gianninajollys

ANGELA ALEXIE

Las`-mi o [ans`

ALCRIS
 gianninajollys

Capitolul 1

– Doamna Garrett... Este chemat` doamna Garrett.

Vocea indiferent` din difuzor o f`cu s` tresar` pe tân`ra
femeie \n halat, care citea \n camera de \ngrijiri medicale.
Ridic` receptorul, cu o expresie gânditoare \n ochii mari
cenu[ii, care r`maser` a]inti]i asupra dosarului pe care-l
studia. F`cu o adnotare \n timp ce-i r`spundea centralistei.
– Aici Lezlie Garrett... Foarte bine, m` duc acolo.
Mul]umesc.
Se \ntoarse spre \ngrijitoare [i declar`:
– Vre]i s`-i spune]i lui Billy Jansen c` voi trece s`-l v`d
curând, doamn` Lawrence? Dac` sunt c`utat`, voi fi la
serviciul de chirurgie.
– Da, doamn` Garrett.
6 ANGELA ALEXIE

Thelma Lawrence o privi gânditoare pe Lezlie ie[ind din

birou. Ca marea majoritate a colaboratorilor, \ngrijitoarea de
la sec]ia de pediatrie era intrigat` de seduc`toarea psiholog`.
Doamna Garrett nu f`cea confiden]e nici unuia dintre colegi
[i se concentra asupra muncii sale cu o eficacitate [i o
asiduitate apreciate de infirmiere. De când intrase \n clinica
particular` Riverview, acum mai mult de un an deja, un singur
lucru se cuno[tea despre ea: Lezlie Garrett era o practician`
f`r` pereche. Cu calific`rile sale, era de altfel de mirare c`
alesese s` lucreze \ntr-o institu]ie atât de modest`, \n loc s`
candideze la un post important \ntr-unul din marile spitale
publice din Atlanta. Reverview se bucura de o excelent`
reputa]ie \n domeniul chirurgiei u[oare, a urgen]elor [i a
obstreticii, dar nu oferea posibilit`]ile unei cariere, pe care le
deschidea un spital universitar cunoscut.
Lezlie intr` \n ascensor [i ap`s` pe butonul etajului [apte,
\nainte de a se rezema cu spatele de peretele metalic al
cabinei. |ndep`rt` \n mod reflex câteva [uvi]e de p`r
[aten-ro[cat care sc`paser` din aranjarea cu grij` a cocului
elegant. Aceast` coafur` \i degaja fa]a, punând \n eviden]`
fruntea bombat`.
Era \ntotdeauna foarte con[tient` de aspectul s`u fizic.
De când acceptase postul de directoare de evalu`ri
psihologice \n aceast` clinic` de pediatrie din Atlanta, Lezlie
se sim]ise observat`, judecat`. Ca [i când i se pândea cea mai
LAS~-MI O {ANS~ 7

mic` sl`biciune, sau un semn de imperfec]iune. A[a c` acorda

aproape tot atâta aten]ie aspectului s`u ca [i pacien]ilor,
preocupat` s` p`streze o \nf`]i[are foarte profesional`, care s`
nu se preteze nici unei ambiguit`]i. |n primele luni, câ]iva
colegi \ncercaser` unele avansuri sau comentarii m`gulitoare,
dar rezerva tinerei femei descurajase pân` la urm` chiar [i pe
cei mai tenaci admiratori. Deoarece adev`rul era foarte
simplu: Lezlie nu-[i dorea câtu[i de pu]in s` cultive rela]ii
personale. Nu avea nevoie de ele. Muncise din greu pentru
a-[i ob]ine licen]a \n psihologie, apoi gradul de conferen]iar
universitar [i doctoratul. |n timpul studiilor clinice obligatorii,
suportase cu stoicism aluziile \ndr`zne]e ale tinerilor interni,
\nfruntându-i cu un dispre] glacial. Acum, ceea ce conta era
doar meseria sa. Avea dou`zeci [i nou` de ani, tr`ia singur` [i
f`r` leg`turi, sim]indu-se foarte bine.
Ascensorul se opri [i Lezlie porni pe culoar \nso]it` de
zgomotul ritmic al tocurilor \nalte. La trecerea sa, mai mul]i
medici se \ntoarser`, admirând, \n ciuda men]inerii lor sobre,
u[oara balansare a [oldurilor sau elegan]a picioarelor. Cei pe
care silueta perfect` [i inteligen]a sa nu-i mai mira, erau
fascina]i de privire. |ntr-adev`r, \n ochii cenu[ii se ghicea o
anumit` melancolie, iar gura mic` [i c`rnoas` dezv`luia o
senzualitate care nu putea fi ascuns` complet de atitudinea sa
distant`. Totu[i, nimeni n-o agasa: era binecunoscut c`
doamna Garrett nu admitea decât raporturi profesionale.
8 ANGELA ALEXIE

Doctorul Charles Sanders st`tea la intrarea \n birou.

La apropierea lui Lezlie, un zâmbet de u[urare \i destinse
tr`s`turile.
– Sunt \ncântat s` te v`d, declar` acesta trecându-[i o mân`
prin p`rul c`runt. Am probleme cu o mic` pcient`, o feti]` de
doisprezece ani, pe nume Merri Bradinton... O apendicit`.
Prefer s` \ntârzii anestezia atâta timp cât nu se va calma.
– P`rin]ii sunt aici?
– Este o poveste destul de complicat`, Lezlie.
L-am contactat pe Andrew Bradinton, care este pe drum.
Dar nu-l pot a[tepta, sunt deja \n \ntârziere. Avionul pleac` la
sfâr[itul dup`-amiezii la Miami, unde se desf`[oar` un congres
medical important. M` voi duce s` m` preg`tesc \n timp ce tu
\i vei vorbi. Pentru Dumnezeu, \ncearc` s-o lini[te[ti. A[ amâna
cu pl`cere interven]ia, dar nu vreau s` risc o peritonit`.
– Voi vedea ce pot face.
Chipul lui Lezlie era blând [i relaxat, transfigurat.
Charles Sanders era \ntr-adev`r unul din rarii prieteni
apropia]i pe care [i-i f`cuse tân`ra femeie \n cursul ultimilor
doi ani. |l stima mult, deoarece el \i respecta munca, nu f`cuse
niciodat` nici cea mai mic` remarc` dispre]uitoare [i o
considera ca pe o coleg` la fel de devotat` ca [i el unei profesii
preten]ioase.
Lezlie \mpinse u[a unei camere [i descoperi o copil` care
suspina \ncet pe un c`rucior de chirurgie. Merri, spusese
LAS~-MI O {ANS~ 9

Charles. P`rea pl`pând` pentru doisprezece ani [i fragil`, cu

figura palid`, \ncadrat` de p`rul blond [i ochii mari alba[tri
plini de lacrimi.
– Bun` ziua, Merri, exclam` Lezlie apropiindu-se de feti]a
terorizat`. }i-a explicat oare doctorul Sanders ce trebuie s`-]i
fac`?
– M` va op... opera, sughi]` micu]a. S` scoat` ceva ce m`
face s` fiu bolnav`. Dar acum, nu mai sunt bolnav`!
– Asta datorit` injec]iei care ]i s-a f`cut adineaori. Te vei
sim]i mai bine dac` \]i voi explica ce se va \ntâmpla?
– Nu [tiu, murmur` Merri.
Pe \ndelete, \n termeni accesibili copilei, Lezlie descrise ce
era un apendice [i de ce trebuia s`-l scoat`. Apoi descrise
etapele interven]iei chirurgicale [i \ncheie.
– Vezi tu, Merri, dac` nu ]i se scoate acum, s-ar putea s`
devii mai bolnav`. {i când vei ie[i din sala de opera]ie, tat`l
t`u va fi sosit.
Feti]a, care o ascultase cu mare aten]ie, p`ru cuprins`
brusc de triste]e.
– Nu va fi acolo, morm`i, cu dic]ia deja \ncetinit` de
injec]ia preoperatorie. Nu va fi niciodat` acolo. |n zadar spun
ei c` nu este vina mea, [tiu bine c` da. Am auzit ce discutau...
Descump`nit`, Lezlie t`cu câteva clipe. Oare de cine
vorbea Merri [i despre ce vin`? Dup` toate aparen]ele, asta \l
privea pe tat`l s`u, poate [i pe mam`? De ce aceasta nu se afla
10 ANGELA ALEXIE

la c`p`tâiul fiicei sale, \n spital? Atâtea \ntreb`ri care r`mâneau

f`r` r`spuns. De team` s` nu tulbure [i mai mult feti]a, Lezlie
afirm` pe un ton lini[titor:
– Va veni, sunt sigur`. Dar pân` atunci, dac` m` voi ocupa
eu de tot?
– Dumneavoastr`?
– Voi ]ine locul familiei tale. Voi r`mâne pân` când pleci \n
blocul operator, apoi, când totul va fi terminat, voi a[tepta s`
te treze[ti.
– Adev`rat?
Speran]a ne\ncrez`toare care str`b`tea prin aceast`
\ntrebare o tulbur` pe Lezlie.
– M` vei g`si aici, o asigur`.
– Este o promisiune? insist` Merri, pu]in sceptic`.
– Promit. Dar [i tu trebuie s`-mi promi]i ceva.
– Ce? f`cu feti]a, nelini[tit`.
– C` n-ai s` mai plângi, ai \n]eles? C` vei fi cât vei putea tu
de curajoas`. Nu va fi u[or, [tiu, dar vrei s` \ncerci?
Merri ezit` o clip`, apoi d`du din cap. Datorit` explica]iilor
lui Lezlie [i cu scopul pe care i-l fixase, uitase s`-i fie team`.
O infirmier` \mpinse u[a [i f`cu semn celor doi
brancardieri s` vin` s` ia c`ruciorul.
– Ve]i fi aici? \ntreb` iar Merri, cu o ultim` tres`rire de
team`.
– Cu siguran]`, afirm` Lezlie.
LAS~-MI O {ANS~ 11

Se aplec` [i s`rut` fruntea feti]ei, care se \ntoarse ru[inat`.

