Drept civil.

Drepturi reale

CURSUL 1 -PATRIMONIUL(data 06.10.2021)

Raportul juridic civil este prin definiție o relație socială reglementată de norma juridică
civilă.

Elementele structurale are raportului juridic civil sunt:

Subiectele - Persoanele fizice și juridice între care se stabilesc drepturile și obligațiile civile
Conținutul - reprezintă drepturile subiective și obligațiile corelative care revin subiectelor
Obiectul - însăși acțiunea sau abstențiunea la care este îndreptățit subiectul activ și la care
este îndatorat subiectul pasiv
Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligațiilor cu valoare economică
aparținând unei persoane (Stătescu & Bîrsan, Drept civil – Teoria generală a drepturilor
reale, 1980, p. 5).

Caracterele juridice ale patrimoniului

A. PATRIMONIUL este o universalitate juridică (universitas juris)
-se înfățișează ca o masă de drepturi şi obligații legate între ele sau ca o grupare a mai
multor astfel de mase având fiecare un regim juridic determinat
- drepturile și obligațiile, fiecare în parte, sunt distincte de universalitate, astfel încât
schimbările care s-ar produce în legătură cu aceste drepturi și obligații nu alterează
identitatea universalității.
Universalitatea care este patrimoniul cuprinde un activ care însumează toate drepturile
și un pasiv cuprinzând toate obligațiile cu conținut economic ale subiectului de drept.

B. Orice persoană are un patrimoniu.

Acest caracter privește atât persoanele fizice cât şi pe cele juridice. Prin Constituție
dreptul la proprietate este recunoscut şi consacrat „în terminis”. În ceea ce privește
persoana juridică, existenta patrimoniului este una dintre condițiile esențiale ale înființării.

C. Patrimoniul este unic.

Unicitatea patrimoniului presupune că fiecare persoană are un singur patrimoniu. Această
unicitate însă nu exclude divizibilitatea patrimonială. De aici rezultă o
altă caracteristică și anume:
D. Patrimoniul fiecărei persoane este divizibil în mai multe mase de drepturi şi
obligații, fiecare dintre aceste mase având un regim bine determinat.

Astfel, persoanele juridice au în patrimoniu spre exemplu mijloacele fixe, mijloace

circulante sau obiecte de inventar. Unicitatea patrimoniului persoanei fizice nu
exclude divizibilitatea de patrimoniu.

Funcțiile patrimoniului
- de a constitui gajul general al creditorilor chirografari;
- de a explica și permite fenomenul subrogației reale cu titlu universal;
- de a explica și permite transmisiunea universală și cu titlul universal.

Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu dispun de o garanție reală (gaj,
ipotecă sau privilegiu) prin care să le fie asigurată creanță pe care o au împotriva
debitorului (Stătescu & Bîrsan, Tratat de drept civil – Teoria generală a obligațiilor,
1981, p. pag. 337 și urm.).

Patrimoniul și subrogația reală cu titlul universal

Subrogația înseamnă înlocuire. Spre deosebire de subrogația personală care constă în
înlocuirea unei persoane cu o alta (de exemplu creditorului inițial i se substituie un
alt creditor care pălește datoria debitorului), subrogația reală se referă la înlocuirea unui bun
cu un altul, care va urma aceeași soartă juridică, aplicabilă celui dintâi.
Subrogația reală cu titlu universal are o strânsă legătură cu dreptul de gaj general al
creditorilor chirografari. Conținutul acestui gaj este asigurat prin subrogația reală cu titlul
universal, deoarece locul bunului înstrăinat va fi luat de bunul primit în schimb, astfel
încât creditorul va putea să urmărească, atunci când creanța va deveni exigibilă, acel
bun concret ce s-ar afla în patrimoniul debitorului în momentul când se naște executarea.

Patrimoniul și transmisiunea universală sau cu titlu universal

Pe lângă funcțiile mai sus menționate, patrimoniul explică și transmisiunea universală
sau cu titlu universal. Moartea unei persoane fizice ori reorganizarea persoanei juridice
ridică problema transmiterii drepturilor și obligațiilor în totalitatea lor.
Dar totalitatea drepturilor și obligațiilor unei persoane constituie chiar patrimoniul acesteia,
astfel încât transmiterea lor este o transmitere universală.
Între transmiterea universală și cea cu titlu universal nu există o deosebire de calitate ci, de
cantitate. În vreme ce transmisiunea universală privește toate mobilele și imobilele,
transmisiunea cu titlu universal se referă doar la mobilele sau la imobilele de
exemplu.

