Medii de transmisiune Lucrare de laborator

STUDIUL DISTRIBUȚIEI AMPLITUDINII TENSIUNII

ÎN LUNGUL UNEI LINII DE TRANSMISIUNE

1. Obiectivul lucrării
Lucrarea de laborator își propune familiarizarea studenților cu principalele noțiuni referitoare la propagarea
semnalelor de înaltă frecvență, în regim permanent sinusoidal, în lungul liniilor de transmisiune. În acest
sens, se studiază distribuția amplitudinii tensiunii în lungul unei linii de transmisiune funcție de terminație.

2. Noțiuni teoretice
2.1. Generalități
Liniile de transmisiune reprezintă structuri alcătuite din cel puțin două conductoare izolate între ele, cu
dimensiunile transversale ale liniei foarte mici în raport cu lungimea de undă , iar fenomenul de propagare
apare/există doar în lungul liniei.
Spre deosebire de circuitele electrice clasice în care capacitățile, inductanţele, rezistențele apar sub forma
unor elemente concentrate distincte, la liniile de transmisiune efectele de natură inductivă, capacitivă sau
disipativă se întrepătrund și au un caracter distribuit, ele fiind repartizate pe toată lungimea liniilor. Din acest
motiv liniile se mai numesc și circuite cu constante distribuite.
Proprietățile electromagnetice ale liniilor pot fi specificate cu ajutorul parametrilor lor lineici (sau primari),
mărimi care reprezintă valorile inductanței, ale capacității, ale rezistenței conductoarelor și ale conductanței
corespunzătoare izolației imperfecte dintre conductoare, pe unitatea de lungime a liniei (vezi Fig. 1). În
sistemul internațional de unități, valorile inductanței lineice LL, a capacității lineice CL, a rezistenței lineice
RL și a conductanței lineice GL se exprimă în H/m, F/m, /m, S/m.
dz LLdz
I RLdz I+dI
+ GLdz +
U CLdz U+dU
- -

z z+dz z z z+dz z

a) simbol b) schema echivalentă a tronsonului de lungime infinit mică

Fig. 1. Linia de transmisiune
Liniile de transmisiune care au o aceeași secțiune transversală pe întreaga lor lungime se numesc linii
uniforme. În cazul liniilor uniforme parametrii lineici LL, CL, RL, GL au valori constante, adică nu depind de
coordonata z în lungul liniei.
2.2. Tensiunea și curentul în lungul unei linii
În continuare se va considera cazul regimului permanent sinusoidal și se vor nota prin U și I amplitudinile
complexe (fazori în complex simplificat) ale tensiunii și curentului.
Ca efect al prezenței fenomenului de propagare, tensiunea și curentul variază în lungul liniei: U  U  z  ,
I  I  z  (vezi Fig. 2) după o lege de forma:
U ( z )  U 0 e z  U 0 e z , (2.1)
U 0 U 0
I ( z)  e  z  e z , (2.2)
ZC ZC

pg. 1
Medii de transmisiune Lucrare de laborator

unde:
 =   j   RL  j LL  GL  jCL  (2.3)
și
RL  j LL
ZC = . (2.4)
GL  j CL
I(z)

Ud(z)
U(z)
Ui(z)

z z
Fig. 2. Tensiunea U(z) și curentul I(z) (amplitudini complexe)
într-un plan de coordonată z pe o linie de transmisiune
Mărimea  se numește constantă de propagare iar termenul ZC se numește impedanță caracteristică a liniei.
Se observă că fiecare dintre soluțiile (2.1) și (2.2) conține câte doi termeni. De pildă, soluția (2.1)
reprezentând amplitudinea complexă a tensiunii în punctul de coordonată z, este exprimată ca suma a doi
termeni,

U d  z   U 0 e z (2.5)
și
Ui  z   U 0 e z . (2.6)

Termenul (2.5) reprezintă o undă directă de tensiune, adică o undă de tensiune care se propagă pe linie în
sensul pozitiv al axei z, iar termenul (2.6) corespunde unei unde inverse de tensiune, adică unei unde care se
propagă pe linie în sensul negativ al axei z. Mărimile necunoscute U 0 și U 0 reprezintă amplitudinile
(complexe) ale undelor directă și inversă de tensiune în punctul cu coordonata z = 0, adică în origine:

U d  z  z 0  U d  0  U 0 , (2.7)
U i  z  z 0  U i  0   U 0 . (2.8)

Amplitudinea complexă de tensiune U 0 depinde de generator iar U 0 de generator și terminația liniei

(impedanța de la capătul liniei).
Constanta de propagare  din (2.3) este un număr complex,     j . Partea lui reală, α, se numește
constantă de atenuare și descrie atenuarea undelor pe unitatea de lungime a liniei (Np/m sau dB/m). Partea
lui imaginară, , se numește constantă de defazare și descrie defazarea undelor în urma propagării pe unitatea
de lungime a liniei ( rad m sau o m ). Viteza de fază v și lungimea de undă  exprimate în funcție de
constanta de defazare au următoarea formă:

v  , (2.9)