|n timp ce era dus` pe culoar, f`cu un semn cu mâna spre
psiholog` [i-i adres` un zâmbet hot`rât. Lezlie \[i vâr\ mâinile
\n buzunarele halatului; o copil` de vârsta aceasta n-ar trebui
s` aib` de \nfruntat o asemenea \ncercare f`r` sus]inea
familiei, se gândi cu mânie. Ajunse rapid la camera de
tratamente [i ceru fi[a micu]ei paciente. Tat`l, not` ea, se
numea Andrew Bradinton, dar \n fa]a men]iunii "mam`", citi
cuvântul "decedat`". Din fericire, se ab]inuse s`-i men]ioneze
absen]a!
– Cine a completat formularul de internare? o \ntreb` pe
infirmier`.
– Doctorul Sanders. Cunoa[te familia de ani de zile.
– Când a fost adus` Merri?
– Spre prânz, cred.
Erau aproape [ase ore. Domnul Bradinton ar fi trebuit s`
aib` timp s` soseasc`...
– Oare domnul Bradinton a telefonat?
– Din câte [tiu, nu. Doctorul Sanders a \ncercat s`-l
g`seasc` prin toate mijloacele. Cred c` pân` la urm` a reu[it
[i a ob]inut permisiunea verbal` s-o opereze.
– Dar \n acest caz, de ce oare nu este aici? murmur` Lezlie
pentru ea \ns`[i.
Indignat` [i sceptic`, \i venea greu s`-[i imagineze c`
Andrew Bradinton nici m`car nu se deranjase [i c`, mai mult,
12 ANGELA ALEXIE

nu-[i d`dea osteneala de a afla ve[ti despre fiica sa! |i veni \n

minte comentariul lui Merri: "Nu va fi aici... Nu este niciodat`
aici..."
Desigur, scoaterea apendicelui nu reprezenta o interven]ie
major`, dar orice procedur` chirurgical` sau anestezie,
comporta riscuri imprevizibile. {i din moment ce el ]inea loc
[i de mam` [i de tat` pentru Merri... Lezlie oft` [i puse fi[a la
loc.
– Dac` din \ntâmplare apare domnul Bradinton, vre]i s`-i
spune]i c` vreau s`-i vorbesc? Voi fi \n sala de a[teptare de la
etajul al treilea.
Infirmiera d`du din cap, vizibil surprins` de iritarea pe care
psihologa [i-o ascundea cu greu. Aceasta lu` telefonul pentru
a informa centralista despre locul unde se afla. Apoi \[i sun`
secretara, rugând-o s`-i aduc` ni[te dosare s` le studieze \n
timp ce a[tepta. Jane se execut` rapid, dar pân` la urm`,
Lezlie fu incapabil` s` se concentreze asupra lecturii.
Minutele treceau cu \ncetineal` exasperant`. Astfel se
scurse o oar`, \n ritmul de du-te-vino al tinerei femei de la u[`
la fereastr`. |n sfâr[it, Charles Sanders o sun` de la
departamentul chirurgie.
– Infirmiera m-a informat c` a[tep]i, \ncepu pe un ton
afectuos, care l`s` s` i se b`nuiasc` zâmbetul. Totul s-a
desf`[urat foarte bine. Merri este la reanimare [i \n curând va fi
dus` probabil \n camera sa. Dar spune-mi, oare Andrew a sosit?
LAS~-MI O {ANS~ 13

– Nu \nc`. Referitor la asta, Charles, p`rin]ii...

– |]i voi explica atunci când voi cobor\, o \ntrerupse
chirurgul. Mai am \nc` o jum`tate de or`. Cu pu]in noroc,
Andrew va fi acolo.
– S` sper`m, \ncheie Lezlie, gândindu-se la asigurarea pe
care i-o d`duse lui Merri.
R`sfoi \n mod reflex câteva reviste, \ntr-o stare de enervare
care sporea. Oare cum putea un tat` s` se arate atât de
insensibil? Dac` ea ar fi avut-o pe Merri ca fiic`, nimic n-ar fi
\mpiedicat-o s`-i fie al`turi \n spital. Fiind p`rinte unic,
domnul Bradinton ar fi trebuit s` fie cu atât mai atent la
nevoile copilului s`u. Dar vai! De câte ori \n meseria sa, psi-
hologa \ntâlnise o atitudine atât de degajat`!
Lezlie era postat` \n fa]a ferestrei cu geamuri când auzi
culisând u[ile ascensorului. Se \ntoarse pentru a vedea un
b`rbat \nalt, atletic, care se \ndrepta spre intern`ri.
P`rul cenu[iu [i des era ciufulit de vânt, iar cravata desf`cut`
[i gulerul descheiat, \i tr`da disperarea. I se adres` infirmierei
de la recep]ie, se \ntoarse spre Lezlie, apoi \i mul]umi
interlocutoarei cu un semn din cap [i travers` holul, f`r` s`-o
scape pe Lezlie din ochi.
Cu un gest energic, \[i scoase pardesiul [i-l arunc` pe
sp`tarul unui scaun, \n timp ce anun]`:
– Sunt Andrew Bradinton. Din cele spuse de recep]ioner`,
ave]i s`-mi comunica]i ve[ti despre Merri?
14 ANGELA ALEXIE

Timbrul grav al vocii l`s` s` se observe o oboseal` [i o

ner`bdare pe care le dezv`luiau de asemenea [i tr`s`turile
trase.
– Doctorul Sanders tocmai mi-a telefonat din blocul
operator... \ncepu Lezlie.
– Cum se simte? o \ntrerupse.
– Fizic, bine. Dar doctorul Sanders a trebuit s`-mi cear` s`
intervin \nainte de opera]ie.
B`rbatul se \ncrunt` ne\ncrez`tor.
– De ce asta?
– Merri este extrem de tulburat`, domnule Bradinton.
Doctorul Sanders mi-a cerut s-o lini[tesc \nainte de anestezie.
Tonul t`ios, u[or acuzator, \l \ntrig` pe Andrew Bradinton.
|[i a]inti asupra lui Leslie ochii incredibil de alba[tri... atât de
asem`n`tori celor ai fiicei sale, not` aceasta.
– Nu este momentul foarte bine ales pentru aceast`
discu]ie, domnule Bradinton. Dar trebuie s` v` da]i seama c`
Merri, mai mult decât un alt copil, are nevoie de anturaj [i
alintare. Este deja foarte greu s` pierzi unul din p`rin]i, dar
dac` [i cel`lalt este prea ocupat pentru a se face liber, asta
poate ajunge la probleme serioase. Am \ncercat s-o lini[tesc...
– Cum asta? \ntreb` Bradinton.
– I-am afirmat c` ve]i fi cu siguran]` aici când se va trezi.
Mul]umesc c` nu m-a]i f`cut s` mint. Se pare c` Merri nu se
bizuie deloc pe tat`l s`u...
LAS~-MI O {ANS~ 15

– Tat`l s`u? izbucni b`rbatul. De unde a]i scos-o c`-i sunt

tat`?
Cuprins` de un presentiment \ngrozitor, Lezlie trebui s` se
st`pâneasc` pentru a r`spunde cu calm:
– Asta scrie \n dosarul ei, domnule Bradinton. Dat fiind
caracterul urgent al situa]iei, doctorul Sanders nu mi-a putut
furniza detalii mai ample...
– Dar ce func]ie ave]i, exact? Sunte]i intern`, asistent`
social`, sau ce?
– Sunt doamna Garrett, psihologa ata[at` acestei clinici,
replic` Lezlie cu seme]ie. Specialist` \n tulbur`ri de
adolescen]`.
– Ei bine, ar fi de preferat s` v` informa]i mai bine pentru a v`
face corect munca. Poate ar fi trebuit s` ]ine]i cont de anumite
date despre Merri, exclam` cu o furie greu st`pânit`.
De exemplu, c` cei doi p`rin]i [i-au g`sit moartea \ntr-un
accident, acum mai pu]in de un an. Eu \i sunt doar unchi [i tutore
legal. {i, dac` mi-ar fi fost posibil s` sosesc fie [i cu un minut mai
devreme, a[ fi f`cut-o. Mai ave]i [i alte sfaturi s`-mi da]i?
Lezlie r`mase f`r` grai, gre[eala sa era oribil`.
Poate agravase o situa]ie deja excesiv de dificil`. Cu obrajii \n
fl`c`ri, bâigui:
– V` rog s` m` ierta]i, domnule Bradinton.
– R`ul este f`cut, i-o t`ie acesta. Dac` a]i fi avut cât de
pu]in` con[tiin]` profesional`, scuzele ar fi fost inutile,
16 ANGELA ALEXIE

deoarece nu i-a]i fi produs Dumnezeu [tie ce traumatism lui

Merri. Stâng`cia dumneavoastr` ar fi fost lamentabil` [i din
partea unui simplu medic, doamn` Garrett. Dar venind de la
o pisholog`, este incalificabil. Din fericire, doctorul Sanders
este mai demn de \ncredere. M`car starea de s`n`tate fizic` a
pupilei mele nu are s` m` preocupe.
R`nit` \n amorul propriu de sarcasmul s`u, Lezlie \[i
pierdu rezerva \mp`ciuitoare, pentru a riposta:
– |ntr-adev`r, poate ar fi trebuit s` cer un dosar complet
despre Merri, \nainte de a sta de vorb` cu ea. Dar cum v-am
spus deja, doctorul Sanders era gr`bit s` efectueze interven]ia.
Nu cred c` nepoata dumneavoastr` [i-a dat seama de gafa
mea, deoarece sedativul \ncepuse s` ac]ioneze deja. Poate nici
nu-[i va aminti de asta.
– M` \ndoiesc, o contracar` Andrew. Acum, dac` nu vede]i
nici un inconvenient, a[ prefera s-o \ntâmpin singur pe Merri
când se \ntoarce.
– Dar i-am promis s` fiu aici...
– Sunt eu aici, doamn` Garrett.
Lezlie se preg`tea s`-i ]in` piept, când ap`ru un c`rucior
\mpins de un brancardier. Ajungând \n dreptul lor, Merri \i
adres` un zâmbet slab tinerei femei.
– A]i r`mas, \i murmur` cu o voce \nc` greoaie, dup`
anestezie.
– Oare nu ]i-am promis asta?
LAS~-MI O {ANS~ 17

