Regimul lui Putin de la centralizare la totalitarism

Acum în anul 2022 mi se pare că nu mai există vreo persoană care să nu cunoască
cine este Putin. Această familie a intrat în istorie, zgârâiată fiind cu sângele a
sutelor oameni care au luptat și au decedat pentru dreptate.
Acum doar vreo 40 de ani nimeni nu știa cine este Vladimir Putin, el avea funcția
de ofițer de informații, iar în anul 1985 se afla în Dresden, dar nu ca spion pentru
uniunea sovietică, ci dimpotrivă, ca membru oficial al organizației de prietenie
dintre URSS și Germania de Est. Acolo el și-a creat legăturile cu oamenii care sunt
acum cei mai bogați din întreaga Rusie, unii din ei, chiar din întreaga lume. Putin îi
ține lângă sine, chiar și peste 30 de ani.
În anul 1991 Putin a început să lucreze în primăria Sankt-Petersburg-ului, în
departamentul de relații externe. Una din funcțiile pe care le deținea Putin era să
semneze licențele de export a produselor peste hotare.
Unii cercetători consideră conducerea lui Vladimir Putin ca un mecanism ce nu
poate fi numit totalitarism și are un grad scăzut de centralizare în același timp.
Zbigniew Brzeziński dimpotrivă menționează că regimul totalitar persistă în orice
țară rivală statelor Unite ale Americii pe câmpul mondial.
Aspectul de centralizare
În Rusia modernă există monopol în structura economică, astfel cele mai
funcționale părți ale economiei sunt de fapt rămășițelor structurilor regimului
sovietic care au fost privatizate de marii oligarhi care conduc țara alături de Putin.
În Federația Rusă nu există o dominație a operatorilor economici locali, deși este o
federație. Adică în Uniunea Europeană în fiecare țară există diferite rețele de
vânzare, diferite birouri sunt angajate în transport și fiecare țară are propria
companie energetică care revinde resurse de-a lungul lanțului. Acest mecanism
poate fi considerat unul din motivele pentru care prețurile în UE pentru resursele
energetice, gazele naturale și tranzit sunt atât de ridicate.
Pe de altă parte în Federația Rusă, există corporația Gazprom, care a fost
reasamblat în mare parte din Ministerul Producției de Petrol și Gaze al URSS, iar
prețurile de tranzit nu se schimbă de la regiune, la regiune. Aceasta ar putea fi o
știre bună, însă (despre corupție Gazprom)
Interesant este de menționat faptul că rețele mobile au fost una dintre cele mai
diversificate zone. Până în anul 2020 fiecare regiune din federația rusă utiliza un
roaming unic și achita o sumă mai mare la telefonarea abonaților din alte regiuni
ale Rusiei.
Încă un argument spre centralizarea Federației Ruse ar fi faptul că centrul de
reacție al statului este Moscova, ceea ce ar însemna că toate impozitele se adună
inițial acolo, iar apoi teoretic se împart, înapoi spre regiuni. De asemenea în
Moscova se alege cine va ocupa o funcție sau alta în celelalte regiuni ale țării.
Faptul că în Federația Rusă există monopoluri care nu sunt subordonate sectorului
bancar (în Occident, dimpotrivă, toate monopolurile de producție sunt în
împrumuturi), adică în vest, centralizarea băncilor și diversificarea producției sunt
caracteristice (diferiți proprietari de fabrici iau împrumuturi și investiții de la
aceeași bancă), iar în Federația Rusă, centralizarea producției și diversificarea
băncilor sunt caracteristice (un monopol controlează fabricile și creează băncile să-
și gestioneze finanțele în sine). Spre exemplu Gazprom și Gazprom banc
Despre totalitarism
Putin încearcă să creeze fațada unui lider democrat pe arena mondială, dar în
același timp el folosește ustensile foarte rigide și/sau anticonstituționale împotriva
oponenților săi politici. Acest fapt se scurge în nemulțumirea politicii și reacții
determinate din partea oponenților săi. Regimul pe care îl urmărește Putin este
autocrat, dar acesta nu distruge instrumentele democrației cu sigilarea aparatului de
putere. (La prima vedere)
Indiferent de modul în care Putin dispersează oponenții „externi”, setul de partide
tradiționale pentru Federația Rusă (ER, Yabloko, KPRF, LDPR și candidați
independenți) nu se schimbă la alegeri și membrii acestora sunt rar persecutați,
consider că merită de menționat faptul că aceste partide sunt doar fațade în jocul
teatral a lui Putin "de-a democrația" Europeană, căci ne dăm bine seama că dacă
măcar un partid ar avea putere politică reală, acesta iminent ar fi șters din istorie.
În același timp, în Federația Rusă sunt probleme cu moștenirea puterii, pentru că
spre deosebire de modelul american, Partidul Comunist al Federației Ruse și
Partidul Liberal Democrat nu au o reprezentare decentă și o organizație puternică.
Liderul Partidului Liberal Democrat a murit recent, liderul Partidului Comunist
este foarte bătrân și aproape că nu are legături în guvern.
Un alt parametru interesant - Federația Rusă se caracterizează prin suprimarea
„soft-hard” a oponenților politici, în Federația Rusă fluxul de informații nu este
controlat și autoritățile nu pot suprima sursele informaționale (care, apropo,
dimpotrivă, o deosebește din acele regimuri care sunt de obicei numite totalitare).
Propaganda rusă este foarte slabă și lucrează pentru a acoperi greșelile și nu pentru
a suprima opoziția, de exemplu, Navalny avea posibilitatea să adune mitinguri și să
creeze proiecte politice timp de câțiva ani, cu puțină sau deloc suprimare
informațională. În același timp, Federația Rusă se caracterizează prin încercări de a
acoperi slăbiciunea propagandei cu ajutorul aparatului de putere, aceasta fiind una
din caracteristicile regimului autoritar. Unii cercetători consideră că Navalnai a fost
arestat din cauza faptului că Puțin nu are autoritatea necesare pentru a astupa
sursele informaționale oponente regimului altfel decât prin măsuri rigide.
Din semnele „totalitarismului conform lui Brzeziński” se poate concluziona că
Federația Rusă se străduiește să minimizeze pătrunderea capitalului străin în
structura economică. De exemplu, cunoscuta „ascensiune a lui Putin” și
confruntarea sa cu UE a început cu faptul că au fost anulate concesiunile pentru
dezvoltarea resurselor naturale ale Federației Ruse.
În anii 90, pentru o sumă simbolică, majoritatea zăcămintelor de gaze și petrol au
fost vândute companiilor europene și americane, din cauza cărora toate profiturile
din vânzarea resurselor nu aparțineau Federației Ruse.
În 2002-04, Putin a început administrativ să anuleze concesiunile, recâștigând
controlul asupra producției, ceea ce a dus la faptul că Federația Rusă a devenit
foarte bogată pe vânzarea resurselor.
După Brzeziński, regimurile „democratice” se caracterizează printr-o piaţă complet
deschisă, fără influenţe administrative în total, în centralizare se poate scrie:
repartizarea bugetelor prin Moscova monopoluri federale și oligopoluri numirea
parțială a autorităților locale la nivel federal în „totalitarism”, sau mai degrabă
autoritarismul poate fi atribuit: menținerea unei fațade democratice cu un sediu
tripartite probleme cu moștenirea puterii, mare influență a rolului individului în
guvernare slăbiciunea propagandei, ceea ce duce la necesitatea represiunii directe
figura de lider puternic stoarcerea capitalului străin prin metode administrative.