2𝜋 𝑐
𝜆 = 𝑣𝜑 𝑇 = 𝛽
=𝑓 (2.10)

2.3. Coeficientul de reflexie al sarcinii,  S

Admițând că linia de transmisiune este terminată la extremitatea din dreapta pe o impedanță pasivă oarecare,
ZS, unda directă este o undă incidentă în raport cu această sarcină. Deoarece la acest capăt al liniei nu există
nici un generator, unda inversă trebuie interpretată drept undă reflectată de sarcină (vezi Fig. 3).

pg. 2
Medii de transmisiune Lucrare de laborator

Ud(z)
ZS
Ui(z)

z z=0 z
Fig. 3. Linia de transmisiune terminată pe o sarcină oarecare
Se definește coeficientul de reflexie în tensiune al sarcinii, Γ𝑆 , ca raport între amplitudinea complexă a
tensiunii undei reflectate (undă inversă) și amplitudinea complexă a tensiunii undei incidente (undă directă),
evaluate în planul sarcinii (în secțiunea de coordonată 𝑧 = 0) unde se produce reflexia:

Ui  z  Ui  0 U 0 Z S  ZC
S     . (2.11)
U d  z  z 0 U d  0 U 0 Z S  ZC

Coeficientul de reflexie în tensiune al sarcinii este o mărime complexă, adimensională,  S   S e j . Pentru
orice sarcină pasivă, Re Z S   RS  0 , modulul coeficientului de reflexie este subunitar, S  1 ;
argumentul coeficientului de reflexie,   , poate lua orice valoare în intervalul 180 ,180  .

2.4. Distribuția amplitudinii tensiunii în lungul liniilor

La o linie de transmisiune fără pierderi  RL  GL  0, deci   0,   j  , distribuția amplitudinii tensiunii în
lungul liniei, U  z  , are expresia:

U ( z )  U 0 1   S e j2 z  U 0  1   S e j  2  z   V . (2.12)

și se caracterizează prin gradul de ondulare și poziția valorilor extreme.

La liniile fără pierderi distribuția amplitudinii tensiunii este o funcție periodică, având o perioadă z
determinată de periodicitatea funcției exponențiale de argument imaginar. Perioada distribuțiilor este egală
cu jumătate din lungimea de undă, z   2 .
La liniile fără pierderi valorile maxime ale distribuției amplitudinii tensiunii sunt egale între ele, respectiv
valorile minime sunt egale între ele. Valoarea maximă a amplitudinii corespunde punctelor în care unda
directă și unda inversă se întâlnesc în fază, astfel încât amplitudinea rezultantei este egală cu suma lor:
|𝑈(𝑧)|max = |𝑈0+ | + |𝑈0− | = |𝑈0+ |(1 + |𝑆 |), (2.13)
iar valoarea minimă a amplitudinii rezultantei este:
|𝑈(𝑧)|min = |𝑈0+ | − |𝑈0− | = |𝑈0+ |(1 − |𝑆 |), (2.14)
corespunzând punctelor în care undele se întâlnesc în antifază. Gradul de ondulare al distribuției, notat cu  ,
este descris prin raportul între valoarea maximă și valoarea minimă a amplitudinii tensiunii în lungul unei
linii fără pierderi și se numește raport de undă staționară al tensiunii:
U ( z ) max
   1 . (2.15)
U ( z ) min

Raportul de undă staționară de pe o linie de transmisiune nu depinde de generator, ci doar de modulul

coeficientului de reflexie în al sarcinii, adică de valoarea impedanței de sarcină și impedanța caracteristică a
liniei:

pg. 3
Medii de transmisiune Lucrare de laborator

1+ S
 . (2.16)
1  S
Minimele distribuției amplitudinii tensiunii apar, pe linie, în punctele în care unda directă și unda
inversă se întâlnesc în antifază. Din această condiție se poate calcula distanta de la sarcină  z  0  la cel mai
apropiat minim al distribuției amplitudinii tensiunii:
  
d min    ,     ,   rad . (2.17)
4
În același fel se constată că maximele distribuției amplitudinii tensiunii apar în poziții situate la o distanță de
 4 față de minime.