Lezlie lu` bra]ul copilei, verificându-i din reflex

regularitatea pulsului. Degetele mici [i reci se strânser` peste
ale sale. Andrew se apropie.
– Bun` ziua, draga mea. Cum te sim]i?
– Bun` ziua, unchiule Andrew, f`cu feti]a, care p`rea
intimidat`. M` simt pu]in ciudat [i am burta strâns`.
– Din cauza pansamentului, \i explic` Lezlie. }i-am vorbit
despre asta, \]i aminte[ti?
Merri d`du din cap.
– Vei sim]i acela[i lucru timp de câteva zile, pân` când ]i se
vor scoate firele.
– A[ putea s` le v`d? \ntreb` Merri \ntr-un elan de
curiozitate.
– Desigur, dar nu imediat. Ai tot timpul, poate mâine.
Acum trebuie s` plec, Merri. Am treab`.
– Ve]i mai veni s` m` vizita]i?
Lezlie zâmbi [i \ndep`rt` cu blânde]e o bucl` lipit` de
fruntea micu]ei paciente.
– Bine\n]eles.
– Mâine? Vreau s`-mi v`d punctele de sutur`.
– R`mâne stabilit pentru mâine. Pân` atunci, s` fii foarte
cuminte [i s` faci ceea ce-]i vor spune infirmierele. De acord?
Merri consim]i \ncet, cu pleoapele grele de somn.
Când Lezlie se \ntoarse pentru a pleca, se afl` nas \n nas cu
Andrew Bradinton, a c`rui privire p`trunz`toare o m`sura din
18 ANGELA ALEXIE

cap pân` \n picioare, \nainte de a se \ntoarce s`-i scruteze

chipul. Dar mai degrab` decât s`-[i re\nnoiasc` scuzele, \l
salut` cu o mi[care a b`rbiei [i se \ndep`rt` cu un mers
hot`rât. Dumnezeule, ce gaf`! Ea, care avea oroare de
ineficacitate, neglijase cele mai elementare reguli ale unei
discu]ii clinice, poate cu consecin]e dezastruoase. Nu se va
mai \ntâmpla asta niciodat`! \[i jur`. Data viitoare când vreun
medic va face apel la erviciile ei, va pretinde un dosar dup`
toate formele legale. |[i adresa \nc` repro[uri amare, când
Charles Sanders ie[i din ascensorul pe care-l a[tepta. |n fa]a
expresiei consternate a tinerei femei, zâmbetul \i disp`ru.
– I s-a \ntâmplat ceva lui Merri?
– Nu, dar eram gata s`-l strâng de gât pe unchiul ei, \i
r`spunse lezlie. M`car dac` m-ai fi pus la curent cu situa]ia sa
familial`! Domnul Bradinton este furios [i pe bun` dreptate,
deoarece am asigurat-o pe Merri c` tat`l s`u va veni. Sper doar
s` nu-[i aminteasc` de asta.
F`r` s` manifeste o mirare special`, Charles scutur` din
cap.
– |mi pare r`u, Lezlie. {tiu c` Andrew se \nfurie u[or, dar
voi \ncerca s`-i prezint \mprejur`rile. De altfel, am o alt`
problem` de abordat cu el, \n ceea ce-o prive[te pe Merri.
Dac` \l fac pe Andrew s` accepte, ai fi gata s` \ncepi o
psihoterapie cu ea?
LAS~-MI O {ANS~ 19

– Nu cred c` l-am uimit prin competen]a mea, coment` cu

triste]e tân`ra femeie. Dar m`rturisesc, micu]a pare s` aib` o
problem` \n leg`tur` cu p`rin]ii s`i.
– Vei \n]elege imediat dac` \]i voi comunica dosarul
complet. Se plânge de dureri abdominale de aproximativ un
an. De fapt, simptomele au ap`rut doar dup` decesul familiei
Bradinton. Andrew atribuise toate problemele apendicelui,
dar nu sunt atât de sigur de asta. Voi lua din nou leg`tura cu
tine, \ndat` ce vom discuta.
– Oare nu trebuia s` te duci la un congres?
– Voi lua zborul urm`tor, am aranjat. Te voi putea g`si \n
biroul t`u?
Lezlie d`du din cap [i-l p`r`si cu un zâmbet. Acesta se afla
\n aripa adiacent` cl`dirii principale a spitalului.
Secretara plecase deja [i tân`ra femeie parcurse câteva dosare
r`mase pe mas`, f`când adnot`ri pe unele sau dictând la
magnetofon un paragraf de dactilografiat. Dar gândurile \i
r`t`ceau f`r` \ncetare, revenind \n mod constant la Merri.
Oare ce putea fi mai tragic decât s`-]i pierzi amândoi p`rin]ii?
Mai ales cu un tutore ca Andrew Bradinton, care nu deborda
de c`ldur` uman` pe care s-o ofere cu generozitate!
Se afundase \n fotoliu, pierdut` \n gânduri, când sun`
telefonul. Charles st`tuse de vorb` cu Andrew [i o ruga pe
psiholog` s` li se al`ture la bufetul spitalului.
20 ANGELA ALEXIE

Lezlie puse caseta care trebuia transcris` pe ma[ina de scris

a Janei, apoi ie[i. La acea or`, pe culoarele pustii ale birourilor
domnea o lini[te ciudat`. |n schimb, \n spitalul propriu-zis,
numero[i vizitatori a[teptau, sau discutau cu voce joas`.
Autoservirea era situat` la parter. Cea mai mare parte a
meselor fiind neocupate, Lezlie \l z`ri imediat pe Charles
instalat lâng` o fereastr` cu geamuri, cu Andrew Bradinton.
Dup` sprâncenele \ncruntate ale prietenului s`u [i gesturile
expresive ale mâinilor, cei doi b`rba]i se confruntau probabil
cu o ne\n]elegere. Apropiindu-se, prinse câteva frânturi de
conversa]ie.
– Ascult`, Charles, [tiu c` ac]ionezi din grija de a o ajuta pe
Merri, dar m` \ndoiesc c` i-ar putea fi de folos vreun fel de
psihoterapie. Trebuie s` fac` fa]` unei situa]ii dureroase,
accept, dar asta este tot. |n plus, apendicita a dovedit c`
suferea doar de o boal` somatic`.
– Nu este verosimil ca apendicele s` fie inflamat de un an,
Andrew. Se \ntâmpl` altceva, ce nu po]i trata singur.
– Mai degrab` eu decât o psihoanalist` care-i va pune
\ntreb`ri lui Merri, sc`rpinându-[i barba [i o va z`p`ci mai
mult ca niciodat` cu interpret`rile sale confuze.
Lezlie st`tea tocmai \n spatele lui. Vocea sa calm`, \l f`cu s`
tresar`.
– Dup` umila mea p`rere, folosi]i aici un stereotip
oarecum dep`[it, spuse aceasta zâmbind.
LAS~-MI O {ANS~ 21

Charles râse sonor [i psihologa lu` loc \ntre ei doi.

– Domnule Bradinton, \ncepu Lezlie pe un ton serios.
{ti]i oare c` Merri se consider` vinovat` de moartea p`rin]ilor s`i?
Andrew sus]inu f`r` s` clipeasc` privirea direct`:
– Ce v-a spus, exact?
– Nimic precis, dar când am comis gre[eala s` afirm c` tat`l
s`u va fi prezent când se va trezi, mi-a r`spuns c` nu [i c` asta
din vina ei. |n acea clip` nu am putut s` fac leg`tura cu
accidentul, pentru c` nu [tiam totul.
– A vorbit oare despre mine? \ntreb` Andrew.
– Nu... De ce?
– Imediat dup` decesul fratelui [i al cumnatei mele, Merri
m-a considerat vinovat de asta. |ntr-un anumit fel, cred c` \nc`
mi-l repro[eaz`.
Aceast` m`rturisire p`rea c`-l cost` enorm pe tân`rul
b`rbat. |[i trecu nervos degetele prin p`rul des, cenu[iu.
– Presupun c` ve]i vrea s` [ti]i totul despre ea.
– |ntr-adev`r, deseori se procedeaz` astfel, admise Lezlie.
Dar a[ prefera s` m` descurc altfel cu Merri. Mi-ar pl`cea
s`-mi descrie ea ce a sim]it de-a lungul anului trecut, din
punctul s`u de vedere, de copil. |n schimb, voi avea nevoie de
informa]ii despre via]a sa de familie \naintea dramei [i despre
accidentul \n sine.
Andrew \[i \mpinse scaunul \n spate [i se ridic` \n picioare;
\[i a]inti asupra lui Lezlie ochii lui de un albastru tulbur`tor.
22 ANGELA ALEXIE

– |n acest caz, vom discuta la cin`. N-am mâncat nimic

toat` ziua. Evident, ne-am putea potoli foamea aici, dar
buc`t`ria nu mi se pare deloc apetisant`. Ave]i sugestii?
Lezlie \[i dorea s` fie foarte bine informat` asupra micii
paciente, dar nu \n cadrul relaxat al unui restaurant!
– Nimic nu ne oblig` s` facem aceast` discu]ie chiar \n
seara asta, replic` prompt tân`ra femeie. Ve]i putea trece pe la
biroul meu, mâine, de exemplu? Sunt sigur` c`-mi va r`mâne
o fereastr` liber`.
– Poate asta v-ar conveni dumneavoastr`, dar mie nu.
Va trebui s`-mi petrec o bun` parte a zilei \ncercând s`
redresez situa]ia dezastruoas` pe care am l`sat-o la Denver.
Va trebui s`-mi g`sesc un \nlocuitor acolo, pentru c` eu voi
r`mâne cu siguran]` aici câtva timp.
|[i lu` pardesiul [i o a[tept` pe tân`ra femeie, f`r` s`-i lase
de ales.
– A]i putea merge la "Galleria", propuse Charles.
Doar cuno[ti locul mai bine decât mine, Andrew.
Lezlie \i arunc` o privire \ntreb`toare chirurgului, \n timp
ce se l`sa condus` de Andrew Bradinton spre ie[irea din
bufet. Afar`, blânde]ea serii de prim`var` \i r`cori \n mod
pl`cut. Lezlie lucra \n general pân` târziu [i, iarna, \ntunericul
domnea peste tot când p`r`sea \n sfâr[it spitalul. Acuma, pâcla
alb`strie a apusului aureola cu o lumin` efemer` straturile de
flori [i frunzi[ul frem`t`tor de corn. Lui Lezlie \i pl`cea s`
LAS~-MI O {ANS~ 23

petreac` asemenea seri \n gr`dina sa, un mic petic de p`mânt

\n spatele casei pe care o cump`rase la câ]iva kilometri de
locul s`u de munc`. Dar responsabilit`]ile sale profesionale se
\ntinseser` \n asemene` m`sur`, \ncât avea rareori timp liber.
Totu[i, departe de ea, ideea de a se plânge. Munca \i era
consolare, refugiu, mândrie. |i era suficient`.
Andrew \i \ntrerupse brutal [irul gândurilor.
– Ma[ina mea este acolo.
– Iar a mea acolo, \i ripost` ar`tând \n direc]ia opus`.
– Ne vom certa oare pentru a [ti pe care s-o lu`m?
Lezlie nu-[i putu st`pâni un zâmbet.
– Nu, o va lua fiecare pe a lui [i ne vom \ntâlni la "Galleria".
Nu este departe, la dreapta.
– {tiu, f`cu Andrew cu o not` de enervare.
Restaurantul era construit \n terase deschise spre ni[te
gr`dini]e, \n spatele ferestrelor mari care d`deau spre drum.
Pere]ii de un verde \nchis, t`ia]i de arcade albe, ofereau
locului o prospe]ime natural`. |n mijlocul fiec`rei mese
acoperite cu o fa]` de mas` imaculat`, trona o vaz` cu
verdea]`, \mpodobit` cu o superb` orhidee. Lezlie se \nfior`,
str`b`tut` de o tulburare ciudat`, când, \mpingându-i scaunul,
Andrew \i atinse u[or cu mâinile pentru o scurt` clip` spatele.
Se a[ez` \n fa]a ei, iar tân`ra femeie \i contempl` tr`s`turile
care se deta[au pe fondul marcat de fl`c`rile juc`u[e ale
bu[tenilor. Chelnerul ap`ru aproape imediat [i le aduse meniul.
24 ANGELA ALEXIE

– Dori]i un aperitiv? propuse Andrew.

