CIRCUMSTANȚE ATENUANTE sunt acele stări, situații, întâmplări, calități sau alte date ale

realității care nu fac parte din conținutul normativ al infracțiunii, dar care, având legătură
cu fapta săvârșită, fie cu persoana infractorului, fac parte din conținutul concret al
acesteia și au ca efect atenuarea pedepsei.
CIRCUMSTANȚE ATENUANTE sunt legale (obligatorii) și judiciare (facultative).

<>CIRCUMSTANȚE ATENUANTE LEGALE<>. Potrivit art. 75 C. pen., exista patru circumstanțe

atenuante legale anume:

 provocarea;
 depășirea limitelor legitimei apărări;
 depășirea limitelor stării de necesitate;
 acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul
urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată.
PROVOCAREA. Circumstanța atenuantă a provocării există atunci când infracțiunea a fost

săvârșită sub stăpânirea unei putemice tulburări sau emoții, determinată de o provocare
din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere grave a demnității
persoanei sau printr-o alta acțiune ilicită gravă.
Pentru existența circurnstantei atenuante a provocării se cer îndeplinite următoarele
condiții:
o să existe un act de provocare produs de victimă prin violență, atingere gravă a
demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă;
o violența sau acțiunea ilicită gravă să nu fie imputabilă infractorului;
o actul provocator să fi cauzat infractonilui o puternică tulburare sau emoție;
o să se fi săvârșit o infracțiune intenționată sau cu intenție depășită;
o infracțiunea să fie consecința actului de provocare.
Actul provocator poate îmbrăca mai multe forme, de exemplu: violență fizică sau
psihică; atingerea gravă a demnității prin care orice faptă, comisă prin cuvinte, gesturi sau
orice alte mijloace, care are drept urmare lezarea gravă a onoarei și reputației persoanei;
orice acțiune ilicită gravă, respectiv în orice faptă prin care se încalcă legea și care
prezintă o anumită gravitate.
 Fiind legată organic de latura subiectivă a infracțiunii, provocarea este o
circumstanță atenuanta personală, cu toate consecințele ce decurg din acest caracter
pentru sancționarea participanților.
DEPĂȘIREA LIMITELOR LEGITIMEI APĂRĂRI (EXCES SCUZABIL). Codul penal prevede în art. 19 că

este justificată fapta săvârșită în stare de legitimă apărare, adică pentru a înlătura un atac
material, direct, imediat și injust, îndreptate împotriva făptuitorului, a altei persoane sau
împotrivă unui interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.
Pentru existența circumstanței atenuante a depășirii legitimei apărări se cer îndeplinite
urmatoarele condiții:
o Să existe atac material, direct, imediat și injust, care punea în pericol persoana sa,
a altuia, drepturile acestora sau un interes general;
o să se fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în stare de legitimă apărare.
o fapta săvârșită în apărare să fi depășit limitele unei apărări proporționale cu
gravitatea atacului;
o excesul de apărare să nu fi fost cauzat de existența unei stări de tulburare sau
temere a persoanei care a efectuat apărarea.
Depășirea limitelor legitimei apărări poate îmbracă forma doar a excesului intensiv, când
apărarea este disproporționată că intensitate față de atac nu și forma unui exces extensiv,
când momentele în care se desfășoară atacul apărarea sunt distanțate în timp.
Circumstanță atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări este o circumstanță
personală
DEPĂȘIREA LIMITELOR STĂRII DE NECESITATE. Circumstanță atenuantă a depășirii stării de

necesitate presupune că existența pericolului iminent, acesta să privească viața,

