si o rata care sa nu conduca
la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potentialul lor in acord cu necesitatile si
aspiratiile generatiilor prezente si viitoare;
- zona umeda - zona cu exces de umiditate care include mlastini, regiuni inundabile, limane,
estuare si lagune.
Surse de poluare cu praf, cenușă și fum

Exista, in principal, doua grupe de surse generatoare de praf, cenusa si fum, in atmosfera:
surse artificiale si surse naturale.
Sursele artificiale generatoare de praf, cenusa si fum cuprind, in general, toate activitatile
omenesti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazosi.
Sursele artificiale pot fi grupate in doua mari categorii:
21
și prelucrare date
- surse bazate pe arderea combustibililor in scop industrial;

- surse bazate pe arderea combustibililor in scop domestic.
O importanta sursa industriala, in special de praf, o reprezinta industria materialelor de
constructie, care are la baza prelucrarea unor roci naturale (silicati, argile, calcar, magnezit, ghips
etc.).
Din cadrul larg al industriei materialelor de constructii se detaseaza, sub aspectul
impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de baza, care
intra in fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecata cu magme sau cu argile. Sunt
cunoscute şi aplicate doua procedee de fabricare:
- procedeul uscat, in care materiile prime sunt deshidratate, faramitate in mori speciale si
trecute apoi in cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi inalte;
- procedeul umed, in care materiile prime se amesteca cu apa, apoi in stare umeda se macina in
mori speciale, dupa care, partea rezultata este trecuta la randul ei in cuptoare rotative, unde
procesul este acelasi ca la procedeul uscat.
Temperaturile din cuptoare determina mai intai faramitarea materialului, cu formare de
clincher iar apoi, prin macinare, se obtin particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-
zis. Procesele tehnologice descrise produc cantitati mari de praf, in toate verigile lantului
tehnologic: uscatoare, mori de materii prime, cuptoare, procese intermediare. Din uscatoare se
elimina in atmosfera aproximativ 10% din cantitatea introdusa, in mori, 1-3% din cantitatea
prelucrata, in cuptoarele rotative, 10%, iar in procesele intermediare, intre 2 şi 4%. In total se
pierde intre 20 si 25% din materia prima prelucrata la procedeul uscat şi 1045% la procedeul
umed. Praful rezultat din industria cimentului este imprastiat pana la distanta de peste 3 km fata
de sursa, concentratia acestuia in apropierea surselor, variind intre 500 şi 2 000 t/km2/an. Fumul
constituie partea invizibila a substantelor ce se elimina prin cosurile intreprinderilor industriale si
este constituit din vapori de apa, gaze, produsi incomplet arsi (carbune, hidrocarburi, gudroane
etc.) si alte impuritati inglobate si eliberate cu ocazia arderii.
Fumul are o culoare albicioasa daca arderea este completa. Culoarea neagra indica o
ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum si prezentei in cantitate mare a carbunelui si a
funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roscata, cenusie sau bruna, dupa cum carbunele contine
fier, aluminiu sau mangan. Particulele de fum au dimensiuni submicronice (< 0,075). Cenusa
este rezultata in exclusivitate din combustibili solizi. Proportia sa variaza intre 5-15% la antracit
22
și prelucrare date
(carbune superior, deci cu ardere mai completa) si 40-50% la carbunii inferiori (lignit, turba,
etc.). Cenusa se compune din: compusi minerali puternic inglobati in masa carbunelui. In aceasta
categorie sunt cuprinsii de Si, Al, Fe, Ca, Mg si/sau S; impuritati (cenusa mecanica) provenite
din roca in care se afla inglobat zacamantul.Cenusa ramane in cea mai mare parte in focar si este
indepartata prin procedee mecanice sau hidraulice. Restul este antrenat spre cos de catre
puternicul curent de aer format in camera de ardere. In marile centrale termoelectrice, la trecerea
prin cos, cenusa este captata aproape in totalitate.
O alta sursa importanta generatoare, in special, de fum si cenusa, este arderea
combustibililor solizi, lichizi şi gazosi in scop domestic. Astazi, in multe tari in curs de
dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital ca alimentele, iar ca pret, in unele locuri,
inregistreaza un ritm de crestere mult mai mare decat la alimente. Cauza cresterii zi de zi a
pretului este restrangerea suprafetelor de padure. Multe tari care fusesera candva exportatoare de
produse forestiere au devenit importatoare, in masura in care nu s-au preocupat de regenerarea
fondului forestier. In SUA şi India se ard anual circa 130 milioane de tone de lemn de foc; in
SUA aceasta cantitate asigura doar 3% din consumul de energie, in timp ce in India, aceeasi
cantitate asigura circa 25% din consum. Deci, pentru tarile in curs de dezvoltare, lemnul de foc
constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice. Dar nu numai pentru tarile
in curs de dezvoltare consumul de lemn este o necesitate; tari ca Suedia, Danemarca, Finlanda au
ca obiectiv, in politica lor economica, reducerea consumului de petrol si, in compensatie,
cresterea contributiei energetice a lemnului de foc. Chiar in SUA, acolo unde pretul altor surse
de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare spectaculoasa catre folosirea lemnelor de
foc. Se apreciaza, de exemplu, ca in SUA dupa 1973, folosirea energiei obtinute din lemn, in
sectorul casnic, a sporit de doua ori. Vanzarile anuale de sobe, intre 1972 şi 1979, au sporit de
noua ori, iar in 1981 s-au vandut pe teritoriul SUA circa 2 milioane de sobe pentru incalzirea
locuintelor cu lemne. Fumul emis din sobele cu lemne are o culoare albastra-fumurie si contine o
cantitate insemnata de materii organice, care se apreciaza ca pot fi toxice si cancerigene. Tot in
scop domestic se ard astazi, in lume, cantitati enorme de carbuni, petrol si gaze naturale.
Substanțe și deșeuri periculoase

- Poluantii Organici Persistenti (POP) sunt substante chimice care persista în mediul
înconjurator, se bioacumuleaza în organismele vii si prezinta riscul de a cauza efecte adeverse
23
și prelucrare date
asupra sanatatii umane si mediului. Aceste substante intra în mediul înconjurator ca rezultat al
unei activitati antropice.
- Cercetarile stiintifice evidentiaza faptul ca POP cauzeaza efecte daunatoare seminificative
asupra sanatatii umane si mediului înconjurator. Un aspect unic al POP este ca aceste patrund în
lantul alimentar uman, având posibilitatea de a trece de la mama la copil prin placenta si laptele
matern.
- Cele mai importante categorii de POP sunt:
Pesticidele: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex si toxafen
Substantele chimice industriale: hexaclorbenzen, bifenilipoliclorurati
Produsele secundare: dioxinele si furanii.
Radiațiile și sursele de radiații

Materia se compune din elemente, iar elementele se compun din atomi. Atomii contin un
nucleu si un numar oarecare de electroni care au sarcina electrica negativa. Nucleul contine
protoni, cu sarcina electrica pozitiva, si neutroni, fara sarcina electrica. Numarul protonilor este
egal cu numarul electronilor si este numit numar atomic (de exemplu oxigenul are numarul
atomic 8). Masa atomului este practic concentrata in nucleu, numarul de protoni plus neutroni
din acesta se numeste numar de masa. In aceste conditii, speciile de atomi sunt diferentiate dupa
numarul atomic si numarul de masa, sau mai simplu, dupa numele elementului si numarul de
masa. Astfel caracterizati, atomii se numesc nuclizi. De exemplu, Carbonul-12 este un nuclid cu
6 protoni si 6 neutroni, Plurnbul-208 este un nuclid cu 82 protoni si 126 neutroni.
Nuclizii unui element care au numere diferite de neutroni se numesc izotopi (deci
izotopul nu este un sinonim al nuclidului). Hidrogenul, de exemplu, are 3 izotopi: hidrogen-1,
hidrogen-2 numit si deuteriu si hidrogen-3, numit si tritiu. Nuclizii pot fi stabili sau instabili. Din
cei circa 1700 nuclizi cunoscuti, aproximativ 280 sunt stabili, restul se transforma in mod
spontan in nuclizii altui element iar in timpul transformarii emit radiatie. Aceasta proprietate se
numeste radioactivitate, transformarea se numeste dezintegrare, iar nuclidul spunem ca este un
radionuclid. De exemplu, Carbonul-14 este un radionuclid care se dezintegreaza in Azot-14, care
este stabil, iar Bariul-140 se dezintegreaza in radionuclidul Lantan-140 iar acesta, la randul sau,
in nuclidul stabil Ceriu-140.
24
și prelucrare date
Radiatiile emise de radionuclizi sunt: particule a, particule b si fotoni g. Un alt tip de

radiatie este si radiatia X, care se produce in urma bombardari cu electroni a unei tinte metalice
aflate in vid. Radiatule X au proprietati similare cu radiatiile Y.
Tot in categoria radiatiilor mai pot fi inscrise radiatiile cu neutroni. Neutronii sunt
eliberati de nuclizi, de obicei, in urma bombardarii cu particule a sau b.
Surse de poluare radioactiva

Sursele de radioactivitate se pot grupa in doua categorii:
a. surse artificiale;
b. surse naturale. 32364gnr86rcq2h
a) Principalele surse artificiale de poluare radioactiva sunt urmatoarele:
a.10. accidentele si deseurile de la reactoarele nucleare;
a.20. tratamentele medicale ce utilizeaza radiatii sau radionuclizi
a.30. diferite activitati profesionale.
a.10. Reactorii nucleari au fost folositi pentru producerea energiei inca din anii '50.
Exista, practic, doua tipuri de reactori : reactori termici si reactori rapizi. In reactorii termici
frecvent utilizati - se fo1oseste uraniu, care este alcatuit din nucleele a doi izotopi: uraniu-235
(0,7%) Si uniniu-238 (99,3%). Cand Un neutron termic patrunde intr-un nucleu de uraniu-235 se
produce fisiunea acestuia din urma cu o mare eliberare de energie, de alti neutroni 5i de radiatii 7.
Neutronii rezultati din fisiune sunt rapizi Si nu sunt tot atat de capabili de a produce noi fisiuni.
Din acest motiv, neutronii emisi in urma fisiunii uraniului-235 sunt incetiniti, facandu-i sa
semnat Ia Moscova tratatul de interzicere a experientelor cu arma nucleara, cu exceptia celor
subterane, marile puteri an efectuat circa 510 teste nucleare in atmosfera: circa 300 S.U.A., 180
fosta URSS, 25 Marea Britanie si 4 Franta. Pana in anii 1985, Franta si China, singurele
nesemnatare ale tratatului, au mai explodat in atmosfera 40 si respectiv 25 bombe nucleare.
Energia eliberata in testele efectuate pana in 1963 a fost de cateva ori mai mare decat a
tuturor explozivilor folositi in al doilea razboi mondial, sau a 20-a parte din puterea exploziva
nucleara acumulata in arsenalele americane si sovietice in 1981 (exprimata in combustibil
exploziv conventional aceasta putere a fost de 600 megatone). In acelasi timp, aproximativ 10 t
plutoniu ,,neexplodat" s-a vaporizat si dispersat in atmosfera.
25
și prelucrare date
Exploziile nucleare sovietice, desi mai putine, au avut o putere dubla fata de cele
americane (450 megatone fata de 150), cea mai teribila bomba sovietica fund de aproximativ 4
000 de ori mai puternica decat ,,Little boy", folosita impotriva Japoniei.
Dupa 1963, testele cu arme nucleare an continuat in subteran. Din 1963 pana in 1980, Statele
Unite au mai efectuat cam 400 teste subterane cu bombe atomice, iar fosta Uniune Sovietica 300,
dar cu o putere exploziva mult mai mare.
La nivelul anului 1963 se apreciaza ca radionuclizii, proveniti de la testele cu arme
nucleare, au produs o iradiere suplimentara anuala de 430 mSv pe individ, in aproape intreaga
emisfera nordica (majoritatea exploziilor au fost efectuate in aceasta emisfera). Dupa acest an,
valoarea iradierii suplimentare a scazut substantial, pana la momentul Cernobal.
a.20. In clinici si spitale radiatiile sunt folosite:
- la radiografii;
- in scop terapeutic;
- in scopuri de investigatie.
La radiografii se folosesc, in special, radiatiile X (Rontgen). o radiografie a toracelui va
transfera plamanului un echivalent al dozei de 20 mSv. In scop terapeutic se utilizeaza iradierea
pentru distrugerea tesuturilor tumorale maligne. Frecvent folosite sunt radiatule X de mare
energie sau radiatule gama date de sursele Cobalt-60. In scop terapeutic sunt necesare valori ale
dozei absorbite foarte mari, ajungand pana la cativa zeci de gray. Se mai folosesc fascicule de
neutroni si radiatiile ionizante.
a.30. Radiatia artificiala este folosita in multe ramuri ale activitatii omenesti. De exemplu,
in industrie este folosita pentru controlul proceselor si a calitatii produselor, iar in scop de studiu,
este folosita in institute de cercetare si invatamant superior. Tot aici trebuie inclusa si activitatea
medicilor sau a personalului sanitar care lucreaza cu radiatii. La acestea trebuie adaugate dozele
pe care le primeste omul Si de la ceasurile luminate cu substante radioactive sau de la televizoare
(televizoarele moderne sunt bine ecranate).
b) Problema radiatiilor nu este numai o consecinta a progresului tehnic-stiintific al
omului modern. Radiatia a existat intotdeauna in natura. Dupa opinia unor oameni de stiinta,
radiatia cosmica a avut o mare importanta in evolutia vietii pe Pamant. Astfel, aparitia reptilelor
gigantice precum 5i evolutia ulterioara a speciilor animale Si vegetale este pusa, de multi
cercetatori, sub semnul influentei exercitate de radiatia cosmica primita de pamant, din univers.
26
și prelucrare date
Practic, exista doua componente ale iradierii naturale: o componenta cosmica si una telurica.
Originea radiatiei cosmice este inca neclara. Unii specialisti sunt de parere ca ar veni din
galaxia noastra, a1si ca ar veni din afara ci. Soarele contribuie mai ales in perioadele de eruptii
solare.
Radiatia cosmica patrunde in cantitate mai mare pe la poli decat pe la ecuator. De
asemene, oamenii si animalele care traiesc in munti, la mari altitudini, sunt mai expusi la acest
tip de radiatie decat cei aflati Ia nivelul mani.
Radiatia telurica provine din faptul ca toate materialele din scoarta pamantului sunt
radioactive. Se crede ca miscarile scoartei sunt cauzate 5i de radioactivitatea naturala. Cele mai
raspandite elemente radioactive din sol si roci sunt: uraniul, toriul si potasiul-40.
Actiunea fiziologica a radiatiilor
In general, efectele vatamatoare ale radiatiilor se impart in:
10. efecte somatice, care pot la randul lor fi: imediate, cronice Si intarziate;
20. efecte genetice.
Efectele somatice dau asa-numita boala de iradiere care se manifesta prin urmatoarele
sindroame imediate:
- sindromul gastro-intestinal, manifestat prin greata, vomitari, diaree.
Intre efectele somatice cronice se inscriu: depresiuni hematopoetice, sterilitate, tulburarea
vederii (cataracte), alopecia (caderea parului). Ca efecte intarziate se releva: scurtarea vietii si
aparitia neoplasmelor in diferite forme (frecvent cancer epiteliar si pulmonar).
Gravitatea bolii de iradiere depinde de echivalentul dozei.
Tinand cont ca un mediu sanatos este esential pentru asigurarea prosperitatii si calitatii
vietii si de realitatea ca daunele si costurile produse de poluare si schimbari climatice sunt
considerabile, Guvernul Romaniei promoveaza conceptul de de-cuplare a impactului si
degradarii mediului de cresterea economica prin promovarea eco-eficientei si prin interpretarea
standardelor ridicate de protectia mediului ca o provocare spre inovatie, crearea de noi piete si
oportunitati de afaceri.
Avand ca obiective principale intarirea structurilor administrative, ca element de baza
pentru construirea unui sistem solid de management de mediu si contributia la dezvoltarea
durabila, activitatea Guvernului Romaniei in acest domeniu se va concentra pe urmatoarele
prioritati: integrarea politicii de mediu in elaborarea si aplicarea politicilor sectoriale si
27
și prelucrare date
regionale; evaluarea starii actuale a factorilor de mediu si fundamentarea unei strategii de

dezvoltare pe termen lung in domeniul mediului, al resurselor regenerabile si neregenerabile;
Intarirea capacitatii institutionale in domeniul mediului; Ameliorarea calitatii factorilor de mediu
in zonele urbane si rurale; Extinderea retelei nationale de arii protejate si rezervatii naturale,
reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului romanesc, redimensionarea ecologica si
economica a Deltei Dunarii; Intarirea parteneriatului transfrontalier si international cu institutiile
similare din alte tari in scopul monitorizarii stadiului de implementare a intelegerilor
internationale; Elaborarea strategiilor de protejare a cetatenilor impotriva calamitatilor naturale,
accidentelor ecologice si expunerii in zone cu risc ecologic; Intarirea parteneriatului cu
organizatiile neguvernamentale in procesul de elaborare si aplicare a politicilor publice in
domeniu. Pentru protejarea si exploatarea echilibrata a resurselor mediului, Guvernul Romaniei
va actiona pe urmatoarele directii:
1. Integrarea politicii de mediu in elaborarea si aplicarea politicilor sectoriale si

regionale, prin:
– statuarea Ministerului si a Agentiei Nationale de Mediu intr-o pozitie de decizie care sa
intersecteze orizontal toate politicile sectoriale (industrie, energie, transporturi, agricultura,
turism, politici regionale, administratie locala, sanatate);
– introducerea efectiva a evaluarii de mediu ca mecanism de integrare pentru politicile nou
formulate si formularea unor indicatori de masurare efectiva a progreselor inregistrate in cazul
strategiilor si politicilor existente;
– intensificarea actiunilor de integrare a politicii de mediu in cinci sectoare prioritare cu impact
semnificativ asupra mediului, respectiv: industrie, energie, transport, agricultura si turism, prin:
· aplicarea standardelor comunitare privind procesele de productie si produsele;
· intarirea dialogului cu agentii economici din industrie si incurajarea promovarii de catre acestia
a schemelor voluntare de management de mediu si a altor forme de auto-reglementare;
· imbunatatirea managementului resurselor, in vederea reducerii utilizarii acestora si cresterii
competitivitatii produselor pe piata;
· imbunatatirea eficientei energetice si promovarea utilizarii energiilor regenerabile;
· imbunatatirea planificarii, managementului si utilizarii infrastructurilor si facilitatilor de
28
și prelucrare date
transport, prin includerea costurilor reale legate de infrastructura si mediu in politicile de

investitii, pe de o parte si in costurile pentru utilizatori, pe de alta parte;
· dezvoltarea transportului public si imbunatatirea competitivitatii acestuia;
· innoirea parcului auto si incurajarea utilizarii combustibililor mai putin poluanti;
· utilizarea durabila a resurselor naturale si promovarea unei agriculturi si dezvoltari rurale
durabile;
– asigurarea fondurilor necesare, inclusiv prin utilizarea Fondului de Mediu, pentru realizarea
investitiilor de mediu necesare indeplinirii angajamentelor asumate de Romania in procesul de
negociere a Capitolului 22 al acquis-ului comunitar, in special pentru implementarea directivelor
UE costisitoare, legate de controlul poluarii industriale, calitatea apei, managementul deseurilor,
calitatea aerului;
– promovarea progresiva a instrumentelor economice pentru implementarea politicilor de mediu.
2. Evaluarea starii actuale a factorilor ecologici si fundamentarea unei strategii de

dezvoltare pe termen lung in domeniul mediului, al resurselor regenerabile si
neregenerabile, prin:
– elaborarea in cadrul unui Program National a parametrilor de evaluare a starii factorilor
ecologici la nivelul existent in prezent (pe baza studiilor generale de incarcare a factorilor de
mediu: aer, apa, sol, vegetatie, fauna);
– elaborarea si aplicarea unei strategii sustenabile in domeniul calitatii mediului.
3. Intarirea capacitatii institutionale in domeniul mediului, prin:

– asigurarea resurselor financiare si umane la nivelul autoritatilor centrale, regionale si locale de
mediu, conform obligatiilor asumate in cadrul negocierilor cu CE a Capitolului 22 – Mediu;
– reunificarea Garzii de Mediu cu Agentiile de Mediu, pastrandu-se caracterul deconcentrat al
acesteia;
– asigurarea necesitatilor de instruire a personalului autoritatilor centrale, regionale si locale de
mediu in vederea asigurarii implementarii si controlului eficient al conformarii cu legislatia de
mediu;
– utilizarea transparenta a fondurilor de preaderare acordate de UE prin programele PHARE,
ISPA şi SAPARD, concomitent cu accelerarea ritmului de absorbtie a acestor fonduri;
29
și prelucrare date
– asigurarea resurselor financiare si umane pentru dezvoltarea autoritatii de management a

fondurilor structurale si de coeziune la nivel central si a structurilor intermediare la nivel
regional, pentru programul operational de mediu;
– asigurarea capacitatii de atragere si utilizare a fondurilor structurale si de coeziune dupa 2007,
prin dezvoltarea pana la acea data a unui portofoliu de proiecte in pregatire.
4. Ameliorarea calitatii factorilor de mediu in zonele urbane si rurale, privind:

· Imbunatatirea calitatii aerului prin:
- punerea in aplicare a Strategiei si a Planului de actiune pentru protectia atmosferei si sistemelor
de monitorizare in sectorul calitatii aerului;
- realizarea evaluarilor preliminare privind calitatea aerului la nivel regional si pe baza acestora a
programelor/planurilor de imbunatatire a calitatii aerului;
- finalizarea transpunerii legislative in domeniu instalatiilor mari de ardere si promovarea
legislatiei privind stabilirea plafoanelor nationale de emisie pentru anumiti poluanti;
- implementarea masurilor prevazute in Programul National de Reducere a Emisiilor provenite
de la instalatiile mari de ardere;
- dezvoltarea Sistemului National de Monitorizare a Calitatii Aerului si a Sistemului National de
Inventariere a Emisiilor de Poluanti in Aer;
- asigurarea calitatii corespunzatoare a benzinei si motorinei si operationalizarea sistemului de
monitorizare calitativa si cantitativa pentru benzina si motorina;
Imbunatatirea si implementarea programului national de management al deseurilor, prin:
- dezvoltarea unui sistem integrat de management al deseurilor solide in localitatile urbane si
rurale, inclusiv implementarea sistemelor de colecta selectiva si valorificare a deseurilorsi
ambalajelor la nivelul persoanelor fizice si a agentilor economici;
- constituirea parteneriatelor de tip public-privat in ceea ce priveste reducerea, refolosirea si
reciclarea deseurilor, tratarea corespunzatoare a deseurilor periculoase (incinerare, depozitare);
- elaborarea planurilor regionale de gestionare a deseurilor, inclusiv evaluarea situatiei actuale,
elaborarea prognozelor pasive si a obiectivelor generale si specifice pentru fiecare regiune,
stratificarea hartilor prin care sa se identifice viitoarele locatii posibile ale facilitatilor de
gestionare a deseurilor;
30
și prelucrare date
- infiintarea Laboratorului National de Referinta pentru deseuri si a laboratoarelor regionale

pentru analiza deseurilor;
- finalizarea transpunerii reglementarilor comunitare privind depozitarea si incinerarea
deseurilor;
- completarea cadrului legislativ privind deseurile din industria dioxidului de titan, a vehiculelor
uzate si a echipamentelor electrice si electronice, precum si a substantelor periculoase din
acestea;
· Managementul resurselor de apa, in conformitate cu regimul impus de Acordurile, Protocoalele
si Conventiile la care Romania este parte si a rezultatelor negocierilor cu CE. Aceasta se va
realiza prin:
- elaborarea Programului de reactualizare a standardelor si reglementarilor tehnice privind
constructia si exploatarea sistemelor de colectare si a statiilor de epurare a apelor uzate
orasenesti;
- elaborarea planurilor de management a bazinelor hidrografice pe baza caracteristicilor acestora,
impactul activitatii umane asupra starii apelor, analiza economica a utilizarii apelor, calitatea
apei potabile si a apei de imbaiere;
- amendarea legislatiei privind condiţiile de descarcare in mediul acvatic a apelor uzate;
- stabilirea obiectivelor de calitate aplicabile apelor marine;
- identificarea, catalogarea si monitorizarea apelor salmonicole;
- asigurarea alimentarii cu apa a localitatilor urbane si rurale la standarde europene, prin
realizarea lucrărilor de distributie a apei si/sau modernizare a celor existente si a statiilor de
tratare aferente;
- contractarea, implementarea si finalizarea proiectelor de alimentare cu apa, reabilitare a
sistemelor de canalizare si punere in functiune a statiilor de epurare finantate din fonduri ISPA
(Bacau, Brasov, Bucuresti, Buzau, Piatra Neamt, Pitesti, Sibiu, Satu-Mare);
- pregatirea unui portofoliu de proiecte, asigurand documentatiile si studiile necesare, pentru
modernizarea si constructia sistemelor de alimentare cu apa, a statiilor de tratare, sistemelor de
canalizare si a statiilor de epurare pentru localitatile urbane eligibile a fi finantate din fondurile
ISPA si SAMTID si a celor rurale din SAPARD, in vederea asigurarii capacitatii de absorbtie a
fondurilor respective;
· Controlul poluarii industriale prin:
31
și prelucrare date
- infiintarea centrului de coordonare, informare si reactualizare a documentelor BAT (cele mai

bune tehnici disponibile) pe sectoare de activitate;
- realizarea si/sau reactualizarea inventarelor nationale, regionale si locale ale instalatiilor care
intra sub incidenta, prevenirea si controlul integrat al poluarii;
- realizarea Registrului de Poluanti Emisi (EPER) la nivel national, regional si local, in
conformitate cu cerintele UE;
- elaborarea si aprobarea programelor de reducere progresiva a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi
de azot si pulberi in vederea atingerii valorilor limita de emisie stabilite de standardele UE;
- finalizarea transpunerii si accelerarea implementarii legislatiei privind limitarea emisiilor de
compusi organici volatili provenite din utilizarea solventilor organici in anumite activitati si
instalatii;
- controlul accidentelor majore care implica substante periculoase;
- accelerarea procesului de introducere a etichetelor ecologice si incurajarea sectorului privat
privind introducerea sistemelor de management de mediu si a auto-monitorizarii emisiilor.
Managementul substantelor chimice si monitorizarea organismelor modificate genetic si
interzicerea folosirii pe teritoriul Romaniei a celor periculoase pentru sanatatea populatiei, prin:
- transpunerea si implementarea legislatiei privind evaluarea si controlul riscului chimicalelor
periculoase pentru sanatatea umana si mediu;
- dezvoltarea cadrului national de biosecuritate pentru implementarea Protocolului de la
Cartagena (Legea nr. 59/2003);
- reactualizarea inventarului substantelor active utilizate in produsele biocide existente plasate pe
piata in Romania;
- implementarea Planului National de Management al Halonilor;
- dezvoltarea laboratoarelor autoritatilor locale/regionale de mediu pentru determinarea
continutului de asbest din efluenti lichizi si gazosi in zonele in care exista agenti economici care
utilizeaza asbestul in procesul de productie;
- asigurarea cadrului legislativ privind transportul peste frontiera a modificate genetic, urmarirea
si etichetarea acestora si a produselor alimentare si furajelor produse din organisme modificate
genetic;
- constituirea unui Catalog national al organismelor modificate genetic acceptate pe teritoriul
Romaniei, accesibil populatiei;
32
și prelucrare date
- crearea si dezvoltarea laboratoarelor specializate in detectarea organismelor modificate genetic;