Lezlie f`cu un semn negativ [i tân`rul b`rbat \[i comand`
un scotch pentru el. Apoi, când fur` din nou singuri, se aplec`
\n fa]` [i declar` \ncet:
– V` datorez scuze. Charles mi-a explicat c` v-a solicitat
interven]ia de urgen]`, f`r` s` aib` timp s` v` informeze
asupra lui Merri. De obicei nu sunt atât de irascibil, dar m-a]i
luat din scurt, f`cându-mi moral` \nc` de la sosire.
– V` accept scuzele dac` le primi]i \n schimb pe ale mele.
– De acord.
Aceast` \n]elegere risipi imediat tensiunea care-i separa.
– Ce voia oare s` spun` Charles men]ionând c`
dumneavoastr` cunoa[te]i extrem de bine "Galleria"? \ntreb`
Lezlie cu scopul de a anima conversa]ia care lâncezea.
– |n principal, fratele meu este cel care a creat acest centru
comercial, explic` Andrew. Era arhitect [i a pus \n aplicare aici
idei originale pe care le nutrea de ani de zile – visul s`u, dup`
cum spunea. Am auzit vorbindu-se de proiectul de a construi
aici un asemenea complex [i l-am considerat ideal pentru
planurile lui Greg. Dar ne-au trebuit [ase luni, Meredithei [i
mie, pentru a-l convinge s`-[i depun` candidatura.
La aceast` amintire, pe buzele lui Andrew flutur` un
zâmbet.
– Dac` l-a]i fi v`zut \n ziua \n care a primit r`spunsul
ini]iatorilor! Erau \ncânta]i de propunerile sale, \n special de
LAS~-MI O {ANS~ 25

aceea de nu se folosi decât marmur` de Georgia pe jos [i pe

pere]ii holului de la hotel. Bugetul era enorm. A[a c` Greg
lucra cu arhitec]ii investitorilor [i iat` rezultatul final.
Din nefericire, nu l-a v`zut terminat...
|n presa local` ap`ruser` numeroase articole referitoare la
"Galleria" [i arhitectura sa \ndr`znea]`. Lezlie \i urm`rise
dezvoltarea, de la stadiul de [antier vast pân` la ansamblul
actual de magazine elegante [i restaurante luxoase,
\ncoronate de cel mai fastuos hotel din regiunea Atlanta.
– Fratele dumneavoastr` [i-a imaginat toate astea?
murmur` privind \n jurul s`u.
– Nu totul, dar \n bun` parte, da. Dup` moartea sa, l-am
\nlocuit pentru a clarifica anumite detalii neterminate, despre
care \mi vorbise. L-am \nlocuit de asemenea pentru un proiect
aflat \n desf`[urare la Denver. M-am str`duit s`-i p`strez
contractele, onorându-le \n acela[i timp pe ale mele.
– Era]i asocia]i?
– Nu, de[i \n tinere]e ne-am dorit \ntotdeauna asta.
Eu conduc propria \ntreprindere de construc]ii. Speram s`
realizez construc]iile imaginate de Greg... Dar visurile din
copil`rie rareori se realizeaz`. {i alte evenimente au f`cut
extrem de dificil` o colaborare mai apropiat`.
– Ce evenimente? \l \ncuraj` Leslie.
– Oare cine pune aceast` \ntrebare, femeia sau psihologa?
26 ANGELA ALEXIE

– S` spunem c` r`spunsul ne-ar putea ajuta s-o \n]eleg pe

Merri, pentru c` m-ar l`muri asupra raporturilor care le avea]i
cu tat`l s`u.
Andrew schi]` o min` ironic`.
– Rela]iile dintre Merri [i mine nu v` intereseaz` oare
deloc?
– Ba da, fire[te. Dar acum, prima mea preocupare este s`
aflu cum a suportat pierderea p`rin]ilor.
– R`u, evident! ripost` el. Cum ar fi putut fi altfel? Nu mai
este aceea[i feti]`. Uneori mi se pare c` o parte din ea s-a
\ngropat cu Greg [i cu Meredith. A \nchis o u[` \ntre mine [i
ea.
– {ti]i de ce?
Andrew \[i ridic` asupra lui Lezlie ochii p`trunz`tori, \n
care aceasta citi surprins` o durere sfâ[ietoare, o team`
trec`toare, care fu aproape imediat ascuns`.
– Da, [tiu, declar` calm. Dori]i oare am`nunte?
Lezlie scutur` din cap [i \ntreb` \n ce \mprejur`ri survenise
moartea Meredithei [i a lui Greg Bradinton. Fusese un stupid
accident rutier, afl`, care \i costase via]a. Cuplul fusese s`
cineze cu Andrew. Când seara se terminase; trecuser` s-o ia pe
Merri de la supravegherea copiilor. Feti]a dormea pe bancheta
din spate când Greg pierduse controlul vehiculului, foarte
probabil \n timpul unei dispute cu Meredith. Ma[ina coborâse
\n vitez` un taluz f`când câteva \nvârtituri. Din fericire, Merri
LAS~-MI O {ANS~ 27

fusese aruncat` afar`, \nainte ca automobilul s` ia foc [i s`

explodeze. Incon[tient` la sosirea ajutoarelor, \[i rec`p`tase,
din p`cate, cuno[tin]a la timp, pentru a vedea fl`c`rile \n care
\i pieriser` p`rin]ii. Ca prin minune, ea nu suferise decât o
u[oar` como]ie [i o fractur` la un picior.
"Dumnezeule", gândi Lezlie amintindu-[i ziua fatal` care \i
r`v`[ise propria via]`, doi ani mai \nainte. Tragedia tr`it` de
Merri i se p`rea atât de familiar`! Puse prima \ntrebare care-i
veni \n minte, pentru a-[i \ntrerupe gândurile.
– {ti]i oare \n leg`tur` cu ce se certau fratele
dumneavoastr` [i so]ia sa?
Tr`s`turile lui Andrew c`p`tar` o expresie chinuit`.
– Cred c` am o idee. |n seara aceea, la cin`, avusesem o
discu]ie.
– Dup` p`rerea dumneavoastr`, Merri auzise acest conflict,
\nainte de accident?
– N-a[ putea jura, dar cred c` da.
Chelnerul se apropie discret de masa lor.
– Poate ar trebui s` comand`m, propuse Lezlie.
– Mi-a disp`rut pofta de mâncare, constat` Andrew.
Biftecurile sunt aici excelente, dar m` voi mul]umi cu o salat`
de homar.
Buc`t`ria era \ntr-adev`r delicioas`, cadrul propice
relax`rii [i compania lui Andrew foarte pl`cut`. Lezlie nu mai
ie[ise cu un b`rbat de foarte mult timp; n-avea nici o
28 ANGELA ALEXIE

importan]` c` acesta era tutorele unei paciente. |n timpul

cinei, descoperi mai multe despre el. P`rin]ii \i muriser` la
interval de câteva luni; dup` toate aparen]ele, r`mas f`r`
so]ie, tat`l \[i pierduse pl`cerea de a tr`i. |n acea perioad`,
Andrew avea dou`zeci [i trei de ani, iar fratele s`u, dou`zeci [i
unu. De-abia \[i terminase studiile c` primi \n[tiin]area de
recrutare. Luând-o \naintea chem`rii, se \nrolase [i fusese
trimis \n Vietnam. St`tuse acolo trei ani, primii doi \nv`]ând s`
supravie]uiasc` \n jungl` la atacurile partizanilor. Apoi fusese
capturat de membrii Frontului na]ional de eliberare [i z`cuse
câteva luni interminabile \ntr-un lag`r de prizonieri. Un singur
gând \i permisese s` suporte acel lung calvar: cel de a pune pe
picioare o afacere cu Greg, imediat dup` \ntoarcere.
Alesese chiar [i numele \ntreprinderii: "Bradinton Design and
Construction". Dar când se \ntoarse \n sfâr[it \n Atlanta, totul
se schimbase, fire[te. Greg se c`s`torise [i \[i deschisese
propriul birou la Denver, "Bradinton Architecture".
Erau asemenea circumstan]e, \ncât n-ar fi putut colabora cum
\[i doriser`. Era de preferat s`-[i duc` vie]ile separat. A[a c`
Andrew se hotarâse s` r`mân` la Atlanta, unde pusese bazele
firmei "Bradniton Construction". Fiecare dintre fra]i reu[ise \n
domeniul s`u, dar golul visului niciodat` realizat nu \ncetase
s`-l obsedeze pe Andrew.
– |n sfâr[it, pentru a v` r`spunde la \ntrebare, cu toate c`
Greg [i cu mine nu mai eram la fel de apropia]i ca \nainte,
LAS~-MI O {ANS~ 29

r`m`sesem fra]i. Nu i-am refuzat nici un serviciu [i nici el mie.