integritatea corporală sau sănătatea celui care comite fapta ori ale altuia, un bun important
al celui care comite fapta ori al altuia sau un interes general; pericolul să fie inevitabil,
adică singura cale pentru a fi înlăturat este comiterea faptei, sub imperiul acestui pericol
să se comită o faptă prevăzută de legea penală și urmările acesteia să fie vădit mai grave
decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
Pentru existența circumstanței atenuante a depășirii stării de nccesitate se cer îndeplinite
următoarele condiții:
o să existe un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel;
o pericolul să vizeze viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane
sau un bun important al său ori a altei persoane sau un interes general;
o să se fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală pentru a salva de la pericol
valorile sociale amintite mai sus;
o fapta să fi cauzat urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi putut produce
prin neinlaturarea stării de pericol;
o făptuitorul să-și fi dat seama de existența disproporției în momentul comiterii
faptei.
Depășirea limitelor stării de neccsitate este o circumstanță concomitentă săvârșirii unei
infracțiuni și constă într-o acțiune de salvare a unor valori sociale ocrotite de lege prin
care se cauzează în mod conștient urmări vădit mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă
pericolul nu ar fi fost înlăturat și care are ca efcct reducerea pedepsei.
Circumstanța atenuantă a depășirii limitelor stării de necesitate este o circumstanță
personală.
ACOPERIREA INTEGRALĂ A PREJUDICIULUI MATERIAL CAUZAT PRIN INFRACȚIUNE, ÎN CURSUL
URMĂRIRII PENALE SAU AL JUDECĂȚII, PÂNĂ LA PRIMUL TERMEN DE JUDECATĂ.
Prin acoperirea integrala aprejudiciului, cel care a savarsit infractiunea releva o
periculozitate mai redusa si atenueaza gravitatea faptei sale, prin ajutorul material oferit
persoanei vatamate. Acest act trebuie sa intervina voluntar din constiinta si vointa
faptuitorului, fara a fi impus printr-un titlu executoriu cum ar fi o hotarare judecatoreasca
executorie pentru repararea prejudiciului. 
Pentru a opera această circumstanță atenuantă este necesar că:
o acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune să se facă în
cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată;
o făptuitorul să nu mai fi beneficiat de această circumstanță într-un interval de 5 ani
anterior comiterii faptei;
 o infracțiunea săvârșită să nu fie dintre cele execeptate de lege.

<>CIRCUMSTANȚE ATENUANTE JUDICIARE<>. Circumstanțele atenuante judiciare sunt realități

obiective pe care Instanța le poate constata fără a fi totuși obligată să le rețină caracterul
atenuant. Întrucât aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare este facultativă, instanța
poate, chiar atunci când stabilește existența efectivă a unei asemenea împrejurări să
refuze considerarea ei ca circumstanță atenuantă, când, în raport de datele cauzei, nu s-ar
justifica reducerea pedepsei.
Noul Cod penal a înlăturat circumstanța privitoare la conduita bună a infractorului
anterior săvârșirii infracțiunii, rămânând ca o asemenea împrejurare să fie avută în vedere
în cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, considerând că pot avea
caracter de circumstanță atenuantă judiciară doar:
o eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor
infracțiunii.
o alte împrejurări legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau
periculozitatea infractorului.
Actualul cod penal nu mai prevede ca efect al circumstanțelor atenuante posibilitatea
înlocuirii pedepsei închisorii cu amenda și nici posibilitatea coborârii pedepsei închisorii,
sub minimul special, până la minimul general de 15 zile.
Circumstanțele atenuante nu mai au efect asupra pedepselor complementare.
Actualul Cod penal dă o alta eficiență circumstanțelor atenuante, fiind obligatorie
reducerea cu o treime a limitei speciale maxime și minime ale pedepsei prevăzute de lege,
indiferent dacă aceasta este amenda sau închisoarea.
Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul
circumstanțelor atenuante reținute.
Prin reducerea limitei minime a pedepsei cu o treime nu se poate coborî sub minimul
general al pedepsei și nici nu poate fi înlocuită pedeapsa închisorii cu amenda așa cum
prevedea Codul penal din 1968(art 76).
 EFECTE. Efectele circumstanţelor atenuante – limitele speciale ale pedepselor se
diminueaza cu o treime; circumstanţele atenuante nu mai au rezultate asupra pedepsei
complementare.