- participarea la Mecanismul Privind Schimbul de Informatii in Domeniul Biosecuritatii
(Biosafety Clearing House);
· Schimbarile Climatice prin:
- elaborarea Strategiei Nationale si a Planului National de Actiune in domeniul schimbarilor
climatice;
- asigurarea capacitatii institutionale prin infiintarea la nivelul autoritatii centrale de mediu a
Unitatii de Schimbari Climatice pentru dezvoltarea reglementarilor specifice necesare
implementarii strategiei si planului de actiune in domeniu, conform obligatiilor asumate in
procesul de negociere cu CE;
- evaluarea impactului transpunerii in legislatia nationala a reglementarilor comunitare privind
comercializarea permiselor de emisii de gaze cu efect de sera asupra sectorului industrial, in
principal a celui energetic, dupa 2007, in vederea asigurarii statului de participant real pe Piata
Europeana de Carbon a Romaniei;
- infiintarea Sistemului National pentru estimarea emisiilor antropice la surse si a retinerilor prin
absorbtie a gazelor cu efect de sera;
- elaborarea Registrului National de emisii de gaze cu efect de sera;
- estimarea emisiilor viitoare de gaze cu efect de sera;
- dezvoltarea proiectelor de tip “implementare in comun” care sa vizeze reducerea emisiilor de
gaze cu efect de sera, prin imbunatatirea eficientei energetice in producerea de energie si caldura
si transformarea unor industrii utilizatoare de combustibili fosili, in utilizatoare de biomasa,
utilizarea altor surse de energie regenerabila;
- realizarea Programului National de prevenire si combatere a eroziunii solului, instituirea
sistemului de protectie, ameliorare si utilizare durabila a solurilor si monitorizarea zonelor
afectate de seceta si desertificare, in conditiile schimbarilor climatice – adoptarea unei noi legi.
5. Extinderea retelei nationale de arii protejate si rezervatii naturale, reabilitarea

infrastructurii costiere a litoralului romanesc, redimensionarea ecologica si economica a
Deltei Dunarii, prin:
– modificarea Anexei la Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor protejate, conservarea
habitatelor naturale a florei si faunei salbatice;
33
și prelucrare date
– asigurarea unui management performant la nivelul cerintelor UE si al conventiilor la care

Romania este parte, a retelei nationale de arii protejate;
– finalizarea cadastrului tuturor ariilor protejate si utilizarea acestor date in inventarierea siturilor
Natura 2000 in Romania;
– realizarea bazelor de date privind speciile de flora si fauna salbatica si habitatele naturale de
interes comunitar existente in Romania;
– pregatirea listei cu situri propuse sa faca parte din reteaua Natura 2000, de interes comunitar, si
desemnarea zonelor special protejate;
– extinderea ariilor naturale declarate arii speciale de conservare si infiintarea de noi arii
protejate pe ecosisteme in principalele zone bioclimatice;
– protectia ecosistemului Dunare-Delta Dunarii-zona teritoriala a Marii Negre, prin crearea unei
infrastructuri la nivelul cerintelor UE privind folosirea ecosistemelor, monitorizarea riguroasa a
surselor de poluare si masuri pentru diminuarea acestora;
– redimensionarea ecologica si economica a Deltei Dunarii, in scopul protectiei pe termen lung a
acestui ecosistem si a dezvoltarii economice si sociale in conformitate cu Conventia
Internationala a Deltei Dunarii.
6. Intarirea parteneriatului transfrontalier si international cu institutiile similare

din alte tari in scopul monitorizarii stadiului de implementare a intelegerilor
internationale, prin:
– realizarea de Conventii, Acorduri si Cooperari Bilaterale si Multilaterale in domeniul
Protectiei Mediului la nivel european si mondial in vederea valorificarii oportunitatilor si
facilitatilor de asistenta tehnico-financiara institutionala si stiintifica si identificarii unor
posibilitati de finantare a proiectelor de refacere a mediului;
– respectarea cerintelor de nortificare, raportare asumate de Romania ca Parte in diferite
Conventii, Protocoale si Acorduri internationale;
– asigurarea cadrului institutional stabilit prin diferite acorduri bilaterale si multilaterale in
vederea asigurarii respectarii implementarii conventiilor care reglementeaza poluarea
transfrontiera, prevenirea si reducerea acesteia (Conventia de la Espoo privind evaluarea
impactului asupra mediului in context transfrontiera, Conventia de la Aarhus privind accesul la
informatie, participarea publica la luarea deciziilor si accesul la justitie in probleme de mediu,
34
și prelucrare date
Conventia de la Helsinki privind accidentele industriale cu impact semnificativ asupra mediului

in context transfrontiera).
7. Elaborarea strategiilor de protejare a cetatenilor impotriva calamitatilor

naturale, accidentelor ecologice si expunerii in zone cu risc ecologic, prin:
– adoptarea de urgenta a noii legi a protectiei civile;
– implementarea sistemului CECIS (Sistem Comunitar de Comunicatii si Informatii de Urgenta)
prin operationalizarea si functionarea Centrului National de Informare si Comunicare pe linie de
protectie civila, care sa asigure sistemul de comunicatii precum si alarmarea populatiei in caz de
dezastru;
– operationalizarea echipelor nationale de protectie civila;
– Program National de impadurire a minimum 1% din Fondul Forestier National pe perioada
2005-2008, pentru extinderea suprafetei de paduri, combaterea eroziunii solului, diminuarea
riscului de inundatii si ameliorarea climatului;
– Program National de creare a perdelelor de protectie a campului, a cailor de comunicatie si a
asezarilor umane (infiintarea a minim 500 de km/an perdele forestiere);
– amenajarea bazinelor hidrografice in scopul diminuarii inundatiilor;
– elaborarea de norme stricte in ceea ce priveste amenajarile pentru construirea sau protejarea
haldelor (de cenusa, steril), a batalurilor (reziduuri petroliere, reziduuri provenite de la industria
neferoasa) si a standardelor ecosistemelor similare pe plan mondial.
8. Intarirea parteneriatului cu organizatiile neguvernamentale in procesul de

elaborare si aplicare a politicilor publice in domeniu, prin:
– acordarea unei atentii prioritare educarii ecologice a populatiei prin conceperea si
implementarea unui plan national de actiuni pentru sensibilizarea si constientizarea publicului
fata de problematica protectiei mediului;
– implementarea cerintelor Conventiei de la Aarhus cu privire la accesul la informatie,
participarea publicului la luarea deciziilor si accesul la justitie in probleme de mediu, prin
definitivarea cadrului legislativ, introducerea unui sistem informatizat la nivel central, regional si
local privind gestionarea informatiei de mediu.
35
și prelucrare date
Capitolul 3: Aplicarea procedurilo de calitate

3.1 Identificarea cerințelor de calitate specifice
Cultura calitatii în societatea contemporana a determinat aparitia unor modele de

management corespunzatoare. Managementul calitatii este parte componenta a stiintei
managementului dar si a managementului operational al firmelor si organizatiilor.
Introducerea în practica a tehnicilor managementului calitatii produce modificari în
cadrul organizatiilor, atât în ceea ce priveste organizarea procesuala si structurala
(compartimentele de asigurare a calitatii ce au aparut pe lânga controlul tehnic de calitate,
cercurile calitatii, servicii de audit si controlling, echipe transfunctionale) cât si în ceea ce
priveste mentalitatile managerilor si executantilor, pozitia clientilor, pozitia proceselor unul fata
de altul, etc. Calitatea nu mai trebuie doar verificata, ci produsa.
Calitatea produselor software – particularitati
Daca societatea contemporana este o societate a calitatii, atunci ea este, în aceeasi
masura, o societate a informatiei si a thenologiei informatiei. În industria de software, întâlnim
aceeasi concentrare pe produs a conceptiei, executiei, asigurarii si verificarii calitatii, ca în faza
preindustriala, dar, pe de alta parte, datorita complexitatii produsului rezultat, exista grupul de
executanti, împartit în colective sau indivizi specializati, care actioneaza pe parcursul unor
înlantuiri de faze (ciclu de viata). Modelul de productie în industria software este un model de
“productie a proiectelor”. Particularitatea consta în faptul ca activitatile desfasurate pot fi
specifice unei anumite faze a ciclului de viata, sau pot fi independente de fazele ciclului de viata
[ISO2].
Importanta calitatii produselor software rezida în cel putin trei aspecte: erorile din
programele de aplicatie pot fi fatale în anumite domenii unde vietile oamenilor depind de
acestea; aceste erori pot provoca pierderi financiare, materiale si tot felul de alte tipuri de
insatisfactii sau pierderi; daca în domeniul produselor hardware costurile au o tendinta generala
36
și prelucrare date
de scadere, în domeniul dezvoltarii de software, desi productivitatea a crescut substantial, nu se

înregistreaza si o scadere a costurilor care sa duca la aceeasi tendinta. Acest ultim aspect se
datoreaza particularitatilor prin care calitatea se manifesta în domeniul produselor software, asa
cum sunt ele relevate în [BARO1]:
- comportamentul instructiunilor nu se deterioreaza în timp;
- erorile sunt provocate de folosirea sau combinarea incorecta a componentelor elementare, si nu
de aceste componente în sine;
- interactiunile dintre componentele unui program sunt, mai complexe, mai ales daca acestea
ruleaza în cadrul unor aplicatii complexe;
- erorile exista deja în program, ele sunt eliminate cu timpul, prin depanare, deci programul se
îmbunatateste prin trecerea timpului;
- eliminarea unei erori nu da siguranta ca sa diminuat numarul total de erori cu o unitate;
- non-calitatea programelor poate fi atribuita în întregime greselilor umane, de proiectare,
conceptie, programare, documentare.
Un manager preocupat de calitatea produselor software trebuie sa posede, conform
[WEI2], anumite abilitati speciale si chiar calitati native, cum ar fi: sa observe ce se întâmpla si
sa înteleaga semnificatia propriilor observatii; sa se poata comporta si sa poata actiona congruent
în situatii interpersonale dificile, chiar si când este derutat, suparat sau speriat; sa poata întelege
situatiile complexe. Aceasta ultima abilitate permite sa se poata planifica un proiect si apoi sa se
observe si sa se actioneze astfel încât proiectul sa decurga conform planului sau sa poata fi
modificat conform cerintelor si schimbarilor aparute pe parcurs.
Calitatea produselor software este definita în [BARO3] ca masura în care acestea satisfac
cerintele utilizatorilor prin caracteristici tehnice, economice si psiho-sociale.
Aceasta definitie se bazeaza pe doua concepte care, puse în legatura, dau masura calitatii
unui produs software, si anume cerintele utilizatorilor si caracteristicile produsului.
Principii de proiectare a proceselor de dezvoltare software
Masura fundamentala a oricarui proces cu feedback controlat este posibilitatea de a
compara ceea ce a fost planificat a se realiza, cu ceea ce s-a realizat în fapt. Proiectarea
proceselor de dezvoltare software are la baza doua activitati:
A. analiza riguroasa a cerintelor si specificatiilor, fara de care nu se poate face o evaluare asupra
dimensiunilor, efortului de realizare si a obiectivelor privind calitatea;
37
și prelucrare date
B. planificarea masurabilitatii proceselor si produselor software intermediare si finale, fara de

care nu se poate asigura nici gestiunea si nici managementul operational al calitatii. Desi
evolutiile lumii reale determina modificarea continua a cerintelor chiar si în timpul procesului de
realizare a proiectului, ceea ce conduce, la un dialog permanent între producatorul de software si
beneficiar, procesul iterativ de aproximare a cerintelor trebuie sa îngusteze aceasta tendinta si sa
o îndrepte catre ceva ce se poate finaliza si pune în opera.
Asa cum se arata în [ZUL1], clientii cumpara sau accepta produsele software atât timp
cât: 1. îi ajuta în rezolvarea problemelor; 2. îi ajuta în sesizarea oportunitatilor de îmbunatatire a
propriei activitati; 3. le ofera o imagine buna pe piata, în fata clientilor lor cei mai semnificativi;
4. le usureaza munca si contribuie la îmbunatatirea comfortului acesteia. Aceste elemente
constituie motive puternice pentru focalizarea atentiei echipei de dezvoltare software în directia
sesizarii corecte a problemelor si oportunitatilor clientului. În cadrul managementului calitatii
totale, în vederea livrarii catre clienti a unor produse de valoare, s-a dezvoltat în Japonia,
metodologia desfasurarii (explicitarii) functiei calitatii - Quality Function Deployment - QFD -
ca o structura sofisticata, cu mai multe subsisteme. Instrumentele si tehnicile acestei metodologii
sunt aplicate în prezent în proiectele de dezvoltare de hardware, servicii si software.
Planificarea masurabilitatii si a ceea ce se va masura pentru managementul calitatii este
un element esential al proiectarii gestiunii calitatii, în cadrul oricarui proiect de dezvoltare de
software. Aceasta presupune desfasurarea unui set minimal de activitati care sa puna bazele unui
management de calitate si ale producerii de software de calitate. Premisele realizarii unui proiect
masurabil sunt, dupa opinia exprimata în [WEI1]:
· compunerea proiectului din procese masurabile;
· un sistem de creare si întretinere a unei vederi globale publice (rapoarte, scheme, reprezentari
grafice) asupra progresului realizat în domeniul calitatii proiectului;
· un sistem de cerinte bine întocmite, care documenteaza tot ceea ce furnizorul si beneficiarul
înteleg - de comun acord - prin calitatea produsului software;
· un sistem de revizii si inspectii care sa masoare orice evolutie a calitatii proiectului.
Realizarea oricarui proiect presupune mutatia unui sistem dintr-o stare A (initiala), într-o
stare B (starea finala dorita). O asemenea transformare nu poate fi facuta fara perceperea exacta
a starii A, cunoasterea cerintelor pentru starea finala B si cunoasterea realitatilor starilor A si B.
Gerald Weinberg recomanda în [WEI1] urmatorii pasi pentru proiectarea generala a unui sistem
38
și prelucrare date
de procese care sa duca la realizarea cu succes a unui proiect masurabil de dezvoltare de

software si sa permita totodata managementul calitatii:
a) Pregatirea pentru o succesiune de procese iterative. Odata cu definirea completa, fara
ambiguitati si corecta a proiectului, orice manager trebuie sa fie pregatit (cel putin psihologic)
pentru viitoarele rafinari si redefiniri;
b) Identificarea clientilor si valorizarea optiunilor acestora. Începând proiectul cu clientii si
valorizându-le corespunzator optiunile si cerintele, aceasta presupune deja plasarea problemei
calitatii pe “creasta valului”;
c) Selectarea obiectivelor posibile de atins. Formularea obiectivelor trebuie sa fie clara si,
exprimata în termeni nenegativi. De exemplu, în locul formulei: “Proiectul nu va putea sa
depaseasca bugetul alocat”, se poate opta pentru formula: “Proiectul va avea un buget si un set
de cerinte stabilite, de comun acord, de managerii organizatiei si de managerii proiectului,
înainte de începerea acestuia. Proiectul se va executa în conditiile îndeplinirii setului de cerinte
si în limita bugetului aprobat”.
d) Stabilirea obiectivelor într-o maniera masurabila. Stabilirea în acest mod a obiectivelor
presupune existenta unui raspuns clar la orice întrebare de genul: “Cum se poate dovedi ca
obiectivul X a fost atins?”. De aceea, în formularea obiectivelor trebuie evitate fraze cu un
înteles vag precum: “Se va actiona în directia cresterii calitatii si productivitatii”.
e) Stabilirea obiectivelor trebuie facuta cu constrângeri minime asupra proiectului. Se recomanda
evitarea formularii unor obiective de genul: “Testarea produsului software se va face pe 100
statii de lucru IBM, care vor fi instalate pâna la data de 20 martie”. O alternativa care duce la
minimizarea presiunilor asupra proiectului poate fi: “Produsul software va fi testat pe 80 pâna la
100 statii de lucru. Toate statiile de lucru vor fi identice, iar configuratia aleasa trebuie sa fie cea
recomandata de furnizorii urmatoarelor produse software.
f) Verificarea posibilelor obstacole. Trebuie sa se alcatuiasca o lista care sa cuprinda cât mai
multe posibile obstacole ce pot sta în calea realizarii obiectivelor. Ulterior, fiecare posibil
obstacol va fi analizat si se va stabili daca poate fi într-adevar un obstacol, precum si posibile cai
de depasire a acestuia.
39
și prelucrare date
g) Verificarea resurselor. Acesta este un pas peste care multi manageri de proiect trec cu
usurinta, având în vedere faptul ca resursele umane, financiare si materiale, sunt cuprinse în
planurile proiectului. De exemplu, daca clientul face urmatoarea afirmatie: “Doresc o interfata
utilizator foarte prietenoasa, care sa faciliteze operarea”, dar la întrebarea producatorului “Cât
timp puteti aloca pentru a defini exact cerintele dumneavoastra în ceea ce priveste aceasta
interfata prietenoasa”, clientul raspunde: ”Sunt prea ocupat pentru a face acest lucru. Voi faceti
interfata si apoi voi fi mai explicit când voi vedea rezulatul”, acest raspuns releva cel putin doua
aspecte: pe de o parte interesul clientului în realizarea interfetei respective nu este prea “arzator”,
iar, pe de alta parte, clientul nu poate fi luat în considerare ca o resursa pentru proiect (ceea ce
este mai grav).
h) Planificarea inversa. Pentru a putea planifica invers, este necesar ca, mai întâi, sa existe o
imagine clara a starii B (starea finala dorita). Pornind înapoi câtre starea initiala A, se identifica
o stare intermediara C, din care starea B este cel mai probabil de atins, si asa mai departe: A ® E
® D ® C ® B. Desigur ca nici un plan real nu poate fi liniar. Planificarea inversa poate fi
eficienta în conditiile în care:
· lungimea grafului este suficient de mica, astfel încât elermentele de incertitudine sa fie
diminuate;
· planificarea trebuie sa fie incrementala, în pasi realisti, astfel încât, daca sistemul nu a atins
starea intermediara dorita, sa poata fi corectat în pasul urmator.
Conceptul de software corespunzator pentru utilizare
Fiecare client are preferinte individuale, care pot fi satisfacute prin caracteristici de
calitate diferite. Aceasta relatie se reflecta puternic în industria de software. Astfel, alaturi de
unii factori ai caracteristicii de flexibilitate, se afirma tot mai mult posibilitatea de personalizare
a produselor software, ca o caracteristica de calitate tot mai apreciata.
40
și prelucrare date
Pentru satisfacerea cerintelor, este important ca relatia calitate-cumparator sa fie puternic

reflectata nu numai în definirea calitatii, dar si în managementul si gestiunea acesteia, deoarece
cumparatorul hotaraste, în final, ce este calitatea. Astfel, specificatiile, ca reflectari ale cerintelor
identificate si definite ale beneficiarilor, nu reprezinta criterii de calitate absolute, ci numai
mijloace necesare pentru satisfacerea asteptarilor.
În cazul managementului total al calitatii, relatia client-furnizor este generalizata prin
internalizarea ei. Trecerea de la un proces la altul, de la o etapa la alta, este abordata conform
principiului “urmatorul proces este clientul”. Cele trei componente ale managementului calitatii
totale sunt îmbunatatirea continua; satisfacerea utilizatorilor si avansul organizatiei. Tehnicile
manageriale pentru realizarea lor sunt controlul statistic al proceselor (Statistical Process
Control-SPC), desfasurarea functiilor calitatii (Quality Function DeploymentQFD) si
explicitarea politicii (Policy Deployment- PD).
Concluzii
În pofida timpului scurt scurs de la nasterea industriei de software, se apreciaza ca fiecare
sablon al acestei culturi organizationale evolutive, descrise prin nivelele de maturitate ale
modelului Maturitate/Capabilitate dezvoltat la Software Engineering Institute - S.U.A., a avut
propria contributie la dezvoltarea industriei software - de la a face calculatoarele mai putin
înspaimântatoare pentru publicul larg, pâna la a oferi modalitati de dezvoltare si tinere sub
control a unor proiecte de dimensiuni mari. Asa cum se prezinta în [BAL1], începând cu anul
1998, evaluarea si certificarea produselor software va beneficia de doua noi serii de standarde, -
ISO 9126 si ISO 14598:
41
și prelucrare date
Dincolo de modelele oferite de literatura de specialitate, de diferite institute si

organizatii (ISO, SEI, IEC), rezulta ca managementul calitatii este principalul factor care
contribuie la statuarea meta-modelului calitatii software, aplicabil nu atât la nivelul organizatiilor
producatoare de software, cât la nivelul întregii industrii. Acest meta-model al calitatii software
nu reprezinta doar îmbunatatirile incrementale ce apar de la luna la luna sau de la an la an în
domeniul analizat, ci consta în acumularea solida a micilor pasi ce construiesc drumul
îmbunatatirii calitatii, de-a lungul istoriei acestei industrii.
Indiferent de definirea si operationalizarea managementului calitatii, asa cum se arata
în [BAL1], “productia de software si furnizarea de servicii informatice asociate depind în mare
masura de managementul efectiv al efortului intelectual”, si “nici o natiune nu-si poate permite
sa aiba o industrie de software care sa produca altceva decât software de calitate”.
Capitolul 4: Gestionarea suporturilor/dispozitivelor de stocare a

datelor/documentelor
4.1 Identificarea suporturilor/dispozitivelor de stocare. Înregistrarea
documentelor primare și a documentelor procesate și listate.
Pentru pastrarea datelor exista doua tipuri de dispozitive:

• Dispozitive de stocare temporara (dispozitive primare)
• Dispozitive de stocare permanenta (dispozitive secundare)
Diferentele dintre dispozitivele de stocare primare si cele secundare:
• dispozitivele primare sunt volatile in timp ce cele secundare pastreaza informatia permanent;
• dispozitivele primare sunt limitate ca dimensiuni in timp ce cele secundare sunt practic
infinite;
• timpii de acces ai datelor (timpii necesari pentru citirea sau scrierea datelor) sunt mult mai mici
la dispozitive primare;
• costul dispozitivelor secundare este mult mai mic.
Stocarea permanenta a datelor, a aplicatiilor software si a fisierelor sistemului de operare
se face pe discuri. In timp ce in "antichitate" (la inceputul erei calculatoarelor) forma principala
de stocare era banda magnetica in prezent sunt utilizate medii ce folosesc discuri magnetice.
Motivele pentru utilizarea discurilor sunt:
42
și prelucrare date
• descresterea costurilor
• fiabilitate
• reducerea timpului de acces
• rate de transfer mai ridicate
• reducerea dimensiunilor si a cerintelor de alimentare
• cresterea capacitatii de stocare
In prezent tendinta este de a utiliza CDROM-urile si mediul de stocare optic. Pentru

stocare permanentă sunt utilizate mai multe tipuri de discuri:
• dischete (floppy disk)
• Hard disk
• discuri optice
Dischetele
Dischetele sunt unitati mobile de stocare a datelor (cea mai simpla definitie). Sunt create
din material plastic si contin un disc magnetic protejat de o caseta protectoare de plastic. Asa
cum au evoluat calculatoarele (tinta fiind reducerea dimensiunilor) si dischetele au "suferit"
modificari de-a lungul timpului. Initial ele aveau dimensiunea de 5.25 inch dar cele din prezent
au 3.25 inch. Dischetele din ziua de azi pot stoca pana la 1,44 MB de informatie. Desi au
avantajul ca sunt ieftine si relativ usor de utilizat au marele dezavantaj (simtit destul de repede)
ca sunt extrem de usor de deteriorat. Incercati sa tineti un telefon celular langa o discheta ce
contine date si apoi veti avea fericita placere sa nu mai puteti citi informatia de pe discheta.
Pentru a citi sau scrie datele pe o discheta aceasta este introdusa in Floppy drive. Acest
dispozitiv roteste discul dischetei cu o viteza de 360 rpm (rotatii pe minut) si scrie / citeste
discheta prin intermediul unui cap de citire / scriere care ruleaza pe suprafata discului.
Hard disk-ul
Alta modalitate de stocare a datelor, de data aceasta pe perioade mai mari de timp, este
data de stocarea pe hard disk. Hard disk-urile au fost inventate in 1950 si initial puteau stoca
cativa megabytes. Erau numite "discuri fixe" (sau Winchester) iar ulterior au dost denumite
"hard disk-uri" pentru a fi diferentiate de dischete ("floppy disk"). Spre deosebire de dischete,
hard disk-ul contine platane cu medii magnetice si nu discuri de plastic. Cutia care protejeaza
hard disk-urile se numeste hard drive.
43
și prelucrare date
Datele sunt pastrate pe suprafata platanului, aceasta suprafata fiind compusa din piste iar
acestea din sectoare. Perfomanta unui hard disk este data de rapiditatea cu care sunt scrise / citite
informatiile pe hard disk. Criteriile care definesc performanta unui hard disk sunt:
• timpul mediu de access: intervalul de timp care trece din momentul in care s-a primit comanda
de scriere/citire si momentul in care capul de citire/scriere ajunge la sectorul in care se afla
informatia.
• viteza de transmitere a informatiilor: rata de transfer a datelor (cantitatea de informatie ce
poate fi transmisa intr-o secunda).
• Viteza de rotatie (3600-7200 rpm)
• Timpul de comutare a capetelor
• Timpul de comutare a cilindrilor
• Timpii de acces a datelor
• Latenta rotationala
• Cache-ul hard drive-ului
• Organizarea datelor
• Rata de transfer
• Tipul de interfata
Capacitatile de stocare ale hard disk-urilor cresc din ce in ce mai mult ajungand acum
(anul 2002) la 120 GB (gigabytes). Datele stocate pe hard disk sunt inlaturate de cele mai multe
ori la interventia utilizatorului.
Tipuri de hard-disk
In momentul de fata exista urmatoarele tipuri de hard disk-uri:

1. IDE (Integrated Disk Electronics)
• cel mai utilizat tip de drive-uri 10GB – 40 GB;
• timpi de acces de cca 20ms;
• rate de transfer relativ mici;
• controllerul nu poate controla decat unul maxim doua drive-uri;
• suficient de ieftine.
2. EIDE (Enhanced IDE) - versiunea imbunatatita a IDE.
44
și prelucrare date
3. SCSI (Small Computer Systems Interface)

• utilizate in prezent atat pentru servere cat si pentru statii de lucru puternice;
• au o capacitate de stocare de 10 GB – 40GB;
• au timpi de acces foarte mici,
• rate de transfer foarte mari (20MB/s pe 8 biti sau 40MB/s pe 16 biti),
• un singur controller poate controla 7 drive-uri,
• dezavantaj: costa foarte mult.
CD-ROM-UL
Majoritatea computerelor (daca nu toate) ce pot fi achizitionate acum contin o
componenta numita CD-ROM drive. [Figura 1, 2] CD-ROM provine de la Compact Disc –
Read Only Memory iar drive-ul de CD-ROM are rolul de a citi informatia continuta de CD-uri.
CD-urile (Compact Disks) reprezinta un alt mediu de stocare a informatiei (indiferent de
formatul electronic in care sunt acestea). Poate va intrebati care este avantajul oferit de CD-uri si
de se sa le folositi pe acestea in locul dischetelor. In primul rand, un CD poate pastra pana la 700
MB de informatie (cam cat 486 de dischete in conditiile in care pretul unui CD este dublu fata ce
cel al unei dischete). In al doilea rand, pastrarea informatiilor este mult mai sigura in cazul unui
CD comparativ cu pastrarea lor pe dischete. Dezavantajul in cazul CD-urilor este dat de faptul ca
nu este suficient sa ai un CD-ROM drive pentru a scrie informatii pe un CD (in cazul
dischetelor, citirea si scrierea lor se face folosind aceeasi componenta hardware – floppy drive-
ul). Pentru scrierea informatiilor pe un CD este necesara o alta componenta hardware numita
CD-Writer. Aceasta trebuie achizitionata de utilizator, preturile variind intre 100 si
600$. Un alt dezavantaj al CD-urilor este dat de faptul ca, odata inscriptionata, informatia nu mai
poate fi stearsa. In ultima vreme au aparut CD-uri care pot fi "rescrise" (se poate sterge
informatia existenta si scrie alta informatie). Acestea sunt etichetate CD-RW (CD-ReWritable).
Performanta CD-ROM-urilor (si a CD-Writer-elor) este data de viteza de citire (si de scriere in
cazul CD-W). Aceste viteze sunt preconizate atat pe componenta hardware cat si pe CD-uri (veti
vedea scris 2x/4x/8x/16x/24x/48x).
DVD-DRIVE
Desi similare CD-ROM-urilor, DVD drive-urile (Digital Versatile Disc) permit citirea
DVD-urilor. De ce a fost necesara crearea unor astfel de componente hardware? Raspunsul poate
45
și prelucrare date
veni de la presiunea pe care au realizat-o tehnologiile multimedia asupra lumii computerelor.

DVD drive-urile permit un transfer mult mai mare al datelor in si dinspre computer. Astfel este
posibila vizionarea filmelor aflate pe DVD.
In timp ce un CD poate stoca 700 MB de informatie (si asta folosind numai una din
suprafetele CD-ului) un DVD care stocheaza informatiile doar pe una din suprafetele discului
poate depozita 4,7 GB. Un DVD standard are o capacitate de 8,5 GB ("two-layer DVD") iar un
DVD care poate stoca informatii pe ambele fete ale discului 17 GB (cat 24 de CD-uri sau 11805
dischete).
ZIP FLOPPY DRIVE
Recent au aparut "Zip disk-uri" (versiunea actualizata a floppy-disk-urilor). Aceste
"dischete" au o capacitate de stocare de 250 MB si cum era de asteptat au si o viteza de lucru
marita in comparatie cu "batranele" dischete. Insa, pentru a putea utiliza un astfel de disc
computerul trebuie sa aiba o alta componenta inclusa: zip disk drive-ul.
MEMORIA FLASH
Complexitatea operaţiilor efectuate de un calculator, ca şi viteza sa de calcul, depind – în
principal – de capacitatea, viteza şi organizarea memoriei sale; de fapt istoric vorbind, evoluţia
calculatoarelor electronice, prin cele patru generaţii, a fost determinată în mare măsură de
creşterea capacităţii şi vitezei memoriei lor.Memoria flash este o formă de memorie non-volatilă
pentru calculator care poate sã fie ştearsă electric şi reprogramată. Este o tehnologie care este în
primul rând folositã în cardurile de memorie.Spre deosebire de EEPROM(Electronically
Erasable Programmable Read-Only Memory), memoria flash este ştearsă şi programată în
blocuri compuse din locaţii multiple (în memoria flash timpurie întreg cipul trebuia sã fie şters
dintr-o dată). Memoria flash costă mai puţin decât EEPROM în consecinţă a devenit tehnologia
dominantă oriunde este nevoie de o cantitate semnificativă, de o categorie solidă de depozitare
non-volatilă.Memoria flash este non-volatilă ceea ce înseamnă că nu are nevoie de energie
pentru a menţine informaţia stocată în cip.În plus memoria flash ofera un timp de acces pentru
citirea datelor foarte rapid şi o mai bună rezistenţă la şocurile cinetice decât hard disk-urile.
Aceste trăsături explică popularitatea memoriei flash pentru aplicaţii ca de exemplu stocarea pe
dispozitive baterie-putere. O alta ispită a memoriei flash este faptul că este aproape
indistructibilă de un mediu fizic obişnuit fiind în stare să reziste la presiuni intense şi la apă
fiartă.
46
și prelucrare date
SMART MEDIA
SmartMedia(numită iniţial SSFDC, prescurtare de la Solid State Floppy Disk Card –
cartelă de dischetă semiconductoare) este cea mai simplă dintre dispozitivele de memorie flash.
Cartelele SmartMedia conţin numai memorie flash, fără nici un circuit de control. Această
simplitate înseamna că pentru asigurarea compatibilităţii între diferitele generaţii de cartele
SmartMedia este necesară modernizarea dispozitivelor care folosesc memoria SmartMedia.
MULTI MEDIA CARD
MultiMediaCard (MMC) este cel mai nou şi mai mic dispozitiv de stocare cu memorie
flash conceput pentru aparatele foto digitale şi o mare varietate de alte dispozitive, inclusiv
telefoane inteligente, playere MP3 şi camere video digitale. Memoria MMC a fost dezvoltată în
comun de SanDisk şi Infineon Technologies AG (anterior Siemens AG) în noiembrie 1997.
Cartelele MMC folosesc o interfaţă serială simplă, cu 7 pini, pentru conecatrea dispozitivelor şi
conţine o memorie flash cu tensiune scăzută. A fost propusă pentru dezvoltarea unei versiuni
sigure, SecureMultiMediaCard, pentru stocarea în memorie flash a muzicii digitale protejată prin
copyright. În 1998 a fost fondata MMC Association, pentru susţinerea standardului MMC şi
sprijinirea dezvoltării unor noi produse.
MEMORY STIK
Compania Sony, care produce atat calculatoare notebook, cât şi o mare varietate de
aparate foto digitale şi camere video, are o versiune proprie, brevetată, de memorie flash, numită
Sony Memory Stick. Aceste dispozitive au un comutator unic de protectie la ştergere, care
împiedică ştergerea accidentală a fotografiilor. Sony a acordat licenţa tehnologiei Memory Stick
şi altor companii, cum ar fi Leaxer Media.
47
și prelucrare date
Capitolul 5: Organizarea activității proprii

5.1 Identificarea obiectivelor lucrării și stabilirea ordinii derulării
activităților
Organizarea reprezintă stabilirea şi delimitarea proceselor de muncă fizică şi intelectuală,
a componentelor acestora (mişcări, timpi, operaţii, lucrări, sarcini) precum şi gruparea lor pe
posturi, formaţii de muncă, compartimente, corespunzător anumitor criterii manageriale,
economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cele mai bune condiţii a obiectivelor
previzionate.
Subdiviziuni ale organizării: organizarea ansamblului activităţilor firmei; organizarea
diferitelor activităţi componente (fabricaţie, aprovizionare, desfacere, marketing).
Obiectivele sunt caracterizări cantitative şi calitative ale scopurilor urmărite de firmă şi se
împart în funcţie de sfera de cuprindere şi de importanţă în: obiective fundamentale care exprimă
principalele scopuri urmărite de organizaţie pe un orizont îndepărtat de timp, au caracter sintetic
şi integrator (Ex.: cifra de afaceri anuală de 5 miliarde lei); obiective derivate de gradul I care se
deduc din obiectivele fundamentale şi implică o parte apreciabilă din procesele de muncă
desfăşurate în organizaţie (Ex.: cifra de afaceri va fi asigurată prin introducerea a două noi
produse în fabricaţie); obiective derivate de gradul II care se deduc din obiectivele derivate de
gradul I, se caracterizează printr-o definire mai concretă şi prin implicarea în realizarea lor a
unor procese de muncă restrânse, de regulă cu aceleaşi caracteristici esenţiale (Ex.: asimilarea
unui produs determină o producţie de 500 milioane lei, cu un profit de 25 milioane lei); obiective
specifice care sintetizează mobilurile sau utilitatea unor lucrări sau acţiuni care contribuie la
realizarea obiectivelor derivate (Ex.: stabilirea consumului de materii prime şi materiale pentru
produse noi); obiective individuale care concretizează obiectivele specifice la nivelul
persoanelor (Ex.: stabilirea consumurilor de către economistul “X”).
48
și prelucrare date
Piramida obiectivelor - (baza piramidei o reprezintă obiectivele individuale iar la vârf se

găsesc obiectivele fundamentale). Organizarea are două forme: organizarea procesuală;
organizarea structurală.
Organizarea procesuală constă în stabilirea principalelor categorii de muncă, a proceselor
necesare realizării ansamblului de obiective ale firmei, sub forma funcţiunilor, activităţilor,
atribuţiilor şi sarcinilor.
Funcţiunea - ansamblul proceselor de muncă omogene, asemănătoare sau
complementare, care contribuie la realizarea aceluiaşi sau aceloraşi obiective derivate de gradul
I. Există cinci funcţiuni principale: cercetare-dezvoltare; comercială; producţie; financiar-
contabilă; de personal.
Activitatea - ansamblul proceselor omogene sau înrudite care concură nemijlocit la
realizarea aceloraşi obiective derivate de gradul II. Ex.: în funcţiunea comercială există 3
activităţi: marketing, aprovizionare, desfacere. Caracteristicile activităţii: sfera de cuprindere mai
redusă decât funcţiunea; procesul de muncă cu grad de omogenitate (similaritate) mai ridicat;
capacitate de cunoştinţe mai redusă, din domenii limitate; omogenitate mai pronunţată a
pregătirii personalului implicat.
Atribuţia - procesul de muncă bine conturat care se execută periodic şi uneori continuu ce
implică cunoştinţe specializate şi concură la realizarea unui obiectiv specific. Ex.: în activitatea
de aprovizionare avem atribuţia de elaborare a contractelor.
Sarcina - componentă de bază a unui proces de muncă complex sau un proces de muncă
simplu ce contribuie la realizarea unui obiectiv individual care, de regulă,se atribuie spre
realizare unei singure persoane.
Funcţiunea de producţie - ansamblul proceselor de muncă din cadrul firmei prin care se
transformă obiectele muncii în produse finite, semifabricate şi servicii şi se crează condiţiile
pentru o bună fabricaţie. Procesele de producţie: procese de bază (are loc transformarea
nemijlocită a obiectelor muncii în produs finit); procese auxiliare (contribuie la asigurarea
condiţiilor de desfăşurare a proceselor de bază); procese de deservire (contribuie la buna
funcţionare a celorlalte două procese).
Ca activităţi avem : programarea, lansarea şi urmărirea producţiei; fabricaţia sau
exploatarea; controlul tehnic de calitate (CTC); întreţinerea şi repararea utilajelor; producţia
auxiliară.
49
și prelucrare date
Programarea, lansarea şi urmărirea producţiei - ansamblul atribuţiilor prin care se

determină cantităţile de produse şi servicii ce trebuie realizate pe perioade scurte de timp, pe
locuri de muncă precum şi comunicarea lor executanţilor şi verificarea realizării acestora.
Ca atribuţii putem menționa: eşalonarea calendaristică a producţiei prevăzută în plan;
repartizarea producţiei pe utilaje şi suprafeţe de producţie; stabilirea sarcinilor pe secţii, ateliere,
brigăzi şi locuri de muncă; elaborarea dispoziţiilor de lucru, a bonurilor şi notelor de materiale;
supravegherea realizării producţiei.
Fabricaţia - executarea produselor şi serviciilor programate conform cerinţelor de
calitate, cantitate şi a termenelor stabilite anterior.
Controlul tehnic de calitate (CTC) - ansamblul proceselor prin care se confruntă sau se
compară caracteristicile calitative ale resurselor materiale şi ale produselor obţinute cu
standardele şi normele de calitate în scopul încadrării în prevederile ultimelor.
Atribuţii ale CTC :
➢ participă la elaborarea politicii şi strategiei firmei;
➢ stabileşte formele şi metodele de control a calităţii;
➢ determină calitatea materiilor prime şi materialelor, a semifabricatelor şi produselor
finite;
➢ stabileşte măsuri de îmbunătăţire a calităţii.
5.2 Alocarea resurselor
a. Obiectul de studiu al organizarii ergonomice a locurilor de munca

Ergonomia muncii se formeaza ca stiinta aparte in anii `50 si prezinta o treapta superioara
a organizarii stiintifice a muncii. Fondatorul este F.Taylor, care a studiat principiile organizarii
locurilor de munca din punct de vedere stiintific. Notiunea de ergonomie se traduce din limba
greaca ca "ergos" - munca si "nomos" - legea naturala.
Ergonomia studiaza problemele organizarii locurilor de munca, evidentiind factorul
psiho-social, punand pe prim plan muncitorul cu complexul solicitarilor la locul de munca in
cadrul procesului de productie. Obiectul de studiu al disciplinei este sistemul om-solicitari din
50
și prelucrare date
care fac parte motivatia muncii, conditiile de munca si de mediu, relatiile in colectiv, preocupari
personale, etc.
Ergonomia este legata de mai multe stiinte cum ar fi: psihologie, sociologie, medicina
muncii, protectia muncii, igiena muncii, antropometria, fiziologie, stiintele tehnice si economice.
Primatul ergonomiei fata de stiintele participante la constituirea acesteia nu se rezuma la faptul
ca ea s-ar ocupa de un ansamblu format mecanic din parti dispersate si independente, ci la
viziunea unitara si integratoare, organic structurata asupra problematicii omului in contextul
activitatii sale.
Organizarea ergonomica urmareste scopul asigurarii conditiilor necesare in organizarea
procesului de productie in cadrul fiecarui loc de munca in asa fel ca sa se obtina o productivitate
maxima a muncii, respectand principiile economiei miscarii si scutind muncitorul de oboseala
inutila.
b. Locul de munca: notiune si clasificare
Ergonomia locului de munca are, in principal, rolul de a armoniza intr-un tot unitar
elementele locului de munca (mijloacele de munca, obiectele muncii si forta de munca) in
vederea asigurarii conditiilor, care sa permita executantului desfasurarea unei activitati bune cu
consum minim de energie si cu senzatia de buna stare fiziologica.
Organizarea locului de munca sta la baza organizarii atelierelor, sectiilor si intreprinderii,
intrucat de aceasta depinde in cea mai mare masura consumul de timp de munca pe fiecare
operatie sau produs, marimea acestuia avand un rol determinant asupra elementelor necesare
organizarii in timp si spatiu a proceselor de productie.
Prin loc de munca se intelege suprafata sau spatiul in care muncitorul sau o echipa de
muncitori actioneaza cu ajutorul uneltelor de munca asupra obiectelor muncii in vederea
extragerii sau transformarii lor potrivit scopului urmarit.
Dupa tipul de organizare a productiei, locurile de munca se clasifica in:
• Locuri de munca pentru productia de unicate si de serie mica
• Locuri de munca pentru productia de serie mijlocie
• Locuri de munca pentru productia de serie mare si de masa
Dupa gradul de mecanizare si de automatizare a productiei, ele sunt:
• Locuri de munca cu procese manuale
51
și prelucrare date
• Locuri de munca cu procese manual-mecanizate

• Locuri de munca cu procese mecanizate
Dupa numarul muncitorilor ele sunt: locuri de munca individuale si colective.
Dupa natura activitatii locurile de munca se pot clasifica in: locuri de munca unde se
desfasoara activitati de baza si locuri de munca cu activitatea de servire. Dupa pozitia lor in
spatiu locurile de munca pot fi: fixe si mobile.
c. Etapele si principiile organizarii ergonomice a locurilor de munca

in intreprinderi
Organizarea ergonomica a locului de munca impune parcurgerea unor etape succesive:
• Documentarea si inregistrarea datelor necesare proiectarii unui nou loc de munca sau
alegerea locului de munca, care se justifica a fi analizat.
• Inregistrarea datelor necesare studiului consta in obtinerea de informatii privind
organizarea locului de munca (suprafata, mijloacele de munca, forta de munca, obiectul muncii
si conditiile de mediu).
• Examinarea critica a situatiei existente se face cu ajutorul metodei interogative. Se
urmareste eliminarea deficientelor constatate si stabilirea solutiilor imbunatatite.
• Proiectarea organizarii ergonomice a locului de munca consta in proiectarea unor noi
variante pe principii si reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce prezinta cele mai
multe avantaje. In cazul acestei etape se disting urmatoarele faze: proiectarea variantelor de
organizare a locului de munca, calculul eficientei economice si alegerea variantei optime.
• Elaborarea normativelor sau normelor de munca, etapa care are drept scop stabilirea
consumului de munca pentru realizarea elementelor procesului de munca.
Folosirea calculatorului necesită realizarea unor mişcări stereotipe (mişcări dese ale
gatului, coatelor, etc.), ce pot duce la anumite afecţiuni ale gatului, umeri lor, coloanei
vertebrale, etc. Aceste afecţiuni se datorează mişcărilor repetate, concept ce se numeşte RSI
(Repetitive Strain Injury - Accidentare cauzată de mişcări repetate). Se pot enumera cateva
dintre problemaile de sănătate cauzate de lucrul cu calculatorul:
- Răniri ale ochilor şi slăbirea vederii ;
52
și prelucrare date
- Oboseală;
- Probleme cu spatele;
- Dureri de umeri;
- Dureri de cap, etc.
Cateva norme de protecţie, care ajută la crearea unui mediu de lucru sănătos pentru
utilizatorii de computere sunt:
- Folosirea unei tastaturi detaşa bile pentru a evita durerile în maini şi braţe , etc.;
- Scaunul utilizat să fie reglabil, confortabil , cu un spătar comod.
Capitolul 6: Utilizarea echipamentelor periferice

6.1 Utilizarea echipamentelor periferice. Testarea și funcționarea
echipamentelor
Dispozitive de intrare
Există mai multe tipuri de dispozitive de intrare, dintre care amintim: tastatura, mouse-ul,
trackball, trackpad, trackpoint, scanner, ecran tactil (touch screen), camera video/foto digitală,
modem, etc. Tastatura este un dispozitiv de intrare de tip STRING cu ajutorul căreia utilizatorul
transmite comenzi si date calculatorului, sub forma unor siruri de caractere. Fiecare caracter se
generează prin acționarea unei taste electronice, care are ca efect închiderea unui circuit prin
care se generează un cod unic (codul ASCII al caracterului respectiv). Tastatura se conectează la
calculator printr-un port (conector) special.
Tipul tastaturii este definit de primele 6 taste din stânga, din primul rând de taste
alfabetice. Tările anglo-saxone folosesc tastaturi QWERTY, cele francofone tastaturi AZERTY,
iar cele germanice tastaturi QWERTZ. Tastatura standard romănească este o variantă QWERTZ
în care s-au stabilit tastele pentru caracterele ”ă î ș ț¸ â” în poziția tastelor ”[ ] ; ’ \ ”. Sistemele de
operare Windows actuale permit reconfigurarea software a tastaturii (de exemplu, utilizarea
aceleia si tastaturi alternativ în standard american si în standard românesc). Tastatura conține în
mod uzual 102 taste plus taste funcționale plus taste/butoane special (Internet, Email, Office,
etc), împărțite în patru blocuri principale:
53
și prelucrare date
1. tastatura alfanumerică include tastele pentru cifre, litere mari si mici, semne speciale si bara
de spațiu. De asemenea aici se afla codurile comenzilor de retur de car (carriage return) si salt la
o linie noua (line feed) <ENTER>, tabulare <TAB>, intreruperea unui program <ESC>, tiparirea
ecranului la imprimanta <PRINT SCREEN>, suspendarea temporara a executiei
<PAUSE/BREAK>.
2. tastatura de editare ce contine tastele pentru editarea unui text: <PAGE UP>, <PAGE
DOWN>, <HOME>, <END>, comutare între modul insert si modul suprascriere <INSERT>,
stergere <DELETE>, si <BACKSPACE>.
3. tastatura numerica este destinata introducerii datelor numerice si a operatiilor aritmetice, la
care se adauga separatorul zecimal <.>.
4. tastele functionale contin 12 taste notate cu <F1>, <F2>, ..., <F12> care au atasate diferite
comenzi sau grupuri de comenzi specifice programului care controleaza activitatea
calculatorului.
Tasta calda, prin actionare, genereaza un cod catre calculator, care poate reprezenta un
caracter sau o comanda. Tasta rece nu genereaza cod prin apasare, folosindu-se intotdeauna
impreuna cu o alta tasta pentru a schimba codul acesteia. Tastele reci sunt <SHIFT>, <ALT>,
<CTRL>. Tastele comutator, <CAPS LOCK>, <NUM LOCK>, <INSERT> comuta intre
caractere mici si caractere mari, intre tastatura de editare si tastatura numerica, respectiv intre
corectura cu inserare si corectura cu suprascriere.
Tastaturile pot fi, din punctul de vedere al dimensiunii: desktop sau portabila (ultra-
plata). Pot avea forma standard, ergonomica, wireless (cordless - fara fir, cu raze infrarosii sau
unde radio), cu ”palm rest” detasabil, etc.
54
și prelucrare date
Mouse-ul este un dispozitiv periferic de intrare utilizat in toate aplicatiile care au

interfete cu utilizatorul prin ferestre, casete de dialog, meniuri si obiecte. Pozitia mouse-ului este
in corespondenta cu pozitia unui cursor pe ecranul display-ului, diferit de cursorul text. Cu
ajutorul mouse-ului se pot executa patru operatii:
• operatia de indicare: cursorul de mouse este deplasat pe ecran pentru a indica un anumit obiect;
• operatia click: se apasa scurt un buton al mouse-ului;
• operatia click dublu: se apasa scurt, de doua ori, succesiv, un buton al mouse-ului;
• operatia de glisare (tragere): mouse-ul, avand un buton apasat se deplaseaza intre doua puncte
pe masa de lucru, cauzand deplasarea conforma a cursorului pe ecran.
Exista mai multe tipuri de mouse-uri clasificate dupa:
• numarul de butoane: cu 2, 3 sau 5 butoane si optional o rotita pentru scroll/zoom;
• tipul portului prin care se conecteaza la calculator: serial, paralel, USB;
• cu/fara fir: cordless, wireless, conectare prin infrarosu sau unde radio sau Bluetooth ;
• tehnologie: mecanic (cu bila), optic, laser;
• compatibilitate: Microsoft, Genius, Logitech, etc.
Mouse-ul poate fi reconfigurat prin software pentru a putea fi utilizat cu mana dreapta
sau cu mana stanga.
55
și prelucrare date
Trackball este un dispozitiv de intrare similar unui mouse asezat invers (cu bila în sus).
Acesta nu trebuie deplasat pe masa si se utilizeaza la calculatoarele portabile, fiind integrat in
tastatura.
Trackpad este o suprafata rectangulara plata, plasata pe tastatura. Deplasarea cursorului
se realizeaza prin atingerea suprafetei cu degetul. Se foloseste la calculatoarele portabile sau in
unele tipuri speciale de tastaturi.
Trackpoint este un dispozitiv asemanator cu joystick-ul. Se utilizeaza la notebook-uri,
fiind un mic capacel de cauciuc amplasat intre tastele G, H ¸si B, care prin apasare asigura
deplasarea pe ecran.
Joystick-ul – este o manetă care se mişcă în toate direcţiile, controlând astfel, deplasarea
cursorului. Este asemănător mouse-ului, cu deosebirea că în cazul mouse-ului mişcarea
cursorului încetează odată cu încetarea deplasării, în timp ce, în cazul joystick-ului, cursorul
continuă să se deplaseze în direcţia în care acesta este îndreptat, încetând doar în momentul în
care se revine în poziţia iniţială (de repaos). Este utilizat în special la jocurile pe calculator.
Scanner-ul este un dispozitiv de citire optica. Imaginea scanata este digitizata, respectiv
descompusa intr-o matrice de puncte grafice colorate. Fiecare punct colorat este reprezentat
printr-un numar de biti (24 ÷ 48), care se numeste ”adancime de culoare”.
Un scanner are urmatoarele caracteristici:
• rezolutia optica: numarul punctelor grafice per inch (de exemplu: 2400 × 2400 dpi);
56
și prelucrare date
• rezolutia interpolata: numarul de puncte grafice pe care scannerul le recunoaste pe o unitate de