F`r` s` intru \n detalii, s` [ti]i doar c` exact dup` plecarea mea
\n Vietnam se ivise o problem` familial`.
Andrew contempl` gânditor câteva secunde \n t`cere
cea[ca de cafea pe care o ]inea \ntre degetele puternice,
\nainte de a relua:
– Greg a fost obligat s` ia o hot`râre. Bun` sau rea, aceasta
a dus la ranchiun` de-a lungul anilor, atât de-o parte, cât [i de
cealalt`. Dar n-am abordat aceast` problem` cu nimeni, \n
afar` de Greg [i Meredith.
|[i puse [erve]elul pe mas`.
– Mai ave]i nevoie [i de alte informa]ii?
Lezlie f`cu nu din cap, \ncântat` s` opreasc` acolo o
conversa]ie care o intriga \n timp ce f`cea s` se nasc` \n ea o
surd` nelini[te. Ce se putuse oare \ntâmpla \ntre cei doi fra]i?
se \ntreba f`r` s` vrea. Evenimentele afectaser` leg`turile lui
Merri cu unchiul s`u?
– |n acest caz, vorbi]i-mi despre doamna Garrett, relu`
Andrew. Charles nu se oprea din elogii referitoare la
dumneavoastr` [i la munca pe care o face]i. Dup` el, a]i fi
putut ob]ine un post \n cele mai mari spitale. De ce a]i ales
Riverview?
Lezlie ridic` u[or din umeri, jenat`.
– Am avut discu]ii \n principalele institu]ii [i le-am
observat serviciile. Riverview mi-a oferit ceea ce c`utam cu
30 ANGELA ALEXIE

adev`rat: posibilitatea unor tratamente aprofundate, ceea ce,

la drept vorbind, este imposibil \n institu]iile importante.
Aici am timpul de a-l urm`ri pe fiecare dintre pacien]i.
– Asta conteaz` atât de mult, pentru dumneavoastr`?
– Este punctul de vedere dup` care \mi conduc studiile.
Când Andrew propuse o plimbare prin centrul comercial,
tân`ra femeie accept` cu pl`cere. Merser` f`r` ]int` precis`,
discutând, de-a lungul pasajului pietonal m`rginit de
magazine, str`b`tur` sala de jocuri [i examinar` restaurantele,
mergând pân` \n fa]a holului de intrare al somptuosului hotel
\ncorporat complexului.
– Aici se afl` cele mai bune idei ale lui Greg, observ` \ncet
Andrew.
Culoarea era dat` de marmura bej-roz, formând baza
acestui spa]iu modern, \mpodobit cu opere de art`
contemporan`. Un bar gri ca perla, acoperit \n jur cu mochet`
de culoare ro[u \nchis era fixat mai jos de jum`tatea etajului,
\nconjurat de plante luxuriante. Ascensoare \n \ntregime din
sticl` alunecau \n lini[te de-a lungul unui perete. Un fel de
cafenea deschis` spre exterior, constituia un punct de
\ntâlnire odihnitor.
– Pe ansamblu, rezultatul este mai degrab`...
impresionant, coment` Lezlie.
– A[a este... regret c` Greg nu [i-a putut vedea opera
terminat`.
LAS~-MI O {ANS~ 31

Urcar` \n t`cere la al doilea nivel, unde o sal` mic` de

cafenea era flancat` de s`li de conferin]e. Studiar` tablourile
abstracte atârnate pe pere]i, \n timp ce reveneau \ncet spre
zona magazinelor. Un grup de participan]i la vreun congres,
ame]i]i mai degrab` de b`utur`, ajunser` la hotel [i, pentru a
o oferi de \nghesuial`, Andrew \[i lu` \nso]itoarea de talie.
Ni[te senza]ii tulbur`toare o cuprinser` pe Lezlie, când ridic`
ochii spre fa]a bronzat` a tân`rului b`rbat [i când privirile li se
\ntâlnir`. Acesta \i zâmbi, \n timp ce o conducea dincolo de
mul]ime. Cu obrajii \n fl`c`ri, con[tient` \n mod aproape
dureroas de atingerea u[oar` dar ferm` a mâinii lui Andrew,
Lezlie nu se putu st`pâni s`-[i imagineze cât de posesive, de
tandre [i de insistente \n acela[i timp, ar putea fi aceste
degete.
|[i reveni brusc, \ngrozit`. S` se lase astfel prad`
halucina]iei, cu acest necunoscut! Nu mai era o adolescent`
care se \ndr`goste[te cu u[urin]` la prima vedere, ci o femeie
care tr`ise adev`rata dragoste. {i acum, nu o mai interesa nici
o rela]ie intim`. Nu mai voia s` depind` vreodat` astfel de o
alt` fiin]`, s` ri[te s` fie aproape distrus`, dac` trebuia s`-l
piard`.
Tr`s`turile familiare i se impuser` \n minte, clare \nc`, \n
ciuda timpului scurs. Michael, prietenul cel mai bun,
amantul... so]ul s`u. Amintirile o cople[ir`, anii de fericire,
drama final`, pierderea irevocabil`, de neacceptat.
32 ANGELA ALEXIE

Treptat, prietenii \ncetaser` s-o mai caute, s` \ncerce s-o

scoat` din cochilia \n care se \nchisese deliberat.
Meseria \nv`]at` cu atâtea eforturi, devenise unicul centru de
interes. Dup` c`s`torie, Lezlie \[i \ntrerupsese mai \ntâi
studiile, pentru a-i permite lui Michael s` le termine pe ale
sale. Când el intrase \n via]a profesional`, trecu Lezlie \n locul
lui. |n mod ciudat, \n ciuda anilor trecu]i, \[i amintea \nc`
greut`]ile, orele de munc` \ndârjit`, noaptea, pentru a ob]ine
gradul de conferen]iar [i apoi doctoratul \n psihologie.
Michael nu-i fusese obstacol \n cariera viitoare, dar era
departe de a aprecia aceast` ambi]ie de a deveni altceva decât
so]ia sa. Toate aceste mici probleme disp`rur` când \[i
reaminti ziua mor]ii lui, amor]eala \ntregii fiin]e care o
\mpiedicase pe Lezlie s` urle, s` se pr`bu[easc` total.
Durerea nu se impuse cu toat` intensitatea decât mai târziu,
\n singur`tatea nop]ilor, apoi \n cabinetul unui psihanalist.
Al`turi de el \[i rev`rsase vinov`]ia [i teama de ne\n]eles,
suferin]a sfâ[ietoare care fuseser` discutate [i analizate cu
r`bdare pân` la cap`t, \ncât Lezlie fu capabil` s`-[i reia via]a.
Andrew o cerceta pe tân`ra femeie cu curiozitate. Era atât
de departe de el, absorbit` \n gânduri despre care nu [tia
nimic... |i remarc` paloarea [i observ` tremurul care-i agita
mâinile.
– Lezlie?
LAS~-MI O {ANS~ 33

Aceasta \n`l]` ochii \ncet, \i v`zu fa]a la câ]iva centimetri de

a sa [i-i sim]i c`ldura bustului lâng` um`r. Alarmat de expresia
sa, mâinile o strângeau mai tare. |n jur, trec`torii \i priveau cu
aten]ie. Lezlie \[i reveni [i se \ndep`rt`. Andrew presupuse c`
nu-i va dezv`lui ceea ce o tulburase astfel. Se str`dui s`-i
zâmbeasc` [i, cu greu, ea \l imit`.
– Ce-ai spune de o \nghe]at`? propuse brusc Andrew.
Surprins` de aceast` diversiune, Lezlie se l`s` condus` f`r`
s` protesteze la vânz`torul de \nghe]at` situat lâng` ie[ire.
Câteva minute mai târziu ]inea \n mân` un cornet acoperit \n
vârf cu \nghe]at` de ciocolat`, vanilie [i cire[e. La rândul s`u,
Andrew p`rea un b`ie]el, care \[i savura desertul cu evident`
pl`cere.
– Una dintre cele mai vii amintiri din copil`rie este de a fi
mers cu tata [i cu Greg la vânz`torul de \nghe]at`, \n fiecare
sâmb`t`, vara. Chiar dac` tocmai tundea peluza, sau avea o
mul]ime de treburi de f`cut, tata nu uita niciodat` de r`sf`]ul
nostru s`pt`mânal. Cât despre noi, nici jocurile cele mai
pasionante la prietenii no[tri, nu ne \mpiedicau s` ne gr`bim
acas` la ora obi[nuit`.
– Copiii sunt teribil de conservatori! F` cu ei ceva mai mult
de o dat` [i \nseamn` s` te supui la a o reface permanent.
|n cazul \n care nu te angajezi \ntr-o lupt` \nver[unat` pentru
a rupe obiceiul.
34 ANGELA ALEXIE

– Dar dumneavoastr`, nu avea]i mici "obiceiuri", cum le

spune]i? o tachin` Andrew.
– |mi amintesc unul singur: s` m` joc \n podul casei \n
zilele ploioase. Casa p`rin]ilor mei era foarte veche, cu
ascunz`tori extraordinare – dulapuri, cufere, cotloane...
– Sunt \nc` \n via]`?
– Tata a decedat acum aproximativ cinci ani.
Mama locuie[te \nc` \n Atlanta, dar c`l`tore[te foarte mult.
Lezlie schi]` un zâmbet amuzat.
– |mi telefoneaz` \ntre dou` mari c`l`torii pentru a se
asigura c` m` hr`nesc cum trebuie [i c` am grij` de s`n`tatea
mea.
– S` nu v` plânge]i de asta, remarc` Andrew.
– Bine\n]eles c` nu! Mama este una dintre cele mai
echilibrate persoane pe care le cunosc. Este \ntotdeauna \n
stare s` \nl`ture dramatismul lucrurilor. Dup` ea, asta se
datoreaz` unei solide doze de bun-sim]. A fost \ntotdeauna
acolo când am avut nevoie de ea, mai ales...
– Mai ales?
Lezlie ridic` din umeri [i se \ntoarse.
– Nu, nimic. Pur [i simplu, este foarte perspicace.
F`r` \ndoial`, fusese gata s` scape un indiciu despre ceea
ce o fr`mântase adineaori, medit` Andrew. Dar imediat se
oprise.
LAS~-MI O {ANS~ 35