3. Desfășurarea lucrării
3.1. Se deschide fișierul „Proiect.adsn” în programul de simulare Ansoft Designer. Se deschide fișierul
„Prelucrari.xlsx” în aplicația Excel.
3.2. În schema circuitului din Ansoft Designer se identifică parametrii generatorului, liniei de transmisiune
(reprezentată sub forma unui ansamblu de 30 de tronsoane identice, cascadate, cu lungimea totală lT) și
sarcinii. Schema astfel alcătuită este prezentată în Fig. 4. Valorile parametrilor se notează în Fișa lucrării de
laborator, Tabelul 1.
lT
ZG I1 I(z) I2

+ + +
+
UG U1 U(z) U2 ZS

  

z
-lT z O
Fig. 4. Reprezentarea circuitului din programul de simulare
3.3. Pentru început, linia de transmisiune ideală este terminată în gol. În acest sens, rezistorul ideal conectat
la capătul dinspre sarcină al liniei are rezistența electrică infinită (inf). Se efectuează analiza prin simulare de
circuit a schemei, la frecvența de 1 GHz. Din managerul de proiect, blocul Results, se selectează afișarea
tabelului de date Data Table 1 obținut în urma simulării circuitului. Prima coloană din tabel conține lista
sondelor ideale de tensiune din schemă iar în coloana a II-a este notată amplitudinea tensiunii culeasă de
sonda corespondentă. Astfel se obțin datele care stau la baza trasării distribuției amplitudinii tensiunii în
lungul liniei de transmisiune fără pierderi din Fig. 4.
3.4. Se selectează și se copiază (comanda copy) coloana a II-a din tabelul Data Table 1. Datele din această
coloană se transferă apoi (comanda paste) în fișierul Excel, Tabelul 1 (TABLE 1), coloana Imported from
Ansoft [mV].
3.5. Se vizualizează distribuția amplitudinii tensiunilor în lungul liniei terminată în gol, prezentată în graficul
Voltage distribution (curba roșie).
3.6. În scopul îmbunătățirii reprezentării grafice obținute la punctul 3.5 se apelează o procedură de
interpolare – definită în fișierul Excel – care să ofere cea mai apropiată curbă din familia respectivă. În acest
sens, din meniul Data se selectează opțiunea Solver. Rezultatul obținut este reprezentat de curba albastră din
graficul Voltage distribution. Dacă se constată diferențe majore între răspunsul obținut în urma simulării și
cel obținut în urma interpolării (cele două curbe nu se suprapun) atunci se modifică parametrii din tabelul
Estimated param. și se apelează, din nou, meniul Data, opțiunea Solver. În acest mod, prin câteva încercări
iterative, se va obține o foarte bună aproximare a distribuției amplitudinii tensiunilor în lungul liniei de

pg. 4
Medii de transmisiune Lucrare de laborator

transmisiune, în special în zona minimelor și/sau a maximelor distribuției, comparativ cu distribuția rezultată
în urma simulării. Parametrii din tabelul Estimated param. se notează în Fișa lucrării, Tabelul 3.
3.7. Se reiau etapele 3.3 ÷ 3.6 pentru următoarele impedanțe ale sarcinii conectate la linia de transmisiune:
 Z S  0 (scurtcircuit);
 Z S  ZC  50 (sarcină adaptată);
 Z S  j50 ;
 Z S   j50 ;
 Z S  100 ;
 Z S  25 ;
 Z S  100  j50   ;
 Z S  100  j50   .
Pentru fiecare sarcină în parte se completează Tabelul 2.
3.8. Se revine la configurația de la punctul 3.3 (linie terminată în gol) și se modifică valoarea implicită
 0dB m  a atenuării liniei de transmisiune. Astfel, în programul Ansoft Designer se accesează meniul
Project, opțiunea Project Variables… În fereastra care apare se modifică la 30 valoarea variabilei atenuare,
notată $a și exprimată în dB/m, după care se reanalizează prin simulare circuitul.
3.9. Din managerul de proiect, blocul Results, se selectează afișarea tabelului de date Data Table 1 obținut în
urma simulării circuitului. Se reiau apoi punctele 3.4 și 3.5. Rezultatul grafic obținut (Voltage distribution,
curba roșie) corespunde distribuției amplitudinii tensiunilor în lungul liniei de transmisiune terminată în gol,
în prezența pierderilor.
3.10. Se generează curba obținută prin interpolare (procedura descrisă punctul 3.6).

4. Întrebări
4.1. Precizați asemănările și deosebirile dintre distribuțiile amplitudinii tensiunilor în lungul unei linii fără
pierderi terminate în gol, respectiv pe o sarcină pur rezistivă cu rezistența RS  ZC .
4.2. Precizați asemănările și deosebirile dintre distribuțiile amplitudinii tensiunilor în lungul unei linii fără
pierderi terminate reactiv  Z S  jX S , X S  0  , respectiv pe o sarcină complexă  Z S  RS  jX S , X S  0  .
Pentru comparație se vor folosi impedanțele de sarcină din Tabelul 2 (aceeași reactanță XS pentru ambele
impedanțe ZS).
4.3. Interpretați graficul obținut la punctul 3.9.

pg. 5