suprafata;
• adancimea de culoare: numarul de culori diferite pe care un scanner le recunoaste; se masoara
in numar de biti; de exemplu, adancime de culoare 24 biti inseamna ca sunt recunoscute 224/3 =
28 nuante pentru fiecare dintre cele trei culori de baza: RGB (R = rosu, G = verde, B = albastru);
• formatul: suprafata de scanare; poate fi A3, A4; se masoara in milimetri;
• viteza de scanare: viteza de deplasare a capului de scanare; se masoara in milisecunde/linie;
• modelul: desktop (flatbed - cu capac sau sheet-feed - cu tambur si alimentare automata a foilor)
sau handy (handheld - se deplaseaza manual asupra suprafetei de scanat);
• interfata: modul de conectare la calculator: paralela, USB, SCSI;
• software asociat: OCR: program de recunoastere optica a caracterelor, prin care imaginea
scanata este transformata in text si grafica.
Ecranul tactil (Touch Screen) este un dispozitiv de tip indicare, selectie, lansare in
executie si manipulare informatie de pe ecran, prin atingere cu mana. Poate fi capacitiv, acustic,
rezistiv, cu infrarosii. Se utilizeaza la chioscurile de informare plasate in universitati, magazine,
biblioteci, etc.
Camera foto/video digitala este un dispozitiv de preluare date din mediu. Date introduce
sunt imagini foto/video in diferite formate grafice: jpeg, avi, mpeg, tigg, gif. Exista mai multe
modele:
• pentru camere foto:
– mini-camera: 6.3 × 8.9 cm, 16 MB memorie interna, cablu USB pentru conectare la calculator;
57
și prelucrare date
– camere normale: memorie interna 8-16 MB, rezolutie pana la 2272 × 1712, ecran LCD TFT,
etc.
• pentru camere video:
– portabila: dimensiune ecran 2.5′′, zoom 25X/700X, diferite facilitati;
– fixa (webcam).
Microfonul este utilizat pentru a introduce comenzi si date pe cale vocala. Sunetele sunt
convertite in unde sonore digitale. Aceste sunete pot fi introduse in documente sau prezentari
multimedia.
Dispozitive de iesire
Ecranul este un dispozitiv de iesire pe care calculatorul scrie rezultatele prelucrarilor,

mesajele pentru utilizator si informatiile despre starea sistemului. Acesta face parte dintr-un
dispozitiv denumit display sau monitor, format si din circuitele necesare obtinerii imaginii pe
ecran. Monitorul este conectat la o placa video (adaptor video), care prelucreaza semnalele
primite de la processor pentru a le transforma în imagini grafice. În sistemele de calcul
disponibile în acest moment exista trei tipuri de terminal grafice ce par a fi mai importante:
• tub cu împrospatare prin fascicul direct: folosete metoda vectoriala pentru generarea
imaginii pe ecran; termenul de reîmprospatare se refera la faptul ca imaginea trebuie generata
de mai multe ori pe secunda, deoarece pixelii îsi mentin stralucirea un timp foarte scurt, de
ordinul milisecundelor. O imagine continua se obtine prin reîmprospatarea ecranului de catre
fascicolul direct.
58
și prelucrare date
• tub cu stocare directa a imaginii (DVST): genereaza o imagine ce ramane stabila o perioada
de timp nelimitata, pana cand ecranul este sters.
• tub cu stocare raster (TV digital): în acest caz un fascicul de electroni traseaza în zig-zag o
imagine pe ecran. Acest mod de lucru este asemanator televizoarelor. Ecranul cu plasma este
o tehnologie relativ noua; display-urile cu plasma utilizeaza lampi de neon minuscule,
aranjate într-o retea plana, care asigura o rezolutie medie.
Display-urile cu cristale lichide (LCD) sunt terminale pe care imaginea este generata cu
ajutorul diodelor luminiscente (LED). Legatura între magistrala si monitor este realizata prin
intermediul placii video, ce contine doua componente de baza: controlerul video ce are rolul
de a regla imaginea de pe ecran si memoria de regenerare a imaginii (display memory) ce
contine codul imaginii afisate pe ecran.
Monitoarele au urmatoarele caracteristici:
• lungimea diagonalei: exprimata în inch (10÷12, 14÷17, 19÷21, 50 pentru display plasma)
• radiatia ecranului: se recomanda monitoare ”Low-radiation” sau fara radiatii;
• tipul semnalului folosit: analog, digital;
• numarul de dimensiuni folosite pentru afisare: 2D, 3D.
• rezolutia: calitatea imaginii = numarul de pixeli Ox X Oy (640 X 480, 1600 X 1200, etc.)
• dot pitch: distanta dintre doua puncte consecutive afisate pe ecran; se exprima în milimetri;
• rata de refresh (rata de reîmprospatare a ecranului): 43 ÷ 78 Hz.
59
și prelucrare date
Un alt dispozitiv de iesire este imprimanta. Toate imprimantele au urmatoarele

caracteristici:
• viteza: numarul de caractere pe secunda (cps) sau numarul de pagini pe minut (ppm);
• rezolutia: masurata în dpi (dot per inch);
• zgomotul: masurat în decibeli;
• numarul fonturilor;
• memoria interna;
• formatul hartiei ce poate fi imprimata: A0, A2, A3, A4;
• color sau monocrom;
•sistemul de alimentare cu hartie: sheet-feed/cu hartie continua, cu tractor;
• interfata: paralela, USB, seriala;
• alte optiuni: imprimare fata-verso, gestionarea exemplarelor, etc.
În functie de tehnologia utilizata, imprimantele se clasifica în:
• imprimante cu impact: sunt zgomotoase, relativ lente, robuste, costuri de întretinere mici,
monocrome, cu set limitat de fonturi:
– cu caractere solide:
∗ imprimante cu rozeta: tiparesc caracter cu caracter (15 ÷ 20 cps);
∗ imprimante cu lant/tambur/cilindru: tiparesc linie cu linie (300 ÷ 3000 lpm).
– cu ace (matriceale): sunt imprimante orientate caracter, caracterele construindu-se cu
ajutorul unei matrice de ace; acul apasa pe o banda tusata si produce tiparirea unui punct;
combinatia mai multor puncte genereaza caracterul sau imaginea de tiparit. Viteza variaza
între 100 si 800 cps, în functie de model. Permit imprimarea foilor în format A4 sau A3.
Acestea sunt singurele imprimante ce permit utilizarea unei hartii în mai multe exemplare.
• imprimante fara impact: silentioase, cu viteza mare, cost mediu-mare, calitate foarte buna a
imprimarii si numar mare de fonturi.
– imprimante cu jet de cerneala (InkJet, DeskJet, Foto): sunt imprimante orientate caracter;
tiparesc prin pulverizarea picaturilor de cerneala, sub forma de jet, printr-o serie de duze
foarte fine; folosesc cartus de cerneala. Viteza de imprimare este medie: 3 – 16 ppm. Au
rezolutie grafica mare (600 ÷ 1200 dpi), pot avea memorie proprie (10 – 256 kB).
– imprimante Laser: sunt imprimante orientate pe pagina (scriu cate o pagina odata);
functioneaza ca un copiator: razele laser magnetizeaza particulele aflate pe un cilindru
60
și prelucrare date
(tambur), creand pe acesta o copie a paginii de tiparit; particulele atrag magnetic un praf de
cerneala (toner) pulverizata, iar atunci cand hartia traverseaza imprimanta, prin caldura si
presiune se fixeaza tonerul pe hartie. Au cea mai buna calitate a imprimarii si cea mai mare
viteza de imprimare. Dispun de memorie locala: 1 ÷ 64 MB si permit numeroase prelucrari:
scriere fata-verso, scriere în oglinda, sortare de exemplare.
Plotter-ul este un periferic de iesire care tipareste informatiile grafice pe hartie. Se

utilizeaza în geografie, geologie, proiectare, pentru desene, schite, relevee.
Plotter-ul are urmatoarele caracteristici:
• format: A3, A1, A0;
• monocrom sau color;
• cu jet de cerneala;
• memorie interna 4-36MB;
• pana la 1.2 Mculori;
• viteza: 10 ppm alb/negru sau 4 ppm (A3); 1.5 min/pag alb/negru sau 4 min/pag color (A1,
A0).
Difuzoarele sunt dispozitive de redare a sunetului. Sunt incinte acustice pentru redarea
profesionala a sunetului. Au urmatoarele caracteristici:
• putere (RMS = putere la iesire): 0.8 - 16 W;
61
și prelucrare date
• numar boxe: 2 - 6 (incluzand subwoofer, sateliti);

• format si dimensiune boxe: slim, 3” - 7”;
• raspuns în frecventa: 20 Hz - 250 KHz;
• facilitati: reglaj volum/bas/înalte, amplificator, etc.
Capitolul 7: Asigurarea securității datelor/documentelor

7.1 Asigurarea securității datelor și a documentelor
Securitatea datelor este un element cheie atunci când se lucrează cu informaţii foarte
importante. De aceea, persoanele care, prin natura funcţiilor pe care le ocupă, ajung în contact cu
aceste date, trebuie să fie instruite asupra modului în care trebuie manipulate aceste date pentru a
nu aduce atingere intereselor firmei sau organizaţiei prin publicarea lor neintenţionată. Astfel,
managementul unei firme sau organizaţii este dator, printre altele, să definească şi cadrul în care
se utilizează datele datele secrete ale firmei, precum şi o serie de politici de asigurare a
securităţii datelor.
Metode de asigurare a securităţii datelor :
restricţionarea accesului fizic la calculator (incinte închise, utilizarea cheilor)
restricţionarea accesului logic la date printr-un sistem de drepturi şi de parole specific fiecărui
utilizator
protejarea serverelor şi staţiilor prin firewall, atunci când este vorba despre lucrul în reţea
realizarea copiilor de siguranţă (back-up)
criptarea fişierelor importante
utilizarea sistematică a programelor antivirus
62
și prelucrare date
folosirea sistemelor de alimentare UPS(Uninterruptible Supply) ce asigură, în cazul căderilor

de tensiune, o continuitate de aproximativ 5-30 minute, timp în care se pot salva datele şi se
poate opri corect calculatorul.
Back-up
Back-up = copie de siguranţă a datelor importante pe un suport de memorare (discheta,
CD, DVD, memorii flash). Se obişnuieşte şi efectuarea de back-up-uri ale sistemului, ceea ce
constă în copierea fişierelor de pe dispozitivul de stocare al sistemului (hard disc), în ideea de a
avea copii în caz de defectare a acestuia. Copierea poate fi făcută săptămânal, zilnic sau chiar de
mai multe ori pe zi, în funcţie de importanţa şi dinamica datelor respective.
Copyright-ul (dreptul de autor)
Copyright-ul reprezintă modalitatea legală prin care se protejează lucrările literare,
ştiinţifice, artistice sau de orice altă natură, publicate sau nu, cu condiţia ca aceste lucrări să aibă
o formă tangibilă.
Protejarea datelor în legislaţia românescă – extrase din Legea nr. 8/1996 privind Drepturile
de Autor şi Drepturile Conexe.
Este o lege care reglementează, în România, într-un spirit apropiat de abordările altor legi
similare din ţările europene, modul de manifestare a proprietăţii intelectuale şi a drepturilor ce
decurg din aceasta. În industria soft-ului principala problemă care trebuie să fie reglementată şi
cunoscută de către utilizatorii de produse informatice este problema dreptului de autor.
Art. 30, cap. 5
Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului,
iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de
50 de ani.
Art. 72, cap. 9
(1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui
program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în
cod sursă sau cod obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele.
(2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la
baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza
interfeţelor sale, nu sunt protejate.
Art. 73, cap. 9
63
și prelucrare date
Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile

prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a
realiza şi de a autoriza :
a) Reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc
şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinate de încărcarea, afişarea,
transmiterea sau stocarea programului pe calculator
b) Traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru
calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicial drepturile
persoanei care transformă programul pentru calculator
c) Difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice formă, inclusiv
prin închiriere.
Art. 74, cap. 9

În lipsa unor convenţii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru
calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau
după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.
Art. 75, cap. 9
În lipsa unei convenţii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator
se prezumă că :
a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator
b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru
calculator
c) cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferal
dreptului de autor asupra acestuia.
Art. 76, cap. 9
În lipsa unei convenţii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele
prevăzute la art. 73 lit. a) şi b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului să
utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaţiei sale, inclusive
corectarea erorilor.
Art. 77, cap. 9
64
și prelucrare date
a) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea autorului,
o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea
utilizării programului.
b) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea
titularului dreptului de autor, să observe, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui program,
în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu
ocazia efectuării oricăror operaţiuni de încărcare în memorie, afişare, conversie, transmitere sau
stocare a programului, operaşiuni pe care este în drept să le efectueze.
c) Dispoziţiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplică programelor pentru calculator.
Art. 78, cap. 9
Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci când reproducerea codului sau
traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare
interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programme pentru calculator, dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii :
a) actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de
utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplineşte aceste acţiuni în numele
celei dintâi, fiind abilitată în acest scop
b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevăzute
al lit. a) a prezentului articol
c) actele prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părţile de program necesare
interoperabilităţii.
Art. 79, cap. 9
Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 78:
a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât realizarea interoperabilităţii programului pentru
calculator, creat independent
b) nu pot fi comunicate altor personae, în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte
necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent
c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru
calculator, a cărui expresie este fundamental similară sau pentru orice alt act ce aduce atingere
drepturilor autorului.
Art. 80, cap. 9
65
și prelucrare date
Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de

autor sau exploatării normale a programului pentru calculator. Conform Art. 142 din prezenta
lege, reproducerea şi utilizarea neutorizată de programe constituie infracţiune şi se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu
constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care nu a avut consimţământul titularului
drepturilor recunoscute prin prezenta lege.
7.2 Asigurarea protecției antivirus

Viruşii calculatoarelor sunt programe create de oameni cu scopul de a provoca disfuncţii
în procesul de utilizare a calculatoarelor. Pe lângă capacitatea de a provoca aceste disfuncţii
(care merg de la îngreunarea funcţionării unui calculator până la aducerea acestuia în starea în
care nu mai poate fi utilizat), viruşii mai au şi capacitateade a se replica (clona) cu mare
rapiditate.
Viruşii pot provoca „infectarea” unui calculator, folosindu-se în acest scop de capacitatea
lor de a folosi alte programe executabile sau sectorul de boot al sistemului, ca rampă de
încărcare în memorie, cu scopul de a infecta toate programele încărcate în memorie ulterior.
Viruşii pot provoca: anomalii în funcţionarea programelor utilizator, anomalii în
funcţionarea sistemului de operare, distrugeri de fişiere, corupere de documente sau baze de date
etc. Viruşii pot ajunge într-un calculator în diverse moduri : de pe dischete, CD-uri sau alte
dispozitive de stocare ce pot conţine programe deja virusate sau prin descărcarea diverselor
programme sau fişiere din Internet.
Viermele este un program ce isi declanseaza propria rulare. O data ajuns in calculator, el
se autoapeleaza si produce pagube. In general viermele afecteaza serverele si alte calculatoare
conectate in retea, dar pot infecta si PC-uri.
Calul Troian pare sa fie un program benign, dar in realitate poate fi destul de distructiv.
Ca si un virus, un cal troian nu poate produce pagube decat daca este deschis, dar de foarte multe
ori utilizatorii il executa, deoarece pare sa fie altceva.
Toti acestia pot fi raspanditi prin intermediul disketelor, site-urilor web sau a
programelor descarcate, a mesajelor chat. Totusi, mijlocul cel mai comun de raspandire este prin
intermediul e-mail-ului. Programul de mail poate fi configurat astfel incat sa nu deschida
automat fisierele atasate, insa o cale mai sigura este sa nu deschideti mesaje ale caror expeditor
66
și prelucrare date
nu-l cunoasteti. In ziua de azi insa, sunt frecvente cazurile in care virusii se autoexpediaza
automat spre adresele de e-mail aflate in agenda de adrese a programului de posta electronica
utilizat. Prin urmare puteti primi un virus si de la o persoana cunoscuta. Cea mai buna practica
este sa nu deschideti aceste mesaje (sau atasamentele) daca nu sunteti sigur ca acel mesaj este
unul valid, asteptat. Exista multe programe ce pot ajuta la detectarea si eliminarea virusilor de pe
calculator. Principalele companii producatoare de programe anti-virus sunt Norton, McAfee, iar
în Romania BitDefender. De asemenea exista si programe gratuite: NAV, AVG, etc. O data
instalat un program anti-virus, acesta trebuie actualizat in mod permanent.
Se recomandă ca sistemul să fie prevăzut cu un program antivirus; programele antivirus
detectează programele sau documentele virusate, atenţionând utilizatorul de prezenţa lor şi
lăsându-l pe acesta să decidă într-o astfel de situaţie (distrugerea programului sau documentului
descărcat şi virusat, dezinfectarea programului sau documentului, atunci când programul
antivirus este capabil să facă acest lucru).
Pentru a evita contaminarea cu viruşi, se recomandă:
instalarea unui program antivirus eficient şi cât mai recent, cu ajutorul căruia se pot depista şi
elimina tentativele de virusare
procurarea sistematică a ultimei versiuni a programului antivirus pentru o mai bună protecţie
împotriva viruşilor
scanarea sistematică a fişierelor sistemului
scanarea tuturor dischetelor, CD-urilor, fişierelor primite prin e-mail înainte de utilizare
evitarea executării programelor necunoscute
Programaile de arhivare (comprimare) sunt unele dintre cele mai utilizate programe
utilitate, alături de editoarele de texte, antiviruşi şi programaile de navigare pe Internet.
Cele mai importante motive care obligă utilizarea lor sunt:
- Dimensiunea prea mare a unor fişiere care ingreunează sau fac imposibile unele operaţii cum ar
fi copierea pe o dischetă sau CD, transmiterea prin E-mail sau in reţea;
- Necesitarea divizării unui fişier mare in bucăţi mai mici care să incapă pe dischete, de
exemplu.
- Scăderea dimensiunii unor fişiere fără o utilizare imediată pentru a elibera spaţiu pe discuri.
Există multe utilitare de acest gen pentru Windows, cele mai importante fiind: Winzip, Winrar şi
Winace. Toate au mai multe variante cu diverse interfeţe şi opţiune, dar toate pun la dispoziţie
67
și prelucrare date
cele mai importante facilităţi ale unui utilitar de arhivare / dezarhivare: crearea de volume de o
anumită mărime pentru impărţirea fişierelor mari, alegerea calităţii compresiei, crearea de arhive
care să se extragă singure (Selfextract), etc.
O arhiva este formata din date si informatii, indiferent de suportul pe care se afla, care
trebuiesc protejate si conservate în vederea consultarii ulterioare pe criterii istorice, culturale sau
juridice. Chiar si în ziua de astazi cea mai mare parte a informatiei se afla înregistrata pe hârtie
ceea ce necesita un spatiu mare de stocare si este foarte vulnerabil a la conditiile de mediu ca
umiditate, foc, aciditate, etc. Concluzionând, poate deveni foarte dificil de organizat si conservat
în bune conditii informatia existenta într-o arhiva. Solutia la aceste probleme este transferul in
formatiilor existente pe suporti de memorare mai putin vulnerabili si care sa ocupe spatiu fizic
de stocare cât mai mic.
Capitolul 8: Introducerea prelucrarea și validarea datelor

8.1 Efectuarea de calcule pe baza datelor introduce
Microsoft Excel este un program de calcul tabelar. O aplicaţie de calcul tabelar este un
program specializat în prelucrarea datelor organizate sub formă de tabele. Facilităţi oferite de
aplicaţia de calcul tabelar Excel: introducerea datelor se poate face manual sau automat (preluate
dintr-un fişier), calculele matematice, chiar de complexitate ridicată, sunt efectuate cu uşurinţă,
datele pot fi reprezentate sub formă grafică.
Un document Excel este un caiet cu foi de calcul (WorkBook), acre conţine mai multe foi
de calcul (Sheet), prima dintre ele fiind activă la lansarea aplicaţiei. O foaie de calcul este un
tabel în care se pot introduce şi manipula date de natură diferită: text, valori numerice, formule
matematice, reprezentări grafice.
Într-o foaie de calcul, fiecare coloană este identificată prin litere, începând cu A, iar
fiecare linie prin numere, începând cu 1. La intersecţia unei linii cu o coloană se găseşte o celulă
a cărei adresă este dată de litera coloanei şi numărul liniei (exemplu: A3, H5, B20).
Lansarea aplicaţiei
Click pe butonul Start → All Programs → Microsoft Office 2010 →Microsoft Excel
2010
68
și prelucrare date
Introducerea datelor
Click asupra celulei în care se vor introduce datele (text sau valori numerice) → se
introduc datele → click în altă celulă sau se apasă tasta Enter.
69
și prelucrare date
Salvarea unui document Excel (WorkBook)
Meniul File → Save → se specifică numele documentului în secţiunea File Name (Nume
fişier) şi locaţia în care va fi salvat, în secţiunea Save in (Salvare în) →click pe butonul Save
(Salvare).
Deschiderea unui document existent
70
și prelucrare date
Meniul File → Open → în secţiunea Open in (Privire în) se caută documentul în folder-
ul în care a fost salvat → se selectează fişierul → click pe butonul Open (Deschidere).
Selectarea datelor
Selectarea unui grup de celule: click asupra primei celule din grup → se ţine butonul
mouse-ului apăsat → se deplasează mouse-ul spre ultima celulă din grup → se eliberează butonul
mouse-ului.
Selectarea unei coloane: click pe litera coloanei.

Selectarea unei linii: click pe numărul liniei.
Selectarea unei foi de calcul: click în colţul stânga sus (vezi figura).
71
și prelucrare date
Copierea coţinutului unui grup de celule în alte celule din aceeaşi foaie de calcul
sau în altă foaie de calcul
Se selectează grupul de celule → click dreapta pe selecţie → Copy → se selectează foaia
de calcul în care se va face copierea → se selectează grupul de celule destinaţie → click dreapta
pe selecţie → Paste.
Obs. Se poate folosi orice metodă de copiere studiată anterior.
Mutarea coţinutului unui grup de celule în alte celule din aceeaşi foaie de calcul sau
în altă foaie de calcul
Se selectează grupul de celule → click dreapta pe selecţie → Cut → se selectează foaia
de calcul în care se va face mutarea → se selectează grupul de celule destinaţie → click dreapta
pe selecţie → Paste.
Obs. Se poate folosi orice metodă de mutare studiată anterior.
Ştergerea conţinutului unei celule/grup de celule
72
și prelucrare date
celule → Se selectează celula/grupul de se apasă tasta Delete.

Ştergerea unei celule
Click dreapta pe celulă → Delete.
Ştergerea unei linii
Click dreapta pe numărul liniei → Delete.
Ştergerea unei coloane
Click dreapta pe litera coloanei → Delete.
Inserarea unei linii
Click dreapta pe numărul liniei unde va fi inserată noua linie → Insert.
Inserarea unei linii
Click dreapta pe litera coloanei unde va fi inserată noua coloană → Insert.
Modificarea dimensiunilor unei coloane/linii

Click pe marginea dreaptă a coloanei → se ţine butonul mouse-ului apăsat → se
deplasează mouse-ul spre dreapta (pentru mărire) sau spre stânga (pentru micşorare) până se
ajunge la dimensiunea dorită → se eliberează butonul mouse-ului.
Click pe marginea de jos a liniei → se ţine butonul mouse-ului apăsat → se deplasează
mouse ul în jos (pentru mărire) sau în sus (pentru micşorare) până se ajunge la dimensiunea
dorită → se eliberează butonul mouse-ului.
73
și prelucrare date
Sortarea datelor după unul sau mai multe criterii

Se selectează datele care vor fi sortate → meniul Data → Sort → se specifică criteriile
de sortare (coloanele după care se va face sortarea) în secţiunile Sort By şi precum şi ordinea de
sortare (ascendent sau descendent) → click pe butonul OK.
Filtrarea datelor
Filtrarea datelor = afişarea doar a datelor care îndeplinesc anumite condiţii.
Click pe litera coloanei în care se va face filtrarea → meniul Date → Filter → AutoFilter.
74
și prelucrare date
Introducerea unei formule simple într-o celulă

Formulele permit efectuarea calculelor în cadrul foii de calcul. Când se folosesc formule,
Excel va recalcula automat rezultatul la orice modificare a valorilor numerice care participă la
respectivul calcul.
Paşii necesari pentru introducerea unei formule:
1. se selectează celula în care se va scrie formula.
2. se tastează semnul „=” pentru a începe introducerea formulei.
3. se introduc coordonatele primei celule sau click pe celulă cu mouse-ul.
4. se introduce operatorul .
5. se introduc coordonatele următoarei celule implicate în calcul sau click pe celulă cu mouse-
ul.
6. se repetă paşii 4 şi 5 de câte ori este necesar.
7. se apasă tasta Enter.
Operatori matematici:
75
și prelucrare date
Operator Operaţia
+ Adunare
- Scădere
* Înmulţire
/ Împărţire
^ Ridicare la putere
Formulele se pot scrie în zona de formule sau în celula respectivă. Dacă formula se scrie
în zona pentru formule: se selectează celula în care se doreşte afişarea rezultatului → se mută
cursorul în zona de formule ( fx ) → se scrie formula → se apasă Enter sau click pe butonul .
După apăsarea tastei Enter, în celula în care a fost scrisă formula, va apărea rezultatul:
Funcţiile aplicaţiei Excel sunt instrumente încorporate de calcul care pot efectua calcule
complexe din diverse domenii (baze de date, statistic, matematic, financiar, analitic, etc.).
Orice funcţie este compusă din denumirea funcţiei şi argumentele funcţiei, precizate între
paranteze rotunde. Există şi funcţii de tip volatil, fără argumente, dar chiar şi în cazul lor, după
denumirea funcţiei apar două paranteze rotunde (). nume_funcţie (argumente)
Multe dintre funcţii au mai multe
argumente, constituite într-o listă de argumente.
Separatorul de listă este punct şi virgulă (;) pentru
setul de opţiuni regionale româneşti.
Funcţiile sunt formule predefinite care
efectuează anumie operaţii (suma, maximul, media
mai multor valori).
Introducerea unei funcţii într-o celulă
76
și prelucrare date
1. se selectează celula în care va fi scrisă funcţia.