Se plimbar` f`r` grab` spre ie[ire. Afar` se \nnoptase [i

iluminarea portocalie a parcajului arunca \n jur lic`riri
suprarealiste. Arbu[tii [i tufi[urile nou plantate p`reau
nepotrivite cu imobilele impozante. Andrew o \nso]i pe Lezlie
la ma[ina sa [i izbucni \n râs când aceasta se \ntoarse spre el
pentru a-i mul]umi pentru o sear` pân` la urm` \ncânt`toare.
Sco]ând batista din buzunar, [terse \nghe]ata de ciocolat` care
murd`rea b`rbia tinerei femei.
– Nu sunt bine crescut`! glumi Lezlie.
Tr`s`turile lui Andrew redevenir` serioase \n timp ce se
priveau cu o intensitate care-i f`cea s` uite de tot ce-i
\nconjura. Pierdut` \n contemplarea acelor ochi alba[tri,
tân`ra femeie \[i sim]i inima b`tând s`-i sparg` pieptul.
Imposibil s` nege, Andrew Bradinton exercita asupra sa un
farmec de temut.
Oare prin ce vraj` stranie era incapabil` s` se \ndep`rteze
de el? Andrew nu rostea nici un cuvânt, dar chemarea sa mut`
era [i mai presant`. |i cercet` \ndelung chipul, oprindu-se
asupra gurii. Lezlie [tia c` o va s`ruta [i c` nu-i va opune nici
o rezisten]`.
 Capitolul 2

Deloc intimidat`, Lezlie v`zu f`r` team` fa]a lui Andrew

apropiindu-se de a sa. S`rutul fu mai \ntâi nesigur.
Dar prospe]imea gurii nu risipi emo]iile care tulburau
sim]urile tinerei femei. |[i \nnod` mâinile \n jurul taliei sale [i
\i sim]i mu[chii spatelui contractându-se. |n acea clip`, o
s`rut` cu mai mult` \nfl`c`rare [i rezerva lui Lezlie se topi ca
z`pada la soare.
Andrew o \mbr`]i[` cu putere, explorând cu vârful
degetelor curbura [oldurilor, plimbându-[i buzele peste
obrajii [i gâtul s`u. Scoase un suspin profund, apoi puse din
nou st`pânire pe gur`, de data aceasta cu o senzualitate greu
de st`pânit, care o lipsi pe Lezlie de orice voin]`.
Sprijinit` complet de el, tân`ra femeie avea impresia c` moare
[i re\nvie, \n \mbr`]i[area acestui b`rbat pe care de-abia \l
LAS~-MI O {ANS~ 37

cuno[tea. Se ag`]` de el cu disperare, apropiindu-se mai mult.

Un sunet \ndep`rtat ajunse pân` la ei [i, brusc, observar` c`
nu mai erau singuri.
– |ncet, Lezlie, murmur` Andrew, \ndep`rtându-se u[or.
Cuvintele avur` efectul unui du[ rece. Jenat` de zâmbetele
indulgente ale unui grup de gur`-casc` se d`du [i ea \napoi.
"Probabil ne cred aman]i", se gândi cu groaz`. Oare cum
putuse permite un asemenea lucru? Nu numai s`-l permit`, se
corect` cu sinceritate, ci s`-l [i \ncurajeze, s`-i fac` pl`cere!
– }i s-a mai spus deja c` e[ti incredibil de frumoas`? [opti
Andrew cu tandre]e.
|[i l`s` privirea s` r`t`ceasc` peste p`rul, chipul [i gâtul ei
delicat. Lezlie se \nfior`, la fel de tulburat` ca de un s`rut.
– Nu, protest` cu voce joas`. Ascult`, domnule
Bradinton...
– Nu crezi c` am dep`[it stadiul de "domnule" [i
"doamn`"? exclam` acesta cu o lic`rire juc`u[` \n ochi.
– Ceea ce tocmai s-a \ntâmplat este o gre[eal`, Andrew.
Nu am obiceiul s` m` comport astfel [i cu siguran]`, nu cu
rudele pacien]ilor mei.
– Nici nu [tiu ce pierd! |n ceea ce m` prive[te, m` bucur c`
produc asupra ta acela[i efect pe care \l ai tu asupra mea.
Se \nclin` spre ea [i-i ridic` b`rbia cu inten]ii evidente.
"Ar fi atât de u[or", medit` Lezlie. "Atât de u[or s` m` las
cucerit`, s` alung grijile..." Dar nu inten]iona deloc s` se dea
38 ANGELA ALEXIE

din nou \ntr-un astfel de spectacol. Deja \[i adunase cu greu

gândurile, ce se va \ntâmpla cu ea dac` se l`sa iar s`rutat`?
– Nu, afirm` luptând pentru a-[i st`pâni emo]iile care o
fr`mântau. Cedarea \n fa]a ta, nu respect` deloc codul
profesiei mele [i...
– {i ]ii s`-]i conduci via]a, chiar [i cea personal`, \n mod
responsabil?
Lezlie c`ut` o not` de ironie \n aceast` remarc`, dar nu
sesiz` nici una.
– |ntr-adev`r, confirm`.
– Unele lucruri sfideaz` orice logic`, Lezlie, replic` tân`rul
b`rbat cu un zâmbet plin de c`ldur`. De exemplu, ceea ce ne
atrage unul spre cel`lalt. Am impresia c` atitudinea strict
profesional` \]i serve[te drept scut. |mpotriva mea?
Sau \mpotriva ta?
– Consider inutil s` continu`m aceast` discu]ie.
– {i ce propui \n loc?
– Nimic. S` uit`m toate astea.
– M` tem c` nu voi fi \n stare...
|i urm`ri cu vârful degetului ar`t`tor conturul b`rbiei, apoi
\i ridic` fa]a, obligând-o s`-l priveasc` \n ochi. Cum \nc` t`cea,
o \ntreb`, uluit:
– De ce oare ]i-e team`, Lezlie?
– Nu mi-e team`, replic` aceasta, \n defensiv`.
LAS~-MI O {ANS~ 39

Nu se temea de Andrew, dar emo]iile pe care le trezea \n

ea, o \ngrozeau.
– S-a f`cut târziu, pretext` tân`ra femeie.
Andrew \i deschise portiera, apoi se aplec` prin fereastra
deschis`:
– N-are rost s` te am`ge[ti, Lezlie. Ceea ce exist` \ntre noi
nu va disp`rea a[a.
F`r` s-o previn`, se apropie brusc [i o s`rut` u[or pe buze.
Micul oftat pe care Lezlie \l l`s` s`-i scape, \l f`cu s`
zâmbeasc`.
– Vezi? \ncheie triumf`tor. Pleac`, somn u[or, doamn`
psiholog`.
Tân`ra femeie demar` imediat [i ie[i din parcaj, aruncând
o ultim` privire \n oglinda retrovizoare pentru a-l z`ri pe
Andrew \nc` postat \n acela[i loc, cu mâinile \n buzunare.
"Cum oare am putut ajunge aici? se gândi cu \ngrijorare.
|i opusese atât de pu]in` rezisten]`, \ncât probabil o considera
deja cucerit`. Va trebui s` se \narmeze cu hot`râri ferme \n
timpul viitoarelor lor \ntâlniri. Nu se punea problema s`
devin` o prad` u[oar` pentru un b`rbat, indiferent care ar fi
el [i cu atât mai pu]in pentru tutorele unei paciente!
Când coti pe aleea care ducea la ea, casa din piatr` [i lemn,
construit` \n stilul fermelor, i se p`ru trist de \ntunecat` [i
goal`. |ntoarse cheia \n broasc`, aprinse plafoniera de la
intrare, \[i scoase pantofii [i \[i arunc` po[eta pe sofa.
40 ANGELA ALEXIE

Fotolii din ramuri de palmier, cu perne \mbr`cate \n catifea de

culoare albastru \nchis puneau \n eviden]` imprimeul pl`cut
[i modern al canapelei. Mese joase cu t`vi de aram` reflectau
cald lumina l`mpilor, iar ferigile bogate [i un ficus uria[
ad`ugau o pat` de culoare ansamblului.
Mocheta groas`, de culoare crem, se adâncea pl`cut sub
picioarele goale ale lui Lezlie, care merse pe culoar pân` la
baie. |n timp ce se umplea cada se dezbr`c` [i \[i scoase
agrafele care \i sus]ineau cocul. P`rul greu, ro[cat, \i cobor\ pe
umeri. De câte ori \i l`udase Michael p`rul lung, ca pe cel mai
seduc`tor atu al s`u! {i cum protestase când ea adoptase
coafuri mai sobre, care \i d`deau o \nf`]i[are mai profesional`!
Profesional`... |n fa]a oglinzii, se \ncrunt`. Hot`rât lucru, \n
acea sear` cuvântul revenea des. Pentru Andrew, se ad`postea
\n spatele acestui gen de atitudine. |mpotriva cui?
|mpotriva oric`rui angajament, \mpotriva suferin]ei,
recunoscu Lezlie. {tia \n mod sigur c` o rela]ie cu Andrew
Bradinton va genera asta. Iar Lezlie nu mai era \n stare s`-[i
impun` a[a ceva. dac` el alegea s` cread` c` \i era team` de
propria sexualitate, era liber s-o fac`. |n plus, Andrew nu va
putea \n]elege niciodat` c`, de[i atras` de el, refuza chiar de
acum orice evolu]ie a leg`turii lor.
|n umezeala din baie, [uvi]ele de p`r \ncepur` s` se
\ncre]easc`. Se aplec` pentru a le peria cu energie [i un inel
ag`]at de un lan] de aur i se leg`n` pe piept. Mângâie \n mod
LAS~-MI O {ANS~ 41

reflex verigheta pe care i-o d`duse Michael. Apoi, \[i ridic`

p`rul pe cap, ad`ug` \n baie câteva pic`turi de ulei parfumat
[i plonj` \n ea cu \ncântare. Cu pleoapele \nchise, \[i l`s`
gândurile s` r`t`ceasc` [i curând, v`zu un chip b`rb`tesc, cu
tr`s`turi accentuate, cu ochi alba[tri [i glume]i. |ntr-un gest
incon[tient, \[i duse degetele la gur`, amintindu-[i senza]iile
tulbur`toare pe care le trezise \n ea s`rutul lui Andrew.
Oare cum putuse reac]iona atât de puternic fa]` de un
b`rbat pe care nu-l cuno[tea? Era absurd. |l iubise pe Michael
Garrett din toat` inima. Avuseser` atâtea lucruri \n comun!
Raporturile lor fizice, \i provocaser` pl`cere, dar niciodat` o
emo]ie atât de tulbur`toare... Se ridic` [i puse mâna pe un
prosop plu[at, cu care \[i frec` pielea colorat` \n roz de
c`dur`. Probabil era curiozitatea, atrac]ia nout`]ii ceea ce
f`cuse \mbr`]i[area lui Andrew atât de provocatoare.
Lezlie scutur` din cap; trebuia s` \nceteze s` se gândeasc` la
asta [i s` \ncerce s` analizeze incidentul. Era de preferat s`-l
uite. |n definitiv, nu fusese nimic. Un simplu s`rut!
|mbr`c` un halat lung de baie [i \[i \nnod` cordonul
\ndreptându-se spre buc`t`rie. Aprovizionat` cu un pahar cu
suc de portocale, se duse s` se instaleze pe sofaua din salon,
pentru a reciti câteva dosare aduse de la spital. O jum`tate de
or` mai târziu, concentrarea \i fu \ntrerupt` de un mieunat
slab. Un pisoi negru ca noaptea st`tea a[ezat \n spatele
u[ii-geam: Beelzebub, care era al vecinilor, frecventa cu
42 ANGELA ALEXIE

