Istoria presei scrise în lume

Johannes Gutenberg este considerat inventatorul presei de tipar, dar a contribuit de

asemenea și la îmbunătățirile ce au favorizat dezvoltarea tipografiei. Între anii 1438 și 1454,
Guttenberg a creat la Strasbourg și apoi la Mainz mașina de tipărit.

Prima oară, în 1445, el tipărește un fragment din Cartea Sibilelor, care era de fapt o
poezie germană din secolul al IV-lea. Era doar o încercare și s-a putut observa după forma
rudimentară a literelor folosite. A urmat apoi fragmente din gramatica lui Aelius Donatus, apoi
un calendar astronomic pe anul 1448.

Invenția lui Gutenberg se răspândește rapid în cea de-a doua jumătate a secolului al XV-
lea, deoarece permite copierea rapidă a unui text și oferă posibilitatea de a difuza un manuscris
mult mai ușor. Cu toate acestea presa periodică apare abia peste un secol și jumătate după
invenția tiparului. Ea a fost precedată de scrierilor informative de tipuri destul de diverse. (Istoria
presei, Albert, Pierre, p.12)

Primele scrieri periodice au fost cele anuale, mai exact publicarea de almanahuri care
însemnau de fapt „anul viitor”. Primul calendar s-a tipărit la Mainz în 1448. În secolul al XVII-
lea a apărut pentru prima oară presa periodică propriu-zisă, așadar în mai 1605 la Anvers pe
atunci în Olanda apare o foaie cu titlul Nieuwe Tydinghen (“Ştirile recente”), dar la intervale de
timp neregulate după aceea a devenit periodică.

Această idee se propagă și în alte orașe iar fiecare își dorea să aibă propria publicație,
așadar apar periodice concomitent în Strasbourg, Hamburg, Berlin, Amsterdam, Bâle, Koln,
Frankfurt, Praga, Stuttgart. Primul săptămânal se tipărește la Strasbourg în august 1609 cu titlul
Aviso-Relation oder Zeitung. În marile capitale Londra și Paris presa își face apariția mult mai
târziu. În Franța, în 1611 a fost tipărit Mercure Français, dar apărea odată pe an.
 În Anglia tiparul a cunoscut succesul de la sfârșitul secolului al XV-lea, dar abia în 1621
apar primele publicații care se numeau corantos și conțineau chiar și informații externe. Primul
săptămânal englezesc este publicat la Londra în 1622.

La Paris, primul periodic săptămânal a apărut pe data de 30 mai 1631 și avea titlul La
Gazette preluând numele de la o publicație venețiană Gazeta care apăruse deja în secolul al XVI-
lea și care este considerată punctul de început al presei europene moderne. În Italia primele
publicații periodice au apărut la Florenţa în 1636 şi la Roma în 1640. În Spania, la Madrid, apare
Gaceda în 1661, Petru cel Mare a creat prima publicaţie rusă în Sankt-Petersburg, în 1703.

Istoria presei în România

În România apariția primelor materiale de tip publicistice a fost în anul 1731 când s-a
editat primul calendar în limba română sub direcția lui Petcu Șoanul la Tipografia de la Brașov.
La începutul secolului al XVIII-lea, nobilii români erau din ce în ce mai interesați de publicații.

Astfel, au apărut primele ziare occidentale în spațiul romanesc, de exemplu stolnicul

Constantin Cantacuzino care studia la o Universitate din Padova avea abonamente la mai multe
publicații italiene. El este considerat cel care a introdus în limba română cuvântul „ziar”.
Domnitorul Constantin Mavrocordat se arăta, printr-o scrisoare expediată unui prieten din
străinătate în 1740, interesat de a primi informații. Un alt domnitor, Grigore Ghica, aloca diferite
sume pentru procurarea gazetelor. (George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până
în prezent, Editura Minerva, București, 1986, p. 7)

În 1780, la Bratislava, ungurii editează primul ziar în limba națională care se numea
Maghyar Hirmondo. În Transilvania, primul periodic maghiar apărut la Sibiu în anul 1790 se
numea Erdely Maghyar Hirvivo și era imprimat la tipografia lui Martin Horchmesiter. Același
tipograf a editat la Sibiu și Gazeta Theatral Wochenblatt, începând cu 1 iunie 1778, care a fost de
fapt primul periodic apărut pe teritoriul țării noastre.
 În Moldova, apare în perioada 18 februarie - 1 aprilie 1790 săptămânalul „Courrier de
Moldavie”, la Iași, bineînțeles în limba franceză. Jurnalul nu a avut o importanță deosebită
pentru istoria presei noastre românești pentru că el a fost fondat la inițiativa unui nobil rus
Potemkin și publica știri de interes rusesc despre război, despre Imperiul Rus, dar și despre
politica externă. (Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, op.cit., p.138)

În primii ani ai secolului al XIX-lea în spațiul romanesc au apărut almanahurile magazin.

În februarie 1817, Theodor Racoce făcea publicitate pentru „Novele sau Gazete românești”, dar
care nu a apărut din păcate niciodată. În 1820, același Racoce a lansat o carte cu mai multe
articole pentru gazetă cu titlul „Chrestomaticul românesc”. În 1821, Zaharia Carcalechi a
publicat la Buda primul fascicul din revista „Biblioteca Românească”. Acesta își propusese
inițial să fie un almanah de tip istoric, iar în primul număr împreună cu anecdote de acest tip
începe și publicarea istoriei românilor. (I. Lupaș, Contribuțiuni la istoria ziaristicei ardelene, citat
de Constantin Antip, op.cit., p.60)

Este important de amintit și buletinul informativ „Fama Lipschii pentru Datia”, imprimat
în 1827 în Germania. Acesta a fost demarat la inițiativa boierului Dinicu Golescu, care este
considerat primul autor de reportaje de călătorie. Acesta a scris o carte cu impresii „Însemnare a
călătoriei mele” publicat în 1826, unde și-a arătat calitățile de adevărat reporter.

Primele periodice românești în varianta lor modernă apar în 1829. Bineînțeles că acest
proces a fost favorizat de dezvoltarea capitalismului în țările române și de legăturile cu
exteriorul, mai ales cu Franța.