CIRCUMSTANȚE AGRAVANTE. Circumstanțele agravante sunt împrejurări de fapt care deși nu

fac parte din conținutul legal al infracțiunii, fac parte din conținutul concret al acesteia,
atribuindu-i un caracter agravat.
Circumstanțele agravante legale enumerate limitativ în art. 77 C. pen. sunt:
o Săvârșirea faptei de trei sau de mai multe persoane impreună.
Cooperarea mai multor persoane la săvârșirea faptei măreşte forța de acțiune, da
acestora mai multă îndrăzneală, le creează condiții de natură să îngreuneze
descoperirea faptei și identificarea lor. Agravanta se aplică și dacă fapta a rămas în
formă de tentativă.
o Savârșirea infracțiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente
degradante.
Prin "acte de cruzime" se înțelege producerea unor suferințe grele, prelungite,
victimei. Este vorba de utilizarea unor mijloace şi procedee sălbatice, nemiloase și
nenecesare in mod normal, pentru producerea rezultatului infracțiunii. Datorită
modului nemilos și ferocității cu care este săvârşită, infracțiunea comisă prin acte de
cruzime inspiră un sentiment de oroare, de groază. Tratamentele degradante constau
în faptul de a săvârși asupra unei persoane acte care provoacă suferințe fizice ori
morale puternice, acestea fiind compatibile doar cu existenta intenției directe de a
produce astfel de consecințe, precum și urmărirea unui scop precis (tunderea părului,
privarea de somn, de mâncare, de băutura, etc.)
o Săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte
persoane ori bunuri.
Prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane ori bunuri se
înțelege orice metode sau mijloace care, prin folosire, sunt susceptibile să producă
urmări grave pentru un număr nedeterminat de persoane, pentru bunurile acestora sau
pentru alte valori sociale importante. (incendiul, exploziile, etc.)
o Săvarşirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă
împreună cu un minor.
Rațiunea instituirii acestei agravante este dublă. Pe de o parte, s-a urmărit a-i feri pe
minori de a fi antrenați în activități infracționale, iar pe de altă parte, s-a avut în
vedere că atragerea minorilor la săvârşirea de infracțiuni relevă o periculozitate
sporită a infractorilor majori
o Săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vadită vulnerabilitate a persoanei
vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității sau altor cauze.
Vulnerabilitatea persoanei vătămate datorată vârstei, stării de sanătate, infirmității sau
a altor cauze o expune pe aceasta diferitor infracțiuni nu numai dintre cele împotrivă
persoanei, ci și infracțiuni împotrivă patrimoniului acesteia, asemenea infracțiuni
cunoscând o creştere semnificativă în practica organelor judiciare.
o Săvârşirea infracțiunii in stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu alte
substante psihoactive, când a fost provocată in vederea comiterii infracțiunii.
Intoxicația voluntară ocazională sau accidentală poate constitui circumstanța
atenuanta, in timp ce intoxicația voluntară preordinată, adică provocată înadins, fie
pentru a comite fapta cu mai mult curaj, fie pentru a putea invoca starea de beție,
constituie intotdeauna circumstanță agravantă.
o Săvârşirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o
calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgență.
Pentru aplicarea agravantei, este necesar ca infractorul să fi profitat efectiv de situația
anormală creată de calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgență. Având un
caracter real, circumstanţa se răsfrânge asupra participanților.
o Săvârșirea infracțiunii pentru motive legate de rasă, naționalitate, etnie, limbă,
religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine
socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA ori
 pentru alte împrejurări de același fel, considerate de făptuitor drept cauze ale
inferiorității unei persoane în raport cu celelalte.
Pentru a reține această agravantă nu este însă suficient ca victima să aibă vreuna
dintre calitățile enumerate în art. 76 alin. (1) lit, h) C. pen, ci este necesar să se
stabilească faptul ca între săvârşirea infracțiunii și calitatea sau starea victimei
există o legătură motivațională. Motivul ca element circumstanțial al laturii
subiective a infracțiunii este cel care oferă caracter agravant acesteia.
EFECTE. În prezența unor asemenea circumstanțe agravarea pedepsei este
facultativă.
Circumstanțele agravante au că efect agravarea facultativă a răspunderii penale,
instanța putând aplica o pedeapsă până la maximul special al acesteia, iar dacă
acesta este neândestulător se poate adăuga un spor de pâna la 2 ani, în cazul
pedepsei închisorii, fară ca prin acest spor maximul special al pedepsei închisorii să
poată fi depășit cu o treime.
Indiferent de numărul circumstanțelor agravante reținute, majorarea limitelor
speciale ale pedepsei se face o singură dată.