regularitatea casa lui Lezlie – ca [i alte câteva. |n acea sear`,

vizita micului animal nestatornic o \ncânta.
– Ei bine, motanule, n-ai g`sit pe nimeni altcineva s` te
primeasc`?
|n loc de r`spuns, acesta se frec` voluptuos de geam.
Zâmbitoare, Lezlie f`cu s` alunece panoul [i Bellzebub intr`
cu un aer de proprietar. S`ri pe canapea [i când tân`ra femeie
se a[ez`, se f`cu ghem lâng` ea, torcând, dup` cum obi[nuia.
|n timp ce-[i relu` lectura, aceasta mângâia distrat` capul mic
[i catifelat.
Tocmai se hot`râse s` mearg` la culcare, când sun`
telefonul. Era infirmiera de noapte de la serviciul de pediatrie,
Carol Stanton.
– Avem o problem`, doamn` Garrett. Domnul Bradinton a
trecut s-o vad` pe Merri adineaori. Apoi, am aruncat de mai
multe ori câte o privire \n camera ei [i am crezut c` doarme.
Dar pân` la urm` am auzit ni[te suspine \n`bu[ite.
Am a[teptat \nainte de a v` suna, dar \nc` plânge.
– I s-a administrat un calmant?
– Nu, este \nc` sub efectul anesteziei. Spune c` nu se simte
r`u. Crede]i c` ar trebui s` chem medicul de gard` pentru a-i
prescrie un sedativ?
– Prefer s-o v`d eu \nainte. Doar s` m` \mbrac [i sosesc.
– Mul]umesc, doamn` Garrett. {i \mi pare r`u c` v`
deranjez.
LAS~-MI O {ANS~ 43

– Nu face nimic.
|n camera sa, Lezlie \[i scoase halatul [i \mbr`c` ni[te
pantaloni gri, cu un pulover fin gri cu roz [i mânecile \n form`
de aripi de liliac; \n timp ce-[i vâra picioarele \n pantofi
elegan]i, \[i ridic` rapid p`rul pe ceaf`. |n loc de orice machiaj,
puse pu]in luciu pe buze, apoi \[i lu` po[eta. Dup` ce-l alung`
cu blânde]e pe vizitatorul cu patru l`bu]e, ie[i.
|n zece minute ajunse la spital [i \[i parc` ma[ina.
|n serviciul de pediatrie, Carol o \ntâmpin` cu u[urare.
Lezlie schimb` câteva cuvinte cu ea, \nainte de a merge \n
camera lui Merri, de la cap`tul culoarului. Prin u[a
\ntredeschis` ap`rea o raz` de lumin` [i psihologa percepu
sunetul plânsului greu de st`pânit. Intr` [i v`zu feti]a pe pat,
cu fa]a afundat` \n pern`, cum f`cuse ea \ns`[i, \n copil`rie,
pentru a-[i ascunde triste]ea.
Puse o mân` pe um`rul care tremura al lui Merri, dar nu
ob]inu nici o reac]ie.
– Ce ai, Merri? o \ntreb` blând.
T`cerea micu]ei paciente o nelini[ti.
– Te sim]i r`u? |i pot cere infirmierei s`-]i desfac`
bandajele.
Merri scutur` din cap.
– A promis c` se \ntoarce, dar n-a f`cut-o, suspin`.
– Cine?
44 ANGELA ALEXIE

– Unchiul Andrew. Spusese c` va fi aici. L-am a[teptat, l-am

a[teptat...
– Dar [tii c` a trecut pe aici, afirm` blând Lezlie.
Infirmiera l-a v`zut venind \n camera ta. Probabil adormisei.
|n timp ce vorbea, Lezlie se a[ez` pe marginea patului.
– {i asta pentru c` munce[te atât de mult timp, bomb`ni
Merri.
Tân`ra femeie privi cu afec]iune chipul copilei care se
deformase de o min` \mbufnat`.
– E[ti sever` cu el, Merri.
Feti]a \i arunc` o privire ne\ncrez`toare.
– Spune-mi, Merri, \l iube[ti mult pe unchiul Andrew?
– Este dr`gu], morm`i aceasta, ridicând din umeri.
– De cât timp locuie[ti cu el?
– De vara trecut`, de când mi-au plecat p`rin]ii.
Cea mai mare parte a copiilor \n]elegeau astfel moartea,
gândi Lezlie; au impresia c` sunt uita]i, p`s`ri]i. |n timpul
urm`toarei jum`t`]i de or`, \i puse tinerei paciente \ntreb`ri
inofensive despre via]a sa de zi cu zi. Afl` astfel c` Merri era
\ncredin]at` \n majoritatea timpului bunelor \ngrijiri ale unei
menajere, doamna Cates. Andrew trebuia s` lipseasc` deseori
din Atlanta, sau se \ntorcea foarte târziu. Merri nu avea deloc
prieteni de joac`. F`r` \ndoial`, nu se adaptase foarte bine
plec`rii din Denver, \ncheie psihologa. Pentru a termina,
abord` un subiect mai delicat:
LAS~-MI O {ANS~ 45

– Merri, vrei s`-mi vorbe[ti despre p`rin]ii t`i?

– Nu.
Brusc, se posomorâse din nou.
– De ce? insist` Lezlie.
– Mi-e somn, pretext` Merri, \ntorcând capul spre petere.
Evident, nu era fericit` \n noua via]` [i le repro[a \nc`
p`rin]ilor dispari]ia lor. O asemenea reac]ie nu avea nimic
anormal. Lezlie o \nveli cu blânde]e, murmur` noapte bun` [i
se \ndep`rt`. |n clipa \n care trecea de u[`, fu oprit` de vocea
timid` a lui Merri.
– Ve]i mai veni totu[i mâine? Nu mi-am v`zut \nc` punctele
de sutur`.
– Voi fi aici, Merri. Acum, dormi.
Parcurse culoarul pustiu adâncit \n penumbr` [i o g`si pe
Carol Stanton \n camera de tratamente.
– Este o copil` adorabil`, nu-i a[a? f`cu infirmiera,
\nduio[at`.
– Absolut. Dar duce o povar` prea grea pentru vârsta sa.
Voi veni s-o v`d mâine diminea]` pe la ora opt; dac` pân`
atunci se ive[te vreo problem`, nu ezita]i s` m` suna]i.
– M` \ntreb dac` domnul Bradinton va veni [i el, replic`
infirmiera, vis`toare. Este atât de frumos! Una dintre
prietenele mele care este de serviciu diminea]a, va ceda
imediat farmecului s`u.
– |ntr-adev`r, are un fizic pl`cut, accept` Lezlie.
46 ANGELA ALEXIE

– Pl`cut? Este un adev`rat Apolo!

Lezlie nu era deloc \ndemnat` la bârfe, cu atât mai pu]in
când ele \l priveau pe Andrew Bradinton, a c`rui seduc]ie, din
p`cate, n-o l`sase insensibil`. |[i lu` rapid r`mas-bun de la
infirmier`, nemaidorind decât s` se culce.
Ajuns` acas`, trebui s` lupte \mpotriva sentimentului de
singur`tate care uneori o ap`sa. M`car dac` mama i-ar fi fost
\n ora[! Chiar avea nevoie s` petreac` un timp cu cineva
apropiat, fie [i doar un prânz. Odinioar` avusese atât de mul]i
prieteni, dar treptat \i pierduse... La \nceput, totu[i, \ncercase
s` p`streze leg`tura cu ei, luând parte la cinele organizate \n
mod regulat. Precau]iile cu care o \nconjurau \n mod f`]i[ o
puser` \n cele din urm` \n \ncurc`tur`. {i mai ales, Lezlie
g`sea c` e greu pentru o femeie singur` s` se mi[te \ntr-o
lume de perechi.

***

Telefonul sun` fix la ora [apte. Lezlie era a[ezat` la masa

din buc`t`ria galben viu cu verde, \n fa]a unei ce[ti aburinde
de cafea. Zâmbi, recunoscând timbrul cald al celei care
vorbea.
– Bun` ziua, mam`.
LAS~-MI O {ANS~ 47

– Bun` ziua, draga mea. Ce faci?

– Foarte bine. Sunt \ncântat` s` te aud. |mi lipse[ti.
– {i tu \mi lipse[ti. Am avut o ciudat` impresie c` ai
necazuri.
– Este straniu, mam`. Dar asear` tocmai m-am gândit la
tine [i iat` c` \n aceast` diminea]` mi-ai telefonat. Cel de-al
[asea sim] al t`u este \nc` viu.
Râser` amândou` de aceast` glum` obi[nuit`. Lezlie \[i
v`zuse mereu mama ghicindu-i problemele \nainte ca ea \ns`[i
s`-[i dea seama de ele. Dup` ce-i povestise pe scurt c`l`toria
[i vizita la verii s`i, Margaret Hall \ntreb`:
– Voiai s`-mi vorbe[ti despre ceva anume, Lezlie?
– Nu neap`rat. Poate a[tepta \ntoarcerea ta.
– E[ti sigur`, scumpo? Mi se pare c` ai o voce pl`pând`...
– Nu te nelini[ti. Asta pentru c` am stat treaz` pân` târziu
asear`. Eram pe punctul de a m` \mbr`ca pentru a merge la
munc`. Totu[i, voi fi fericit` s` te v`d.
– Ar trebui s` m` \ntorc pe la mijlocul s`pt`mânii viitoare.
Ne vom \ntâlni pentru prânz.
– Perfect, \ncheie Lezlie, \ncântat`.
Când \nchise, tân`ra femeie avea moralul mai bun. "S` nu
te plângi", comentase Andrew când ea glumise referitor la
solicitudinea mamei. Dimpotriv`, [tia s` aprecieze valoarea
rela]iei lor. Dac` Margaret [i ea nu se vedeau prea des, erau
\ntotdeauna disponibile una pentru cealalt` \n caz de nevoie.
48 ANGELA ALEXIE

Lezlie \n]elegea foarte bine atrac]ia pe care o exercitau

c`l`toriile asupra Margaretei. Timp de ani de zile, aceasta
fusese o excelent` femeie de cas`, devotat` \n \ntregime
so]ului [i fiicei sale! Acum era singur` [i \[i oferea ceea ce
visase mereu. Ne\ncetatele c`l`torii lungi alimentau \n plus
discu]iile confuze dintre cele dou` femei.
Lezlie sp`l` vasele, apoi stropi plantele aranjate pe
marginea ferestrei. Afar`, ultimele urme ale iernii disp`ruser`
\n gr`dina sa \n paragin`. |ntr-adev`r, \n acest weekend va
trebui s` lucreze pu]in acolo! |ncepuse s` semene cu o jungl`
\n miniatur`...