2. se tastează semnul „=” pentru a începe introducerea funcţiei.
3. se scrie numele funcţiei urmat de o paranteză deschisă.
4. se selectează grupul de celule.
5. se închide paranteza (opţional).
6. se apasă tasta Enter.
OBS. Funcţiile pot fi scrise, la fel ca şi formulele, în zona de formule.
Funcţii
Funcţia Operaţia
sum Suma valorilor din celulele selectate
product Produsul valorilor din celulele selectate
max Maximul valorilor din celulele selectate
min Minimul valorilor din celulele selectate
average Media aritmetică a valorilor din celulele selectate
Introducerea funcţiei pentru calculul mediei
Copierea formulelor/funcţiilor
Selectaţi celula care conţine formula →
click pe punctul de selectare (colţul dreapta jos al
celulei) până când cursorul mouse-ului ia forma +
→ se ţine butonul mouse-ului apăsat → se
deplasează mouse-ul până când se acoperă întregul
grup de celule → se eliberează butonul mouse-
ului:
Funcţiile din categoria Matematice şi trigonometrice se întind de la simple formule
pentru efectuarea unor calcule elementare până la funcţii complexe, mai degrabă utile unui
matematician decât utilizatorului mediu al aplicaţiei Excel.
77
și prelucrare date
➢ SUM
Funcţia SUM adună valorile precizate
drept argumente.
Sintaxa: SUM (număr1; număr 2; ...)
unde număr 1, număr 2, ... sunt de la 1 la
30 de argumente pentru care se va obţine
însumarea.
Exemple: SUM(A2:A8) SUM(3;5)
SUM(B2:B7;23)
Observaţie: Funcţia SUM poate fi apelată printr-o facilitate suplimentară oferită de
utilizarea butonului Sum de pe bara de formule. Există două variante, în funcţie de poziţia celulei
rezultat relativ la zona argumentelor, şi anume:
a) dacă celula rezultat este adiacentă blocului de argumente (dedesubtul sau la dreapta acestuia),
atunci se selectează celula rezultat, se apasă butonul Sum şi se confirmă introducerea formulei cu
tasta Enter.
b) dacă celula rezultat nu este adiacentă argumentelor, se apasă butonul Sum, se precizează între
parantezele funcţiei argumentele (prin tastare sau prin selectare), apoi se confirmă introducerea
formulei cu tasta Enter.
78
și prelucrare date
➢ SUMIF
Funcţia SUMIF adună argumentele specificate printr-un criteriu dat.
Sintaxa: SUMIF(zonă;criterii;zonă_sumă), unde:
-zona reprezintă celulele ce vor fi evaluate de criteriul dat criterii reprezintă criteriul, sub forma
unui număr, expresie sau text, care stabileşte care celule vor intra în adunare
-zonă_sumă reprezintă celulele supuse operaţiei de adunare
Observaţii: 1) vor fi adunate doar acele celule din zona zonă_sumă al căror corespondent din
zona zonă îndeplinesc criteriul specificat;
2) dacă se omite argumentul zonă_sumă, atunci vor fi supuse adunării celulele din zona aleasă;
Exemplu:
Suma acelor valori vândute ale căror adaosuri sunt mai
mari decât 1 000 000
=SUMIF(B2:B5;”>1000000”;A2:A5) = 14 000 000
Suma adaosurilor mai mari de 1 000 000
=SUMIF(B2:B5;”>1000000”) = 2 800 000
➢ COUNTIF
Funcţia COUNTIF numără, dintr-o zonă de celule, doar pe acelea care îndeplinesc un
criteriu dat.
Sintaxa: COUNTIF(zonă;criteriu) unde zonă reprezintă zona în care se va face numărarea
criteriu reprezintă un criteriu de selectare, sub formă de număr, expresie sau text.
Exemplu: Numărul elevilor cu numele Vlad
=COUNTIF(A13:B16;”vlad”) = 2
Numărul elevilor cu nota mai mică decât 5
=COUNTIF(A13:B16;”<5”) = 2
➢ ROUND
Funcţia ROUND rotunjeşte un număr la numărul specificat de zecimale
Sintaxa: ROUND(număr,număr zecimale), unde număr este numărul ce se va rotunji
79
și prelucrare date
număr zecimale reprezintă numărul de zecimale la care va fi rotunjit numărul (opţional)

Observaţii:
1) dacă număr zecimale este 0 sau se omite, numărul va fi rotunjit la cel mai apropiat întreg;
2) dacă număr zecimale este mai mic ca 0, numărul este rotunjit către stânga separatorului de
zecimală.
➢ INT
Funcţia INT rotunjeşte în jos un număr până la cel mai apropiat întreg (furnizează drept rezultat
partea întreagă a unui număr). Sintaxa: INT (număr)
Exemple: INT(3,85) = 3 INT(-3,85) = -4
Între funcţiile din categoria Statistical se regăsesc atât funcţii simple, pentru returnarea mediei
aritmetice, minimului, maximului unui domeniu, numărare (AVERAGE, MIN, MAX, COUNT),
dar şi funcţii statistice mai complexe, cum ar fi cele pentru calculul abaterilor absolute şi
standard sau a diverselor tipuri de distribuţii sau de probabilităţi.
➢ MAX
Funcţia MAX calculează maximul valorilor de tip numeric referite într-o listă de argumente
Sintaxa: MAX(număr 1;număr 2;...)
unde număr 1; număr 2;…sunt între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine sau pot referi diverse
tipuri de informaţii, dintre care însă se va calcula maximul doar al celor de tip numeric.
Exemplu: Cea mai mare notă din listă =MAX(B13:B16) = 9
➢ MIN
Funcţia MIN calculează minimul valorilor de tip numeric referite într-o listă de argumente
Sintaxa: MIN(număr 1;număr 2;...)
80
și prelucrare date
unde număr 1; număr 2;…sunt între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine sau pot referi
diverse tipuri de informaţii, dintre care însă se va calcula minimul doar al celor de tip numeric.
➢ AVERAGE
Funcţia AVERAGE calculează media aritmetică valorilor de tip numeric referite într-o listă de
argumente
Sintaxa: AVERAGE(număr 1;număr 2;...)
unde număr 1; număr 2;…sunt între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine sau pot referi
diverse tipuri de informaţii, dintre care însă se va calcula media aritmetică doar pentru cele de tip
numeric.
➢ COUNT
Funcţia COUNT numără celulele ce conţin informaţii de tip numeric şi numerele introduse
într-o listă de argumente.
Sintaxa: COUNT(valoare1;valoare2;...)
unde valoare1; valoare2;…sunt între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine sau pot referi
diverse tipuri de informaţii, dintre care însă vor fi numărate doar cele de tip numeric.
Observaţie: Funcţiile MAX, MIN, AVERAGE, COUNT, dar şi SUM, pot fi apelate, pe
lângă metodele generale enunţate anterior, şi prin selectarea lor din lista derulantă a casetei
Name Box din parte stângă a barei de formule, dacă în celula destinată rezultatului se tastează în
prealabil semnul „=”, urmând apoi să se specifice argumentele şi să se confirme introducerea
formulei cu Enter.
➢ Funcţia logică IF
Funcţia IF, din categoria Logice, testează o condiţie şi returnează o valoare dacă condiţia
precizată este adevărată (îndeplinită) şi o altă valoare dacă condiţia este falsă (nu este
îndeplinită).
Pentru evaluarea condiţiei logice la adevărat sau fals se utilizează operatori relaţionali (=,
<>, <, >, <=, >=).
Sintaxa: IF(Test;atunci_valoare;altfel_valoare), unde
Test reprezintă condiţia, testul, şi este orice expresie ce poate fi evaluată ca adevărată sau
falsă atunci_valoare reprezintă rezultatul pentru condiţie adevărată (îndeplinită): dacă este
omisă, rezultatul pentru condiţie îndeplinită va fi valoare logică ADEVĂRAT
81
și prelucrare date
altfel_valoare reprezintă rezultatul pentru condiţie falsă (neîndeplinită); dacă este omisă,
rezultatul pentru condiţie neîndeplinită va fi valoarea logică FALS
Observaţie:
1) Pot fi încapsulate până la 7 funcţii IF ca argumente ale testării unei condiţii mai elaborate.
2) Constantele logice sunt TRUE (ADEVĂRAT) şi FALSE (FALS) preiau varianta în limba
engleză/ română în funcţie de versiunea engleză/română a sistemului de operare instalat.
Exemple:
1) In celula C2 se va obţine Observaţia pentru primul elev după formula:
Dacă Nota >=5, atunci „Promovat”, altfel „Respins”.
2) În tabelul următor, Sporul se va calcula după formula:

Dacă vechimea < 3 ani → 1%*Salariu 3<
vechimea<= 5 → 3%*Salariu
vechimea >5 ani → 5%*Salariu
Pentru salariatul Popa formula poate fi:=IF(C2<3;B2*1%;IF(C2<=5;B2*3%;B2*5%)
8.1.1 Realizarea unei baze de date
82
și prelucrare date
O baza de date reprezinta un ansamblu de fisiere de date organizate in principal ca tabele,

formulare, rapoarte, interogari etc. O tabela este denumita si entitate si este formata din
atribute(campuri) care reprezinta de fapt coloanele tabelei si din instante(inregistrari) care
reprezinta de fapt liniile tabelei. Orice tabela trebuie sa aiba un atribut denumit cheie primara
care va identifica in mod unic fiecare instanta a unui entitati. De exemplu fie entitate(tabela)
ELEV cu atributele Nr. matricol, Nume, Clasa, Data nasterii, instantele acestei tabele sunt
elevii introdusi in tabela iar atributul Nr. matricol este cheie primara pentru aceasta tabela
deoarece identifica in mod unic fiecare instanta(elev) a entitatii (nu pot exista 2 elevi cu aceasi
numar matricol).
1. Deschiderea aplicaţiei ACCESS: Start->All Programs->Microsoft Office-> Microsoft
Office Access
2. Deschiderea, modificarea, salvarea şi inchiderea unei baze de date existente: Meniul File-
>Open->Se selectează baza de date care se doreşte a fi deschisă ->Open, File-Save, clic pe
butonul , sau File-Exit.
3. Folosirea funcţiei „ajutor”: Meniul Help->Microsoft Office Access Help F1.
4. Moduri de vizualizare: din meniul View putem selecta preferinta pentru modul de
vizualizare si anume:
Database Objects- Afisarea in fereastra bazei de date a obiectelor de un anumit tip, pe care l-am
selectat
Large icons- Afisarea obiectelor sub forma unor pictograme marite.
Small icons- Afisarea obiectelor sub forma unor pictograme micsorate.
List - Afisarea obiectelor sub forma unei liste.
Details- Afisarea obiectelor sub forma detaliata (descriere, data modificarii, data crearii, tipul).
5. Proiectarea unei baze de date:
Baza de date pe care o realizăm cu Microsoft Access este un fişier ce are extensia .mdb şi
conţine următoarele obiecte: tabele (Tables), interogări (Query), formulare (Forms), rapoarte
(Reports) şi macroinstrucţiuni (Macros). Pentru a creea o bază de date cu Microsoft Access:
File->New->se alege din caseta din dreapta ecranului opţiunea Blank database -> se
alege locaţia unde se va memora baza de date (in secţiunea Save in)->se tastează numele
bazei de date in secţiunea File name a casetei care se deschide - >clic pe butonul Create (sau
se apasă tasta Enter)
83
și prelucrare date
6. Crearea unei tabele: crearea unei tabele inseamna doua operatii: definirea structurii si
introducerea inregistrarilor. Definirea structurii presupune stabilirea campurilor tabelei:
denumirea, tipul si proprietatile acestuia.
Pentru aceasta procedam astfel: din fereastra atasata bazei de date alegem optiunea
Tables-Create table in design view, in fereastra aparuta vom trece campurile tabelei, tipul
acestora(text, number, date etc) si alegem atributul ce va devein cheie primara facand clic
dreapta pe acesta si alegand optiunea Primary Key. Dupa ce au fost introduse toate campurile
tabelei si s-a stabilit cheia primara tabela se salveaza (File-Save). Odata salvata aceasta va
aparea alaturi de celelalte obiecte in fereastra bazei de date. Pentru a adauga date in tabela creata,
a vizualiza sau modifica datele introduse se apasa dublu clic pe aceasta, iar pentru a modifica
structura tabelei se apasa clic dreapta pe numele acesteia si se alege optiunea Design View.
7. Stabilirea unui index: Indexarea unei tabele reprezinta operatia prin care se ordoneaza logic
inregistrarile acesteia, dupa un anumit atribut (sau ale unui grup de atribute), numit index, in
scopul optimizarii cautarii si localizarii ulterioare a anumitor date. Indexul se defineste la
definirea structurii tabelei. Cheia primara este considerata automat index. Pentru stabili un index
pentru un camp, setam proprietatea Indexed acelui camp (din Field Properties) pe valoarea
Yes(No Duplicates).
8. Adăugarea de inregistrări intr-o bază de date: se realizeaza adaugand noi instante la sfarsitul
tabelei in campurile goale sau se apasa clic dreapta pe marginea uneia dintre linii si se alege
optiunea New Record
84
și prelucrare date
9. Ştergerea de inregistrări intr-o bază de date: clic dreapta pe marginea instantei respective-
Delete record
10. Crearea unui formular simplu: Forms-Create form in design view-clic dreapta pe
formular-Properties-eticheta Data-Alegem optiunea Form - adaugam campurile dorite in
formular prin drag&drop(tragerea cu mouse-ul pe suprafata formularului)-se realizeaza
alte formatari optionale asupra formularului -salvare
11. Introducerea datelor in baza de date folosind formulare simple: se deschide formularul prin
dublu clic pe acesta-se execută clic pe butonul , care are ca efect saltul la sfarşitul bazei de
date şi creearea unei inregistrări vide care urmează a fi completată. Operaţia se repetă de
cate ori este necesar.
12. Formatarea textului: se deschide formularul in Design view(Clic dreapta pe numele
formularului-Design view)-se selecteaza eticheta ce trebuie formatata-se formateaza la fel
ca si in celelalte programe din pachetul Office folosind bara de formatare
Formatting(Form/Report) (aceasta se activeaza din meniul View- Toolbars-
Formatting(Form/Report))
13. Schimbarea culorii fondului intr-un formular: se deschide formularul in Design view(Clic
dreapta pe numele formularului-Design view)-clic dreapta pe eticheta sau pe fundalul
formularului-Fill/Back color
14. Importul unei imagini sau fişier text intr-un formular: Se selectează pictograma Image de
pe caseta cu instrumente, se trasează o zonă dreptunghiulara cu mouse-ul (drag&drop). La
eliberarea butonului se deschide o fereastră care permite căutarea şi selectarea imaginii
dorite. Se poate redimensiona cu mouse-ul.
15. Modificarea modului de aranjare a obiectelor in formular: se deschide formularul in modul
Design View. Se selectează obiectul cu mouse-ul (executăm clic pe obiect) şi folosind
tehnica drag&drop il plasăm in locul dorit pe formular.
16. Conectarea la o bază de date existentă: Conectarea formularului se va face la o tabelă sau
la o interogare (query) a bazei de date in care se lucrează, in scopul preluării anumitor
85
și prelucrare date
campuri ale acesteia, aşa cum a fost precizat la capitolul Crearea formularelor in Design
View:
- Se deschide formularul in modul Design View;
- Se execută clic pe pictograma Properties de pe bara de pictograme (sau clic dreapta intro
zonă liberă din secţiunea Detail si alegem din meniul local Properties);
- in fereastra care se deschide selectăm Form in loc de Detail din lista ascunsă;
De la proprietatea Record Source vom selecta tabela/interogarea pentru care cream
formularul(clic pe sageata de la lista ascunsa). In momentul selectării tabelei/interogării, se va
deschide o casetă ce conţine toate campurile acesteia. Caseta ce conţine campurile
tabelei/interogării se poate deschide şi din meniul View->Field list (avand formularul deschis tot
in modul Design View).
17. Căutarea unei inregistrări: deschidem tabelul sau formularul in care dorim sa cautam o
inregistrare facand dublu clic pe acesta-meniul Edit-Find
18. Crearea unor interogări: Interogările reprezintă modalităţi de selecţie şi afişare a
informaţie din unul sau mai multe surse (tabele sau alte interogări), formulate cu ajutorul
unor condiţii logice. Exista urmatoarele tipuri de interogari: interogări simple sau de selecţie
(folosind condiţii logice), interogări pentru actualizare - delete query, update query şi append
query, interogări incrucişate sau bidimensionale.
86
și prelucrare date
I. Interogari simple sau de selectie

Pentru a defini o interogare de selecţie selectăm opţiunea Queries din fereastra
Database, apoi butonul Create query in design view.
Ca efect, va apărea o fereastra, din care selectăm consecutiv (in orice ordine) tabelele
necesare şi pentru fiecare acţionăm butonul Add. După selectarea tabelelor / interogărilor
acţionăm butonul Close. Odata adaugat un table in fereastra interogarii se vor alege campurile
care se doresc a fi afisate si se stabilesc criteriile pe care trebuie sa le stabileasca datele(conditiile
de selectie). Condiţiile de selecţie sunt expresii logice care vor fi verificate pentru ca articolele
fişierelor sursă să fie trecute in fişierul virtual rezultat al interogării. Operatorii folosiţi sunt cei
de comparare: < (mai mic),<= (mai mic sau egal),> (mai mare), >= (mai mare sau egal),<>
(diferit), = (egal) şi / sau cei logici: And (şi logic) şi Or (sau logic).
Exemple:
Considerăm tabela sursă de mai jos:
1. Dorim să afişăm toate persoanele care au varsta cuprinsă intre 30 şi 40 de ani şi care au studii
universitare:
87
și prelucrare date
Operatorul And este aplicat la nivel de camp (>=30 And <=40) şi intre campuri
(condiţiile puse asupra campurilor Varsta şi Nivel studii sunt pe aceeaşi linie).
2. Dorim să afişăm toate persoanele care nu au varsta cuprinsă intre 40 şi 50 de ani sau care au
studii Liceale:
Operatorul Or este aplicat la nivel de camp (<=40 Or >=50) şi intre campuri (condiţiile
puse asupra campurilor Varsta şi Nivel studii sunt pe linii diferite).
3. Pentru selectarea unor submulţimi de valori se pot utiliza caracterele de inlocuire: "*" -
inlocuieşte un grup de caractere şi "?" - inlocuieşte un caracter. Dorim să afişăm persoanele care
au telefon fix in reţeaua RDS:
88
și prelucrare date
Cuvantul Like este asociat automat de sistem la folosirea acestor caractere de inlocuire.
De asemenea, intr-o interogare putem utiliza condiţiile IS NULL şi IS NOT NULL cu
semnificaţia de valori vide, respectiv nevide intr-o coloană. Dacă dorim afişarea persoanelor care
nu au adresă de e-mail:
Interogări de sortare a înregistrărilor

După ce am definit condiţiile de selecţie, putem stabili condiţii de sortare pentru unul sau
mai multe campuri. De exemplu, pentru afişarea persoanelor in ordine alfabetică executăm clic
in randul Sort al casetei, in dreptul campului Nume şi din lista derulantă alegem opţiunea
Ascending.
II. Interogari pentru actualizare - delete query, update query şi append query
Interogari de excludere (ştergere) a unor înregistrări (Delete Query)
1. Creăm interogarea in modul Design View: selectăm Query din fereastra Database şi alegem
modul de proiectare Design View.
2. Includem tabela pentru care se execută interogarea.
3. Selectăm Delete Query din meniul Query. Ca rezultat, titlul ferestrei se schimbă in Delete
Query, iar in partea de jos a ferestrei apare randul Delete.
89
și prelucrare date
4. Din lista campurilor tabelei, care apare afisată in partea de sus a ferestrei, selectăm campurile
care vor fi afişate in interogare sau pentru care vor fi specificate condiţii de selecţie şi le
"tragem" in celulele respective ale liniei Field din partea de jos. Ca rezultat, in celulele
respective apare automat, pentru fiecare camp, opţiunea Where (din engleza - Unde, in care).
5. Introducem in celulele liniei Criteria condiţiile selecţiei (condiţiile pe care trebuie să le
indeplinească inregistrările care vor fi şterse, in dreptul campului corespunzător).
6. Salvam interogarea.
7. Rulam interogarea facand dublu clic pe aceasta.
8. Deschidem tabela pentru a vedea rezultatul interogarii.
Exemplu:
Pentru tabela următoare:
Eliminarea persoanelor care au studii "Liceale":
Interogări de actualizare a înregistrărilor (Update Query)

Se utilizează in cazul in care este necesară modificarea unui număr mare de inregistrari,
respectand aceeaşi modalitate de modificare. Vom descrie in continuare modul de definire a unei
interogări de actualizare.
3. Selectăm Update Query din meniul Query. Ca rezultat, titlul ferestrei se modifică in Update
Query, iar in partea de jos apare randul Update To.
4. Includem (prin “tragere”) in celulele randului Field campurile care dorim să apară in
interogare sau cele pentru care vom stabili criterii de actualizare.
90
și prelucrare date
5. Pentru ca anumite campuri ale tabelei să fie afişate in interogarea de actualizare trebuie să
introducem in randul Update To numele campului cuprins intre paranteze drepte, altfel acesta nu
va fi afişat. De asemenea, putem completa automat un camp calculat, care nu a fost completat
initial in tabelă. De exemplu, dacă avem tabela Medii, care are campurile: Numele şi prenumele
elevului, Media sem I, Media Sem II şi Media generală, iar campul Media generală nu a fost
completat iniţial pentru nici o inregistrare, vom trece in dreptul campului Media generală de pe
randul Update: ([Media sem I]+[Media sem II])/2.
6. Introducem in randul Criteria condiţia pe care trebuie să o indeplinească inregistrările care vor
fi modificate.
Interogări de adăugare a înregistrărilor (Append Query)
Se utilizează in cazul in care este necesară adăugareavunui set de inregistrări dintr-o
tabelă in altă tabelă. Aceasta va selecta datele care tebuie adăugate şi le va trimite in campurile
tabelei destinaţie. Vom descrie in continuare modul de definire a unei interogări de adăugare.
3. Includem (prin "tragere") in celulele randului Field campurile care dorim să apară in
interogare sau cele pentru care vom stabili criterii de adăugare.
4. Selectăm Append Query din meniul Query. Indicăm tabela destinaţie.
91
și prelucrare date
Ca rezultat, titlul ferestrei se modifică in Append Query, iar in partea de jos apare randul
Append To.
5. Introducem in randul Criteria condiţia pe care trebuie să o indeplinească inregistrările care vor
fi preluate.
6. Precizăm pe linia Append To numele campului destinaţie (doar in cazul in care nu au acelaşi
nume)
Modalităţi de filtrare
1) Filter By Selection- cand dorim selectarea articolelor care conţin o anumită valoare pe care
ne-am poziţionat anterior:
- Ne poziţionăm pe valoarea căutată la unul din articole;
- Selectăm Records->Filter->Filter By Selection;
- Repetăm paşii anteriori pană obţinem setul de date dorit.
2) Filter Excluding Selection- cand dorim selectarea articolelor care NU conţin o anumită
valoare:
- Ne poziţionăm pe valoarea căutată la unul din articole;
- Selectăm Records->Filter->Filter Excluding Selection;
- Repetăm paşii anteriori pană obţinem setul de date dorit.
3) Advanced Filter/Sort...- cand dorim selectarea articolelor care indeplinesc anumite condiţii:
- Selectăm Records->Filter->Advanced Filter/Sort...;
- Se deschide fereastra Filter care este, de fapt, o fereastră de proiectare a unei interogări, iar
condiţia de filtrare se stabileşte in randul Criteria, aşa cum se procedează la proiectarea unei
92
și prelucrare date
interogări simple. Pentru a fi aplicat criteriul de filtrare se selectează Records->Apply Filter/Sort.

Pentru anularea filtrării, se selectează Records->Remove Filter/Sort
Exemplu: Fie tabela următoare:
Pentru a afişa doar medicamentele care sunt produse de SC Prima SRL şi care au
pretul>3 se stabilesc criteriile următoare:
După care se alege Records->Apply Filter/Sort.