CURSUL 2 – PROPRIETATEA (data 13.10.2021)

Dacă în vechiul Cod civil proprietatea era definită în art. 480, Codul civil în vigoare
reglementează, cu titlu general, proprietatea în art. 552, art. 553, art 554.
„Proprietatea este dreptul cel are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod
exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.”

Formele de proprietate
Art. 552 - „Proprietatea este publică sau privată”.

Proprietatea privată -
Art. 553 - „(1) Sunt obiect al proprietății private toate bunurile de uz sau de interes
privat aparținând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept
public, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului si al unităților
administrativ-teritoriale.
(2) Moștenirile vacante se constata prin certificat de vacanta succesorala si intra in domeniul
privat al comunei, orașului sau municipiului, după caz, fără înscriere in cartea funciara.
Imobilele cu privire la care s-a renunțat la dreptul de proprietate conform art. 562
alin. (2) se dobândesc, fără înscriere in cartea funciara, de comuna, oraș sau municipiu,
după caz, si intra in domeniul privat al acestora prin hotărârea consiliului local.
(3) Moștenirile vacante si imobilele menționate la alin. (2), aflate in străinătate, se
cuvin statului roman.
(4) Bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt si rămân in
circuitul civil, daca prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate, pot face
obiectul unei urmăriri silite si pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege”.

Proprietatea publică
Art. 554 - „(1) Bunurile statului și ale unităților administrativ-teritoriale care, prin natura
lor sau prin declarația legii, sunt de uz sau de interes public formează obiectul
proprietății publice, însă numai dacă au fost legal dobândite de către acestea.
(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispozițiile aplicabile dreptului de proprietate privată
se aplică și dreptului de proprietate publică, însă numai în măsura în care sunt compatibile cu
acesta din urmă”.

Codul civil reglementează proprietatea privată după cum urmează:

în Art. 555 - Conținutul dreptului de proprietate privată
în Art. 556 - Limitele exercitării dreptului de proprietate
privată
în art. 557 - Dobândirea dreptului de proprietate
în Art. 558- Riscul pieirii bunului
în Art. 559 - Întinderea dreptului de proprietate asupra
terenurilor
în Art. 560 - Obligația de grănițuire
în Art. 561 - Dreptul de îngrădire
în Art. 562 - Stingerea dreptului de proprietate
Conținutul dreptului de proprietate privată

Art. 555
„(1) Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un
bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
(2) În condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și
dezmembrăminte, după caz.”

Limitele exercitării dreptului de proprietate privată Art. 556

„(1) Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său.
Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate,
cu îngrădirile stabilite prin lege.
(2) Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
(3) Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată și prin voința proprietarului, cu
excepțiile prevăzute de lege”.

Dobândirea dreptului de proprietate Art. 557

„(1) Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție,
moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-
credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin
hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși.
(2) În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act
administrativ.
(3) Prin lege se pot reglementa și alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate.
(4) Cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul
de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor
prevăzute la art. 888.”

Riscul pieirii bunului Art. 558

Proprietarul suportă riscul pieirii bunului, dacă acesta n-a fost asumat de o altă persoană
sau dacă prin lege nu se dispune altfel.

Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor Art. 559

„(1) Proprietatea terenului se întinde si asupra subsolului si a spațiului de deasupra terenului,
cu respectarea limitelor legale.
(2) Proprietarul poate face, deasupra si in subsolul terenului, toate construcțiile,
plantațiile si lucrările pe care le găsește de cuviința, in afara de excepțiile stabilite de
lege, si poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce. El este ținut sa
respecte, in condițiile si in limitele determinate de lege, drepturile terților asupra
resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor si apelor subterane, lucrărilor si instalațiilor
subterane si altora asemenea.
(3) Apele de suprafața si albiile acestora aparțin proprietarului terenului pe care se formează
sau curg, in condițiile prevăzute de lege. Proprietarul unui teren are, de asemenea, dreptul de
a apropria si de a utiliza, in condițiile legii, apa izvoarelor si a lacurilor aflate pe terenul
respectiv, apa freatica, precum si apele pluviale”.

Obligația de grănițuire Art. 560

Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea
hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile
ocazionate de aceasta.