20. Crearea unui raport: Un raport reprezinta un mod mai ordonat de prezentarea a datelor ce
poate fi tiparit. Pentru a crea un raport alegem din optiunile bazei de date Reports si la fel ca si
celelalte obiecte ale unei baze de date si un raport poate fi creat fie in modul Design in care il
proiectam manual, fie in modul Wizard in care suntem asistati de catre program in realizarea lui.
21. Modificarea unui raport: clic dreapta pe raport creat-Design view si modificam orice obiect
din raport folosind bara de instrumente atasata sau facand clic dreapta pe obiectul ce dorim a fi
modificat si alegem optiunea dorita.
22. Crearea, modificarea unui antet şi subsol: daca antetul sau subsolul unui raport nu este activ
facem clic dreapta pe raport-Report Header/Footer.
93
și prelucrare date
8.2 Prelucrarea datelor introduce
Aplicaţia Microsoft Word face parte din pachetul de programe Microsoft Office, alături
de Microsoft Excel, Microsoft PowerPoint şi Microsoft Access. Aceste programe pot lucra
independent sau împreună pentru a uşura activitatea utilizatorului. WORD este un puternic
procesor de texte şi are facilităţi încorporate care permit crearea şi salvarea documentelor.
Aplicaţia asigură funcţiile elementare ale unui editor de texte, şi anume: introducerea textului,
stabilirea diferitelor tipuri de caractere, definirea diferitelor tipuri de pagină, alinierea automată a
textului, aranjarea textului în pagină, tipărirea textului. Noile versiuni ale aplicaţiei aduc noutăţi
privind procesul de automatizare a editării (crearea de stiluri, verificarea ortografică şi
gramaticală automată, asistenţi Office.
Assistant care oferă informaţii de tip Help în funcţie de activitatea desfăşurată de
utilizator), modalităţi rapide de trasare şi formatare a tabelelor, posibilităţi suplimentare de
desenare (efecte 3D, umbre şi texturi), suport multilingv pentru editarea de texte în mai multe
limbi europene.
Lansarea aplicaţiei
Click pe butonul Start Programs  Microsoft Word
Crearea unui document nou

La lansarea Word-ului se deschide fereastra aplicaţiei → fereastra conţine un document
necompletat → se editează textul dorit → se salvează documentul.
94
și prelucrare date
Salvarea unui document

Meniul File →Save →se specifică numele documentului în secţiunea File Name
(Nume fişier) şi locaţia în care va fi salvat, în secţiunea Save in (Salvare în) →click pe
butonul Save (Salvare).
Deschiderea unui document existent
Meniul File →Open →în secţiunea Open in (Privire în) se caută documentul în folder-
ul în care a fost salvat →se selectează fişierul →click pe butonul Open (Deschidere).
Închiderea unui document
După salvarea documentului, acesta poate fi închis → click pe butonul din
partea dreapta-sus a ferestrei.
Selectarea textului
a) cu mouse-ul: click în faţa textului ce va fi selectat → se ţine butonul mouse-ului apăsat
→ se deplasează mouse-ul la sfârşitul textului care se doreşte selectat → se eliberează
butonul mouse-ului.
b) cu tastatura: se poziţionează cursorul mouse-ului la începutul textului ce va fi selectat
→ se ţine tasta Shift apăsată → se apasă tasta → până când este selectat tot textul dorit.
Pentru a selecta un rând întreg : se poziţionează cursorul mouse-ului la începul rândului
→ se apasă combinaţia de taste Shift + End.
Copierea textului
a) se selectează textul → click dreapta pe textul selectat → Copy → se poziţionează
cursorul în poziţia în care va fi copiat textul → click dreapta → Paste.
b) se selectează textul → se apasă combinaţia de taste CTRL+C → se poziţionează
cursorul în poziţia în care va fi copiat textul → se apasă combinaţia de taste CTRL+V.
c) se selectează textul → meniul Edit → Copy → se poziţionează cursorul în poziţia în
care va fi copiat textul → meniul Edit → Paste.
d) se selectează textul → se apasă pe butonul din bara de instrumente→ se
poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiat textul → se apasă pe butonul din bara de
instrumente.
Mutarea textului
a) se selectează textul → click dreapta pe textul selectat → Cut → se poziţionează
95
și prelucrare date
cursorul în poziţia în care va fi mutat textul → click dreapta → Paste.

b) se selectează textul → se apasă combinaţia de taste CTRL+X → se poziţionează
cursorul în poziţia în care va fi mutat textul → se apasă combinaţia de taste CTRL+V.
c) se selectează textul → meniul Edit → Cut → se poziţionează cursorul în poziţia în
care va fi mutat textul → meniul Edit → Paste.
d) se selectează textul → se apasă pe butonul din bara de instrumente → se
poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutat textul → se apasă pe butonul

din bara de instrumente.
Ştergerea textului
Se selectează textul → se apasă tasta Delete.
Inserarea caracterelor speciale
Caracterele speciale sunt simboluri care nu pot fi introduse cu ajutorul tastaturii.
Se poziţionează cursorul în locul în care va fi introdus simbolul → meniul Insert
→Symbol → se selectează simbolul dorit → click pe butonul Insert.
Formatarea textului
Formatarea textului se referă atât la alegerea tipului de font, a stilului fontului, a
dimensiunii sau culorii lui, cât şi la alegerea distanţei (spaţierii) dintre caractere. Înainte de a
96
și prelucrare date
face orice formatare, textul trebuie selectat. Dacă nu este selectat un text, atunci formatările
stabilite se vor aplica textului care se va introduce începând cu poziţia curentă a cursorului text
(punctului de inserţie).
Formatările se realizează din meniul Pornire secţiunea Font. Aceasta secţiune conţine
butoane şi casete cu comenzile şi selecţiile cele mai uzuale.
• Schimbarea tipului de font aplicat textului
1. Se selectează textul ce se doreşte a fi modificat.
2. În secţiunea de formatare se dă clic pe lista cu tipurile de font, din care se alege tipul dorit.
Exemplu: Times New Roman, Arial, Gotic, etc.
• Schimbarea dimensiunii (mărimii) fontului aplicat textului:
1. Se selectează textul ce se doreşte a fi modificat.
2. În secţiunea de formatare se selectează dimensiunea din lista Dimensiune Font, sau se tastează
o 0valoare în casetă şi apoi se apasă tasta Enter.
a) tabul Font → se alege fontul, dimensiunea caracterelor, stilul caracterelor, culoarea
acestora şi diferite efecte → click pe butonul OK.
b) tabul Advanced- Caracter Spacing→ se alege spaţiul dintre caractere (extins,

condensat)
97
și prelucrare date
c) tabul Effects → se aleg diferite animaţii pentru text.

Folosirea formatării de tip: Aldin (Bold), Cursiv (Italic), Subliniere (Underline)
Secţiunea de instrumente Formatting conţine butoane şi liste derulante care permit
scrierea cu caractere aldine, cursive sau subliniate.
Cum aplicăm formatare de tip Bold (aldină, îngroşată) ?
1. Selectăm textul pe care dorim să-l modificăm.
2. În bara Formatting facem clic pe butonul Bold .
Cum aplicăm formatare de tip Italic (cursivă) ?
2. În bara Formatting facem clic pe butonul Italic .
Notă - Se poate folosi şi caseta de dialog Font pentru a realiza aceste operaţii.
- Pentru a renunţa la formatarea Bold sau Italic, cu textul respectiv selectat, se dezactivează
butonul corespunzător din secţiunea Formatting.
Cum aplicăm formatare de tip Underline (subliniere) ?
2. În bara Formatting dăm clic pe butonul Underline. Textul va fi subliniat cu o linie simplă.
Dacă se doreşte o altfel de subliniere atunci cu textul selectat se alege din lista derulantă
asociată butonului de subliniere felul dorit. Din listele Underlining şi Color se pot alege diverse
stiluri şi culori de subliniere.
Pentru a sublinia numai cuvintele nu şi spaţiul dintre cuvinte se alege opţiunea Doar
cuvinte din caseta de dialog Font.
Exemplu:
Din fila Font Effects se pot selecta diverse alte formatări care să fie aplicate textului (text
tăiat cu o linie, culoare text, transformarea literelor în majuscule/ minuscule, scriere în relief,
umbră, blinking etc.).
Notă: Din fila Position a casetei Character se poate modifica spaţiul dintre caractere. Se pot
dispersa sau condensa caracterele unui text selectat, dacă în lista Spacing se alege Expanded
(extinsă) sau Condensed (condensată) iar în caseta by: se introduce distanţa cu care se doreşte să
98
și prelucrare date
se extindă sau să se micşoreze spaţierea dintre caractere. Această casetă este inactivă dacă
selectaţi Default în caseta Spacing.
font text îngroşat (Bold)

dimensiune text înclinat (Italic)
culoarea textului text subliniat (Underline)
Modificarea cazului
Modificarea cazului înseamnă transformarea unui text scris într-un anumit fel
(minuscule, majuscule, titlu etc.) într-un text scris în alt fel. De exemplu, transformarea
unui text scris cu minuscule într-un text scris cu majuscule.
Se selectează textul → meniul Home → font - Change case → se alege stilul dorit
→ click pe butonul OK.
Căutarea unui cuvânt sau fraze într-un document

Meniul Edit → Find → în fereastra ce apare se scrie cuvântul căutat în secţiunea
Find what → click pe butonul Find Next.
99
și prelucrare date
Înlocuirea unui cuvânt sau fraze într-un document

Meniul Edit → Replace → în secţiunea Find what se va scrie cuvântul ce va fi înlocuit,
iar în secţiunea Replace with se va scrie cuvântul cu care se va face înlocuirea → click pe
butonul Find Next → dacă a fost găsit cuvântul/fraza → click pe butonul Replace (pentru
înlocuirea primei apariţii) sau pe butonul Replace All (pentru înlocuirea tuturor apariţiilor).
Formatarea paragrafelor
Alinierea textului:la stânga, centru, dreapta, stânga-dreapta (Justified)
Alinierea orizontală a textului dintr-un paragraf determină aspectul marginilor liniilor

paragrafului: aliniere la stânga, aliniere la dreapta, la centru sau aliniere stânga-dreapta.
Aliniere la stânga (Align Left) - liniile paragrafului vor fi aliniate în partea stângă.
Aliniere la dreapta (Align Right) - liniile paragrafului vor fi aliniate în partea dreaptă.
La centru (Centered) - liniile paragrafului vor fi centrate.
Stânga-dreapta (Justified) - liniile paragrafului vor fi aliniate atât în partea stângă cât şi în partea
dreaptă (spaţiile dintre cuvintele textului selectat vor fi condensate sau extinse).
Spaţierea rândurilor unui paragraf

Spaţierea rândurilor stabileşte dimensiunea spaţiului vertical dintre liniile textului unui
paragraf. În mod obişnuit liniile de text sunt spaţiate la un rând.
Spaţierea rândurilor unui paragraf se realizează astfel:
1. Se selectează paragraful/paragrafele.
100
și prelucrare date
2. Se deschide caseta de dialog Paragraph.
3. Se alege spaţierea Interlinie dintre liniile de text Single (La un rând), Double (La două
rânduri) etc.
4. Se execută clic pe butonul OK pentru a închide caseta.
Modificarea stilului listelor

În Word se pot crea automat liste cu marcatori sau liste numerotate în timpul tastării
textului, sau se pot adăuga rapid marcatori sau numere la liniile de text deja introduse. Un
marcator sau o numerotare apare în faţa primului rând din paragraf. Pentru crearea listelor
numerotate sau marcate se poate folosi bara de instrumente Paragraf.
• Adăugarea de marcatori sau numerotări la textul existent utilizând bara Formatting
1. Se selectează textul ce urmează a fi marcat sau numerotat.
2. Din secţiunea Paragraf se activează prin clic, butonul Marcatori.
Listele obţinute prin utilizarea acestor butoane conţin un anumit marcator (sau un anumit tip
de numerotare) şi folosesc un spaţiu prestabilit între marcator (sau număr) şi textul care urmează.
• Ştergerea (eliminarea) marcatorilor sau a numerotărilor din faţa textului
1. Se selectează paragrafele de la care se doreşte eliminarea marcatorilor sau numerotării.
2. Din secţiunea Paragraf se dezactivează prin clic butonul corespunzător tipului de listă.
Notă: Word oferă posibilitatea de a define noi tipuri de marcatori sau de numerotări.
• Adăugarea unui chenar unuia sau mai multor paragrafe
101
și prelucrare date
1. Se selectează paragraful (paragrafele) la care se va aplica chenarul.

2. Se dă clic pe butonul Borduri exterioare din secţiunea
Paragraf.
• Adăugarea unei culori de fundal unui paragraf
1. Se selectează paragraful sau paragrafele.
2. Se dă clic pe butonul Umbrire din secţiunea Paragraf.
Editorul are anumite valori implicite pentru listele maracte şi cele numerotate. Pentru a
schimba aceste valori: se selectează elementele listei → click dreapta → Bullets and
Numbering → se alege stilul dorit, de unde începe numerotarea (în cazul listelor
numerotate), se poate particulariza lista → click pe butonul OK.
Formatarea paginilor
Schimbarea dimensiunii paginii, a orientării şi marginilor
Utilizatorul poate stabili dimensiunea foii de hârtie, orientarea paginilor din document,
precum şi marginile libere ce se vor lăsa de la marginea foii fizice până la textul din pagină.
Word utilizează stiluri de pagină pentru a stabili orientarea paginilor în document. Pentru
ca în acelaşi document să aveţi pagini orientate şi Portret şi Vedere trebuie să aveţi definite cel
puţin două stiluri de pagină, unul să utilizeze orientarea portrait şi celălalt orientarea landscape.
Schimbarea mărimii paginii şi a orientării pentru stilul curent de pagină
1. Se alege panglica (ribbon) cu numele Aspect pagină.
2. Se face apoi clic pe butonul pentru deschiderea casetei de dialog
102
și prelucrare date
Iniţializare pagină
- Dimensiunea foii de hârtie se alege din lista Dimensiune hârtie, tabul Hârtie. Dimensiunile
foii alese apar în câmpurile Lăţime şi Înălţime. Se poate indica o dimensiune personalizată de
pagină dacă se introduc alte dimensiuni în aceste câmpuri.
- Orientarea paginii se stabileşte în tabul Margini, secţiunea Orientare prin clic pe una dintre
variante, Portret (tip portret) sau Vedere (tip vedere).
- În zona Margini se stabilesc marginile, care se lasă pentru foaia de hârtie, în casetele Sus, Jos,
Stânga, Dreapta.
- În zona Se aplică la se alege, căror pagini li se aplică formatarea;
3. Clic pe butonul OK pentru a închide caseta Iniţializare pagină.
Borduri şi umbrire
Editorul permite aplicarea de linii de bordură şi umbrire paragrafelor selectate, celulelor
unui tabel, imaginilor, textelor selectate, paginilor şi diferitelor obiecte.
Se selectează obiectul care va avea bordură → meniul Format → Borders and Shading
→ în fereastra Borders and Shading există trei file:
Borders → linii de bordură = se aplică la nivel de text, paragraf, celulă a unui tabel,
imagine etc.
103
și prelucrare date
Page Borders → borduri de pagină = se aplică pentru pagină

Shading → umbrire (haşurare) = se stabileşte culoarea din interiorul bordurii.
Inserarea întreruperilor de pagină

La introducerea textului, trecerea se face automat, atunci când s-a ajuns la sfârşitul unei
pagini. Uneori, este necesară trecerea la o nouă pagină, chiar dacă precedenta nu a ajuns la
sfârşit.
Se poziţionează cursorul în poziţia în care va începe noua pagină  meniul Insert

Break  Page Break  click pe butonul OK.
Inserarea unei întreruperi de pagină cu ajutorul tastaturii: se apasă combinaţia de taste

CTRL+ENTER.
Ştergerea unei întreruperi de pagină: se selectează întreruperea de pagină se apasă una din
tastele Delete sau Backspace.
104
și prelucrare date
Antete şi subsoluri
Antetul conţine informaţii care apar pe fiecare pagină a documentului, informaţii ce sunt
situate în partea de sus a documentului. Antetul este plasat în zona dintre marginea superioară a
hârtiei şi marginea de sus.
Subsolul conţine informaţii care apar pe fiecare pagină a documentului, informaţii ce sunt
situate în partea de jos a documentului. Subsolul este plasat între marginea de jos şi marginea
inferioară a hârtiei.
Meniul Insert Header and Footer  zonele în care se vor edita informaţiile pentru
antet şi subsol sunt delimitate de un dreptunghi  este afişată şi bara de instrumente Header and
Footer. Textul din antet şi subsol va fi afişat cu litere estompate.
Numerotarea paginilor
Meniul Insert → Page Numbers → se stabilesc: poziţia în care vor fi afişate numerele
de pagină (partea de sus sau partea de jos a paginii), alinierea (stânga, centru,dreapta), se
stabileşte dacă prima pagină va fi sau nu numerotată, se setează formatul afişării numerelor şi
de la ce număr începe numerotarea → click pe butonul OK.
Formatarea documentului
Meniul Page Layout → Page setup → în fereastra Page Setup se stabilesc:
dimensiunea hârtiei, marginile (distanţele între zona de editare a textului şi marginile de sus,
jos, stânga şi dreapta), modul de orientare a paginii (portrait sau landscape) → click pe butonul
OK.
105
și prelucrare date
Tabelele
Crearea tabelelor
Meniul Table → Insert → Table → se specifică numărul de linii şi de coloane ale
tabelului → click pe butonul AutoFormat →se alege un format pentru tabel →click pe butonul
OK → click pe butonul OK.
Selectarea elementelor dintr-un tabel

• Selectarea unei coloane: click cu mouse-ul deasupra primei celule din coloana
respectivă.
• Selectarea unei linii: click cu mouse-ul în faţa primei celule din linia respectivă.
• Selectarea unui grup de celule: click pe prima celulă din grup → se ţine butonul
mouse-ului apăsat → se deplasează mouse-ul până la ultima celulă din grup → se
eliberează butonul mouse-ului.
Inserarea unei linii într-un tabel

a) se selectează linia din tabel unde va fi inserată noua linie → meniul Table → Insert
106
și prelucrare date
→Rows Above / Rows Below.

b) se selectează linia din tabel unde va fi inserată noua linie → click dreapta pe linia
selectată → Insert Row.
c) se poziţionează cursorul la sfârşitul liniei după care va fi inserată noua linie (în afara
tabelului) → se apasă tasta Enter.
d) se poziţionează cursorul în ultima celulă din cadrul liniei după care va fi inserată noua
linie → se apasă tasta Tab.
Inserarea unei coloane într-un tabel
a) se selectează coloana din tabel unde va fi inserată noua coloană → meniul Table →
Insert → Columns to the Left / Columns to the Right.
b) se selectează coloana din tabel unde va fi inserată noua coloana → click dreapta pe
coloana selectată → Insert Columns.
Ştergerea unei linii
a) se selectează linia care va fi ştearsă → meniul Table → Delete Rows.
b) se selectează linia care va fi ştearsă → click dreapta pe selecţie → Delete Rows.
Ştergerea unei coloane
a) se selectează coloana care va fi ştearsă → meniul Table → Delete Columns.
b) se selectează coloana care va fi ştearsă → click dreapta pe selecţie → Delete
Columns.
Îmbinarea celulelor
A îmbina două sau mai multe celule = a uni celulele respective.
Se selectează celulele care vor fi îmbinate → click dreapta pe selecţie → Merge Cells.
Scindarea celulelor
A scinda o celulă = a împărţi o celulă în două sau mai multe celule.
Click în interiorul celulei → click dreapta → Split Cell → se stabileşte numărul de linii şi de
coloane care vor exista în cadrul celulei ce va fi scindată.
107
și prelucrare date
Modificarea bordurii tabelului/a unei celule din tabel

Click dreapta în interiorul tabelului → Borders and Shading → se alege tipul de
bordură dorit, eventual şi culoarea de fundal (fila Shading)→ se specifică nivelul la care se
aplică bordura aleasă: tabel sau celula selectată → click pe OK.
Schimbarea direcţiei de scriere a textului
Se selectează liniile/coloanele → click pe butonul din bara de instrumente

Ordonarea valorilor dintr-o coloană
Se selectează coloana → click pe unul din butoanele din bara de instrumente
(ordonare crescătoare) sau (ordine descrescătoare).

Însumarea automată a valorilor din coloanele numerice
Se adaugă o nouă linie şi în dreptul coloanei respective se poziţionează cursorul mouseului
→ click pe butonul din bara de instrumente.
108
și prelucrare date
Imagini
Inserarea unei imagini
a) se poziţionează cursorul în locul unde va fi inserată imaginea → meniul Insert →
Picture → From File → se caută în structura de foldere imaginea dorită → click pe
butonul Insert.
b) se poziţionează cursorul în locul unde va fi inserată imaginea → meniul Insert→Picture
→ Clip Art → se caută imaginea dorită din galeria de imagini a aplicaţiei Word sau de pe web
→ click pe butonul Insert.
Redimensionarea unei imagini
Click pe unul din colţurile imaginii → se ţine butonul mouse-ului apăsat → se deplasează
mouse-ul înspre exterior (pentru mărire) sau înspre interior (pentru micşorare).
Copierea unei imagini
a) se selectează imaginea (click pe imagine) → click dreapta pe imaginea selectată →
Copy → se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiată imaginea→ click dreapta
→ Paste.
b) se selectează imaginea→ se apasă combinaţia de taste CTRL+C → se poziţionează
cursorul în poziţia în care va fi copiată imaginea → se apasă combinaţia de taste
CTRL+V.
c) se selectează imaginea → meniul Edit → Copy → se poziţionează cursorul în poziţia în
care va fi copiată imaginea→ meniul Edit → Paste.
d) se selectează imaginea → se apasă pe butonul din bara de instrumente → se
poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiată imaginea → se apasă pe butonul din

bara de instrumente.
Mutarea unei imagini
a) se selectează imaginea → click dreapta pe imaginea selectată → Cut → se
poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginea → click dreapta → Paste.
b) se selectează imaginea→ se apasă combinaţia de taste CTRL+X → se poziţionează
cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginea→ se apasă combinaţia de taste
109
și prelucrare date
CTRL+V.
c) se selectează imaginea → meniul Edit → Cut → se poziţionează cursorul în poziţia în
care va fi mutată imaginea→ meniul Edit → Paste.
d) se selectează imaginea → se apasă pe butonul din bara de instrumente → se
poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginea → se apasă pe butonul din

bara de instrumente.
Ştergerea unei imagini
Se selectează imaginea → se apasă tasta Delete.
Rotirea unei imagini
Se selectează imaginea → click dreapta pe imagine si se selecteaza size and position sau se
roteşte imaginea cu ajutorul mouse-ului din punctul verde.
Imprimarea
Vizualizarea documentului înainte de imprimare
Meniul File → Print Preview
Stabilirea opţiunilor de imprimare şi imprimarea documentului
Meniul File → Print → se alege imprimanta → se stabilesc paginile care vor fi imprimate
→ se stabileşte numărul de exemplare ce vor fi imprimate de la copies → se stabilesc
proprietăţi de imprimare: calitatea imprimării, culoarea imprimării (color sau alb/negru) →
click pe butonul Print.
110
și prelucrare date
Capitolul 9: Transpunerea datelor pe suport

9.1 Pregătirea documentului pentru transpunere. Listarea
datelor/documentelor
Pentru imprimarea unui document se poate utiliza unul dintre urmatoarele procedee:
• alegerea optiunii Imprimare (Print) din meniul Fisier (File);
• combinatie de taste <Ctrl>+P.
In urma acestor actiuni se deschide fereastra de dialog Imprimare (Print) de unde se poate
opta pentru imprimarea intregului document alegand din sectiunea Sir de pagini (Page range)
optiunea Toate (All), doar pagina curenta (optiunea Pagina curenta (Current Page)) sau anumite
pagini din document (optiunea Pagini (Pages)), urmand a se completa numerele de pagini.
Documentul se poate tipari intr-unul sau in mai multe exemplare (opiunea Numar de copii
(Number of copies)). In cazul imprimarii in mai multe exemplare, se poate bifa optiunea
Asamblare (Collate) pentru tiparirea exemplarelor unul dupa altul. De asemenea, se pot alege
numarul de pagini din document ce vor fi imprimate pe o pagina, prin optiunea Panoramare
(Zoom).
111
și prelucrare date
Din butonul Optiuni (Options) se pot stabili anumiti parametri ai imprimarii. Cei mai
importanti sunt urmatorii:
• Iesire schitata (Draft Output): documentul va fi imprimat cu o formatare minimala, pentru a
creste viteza de printare;
• Actualizare campuri (Update fields): toate campurile din document se vor actualiza inainte de
imprimare;
• Actualizare legaturi (Update links): toate legaturile din document vor fi actualizate inaintea
tiparirii;
• Permite redimensionarea hartiei A4/letter (Allow A4/Letter paper resizing): permite listarea
unui document creat pe unul dintre cele doua formate fara a afecta formatarea documentului;
• Imprimare in fundal (Background typing): imprimarea documentului se va face in timp ce
utilizatorul continua sa lucreze inWord, fara blocarea procesorului de text in timpul tiparirii;
• Inversare ordine de imprimare (Reverse print order): imprimarea documentului se face
incepand cu ultima pagina (nu cu prima);
• Proprietati document: se imprima si informatiile continute în sectiunea Rezumat (Summary)
din meniul Fisier (File), optiunea Proprietati (Properties);
Prin apasarea butonului Proprietati (Properties) a ferestrei de dialog Imprimare (Print) se
poate alege calitatea imprimarii (Draft, Normal, Best) precum si formatul de pagina (Portrait,
Landscape) precum si alte optiuni ce tin de imprimanta.
Tipuri de imprimante
Imprimanta face parte din categoria perifericelor de ieşire, aceasta fiind utilizată pentru
transpunerea informaţiei din calculator pe hârtie (un document, o poză sau orice altfel
de fişier grafic, un e-mail, un articol etc.).
Imprimantele au fost create odata cu aparitia primelor calculatoare, datorita necesitatilor
de a putea consulta si pastra informatiile si pe hartie, nu doar pe suport electronic. La inceput,
totul a fost rudimentar, insa, cu timpul, s-a inregistrat o evolutie constanta in acest domeniu : au
existat modificari la nivelul metodei de printare si al calitatii, al consumabilelor si al costurilor.
Imprimanta este inclusa in categoria perifericelor de iesire si ea este folosita efectiv pentru
transpunerea datelor din calculator pe hartie (atat documente, cat si poze).
112
și prelucrare date
Imprimantele se clasează după mai multe criterii. Caracteristici generale