Dreptul de îngrădire Art. 561

Orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii,
cheltuielile ocazionate.
Stingerea dreptului de proprietate Art. 562

„(1) Dreptul de proprietate privata se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin
neuz. El poate fi însă dobândit de altul prin uzucapiune sau într-un alt mod, in cazurile si
condițiile anume determinate de lege.
(2) Proprietarul poate abandona bunul sau mobil sau poate renunța, prin declarație
autentica, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înscris in cartea funciara.
Dreptul se stinge in momentul părăsirii bunului mobil, iar daca bunul este imobil, prin
înscrierea in cartea funciara, in condițiile legii, a declarației de renunțare.
(3) Exproprierea se poate face numai pentru o cauza de utilitate publica stabilita
potrivit legii, cu justa si prealabila despăgubire, fixata de comun acord intre proprietar si
expropriator. In caz de divergenta asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabilește pe
cale judecătorească.
(4) Nu pot fi supuse confiscării decât bunurile destinate sau pentru săvârșirea unei
infracțiuni ori contravenții sau cele rezultate din acestea”.

CURSUL 3- OBIECTUL DREPTULUI DE PROPRIETATE

(data 20.10.2021)

Obiectul dreptului de proprietate poate fi constituit din: bunuri mobile si bunuri imobile.
Totuși acesta poate purta și asupra unui drept, cu condiția ca el să facă din element activ
al unui patrimoniu și să fie în principiu transmisibil.

Condiții generale care privesc obiectul dreptului de proprietate

- Dreptul de proprietate nu poate exista în principiu decât asupra unor bunuri
corporale. Cu toate acestea, proprietatea poate să fie exercitată bunăoară şi asupra
unui document constatator al unei creanțe, cum sunt titlurile de credit.
- - O altă cerință generală cu privire la obiectul dreptului de proprietate este aceea
ca bunul să existe. Existenta bunului, implică însă delimitarea sa materială în raport
cu coordonatele înconjurătoare dar şi în raport cu alte bunuri similare.

Delimitarea proprietăților este operațiunea care implică fie grănițuirea a două

proprietăți lipite între ele, fie îngrădirea proprietății ca atribut al proprietarului de a se
folosi liber de fondul său.
 - a) Îngrădirea, constituie cel mai frecvent mijloc pentru împiedicarea violării
proprietății, realizându-se prin împrejmuiri cu garduri, ziduri, șanțuri etc.
Potrivit art. 561 Cod civil „Orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând,
în condițiile legii, cheltuielile ocazionate.”
- b) Grănițuirea proprietăților învecinate
Obligația de grănițuire Art. 560 Cod civil
„Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin
reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal,
cheltuielile ocazionate de aceasta.”
În practică se pot ivi însă situații când grănițuirea nu se poate face prin bună înțelegere,
fiind necesară intervenția instanței.
Acțiunea în justiție prin care unul dintre proprietari cere în contradictoriu cu vecinii săi
delimitarea proprietăților se numește acțiune în grănițuire.
Grănițuirea poate să presupună stabilirea hotărniciei în cazul în care ea a fost
modificată, dar în subsidiar poate avea ca obiect și revendicarea unei suprafețe de teren
cotropite printr-o falsă hotărnicie. În această ultimă situație, reclamantul trebuie să facă
dovadă în primul rând că este titularul dreptului de proprietate.

Regimul juridic al imobilelor

A) Proprietatea solului implică:

a) Proprietatea suprafeței
b) Proprietatea subsolului
Art. 559 alin.2 Cod civil - Proprietarul poate face, deasupra și în subsolul terenului,
toate construcțiile, plantațiile și lucrările pe care le găsește de cuviință,
în afară de excepțiile stabilite de lege, și poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-
ar produce.

B) Regimul juridic al terenurilor

Legea 18/1991, stabilește cadrul juridic al dobândirii şi circulației terenurilor în România.
Potrivit acestei legi, terenurile de orice fel, constituie fondul funciar al României.

Regimul juridic al apelor

Constituția reglementează în articolul 135 alineat 4 împrejurarea că apele cu potențial
energetic valorificabil și acelea ce pot fi folosite în interesul public și marea teritorială, fac
obiectul exclusiv al proprietății publice. Potrivit articolului 5 din Legea 17/7 august 1990,
apele maritime interioare, marea teritorială, solul și subsolul acestora precum și spațiu
aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul României.

Dreptul de proprietate poate fi exercitat asupra:

1) Apele pluviale fac parte din categoria de bunuri numită res comunis”, astfel încât
ele devin proprietatea titularului fondului pe care au căzut.
2) Apele de izvor. Potrivit Codului civil, cel care este proprietarul terenului este și
proprietarul izvorului, deoarece acesta face parte din fond. Legea prevede „in terminis” că
„Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice întrebuințare cu dânsul fără însă a
vătăma dreptul ca proprietarul fondului inferior este dobândit sau prin vreun titlu sau prin
prescripție asupra acestui izvor”.

3) Apele curgătoare
• Apa curgătoare care mărginește o proprietate
• Apa curgătoare care trece prin interiorul unei proprietăți