Atunci cand alegeti o imprimanta, trebuie sa tineti cont de nevoile dumneavoastra, dar si
de caracteristicile acesteia. Imprimantele pot diferi in functie de :
- Viteza de imprimare : se ia in considerare numarul de pagini printate pe minut ; trebuie
precizat ca in cazul imprimantelor color, numarul de pagini imprimate pe minut pot varia
in functie de metoda de imprimare : alb negru sau color
- Rezolutia imprimantei : se masoara in puncte de cerneala per inch, denumite si DPI;
trebuie precizat ca in cazul imprimantelor color, rezolutia poate varia in functie de metoda
de imprimare : alb negru sau color
- Memoria imprimantei : masoara cantitatea informatiei care urmeaza sa fie printata pe care
imprimanta o poate pastra in memorie
- Consumabilele : cartuse, hartie (tipul de hartie, modalitatea de alimentare cu hartie)
- Conectivitatea : USB, serial sau paralel, bluetooth , wireless, ethernet
Alte caracteristici: dimensiunea, greutatea, nivelul de zgomot.
Tipuri de imprimante:
Exista mai multe tipuri de imprimante. Astfel, putem clasifica imprimantele in
urmatoarele categorii : imprimante matriceale, imprimante jet de cerneala si imprimante laser.
Imprimante matriceale sau imprimante cu ace. Acestea mai sunt numite si
imprimante de impact. Poarta acest nume pentru ca la imprimare se foloseste o matrice cu ace.
Imprimarea se realizeaza astfel prin lovirea acelor de o banda care este impregnata cu tus. Aceste
imprimante sunt folosite pentru documente de calitate scazuta (facturi fiscale, spre exemplu sau
alte documente tip). Insa, cu toate acestea, imprimantele matriceale sunt singurele care se
folosesc pentru imprimarea simultana cu hartie autocopiativa sau pentru imprimarea pe hartii
speciale cu mai multe sraturi.
Imprimante cu jet de cerneala. Se pare ca aceste imprimante sunt cele mai folosite, in
mare parte pentru ca reprezinta si cea mai accesibila varianta din punct de vedere
material. Tehnologia de imprimare este bazata pe faptul ca un lichid incalzit produce bule. Cel
care a descoperit acest principiu a pus in mod accidental in contact o siringa umpluta cu cerneala
si un fier de sudat, acest lucru a dus la crearea unor bule in siringa si la tasnirea cernelei din
aceasta. Astfel, in cazul imprimantelor cu jet de cerneala, cerneala ajunge pe hartie prin orificiile
capetelor de imprimare, jetul fiind creat prin incalzirea canalelor prin care cerneala ajunge la
113
și prelucrare date
capetele de imprimare. Imprimarea poate fi atat alb negru, cat si color, in functie de cerneala
folosita.
Imprimante laser. Acestea permit o imprimare de calitate si la un cost scazut si cu o
viteza de imprimare ridicata. Insa trebuie mentionat ca pretul de achizitie pentru o imprimanta
laser este destul de mare ceea ce face ca acest tip de imprimanta sa fie mai mult folosita in
scopuri profesionale. Imprimantele pot fi alb-negru sau color. Imprimantele laser folosesc o
tehnologie care seamana foarte mult cu acea folosita in cazul copiatoarelor. Astfel o imprimanta
laser are in component un cilindru fotosensibil care, incarcat electrostatic, poate descarca tonerul
(in scopul creeri imaginii), acesta fiind transferat pe hartie.
Altă clasificare a tipurilor de imprimante
▪ matriceale (cu ace / calitate scăzută) - folosită pentru documente de calitate scăzută,
facturi fiscale, etc (în general documente tip), singurul model de imprimantă care permite
imprimarea simultană a 2 sau 3 exemplare, folosind hârtie autocopiativă.
▪ cu jet de cerneală - calitate medie înspre ridicată - viteză medie - pentru documente +
poze/fişiere grafice)
▪ laser (viteză rapidă / calitate ridicată/ - folosind un toner)
▪ cu imprimare termică - legitimaţii, carduri etc.
▪ cu matriţă - foloseste o matriţă pentru imprimare
Acestea pot imprima pe hârtie de dimensiuni diferite, de la A0 - numai plottere
(imprimante de dimensiuni mai mari folosite în general de firme pentru scheme CAD, afişe etc)
şi până la plicuri, fotografii etc.
PROCEDEE DE IMPRIMARE
IMPRIMAREA = procesul de reproducere prin care cerneala este aplicata pe suportul de
imprimare in scopul treansmiterii unei informatii.
TIPOGRAFIA = unitatea economica al carei principal obiect de activitate este procesul de
imprimare.
POLIGRAFIA = ramura industriala care cuprinde activitatile deimprimare si finisare sub toate
aspectele.
PROCEDEELE DE IMPRIMARE folosite in prezent se impart in 2 categorii:
I. Procedee de imprimare cu forma de imprimare
II. Procedee de imprimare fara forma de imprimare
114
și prelucrare date
I. PROCEDEE DE IMPRIMARE CU FORMA DE IMPRIMARE

1. Clasificarea dupa modul de transfer al cernelii:
Cu transfer direct = forma de imprimare intra in contact direct cu suportul de imprimare
si tansmite imaginea / textul de tiparit
- tipar inalt clasic
- flexografia
- tipar plan direct
- tiparul adanc
- tiparul serigrafic
Cu transfer indirect = forma de imprimare transmite imaginea / textul de tiparit unui
element intermediar, care o / il transfera pe suportul de imprimare
- tiparul inalt indirect
- tiparul plan indirect = offset
- tampografia
2. Clasificarea dupa pozitia elementelor tiparitoare fata de elementele netiparitoare:
a. Cu elemente tiparitoare in relief
- tipar inalt clasic
- flexografia
b. Cu elemente tiparitoare si netiparitoare in acelasi plan
- tipar offset
- serigrafia
c. Cu elemente tiparitoare in profunzime fata de cele netiparitoare
- tipar adanc
- tampograf
II. PROCEDEE DE IMPRIMARE FARA FORMA DE IMPRIMARE
Tiparul digital.La reproducerea digitala, forma de tipar este o baza de date care comanda
capetele de scriere, indiferent de natura sau tipul lor;
1. Imaginea se creaza direct în maşina de tipar = DI,(computer-to-press);
2. Tipar din baza de date variabile:
a. Imprimarea laser, unde capul de scriere creeaza o imagine electrostatica ce va atrage
pulberea de tipar (toner);
115
și prelucrare date
b. Imprimarea cu jet de cerneala sau bule; c. Tiparul termic, unde capul de scriere emana
caldura pentru a imprima pe suporturi de tipar termosensibile;
d. Imprimante matriciale, la care capetele de tipar actioneaza mecanic asupra suportului de tipar.
FORMA DE TIPAR
• Este elementul particular pentru fiecare tiparitura, de pe care se obţin elementele grafice
pentru multiplicare prin diverse procedee de tipar. Aceste elemente pot fi transmise direct de pe
forma de tipar pe suportul de imprimare sau pot fi transpuse cu ajutorul unui cilindru de
transpunere.
• Forma de tipar are rolul de a delimita elementele imprimabile de elementele
neimprimabile. In industria poligrafica se cunosc 5 tipuri de procedee de tiparire şi pentru
fiecare, diferenţierea dintre elementele imprimabile şi cele neimprimabile se face prin alte
mijloace:
• Tiparul plan- lithographie offset
• Tiparul inalt- letterpress si fexografie
• Tiparul adânc- rotogravura, tampografia
• Tipar serigrafic
• Tipar digital
TIPARUL PLAN
• Descoperirea LITHOGRAPHFY-ei o datoram lui Alois Snefelder (originar din Bavaria
si a trait in perioada 1771-1834). In 1798 a scris numele lui pe o piatra cu suprafaţa plana
folosind un creion dintr-o pasta grasa. A umezit apoi toata suprafaţa pietrei cu apa. A aplicat pe
suprafaţa gresata cerneala pasta. A presat apoi hartia peste aceasta forma astfel tratata si a
obtinut o imagine clara si lithographia (scrierea pe piatra) s-a nascut.
• Imaginea pozitiva de pe placa este transferata sau “ rasturnata “( OFFSET ) pe suprafaţa
asternutului în negativ; aşternutul transfera imaginea pe suportul de imprimare sprijinit de
cilindrul de presiune în copie pozitiva, lizibila.
116
și prelucrare date
TIPARUL INALT
• Folosit în procesele de tipar letterpress, flexografic, tipar in relief (embosare), tipar folio
sau stampilare;
• Diferenţierea elementelor imprimabile de cele neimprimabile se face prin inalţimea celor
2 suprafeţe. Elementele imprimabile sunt sensibil mai înalte faţa de elementele neimprimabile.
TIPARUL ADANC
• Este folosit la masinile de tipar prin rotogravura (helio) sau la gravuri executate de artişti
plastici pe diferite tipuri de materiale (lemn, cupru, oţel, linoleum etc) şi tampografie;
• Zonele de tipar sunt adâncite (alveole), forma de tipar se acopera cu cerneala, dupa care,
cu o racleta, se elimina cerneala de pe zonele neimprimabile.
TIPAR SERIGRAFIC
• Este un procedeu în care forma de tiparire este o sita, la care zonele imprimabile se lasa
libere, iar zonele neimprimabile sunt opturate pentru ca cernelurile sapenetreze sita doar in
zonele imprimabile.
TIPARUL DIGITAL
• Este de 2 tipuri:
1. imaginea se creaza direct în maşina de tipar = DI, (computerto-press);
2. tipar din baza de date variabile: - imprimarea laser, unde capul de scriere creeaza o
imagine electrostatica ce va atrage pulberea de tipar (toner);
- imprimarea cu jet de cerneala sau bule;
- tiparul termic, unde capul de scriere emana caldura pentru a imprima pe suporturi de tipar
termosensibile;
- imprimante matriciale, la care capetele de tipar actioneaza mecanic asupra suportului de tipar.
Imprimante 3D
Imprimarea 3D este un proces folosit de câteva decenii în industrie, unde mai poartă
numele de "prototipare rapidă". Această tehnologie a apărut în anii '80, fiind folosită iniţial de
companiile cu bugete masive, precum cele din industria aerospaţială, sau de echipele de
117
și prelucrare date
Formula1. Acestea funcţionează într-un mod similar imprimantelor obişnuite, folosind în loc de
cerneală diferite materiale (de la plastic la argint sau chiar la titaniu) pe care le «imprimă» în
straturi succesive, construind astfel un obiect.
Imprimantele 3D permit designerilor să producă într-un timp foarte scurt un prototip.
Astfel, acesta poate fi testat şi remodelat rapid, fiind redus considerabil timpul necesar pentru a
trece de la etapa de prototip la cea de produs finit. Spre exemplu, constructorii de maşini de
Formula 1 puteau crea cu ajutorul aparatelor de prototipare rapidă componente cu forme extrem
de precise precum spoilerele. Producţia acestor piese complexe prin metode clasice putea dura
câteva săptămâni, însă folosirea imprimantelor 3D reducea această perioadă la doar 48 de ore.
Astfel, timpul câştigat permitea producătorilor să testeze mai multe variante ale componentelor
şi să ajungă la versiunea finală mult mai repede.
Un alt avantaj al folosirii imprimantelor 3D este capacitatea lor de a produce forme
imposibil de creat cu ajutorul tehnicilor de producţie în masă. Acest lucru permite companiilor
să apeleze la biomimetism, copiind formele prezente în natură pentru a obţine produse mai
eficiente cu costuri mai mici. Un astfel de exemplu vine de la MIT, unde cercetătorii conduşi de
Neri Oxman au folosit o imprimantă 3D pentru realiza cel mai uşor şi totodată cel mai rezistent
stâlp de beton. Pornind de la faptul că tulpina unei plante este formată din filamente verticale de
densităţi diferite, Oxman a folosit o imprimantă 3D pentru a tipări o structură formată din
filamente de beton cu diferite densităţi.
Astăzi, tehnologia este prezentă în majoritatea laboratoarelor de cercetare deţinute de
companiile care produc gadgeturi, fie că este vorba despre aparate de ras, despre cel mai
sofisticat smartphone sau chiar despre componentele complexe ale avioanelor. Imprimantele 3D
pot produce inclusiv obiecte de dimensiuni mari: în 2011, Urbee a devenit primul automobil ale
cărui componente exterioare au fost create integral cu ajutorul unei imprimante 3D.
Tehnologia a progresat enorm în ultimii 20 de ani, astăzi fiind posibilă imprimarea de
modele 3D din 40 de tipuri de materiale. Ca urmare a acestui progres, imprimantele 3D nu mai
sunt folosite doar pentru crearea de prototipuri, ci chiar pentru produsele finite. Obiectele nu sunt
singurele creaţii ale imprimantelor 3D. Acestea reprezintă o tehnologie promiţătoare şi pentru
domeniul medicinei, unde sunt deja folosite pentru tipărirea de ţesut uman şi chiar de organe. O
demonstraţie a acestei tehnologii a avut loc anul trecut, pe scena conferinţei TED, ce a avut loc
în California. Dr. Anthony Atala a folosit o imprimantă 3D pentru a tipări un rinichi sub ochii
118
și prelucrare date
publicului. Pe măsură ce oamenii trăiesc mai mult, medicina regenerativă devine tot mai
importantă. "În ultimii 10 ani, numărul pacienţilor care necesită un transplant de organe s-a
dublat, însă numărul de organe donate a crescut foarte puţin", a explicat doctorul Atala pe scena
TED. De aceea, imprimantele 3D sunt considerate o potenţială soluţie pentru criza organelor,
una care devine pe zi ce trece tot mai acută.
Momentan, tehnologia este încă în fază incipentă, însă companiile farmaceutice investesc
tot mai mult pentru a o perfecţiona. Unul din motivele pentru care acestea sunt interesate de
imprimantele 3D este potenţialul lor de a uşura procesul de testare a noilor medicamente. Dacă,
spre exemplu, companiile pot tipări un ţesut similar ficatului uman, acest lucru le va permite să
studieze efectele noilor medicamente asupra acestuia. Astfel, efectele nocive ale unui
medicament nou vor putea fi observate mult mai rapid şi cu un cost mult mai redus decât cel al
testărilor clinice actuale.
Capitolul 10: Competențe informatice

10.1 Gestionarea sistemului de operare Windows
Pornirea unui calculator se mai numeste si incarcare, datorita faptul ca PC-ul isi incarca
toate instructiunile necesare pentru executarea procesului de pornire, folosind informatiile
incorporate in cipurile sale sau stocate pe hard-disk.
Dupa apasarea butonului de pornire a calculatorului, in timp ce se asteapta aparitia
ecranului de deschidere Windows, calculatorul poate sa afiseze diferite mesaje pe ecran, iar pe
unitatea centrala vor licari leduri. In general acestea pot fi ignorate; totusi, daca sistemul emite
bipuri, este posibil sa doresca un tip de interactiune din partea utilizatorului. Daca se aud unul
sau mai multe bipuri, utilizatorul trebuie sa priveasca ecranul pentru a vedea daca exista un
mesaj care solicita intreprinderea unei actiuni.
La sfarsitul procesului de pornire se va vedea suprafata de lucru Windows, ce va fi
descrisa in urmatoarele sectiuni. Pictograma (Icon) - simbol grafic ce poarta un nume dedesubt si
reprezinta documente, programe sau grupuri de aplicatii, care nu sunt deschise.
Zona de lucru - suprafata de lucru utilizata de programul activ la un moment dat.
119
și prelucrare date
Utilizarea mouse-ului in mediul Windows

Sistemul de operare Windows, pe langa interfata prietenoasa, ofera si facilitati de lucru
rapid cu ajutorul mouse-ului.
Cele mai importante actiuni ale mouse-ului sunt:
• click simplu pe butonul stanga: are ca efect selectarea unui obiect sau deschiderea unui meniu
asupra caruia s-a efectuat operatia;
• click dublu pe butonul stanga: are ca efect deschiderea, lansarea in executie a unei aplicatii sau
a unei comenzi;
• click pe butonul drept al mouse-ului: are ca efect deschiderea unui meniu contextual, in functie
de obiectul asupra caruia s-a efectuat operatia;
• drag and drop: consta in apasarea butonului stanga a mouse-ului, efectuand un click asupra
unui obiect, mentinerea butonului apasat si tragerea obiectului la o noua locatie dorita, permitand
deplasarea sau redimensionarea obiectelor.
Meniul Start se deschide printr-un click simplu pe butonul Start. Acest meniu poate fi
accesat si prin apasarea simultana a tastelor <Ctrl> si <Esc> sau a tastei dedicate de pe tastatura.
Meniul Start este impartit in doua sectiuni. In stanga se gasesc programele instalate. Unele dintre
ele pot fi enumerate direct pe meniu, dar toate sunt disponibile prin executarea unui click pe
sageata All Programs. In dreapta meniului Start se gasesc programele speciale care controleaza
ferestrele si pictogramele pentru fisierele calculatorului. Ele sunt directoarele My Documents,
My Pictures, My Music, plus o scurtatura catre My Computer si, daca respectivul calculator face
parte dintr-o retea, My Network Places. Mai jos sunt scurtaturile spre Control Panel, Network
Connections, Help and Support, instrumentul Search (cautare) si alte programe. De asemenea
exista optiunile Run, ce permite pornirea unui program in urma identificarii lui (prin apasarea
butonului Browse) si Shut Down - optiune ce permite suspendarea sesiunii de lucru, inchiderea
sau repornirea sistemului.
My Documents Pictograma My Documents este o scurtatura catre directorul in care
Windows XP pastreaza fisierele utilizatorului. Multe programe, inclusiv Office XP stocheaza
automat fisierele aici. Fiecare utilizator inregistrat pe sistemul de calcul are propriul director My
Documents. Directorul My Documents cuprinde alte doua directoare, My Music si My Pictures.
In primul dintre ele sunt stocate fisierele audio/video, iar My Pictures este utilizat pentru
stocarea fisierelor de tip imagine. Directorul My Documents este stocat in directorul Documents
120
și prelucrare date
and Settings de pe partitia C a hard-disk-ului. Pentru a-l gasi, poate fi utilizat fie My Computer,
fie Windows Explorer, apoi se executa click pe directorul Documents and Settings. My
Computer Executˆand click pe My Computer, directorul se va deschide in propria fereastra si va
arata unele dintre directoarele utilizatorului, partitiile hard-disk-ului si alte unitati de disc
(floppy, cd, dvd, etc.). Atunci cand se executa prima data click pe unitatea de disc C, va fi afisat
un mesaj de avertizare ce precizeaza faptul ca fisierele de pe aceasta partitie sunt
fisiere de sistem si deci, sunt ascunse. Puteti vedea fisierele apasand pe Show the contents of this
drive.
Control Panel. In mod prestabilit, Windows XP prezinta panoul de control organizat pe
categorii. Acestea sunt:
• Appearence and Themes: controleaza modul in care arata lucrurile pe ecran: tema suprafetei de
lucru, utilitarul de protectie a ecranului (screen saver), modul in care arata ferestrele, etc.
• Network and Internet Connections: in acest meniu puteti modifica sau configura conexiunea la
Internet;
• Add or Remove Programs: se pot instala/dezinstala aplicatii software;
• Sounds, Speech and Audio Devices: se pot controla multe aspecte ale sunetelor calculatorului,
incepand cu volumul si terminand cu dispozitive prestabilite pentru redare si inregistrare; de
121
și prelucrare date
asemenea puteti controla de aici schema de sunete, determinand sunetele ce sunt associate unor
actiuni specifice: pornirea/inchiderea sistemului de operare WIndows, inchiderea unui program,
etc. ;
• Performance and Maintenance: aceasta sectiune ofera informatii despre calculator, precum si
instrumente care ajuta la optimizarea sistemului. Puteti vedea informatiile de baza despre
calculator (versiunea sistemului de operare, tipul si viteza procesorului, dimensiunea memoriei
RAM, etc), dispozitivele fizice instalate (in sect¸iunea Hardware), informatii despre frecventa de
actualizare a sistemului de operare (Automatic Updates), se pot controla efectele vizuale,
memoria, configurarile avansate ale suprafetei de lucru, etc. (in sectiunea Advanced).
• Printers and Faxes: se poate modifica modul de operare al imprimantei, daca este una instalata,
se poate configura un fax, etc.
• User Accounts: se pot controla si configura conturile de utilizatori pe respectivul sistem de
calcul. Fiecare utilizator isi poate proteja fisierele, prefeintele de afisare, separa programele
instalate prin crearea/modificarea unui cont de utilizator. Acesta poate sa fie cu atributii limitate
(nu are drept de modificare a fisierelor de sistem, nu are drept de instalare programe, hardware,
de creare a unui cont de utilizator etc.) sau cu atributii nelimitate, numit si cont de administrator.
Conturile pot fi protejate prin parole.
• Date, Time, Language and Regional Options: se poate modifica ora, data si limba pe care le
afiseaza sistemul de operare si de asemenea se pot stabili unele optiuni locale, cum ar fi felului
in care sa fie afisate numerele, datele si valorile valutare.
• Accesibility Options: aceasta sectiune este utila persoanelor cu probleme de vedere sau de alta
natura care au dificultati in utilizarea calculatorului. De exemplu, se poate modifica marimea
fontului, se pot stabili optiuni StickyKeys, astfel incat sa nu fie necesara utilizarea ambelor maini
pentru anumite comenzi, etc.
Help and Support Meniul Help and Support ofera multe informatii despre sistemul de
operare Windows XP, inclusiv informatii despre tiparire, faxuri, lucrul in retea si depanari.
Ferestre Windows
Ferestrele reprezinta partea cea mai importanta a sistemului de operare Windows XP. O
clasificare din punct de vedere functional a ferestrelor ar putea fi urmatoarea:
• ferestre de aplicatii
• ferestre de grup: contin pictograme asociate unor obiecte
122
și prelucrare date
• ferestre de dialog: apar atunci cand s-a lansat in executie o comanda si este necesara
specificarea unor parametri din partea utilizatorilor. Elementele unei ferestre Windows sunt
urmatoarele, comune oricarui tip de fereastra:
• bara de meniuri: aici se gasesc comenzile diponibile aplicatiei respective;
• bara de titlu: afiseaza numele programului care ruleaza in aceasta fereastra si eventual numele
documentului prelucrat;
• bara de instrumente: contine instrumente pentru comenzile utilizate cel mai des;
• simboluri pentru inchiderea, minimazarea sau maximizarea ferestrei: butonul pentru
maximizare are rolul de a mari pe intreg ecranul sau de a micsora fereastra respectiva; cel pentru
minimizare determina indepartarea ferestrei din zona de lucru, butonul corespunzator aplicatiei
ramanand activ pe bara de programe;
• pictograma pentru modificarea dimensiunii ferestrei: in cazul in care fereastra nu este
maximizata, prin operatia de tragere cu ajutorul mouse-ului se poate modifica dimensiunea
ferestrei;
• bara de stare furnizeaza informatii directe despre documentul prelucrat sau da alte indicatii.
Directoare si fisiere
Informatia de pe calculator este pastrata in fisiere si directoare. Un director poate contine
la randul lui alte fisiere si directoare. Orice unitate de disk (partitie) are un director principal,
denumit director radacina.
Principalele instrumente ce permit gestionarea fisierelor si directoarelor sunt oferite de
aplicatia Windows Explorer. Aceasta poate fi accesata in unul din urmatoarele moduri:
• din meniul Start, submeniul Accesories;
• prin click dreapta pe butonul Start si alegerea optiunii Explorer;
Fereastra Windows Explorer prezinta doua parti: in partea stanga este afisata organizarea
structurii informationale accesibile de pe calculator (unitatile de disc, directoarele, alte
calculatoare din retea, etc.), iar in partea dreapta fisierele si directoarele aflate in directorul
curent. Pentru a vizualiza structura corespunzatoare unui director se apasa pe semnul + asociat
directorului respectiv. Pentru a restrange structura asociata unui director, se apasa pe butonul −.
Daca se doreste afisarea continutului unei unitati de disc se executa click pe pictograma unitatii
de disc respective. Continutul obiectului respectiv se va afisa in partea dreapta a ferestrei. In
partea dreapt˘ informatia poate fi reprezentata sub forma de pictograme mari (Large Icons), mici
123
și prelucrare date
(Small Icons), lista (List), detalii (Details). Modul de afisarese selecteaza din meniul View
(Vizualizare).
Pentru a afla detalii specifice despre un anumit obiect se selecteaza obiectul si se executa
click dreapta, alegandu-se optiunea Properties. Fisierele Windows au doua nume: numele
propriu-zis si o extensie. In general, extensia se compune din trei litere adaugate la sfarsitul
numelui de fisier, care anunta sistemul de operare despre ce tip de fisier este vorba. Cele doua
nume sunt separate prin punct.
In general, extensiile nu sunt vizibile in fereastra Explorer. Insa fiecare program are
asociata o anumita extensie pentru fisierele create. De exemplu, toate fisierele Word au asociata
extensia doc, fisierele Excel au asociata extensia xls, cele de muzica au extensia mp3, etc.
Atunci cand este instalata o aplicatie software, programul de instalare asociaza in mod
automat respectivul software cu extensiile pe care le deschide. De asemenea, sistemul de operare
asociaza anumite extensii cu programele corespunzatoare in mod automat. De exemplu, fisierele
ce au extensia txt sunt asociate cu NotePad, programul de baza ce insoteste Windows utilizat
perntru editarea documentelor simple.
Pentru a putea vedea extensiile fiecarui fisier, in Windows Explorer se alege meniul
Tools, apoi Folder Options ..., apoi eticheta View. In aceasta fereastra se deruleaza lista pana la
Hide extensions for known file types si se executa click pe casuta corespunzatoare pentru
anularea bifarii. Apoi se executa click pe butonul Apply si pe butonul OK.
Un fisier poate fi denumit oricum, insa numele nu trebuie sa aiba mai mult de 256 de
caractere si nu trebuie sa contina urmatoarele caractere interzise:
• \ diagonala la stanga;
• / diagonala la dreapta;
• : doua puncte;
• ∗ asterisc;
• ? semnul intrebarii;
• <> paranteze unghiulare;
• | bara verticala.
Daca se incearca numirea unui fisier utilizand caractere interzise, un mesaj de avertizare
este afisat, ce anunta greseala comisa.
124
și prelucrare date
In cadrul sistemului de operare Windows sunt create deja o serie de directoare si fisiere,
cum ar fi: Documents and Settings, Windows (directorul in care sunt stocate fisierele sistemului
de operare), Program Files (directorul in care sunt stocate directoarele asociate aplicatiilor
software instalate), etc. Insa utilizatorul poate crea la randul lui directoare noi, in unitatea de disc
C sau in interiorul altor directoare. Este recomandat insa sa nu se modifice structura
directoarelor.
Windows si Program Files.
Pentru a crea un nou director, trebuie sa navigati intr-un director si apoi executati click
dreapta oriunde in interiorul dosarului. In acest fel, apare meniul contextual pentru directoare.
Se selecteaza optiunea New, apoi Folder. Windows va crea un dosar nou numit implicit New
Folder, care se poate redenumi imediat, scriind pur si simplu noul nume, atat timp cat nu s-a
executat un alt click pe butonul mouse-ului. Pentru a redenumi orice director sau fisier se
selcteaza obiectul dorit si se executa click dreapta, alegand optiunea Rename. Un fisier nou
poate fi creat de utilizator folosind o aplicatie specifica tipului de fisier.
De exemplu, pentru a crea un fisier ce contine elementele unui document tiparibil,
sistemul de operare Windows pune la dispozitia utilizatorului aplicatia WordPad care se gaseste
in directorul Accessories.
Toate directoarele au un meniu comun si un mod de comportament comun in Windows.
Ca majoritatea aplicatiilor, directoarele au o serie de meniuri asociate (in Windows Explorer), ce
includ File, Edit, View, Tools, Help.
125
și prelucrare date
Meniul File este utilizat pentru crearea unui fisier nou, a unei scurtaturi, pentru a sterge
sau redenumi un fisier.
Meniul Edit este utilizat pentru a copia, muta un fisier intr-un alt director. Pentru aceasta,
trebuie selectat fisierul respectiv, apoi se selecteaza optiunea Copy/Cut pentru copiere/mutare, se
selecteaza directorul destinatie si se selecteaza comanda Paste.
Meniul View afecteaza modul de vizualizare a continutului unui director. Se pot
afisa/ascunde barele cu instrumente ori bara de stare, puteti vizualiza fisierele si directoarele in
diferite modalitati: Thumbnails (previzualizare a obiectelor) Icons (Pictograme), List (afisare sub
forma de lista), Details (se afiseaza si o scurta descriere a obiectelor).
Meniul Tools este utilizat pentru maparea unei unitati de disc din retea, astfel incat sa
apara ca o unitate de disc locala pe calculator. De asemenea se pot modifica optiunile
directoarelor cum ar fi informatiile afisate, partajare, si se pot sincroniza fisierele si directoarele
locale cu corespondentele lor de pe calculatoarele din retea
Pictogramele ce contin o sageata mica in partea inferioara se numesc scurtaturi

(shortcut). Acestea au rolul de a indica spre programe sau fisiere des utilizate aflate in alta parte
in calculator. De obicei acestea sunt plasate pe desktop. Stergerea unei scurtaturi nu implica si
stergerea obiectului referit. Se pot crea scurtaturi catre orice pictograma: unitate de disc, director,
126
și prelucrare date
fisier, program, etc. Una dintre metodele rapide de a crea o scurtatura este de a executa click
dreapta pe obiectul respectiv si alegerea optiunii Create Shortcut din meniul contextual. In acest
fel se va crea o scurtatura in acelasi director. Pentru a crea o scurtatura pe desktop, se poate alege
aceeasi modalitate ca mai sus, cu alegerea optiunii Send To ... Desktop (Create Shortcut) din
meniul contextual.
O alta modalitate de creare a unei scurtaturi este selectarea obiectului respectiv, apasarea
butonului dreapta a mouse-ului si tragerea obiectului spre noua locatie. La eliberarea butonului
mouse-ului, Windows va intreba daca se doreste mutarea, copierea sau crearea unei scurtaturi
pentru respectivul obiect. Se selecteaza Create Shortcut pentru a se obtine scurtatura catre
obiectul dorit.
Pentru a cauta un fisier se folosete optiunea Search for Files and Folders din meniul Start.
Instrumentul de cautare poate sa examineze toate discurile din calculator si de pe alte
calculatoare din retea. La deschiderea sistemului de cautare va fi afisat un meniu care permite
alegerea tipului de fisier cautat. Daca este vorba despre un tip de fisier la care nu se cunoaste
tipul sau acesta nu apare in enumerare, se poate alege optiunea All Files and folders. Dupa
selectarea tipului de fisier, se poate introduce numele complet sau partial al fisierului, ori,
alternativ, un cuvant sau o fraza din documentul respectiv. Apoi se completeaza caseta Look In
cu locatia de cautare. Daca nu se cunoaste locatia fisierului, se poate accelera cautarea,
executand click pe When it was modified (data modificarii), sau What size is it (dimensiune)
pentru a oferi mai multe informatii.
Accesorii Windows XP
Sistemul de operare Windows XP ofera o serie de programe, denumite accesorii, ce
indeplinesc o multime de functii, de la divertisment, la asistenta pentru sarcini esentiale ale
sistemului. Accesoriile sunt stocate in sectiunea Accessories din zona All Programs din meniul
Start. Accesibility ofera utilitare pentru o mai usoara utilizare a calculatorului:
• Accesibility Wizard: un ghid de setare a sistemului de operare pentru persoanele cu deficiente
de aud, vaz, etc;
• Magnifier : ofera o imagine marita a ecranului;
• Narrator : citete cu glas tare in limba engleza;
• OnScreen Keyboard: conceputa pentru utilizatorii cu mobilitate redusa;
• Utility Manager : permite stabilirea caracteristicilor de accesibilitate ce pornesc automat.
127
și prelucrare date
Communications cuprinde cateva optiuni de retea si utilitarul Hyper Terminal, ce permite

conectarea la un calculator ca si cum s-ar utiliza un terminal neinteligent.
Entertainment contine scurtaturi catre Sound Recorder, Volume Control, Windows
Media Player si alte aplicatii instalate de acest tip.
• Volume Control : permite modificarea volumului difuzoarelor;
• Sound Recorder : permite realizarea de inregistrari audio prin intermediul microfonului;
128
și prelucrare date
• Windows Media Player : permite vizionarea de filme in diferite formate, ascultarea de CD-uri
audio, etc.
System Tools :
• Character Map: ajuta la inserarea caracterelor speciale in documente text;
• File Transfer Wizard: permite salvarea si copierea de la un calculator la altul a parametrilor din
Internet Explorer, Outlook Express, alte programe, suprafata de lucru;
• Scheduled Tasks: se poate planifica pornirea automata a anumitor programe sau utilitare de
sistem;
• Disk Cleanup, Disk Defragmenter : utilitare de sistem ce ajuta la stergerea fiierelor ce ocupa
spatiu, compactarea fisierelor pe hard-disk, etc.
• System Restore: restabileste configuratia software-ului din calculator la starea anterioara unei
erori produse. Calculator ofera posibilitatea efectuarii de calcule matematice precum si copierea
acestora in fisiere Windows prin meniul Edit. Paint ofera posibilitatea de realizare a unor
imagini (desene) simple, ce pot contine linii, cercuri, poligoane, text, culori. Imaginile pot fi
salvate in diferite formate grafice (bmp, jpg, gif, etc.) si li se pot aplica diverse efecte (rotire,
marire, mic¸sorare, inversiune culori, etc. ).
10.2 Navigarea pe internet
Deschiderea unui program de navigare – Internet Explorer

a) Dublu click pe pictograma Internet Explorer de pe desktop.
b) Butonul Start  Programs Internet Explorer
Bara de adresă (Address) în care se va tasta adresa paginii care se va vizualiza
129
și prelucrare date
Afişarea unei pagini web într-o fereastră nouă

Uneori se doreşte vizualizarea simultană pe ecran a mai multor pagini web. De exemplu,
se pot afişa rezultatele unei căutari într-o fereastră a navigatorului şi în ferestre independente
ale navigatorului paginile descoperite de un motor de căutare.
Numărul paginilor vizualizate simultan depinde doarde capacitatea de memorie internă a
calculatorului.
Dacă într-o fereastră a navigatorului se indică un hyperlink sau o imagine căreia i s-a
asociat o pagină web şi dacă se efectuează un click dreapta pe elementul indicat, atunci în
meniul local afişat va apare comanda Open in New Window (deschide în fereastră nouă).
Efectuând un click pe această comandă, pagina aferentă elementului indicat se va afişa
într-o fereastră nouă a navigatorului.
Oprirea încărcării unei pagini web
Utilizatorul poate opri navigatorul să încarce restul unei pagini, dacă cele afişate deja
conţin informaţii suficiente şi nu se doreşte aşteptarea încărcării unor imagini şi a unor
fragmente de text. În acest scop se va executa un clic pe butonul din bara de instrumente.
Reîmprospătarea (actualizarea) unei pagini web
Dacă încărcarea unei pagini web a fost oprită, atunci pentru reluarea încărcării paginii
web respective, se va acţiona butonul Refresh (reîmprospătare) din bara de instrumente sau se
apasă tasta F5.
Ştergerea istoricului de navigare în web

Programul Internet Explorer creează şi memorează un articol referitor la adresa fiecărei
pagini web vizitată de utilizator, în sesiunea actuală sau în sesiunile anterioare. Aceste informaţii
130
și prelucrare date
sunt utilizate pentru a asigura o introducere rapidă a adreselor în bara de adrese şi sunt specifice
fiecărui utilizator al calculatorului. Ele sunt depuse în folderul:
C:\Documents and Settings\NumeUtilizator\Local Settings\History
Pentru a configura modul de utilizare a acestui folder:
Meniul Tools  Internet Options  General  în secţiunea Days to keep pages in history
se stabileşte durata pentru care adresele paginilor vizitate sunt păstrate în folderul History
prin acţionarea butonului de comandă Clear History (şterge istoric) se poate şterge conţinutul
folderului History. Operaţia de ştergere trebuie validată de utilizator.
Accesarea unei pagini web de adresă specificată
Click în bara de adrese a browser-ului se tastează adresa paginii web  se apasă tasta
Enter sau se apasă butonul Go.
Activarea unui hyperlink afişat într-o pagină web
Paginile web pot conţine hyperlink-uri, adică legături la alte pagini web. Ele permit
navigarea rapidă între paginile web. Atunci când cursorul mouse-ului este deasupra unui
hyperlink, acesta se transformă în “mânuţă indicatoare”. Dacă se execută click pe hyperlink,
atunci în fereastra browser-ului se va afişa pagina indicată de această legătură. Un hyperlink este
un text subliniat şi colorat.
Navigarea înainte şi înapoi între paginile web vizitate
Click pe butonul (înapoi) sau pe butonul (înainte) din bara de instrumente a programului
de navigare.
CĂUTARE PE WEB
Prin motor de căutare se înţelege un program, accesibil în Internet, prin care se pot căuta
pagini web care conţin informaţii referitoare la un subiect specificat de utilizator. Există mai
multe motoare de căutare. Câteva dintre ele sunt menţionate în tabelul de mai jos:
Motor de căutare Adresa

Google http://www.google.com http://www.google.ro
AltaVista http://altavista.digital.com
Euroseek http://www.euroseek.com
Go http://www.go.com
SNAP! http://www.snap.com
Excite http://excite.com
Infoseek http://infoseek.com
131
și prelucrare date
Efectuarea unei căutari utilizând cuvinte, fraze cheie

Motoarele de căutare conţin o cutie text în care se tastează un cuvânt cheie
(reprezentativ) sau o frază care caracterizează subiectul căutat. Cutia text este asociată cu un
buton de comandă Search. Dacă se efectueaza un click pe acest buton se lansează în execuţie
procesul de căutare a paginilor web în care apare subiectul specificat. Rezultatul căutarii este o
listă care conţine adresele paginilor web în care apar informaţii despre subiectul căutat.
Copierea textului, imaginilor dintr-o pagină web într-un document

Se selectează textul sau imaginea dorită sau meniul Edit  Select All (dacă se doreşte
copierea textului întregii pagini)  click dreapta pe selecţie  Copy  se deschide documentul
destinaţie  se poziţionează cursorul în locaţia unde se va face copierea  click dreapta 
Paste.
Salvarea unei pagini web ca fişier text sau html într-o locaţie pe disc
În fereastra browser-ului meniul File  Save As…  în fereastra Save Web se
specifică folder-ul în care se va salva pagina, numele paginii şi tipul fişierului  click pe
butonul Save.
132
și prelucrare date
Descărcarea unui fişier/software dintr-o pagină web într-o locaţie pe disc

Se deschide pagina web de unde se va face descărcarea  click pe numele fişierului ce
va fi descărcat sau pe butonul Download, dacă acesta există în fereastra File Download se
apasă butonul Save (sau Run în cazul software-ului, pentru a fi instalat direct de pe web, fără a
salva kit-ul pe disc)  în fereastra Save in se stabileşte locaţia pe disc unde va fi salvat fişierul
 se va afişa fereastra de descărcare a fişierului în care se poate vedea progresul descărcării,
viteze de transfer etc.
Poșta electronică
Structura unei adrese de e-mail
O adresă de e-mail se compune din următoarele elemente :
• Numele utilizatorului – prin care s-a înregistrat la un calculator server de poştă
133
și prelucrare date
• Caracterul @ - care este unseparator standardizat ( se citeşte „at” sau „coadă de maimuţă”)
• Numele subdomeniului – adică numele calculatorului server de poştă electronică sau numele
furnizorului care administrează cutia poştală sau numele instituţiei
• Numele domeniului – profilul organizaţiei sau ţara
Exemple: ioanamatei@yahoo.com, ioana.matei@gmail.com, ioana.matei@gmx.de
Securitate
Conştientizarea posibilităţii de a primi mesaje nesolicitate
Foarte multe firme comerciale, datorită costului mic şi al vitezei mari de transmitere,
folosesc mesajele electronice în scopul de a face reclamă comercială (aceste mesaje se numesc
spam). Există pericolul primirii zilnice a unui număr mare de mesaje inutile. Pentru evitarea
acestei primiri se recomandă să comunicaţi adresa dvs. electronică numai persoanelor de
încredere. Se recomandă utilizarea comenzilor de filtrare a mesajelor precum şi utilizarea
programelor antispam.
Conştientizarea pericolului de infectare a calculatorului cu un virus prin
deschiderea unui mesaj necunoscut, unui fişier ataşat unui mesaj necunoscut
Mesajele primite prin posta electronică sunt asociate deseori cu ataşamente (fişiere
anexate mesajelor). Fişierele ataşate pot conţine viruşi care pot infesta calculatorul
destinatarului. Se recomandă ştergerea mesajelor care conţin ataşamente neaşteptate sau primite
de la persoane necunoscute. O mare atenţie trebuie acordată ataşamentelor executabile (fişiere de
extensie .exe, .vbs, .js) care în multe cazuri conţin viruşi.
Simpla descărcare a unui mesaj asociat cu un ataşament încă nu infectează calculatorul.
Doar deschiderea unui ataşament poate infecta calculatorul. Se menţionează că la ora actuală
sunt şi viruşi ascunşi în fişiere de tip document.
Utilizarea serviciului de poştă electronică Yahoo! Mail

Deschiderea căsuţei poştale
În fereastra browser-ului, în bara de adrese se tastează adresa : www.mail.yahoo.com
Enter.
134
și prelucrare date
Se introduc datele de identificare : ID-ul (numele prin care s-a înregistrat

utilizatorul) şi parola se apasă Enter sau click pe butonul Sign in  se va deschide căsuţa
poştală.
Dacă utilizatorul nu are căsuţă poştală, el o poate crea apăsând pe hyperlink-ul Sign Up
va parcurge paşii indicaţi, completând cu datele personale şi alegând un nume de utilizator al
serviciului de poştă (ID) şi o parolă.
Foldere gestionate de Yahoo! Mail
Inbox – conţine mesajele primite de utilizator
Draft – conţine schiţe (mesaje în curs de elaborare)
Sent – conţine copiile mesajelor trimise de utilizator
Bulk – folder în care sunt trimise de către programul antispam Yahoo! mesajele suspectate a fi
spam.
Trash – conţine mesajele care au fost şterse din celelalte foldere.
Citirea unui mesaj
Click pe folder-ul Inbox  se afişează o fereastră ce conţine toate mesajele din folder-ul
Inbox.
135
și prelucrare date
Mesajele care nu au fost citite sunt scrise cu font bold (îngroşat). Pentru fiecare mesaj se
afişează numele (adresa) expeditorului, subiectul mesajului, data trimiterii şi dimensiunea
mesajului. Atunci când există mesaje necitite, folder-ul Inbox apare cu font bold, iar în
paranteză apare numărul mesajelor necitite.
Atunci când mesajul conţine un fişier ataşat, înaintea subiectului mesajului apare
simbolul .
Pentru citirea unui mesaj : click pe subiectul mesajului se deschide o fereastră în
care este afişat mesajul.
Scrierea unui mesaj
Click pe butonul Compose
Se completează astfel :
136
și prelucrare date
• To (către) : se scrie adresa de e-mail a destinatarului. Dacă se trimite mesajul la mai mulţi
destinatari, atunci în câmpul To se scriu toate adresele acestora separate prin , (virgulă). Dacă
există adresa salvată în agenda de contacte, atunci click pe Insert addresses  se bifează
destinatarul  click pe butonul Insert Checked Contacts.
• Cc = Carbon Copy (copie la indigo) : se scriu adresele persoanelor care vor primi o copie a
scrisorii. Atât persoanele din câmpul To, cât şi persoanele din câmpul Cc vor afla cine sunt
destinatarii mesajului e-mail.
• Bcc = Blind Carbon Copy (copie „oarbă” ) : se scriu adresele celorlalţi destinatari care vor primi
o copie a scrisorii. Deosebirea între Cc şi Bcc este urmatoarea: persoanele din To şi Cc nu vor
vedea cine sunt persoanele menţionate în lista secretă Bcc.
• Subject : se scrie subiectul mesajului
• Printr-un click în zona de editare a textului se poziţionează cursorul şi se poate începe
introducerea mesajului.
• Pentru ataşarea unui fişier la mesaj : click pe butonul Attach Files  click pe butonul Browse
 se caută pe disc fişierul dorit  click pe butonul Attach files click pe butonul Continue to
Message.
• Se fac ultimele verificări (corectitudinea gramaticală şi ortografică a mesajului, adresa

destinatarului) → click pe butonul Send.
Răspunsul la un mesaj (Reply)
Mesajelor primite li se poate răspunde imediat sau ulterior. Pentru a răspunde la un mesaj
se parcurg etapele:
137
și prelucrare date
Se selectează mesajul primit pentru care se va răspunde → se apasă butonul Replay

(răspuns) → câmpul To (către) se completează automat cu adresa persoanei respective →
câmpul Subject (subiect) se completează cu subiectul mesajului primit (dacă se doreşte,
subiectul mesajului poate fi schimbat) → se tasteaza răspunsul → se apasă butonul Send (se
trimite).
Redirecţionarea unui mesaj (Forward)
Mesajele primite pot fi retransmise (redirecţionate) şi către alte persoane, astfel că
persoanele respective vor primi o copie a originalului.
Se selectează mesajul recepţionat care se va retransmite → se apasă butonul Forward
(redirecţionare) al barei de instrumente → în câmpul To se va tasta noua adresă →se apasă
butonul Send → mesajul original este inclus automat în corpul noului mesaj.
Ştergerea mesajelor
• se deschide fiecare mesaj → click pe butonul Delete
• dacă se şterg mai multe mesaje : se selectează mesajele (click pe căsuţele din faţa fiecărui mesaj)
→ click pe butonul Delete
Salvarea pe disc/deschiderea unui fişier ataşat unui mesaj
• Se deschide mesajul respectiv → click pe numele fişierului din secţiunea Attachments → click
• pe butonul Download Attachment → click pe butonul Open (pentru deschiderea fişierului)
• sau pe butonul Save (pentru salvarea pe disc a fişierului) → se alege folder-ul în care va fi salvat
fişierul→click pe butonul Save.
Adăugarea unui contact în agendă (Address Book)
Click pe tab-ul Contacts  click pe butonul Add Contact se completează datele şi
adresa de mail a contactului şi eventual alte informaţii  click pe butonul Save.
Crearea unui folder
Utilizatorul îşi poate crea propriile foldere în care îşi poate organiza mesajele primite.
Click pe hyperlink-ul Add din secţiunea Folders apoi se introduce un nume pentru folder-ul
respectiv  click pe butonul OK.
138
și prelucrare date
Mutarea unui mesaj într-un folder

Se selectează mesajul (click pe căsuţa din faţa mesajului) → click pe butonul Move → se
alege folder-ul.
Bibliografie
1. Moisa Nicoleta Catalina, „Tehnologia informatiei si comunicarii”, Editura: Vladimed -

Rovimed, 2014
2. Eugen Popescu, Mihaela Codres, Daniel Codres, Marian Vlad, ”Initiere in Excel,
Power Point si Access”, Editura: Else, 2010
3. Sorin Matei, Elvira Nicoleta Bazdoaca, Nicu George Bazdoaca, ”Initiere in Word”,
Editura: Arves, 2003
4. Ana-Maria Suduc, Mihai Bizoi, Gabriel Gorghiu, ”Tehnici informationale
computerizate”, Editura: Bibliotheca, 2008
5. Logica Banica, „Informatica. Notiuni de baza si aplicatii economice”, Editura:
Matrixrom, 2008
6. Blajenescu Titu I., Borda Monica E, „Securitatea in informatica si telecomunicatii”,
Editura : DACIA
139

Operator-569 B 88420 F 677

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Operator-569 B 88420 F 677

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs

COD NC: 4133.2.1

Operatorul introducere, validare şi prelucrare date are atribuţii referitoare la introducerea

Capitolul 1: Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea și

Normele generale de protecţie a muncii cuprind principalele măsuri de prevenire a

metode si proceduri care sa faciliteze imbunatatirea continua a calitatii si metode de evaluare a

voluntariat, precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si persoane

In Romania activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este reglementata de Legea

limitarii consecintelor si stingerii incendiilor. Coordonarea, controlul si indrumarea activitatii

c) Costume anticalonice aluminizate

1.2. Reducerea factorilor de risc. Respectarea procedurilor de urgență și de

Accidentele de munca sunt accidentele care provoaca vatamarea violenta a organismului,

munca organizat de acestia, in timpul programului de munca, si nu se datoreaza culpei exclusive

p) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care

Clasificarea accidentelor de muncă

a. ACCIDENTE CARE PRODUC INCAPACITATE TEMPORARA DE MUNCA ( ITM )

b. ACCIDENTUL CARE A PRODUS INVALIDITATEA

Raportarea pericolelor care apar la locul de muncă

Instruirea angajatului în domeniul sănătații și securității în muncă

Acordarea primului ajutor

Algoritmul de baza al acordarii primului ajutor

Capitolul 2: Aplicarea normelor de protecție a mediului

- dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite

Surse de poluare cu praf, cenușă și fum

- surse bazate pe arderea combustibililor in scop industrial;

Substanțe și deșeuri periculoase

Radiațiile și sursele de radiații

Radiatiile emise de radionuclizi sunt: particule a, particule b si fotoni g. Un alt tip de

Surse de poluare radioactiva

regionale; evaluarea starii actuale a factorilor de mediu si fundamentarea unei strategii de

1. Integrarea politicii de mediu in elaborarea si aplicarea politicilor sectoriale si

transport, prin includerea costurilor reale legate de infrastructura si mediu in politicile de

2. Evaluarea starii actuale a factorilor ecologici si fundamentarea unei strategii de

3. Intarirea capacitatii institutionale in domeniul mediului, prin:

– asigurarea resurselor financiare si umane pentru dezvoltarea autoritatii de management a

4. Ameliorarea calitatii factorilor de mediu in zonele urbane si rurale, privind:

- infiintarea Laboratorului National de Referinta pentru deseuri si a laboratoarelor regionale

- infiintarea centrului de coordonare, informare si reactualizare a documentelor BAT (cele mai

- crearea si dezvoltarea laboratoarelor specializate in detectarea organismelor modificate genetic;

5. Extinderea retelei nationale de arii protejate si rezervatii naturale, reabilitarea

– asigurarea unui management performant la nivelul cerintelor UE si al conventiilor la care

6. Intarirea parteneriatului transfrontalier si international cu institutiile similare

Conventia de la Helsinki privind accidentele industriale cu impact semnificativ asupra mediului

7. Elaborarea strategiilor de protejare a cetatenilor impotriva calamitatilor

8. Intarirea parteneriatului cu organizatiile neguvernamentale in procesul de

Capitolul 3: Aplicarea procedurilo de calitate

Cultura calitatii în societatea contemporana a determinat aparitia unor modele de

de scadere, în domeniul dezvoltarii de software, desi productivitatea a crescut substantial, nu se

B. planificarea masurabilitatii proceselor si produselor software intermediare si finale, fara de

de procese care sa duca la realizarea cu succes a unui proiect masurabil de dezvoltare de

Pentru satisfacerea cerintelor, este important ca relatia calitate-cumparator sa fie puternic

Dincolo de modelele oferite de literatura de specialitate, de diferite institute si

Capitolul 4: Gestionarea suporturilor/dispozitivelor de stocare a

Pentru pastrarea datelor exista doua tipuri de dispozitive:

In prezent tendinta este de a utiliza CDROM-urile si mediul de stocare optic. Pentru

In momentul de fata exista urmatoarele tipuri de hard disk-uri:

3. SCSI (Small Computer Systems Interface)

veni de la presiunea pe care au realizat-o tehnologiile multimedia asupra lumii computerelor.

Capitolul 5: Organizarea activității proprii

Piramida obiectivelor - (baza piramidei o reprezintă obiectivele individuale iar la vârf se

Programarea, lansarea şi urmărirea producţiei - ansamblul atribuţiilor prin care se

5.2 Alocarea resurselor

a. Obiectul de studiu al organizarii ergonomice a locurilor de munca