***

La acea or` matinal`, pe culoarele spitalului era o anima]ie

ca \ntr-un stup. Infirmierele, de dou` ori mai numeroase decât
noaptea, f`ceau toaleta pacien]ilor, distribuiau
medicamentele, actualizau dosarele, \n timp ce \ngrijitoarele
schimbau paturile sau scoteau t`vile goale de la micul dejun,
pentru a le a[eza stiv` pe c`rucioare enorme.
La etajul de pediatrie, Lezlie \l z`ri pe doctorul Carver, care
f`cea vizita. |n picioare \n fa]a u[ii lui Merri, \ncruntat,
absorbit \n lectura fi[ei sale.
LAS~-MI O {ANS~ 49

Când psihologa se opri lâng` el, ridic` ochii.

– A]i v`zut-o pe Merri? \l \ntreb` ea.
– Exact acolo mergeam. V`d c` asear` a avut probleme?
– Nimic grav, am putut eu s-o lini[tesc. Cum trebuie s`
avem o \ntrevedere \n aceast` diminea]`, speram s` v` vorbesc
\nainte. Se gr`be[te s`-[i vad` punctele de sutur`.
– Ca to]i copiii, replic` doctorul, indiferent.
Atitudinea blazat` \i displ`cu lui Lezlie, care \l urm` totu[i
\n camer`. Pe chipul feti]ei nu se mai vedea nici o urm` a
lacrimilor din ajun. Trezit` din somn [i voioas`, \i zâmbi
doctorului Carver, a c`rui purtare se schimbase atât de radical,
\ncât Lezlie fu stupefiat`. |n prezen]a pacientei, era foarte
blând [i atent.
De-abia \i scosese pansamentele, c` Merri ceru timid` s` se
duc` la toalet`. Chirurgul [i psihologa fur` de acord din priviri
[i Lezlie o ]inu pe feti]` de bra], \n timp ce aceasta se a[eza cu
precau]ie \n capul oaselor. |[i duse nelini[tit` mâna la
abdomen.
– Am impresia c` va c`dea totul, murmur`.
Medicul schi]` un zâmbet [i Lezlie nu-[i putu st`pâni un
u[or hohot de râs.
– Lini[te[te-te, este bine \nchis, afirm`.
Tr`s`turile lui Merri se luminar` din nou [i str`b`tu \ncet
\nc`perea, sus]inut` de tân`ra femeie. Când u[a b`ii fu
\nchis`, \[i ridic` \n fa]a oglinzii c`ma[a de noapte, iar ochii
50 ANGELA ALEXIE

m`ri]i de uimire se a]intir` asupra inciziei \nchis` bine de

punctele de sutur` negre.
– Firele vor r`mâne pentru totdeauna? \ntreb` fascinat`.
– Nu, doctorul Sanders ]i le va scoate peste o s`pt`mân`.
Apoi pielea se va cicatriza [i nu vei mai avea pe burtic` decât
o linie sub]ire.
– Formidabil! exclam` Merri. |i voi ar`ta asta unchiului
Andrew. Vine s` m`nânce cu mine la prânz. Mi-a spus c` va fi
ca un picnic.
– Te vei distra bine, aprob` Lezlie.
– Mânca]i cu noi? o invit` copila. Unchiul Andrew cump`r`
\ntotdeauna prea multe pentru noi.
– Din nefericire, nu voi putea Merri.
S`-l vad` ast`zi pe Andrew Bradinton era chiar ultimul
lucru pe care [i-l dorea! Mai devreme sau mai târziu va trebui
s`-l primeasc` pentru a discuta despre tratamentul nepoatei
lui, dar nu \n aceast` diminea]`... Nu dup` ce se \ntâmplase
\ntre ei \n ajun. |nc` nu era sigur` c` st`pânea atrac]ia pe care
o exercita asupra ei.
– Am prea mul]i pacien]i de v`zut ast`zi, \i explic` feti]ei,
care evident a[tepta. Dar voi continua s` trec atâta timp cât vei
fi \n spital, iar apoi m` vei vizita tu \n mod regulat, pentru a
sta de vorb`.
– Despre ce? \ntreb` Merri, b`nuitoare.
LAS~-MI O {ANS~ 51

– Despre ce vei vrea tu. Vei putea s`-mi poveste[ti despre

[coal`, despre lucrurile care \]i fac pl`cere, s`-mi spui de
exemplu ce ]i-ar pl`cea s` faci.
– Ca unei prietene?
– Oarecum, da.
Trebuia totu[i s-o fac` pe Merri s` \n]eleag` c` rela]ia lor,
dac` putea fi prieteneasc`, va fi \n acela[i timp terapeutic`.
Dar doctorul Carver le a[tepta. A[a c` Lezlie, propuse:
– Te a[ezi singur`, sau ai nevoie de ajutor?
– Nu doream cu adev`rat s` merg la toalet`, m`rturisi
Merri plecând ochii. A fost doar de team` c` doctorul \mi va
pune pansamentul f`r` s` m` lase s` m` uit.
– Ei bine, acum c` ai v`zut, poate ar trebui s` ne \ntoarcem
la patul t`u, ca s`-[i poat` continua vizita. Dac` ne d` voie, ne
vom putea plimba pu]in pe culoar.
Pu]in dup` aceea, chirurgul p`r`si camera copilei.
– Vom merge s` ne plimb`m acum? \ntreb` Merri.
– |n câteva minute. Mai \ntâi a[ vrea s`-]i explic ceva.
{tii oare ce este un psiholog?
– Nu...
– Este cineva care vorbe[te cu oamenii sau \i ascult`, când
au probleme sau când sufer`. Asta este meseria mea: sunt
psiholog`. A[ fi fericit` s`-]i fiu prieten`, Merri, dar vreau de
asemenea s` mi te dest`inui. Când vei fi preg`tit`, va trebui
s`-mi poveste[ti via]a cu p`rin]ii t`i. Te voi \n]elege...
52 ANGELA ALEXIE

– Nu, o \ntrerupse micu]a. Nimeni nu poate \n]elege.

M-au p`r`sit...
Merri se \ntoarse, gata s` plâng`.
– Nu vreau s` m` gândesc la asta.
– Foarte bine, r`spunse blând Lezlie.
Ridic` b`rbia copilei pentru a scruta ochii mari alba[tri.
De obicei, nu se folosea de experien]a sa personal` pentru a
câ[tiga \ncrederea unui pacient, dar Merri va putea fi u[urat`
s` afle c` nu era singur` \n fa]a dramei sale... c` [i al]ii
suferiser` pierderi nu mai pu]in tragice.
– |]i voi \ncredin]a un secret, Merri. {tiu \ntr-adev`r ce
sim]i... Pentru c` mi s-a \ntâmplat acela[i lucru ca ]ie.
– Dumneavoastr`?
– Da, [i mi-a trebuit mult timp s` \n]eleg \n totalitate.
Mi-a fost foarte r`u, ca [i ]ie. Am avut nevoie s` discut aceast`
suferin]` cu cineva. Este ceea ce \]i cer s` faci [i tu. Nimeni nu
te va obliga, dac` nu vrei, dar este deja mult timp de când
por]i aceast` povar` singur`. Doar dac` nu i-ai vorbit
unchiului t`u?
Merri scutur` din cap \n semn de negare [i \ntoarse
privirea, stingherit`.
– M-a \ntrebat de câteva ori, dar n-am spus nimic.
– Un ultim lucru, Merri, \ncheie Lezlie. Voi fi terapeuta ta,
dar vreau s`-]i fiu [i prieten`. Tu vrei asta?
LAS~-MI O {ANS~ 53

Feti]a accept` f`r` convingere. Era normal s` nu se

\ncread` atât de repede \n psiholog`, care nu se formaliz`.
– {i acum, dac` am merge s` ne facem plimbarea?
Se ridic` [i-i \ntinse lui Merri mâna, dar \n aceea[i clip`
observ` cu coada ochiului o mi[care lâng` u[`. Se \ntoarse
[i-l recunoscu \ngrozit` pe Andrew Bradinton, rezemat cu
non[alan]` de canat. Oare de când le spiona astfel?
Auzise toat` conversa]ia?
– Bun` ziua, doamn` Garrett.
|naint` \n camer`, f`r` s` tr`deze cel mai mic semn de
intimitate. U[urat`, Lezlie respir` mai liber.
– Ai venit devreme, unchiule Andrew, remarc` Merri
pufnind când acesta o ridic` blând. Ne vom plimba pe culoar,
mi-a permis doctorul.
– Dac` ai merge cu unchiul? suger` Lezlie. Eu te voi \nso]i
alt` dat`, Merri.
– Voiam s` fi]i amândoi, protest` copila.
– Ei bine, vom fi, declar` Andrew adresându-i tinerei femei
o privire \ntreb`toare.
|[i puse nepoata jos [i o lu` de mân`. Merri i-o \ntinse pe
cealalt` lui Lezlie.
– Mi-am v`zut punctele de sutur`, de diminea]`! anun]`
aceasta cu mândrie. Sunt complet negre. Lezlie spune c` vor
fi l`sate o s`pt`mân` [i c` apoi nu va mai r`mâne decât o
cicatrice, una mic`.
54 ANGELA ALEXIE

|[i continu` aceast` flec`real` vesel` de la un cap`t la

cel`lalt al culoarului. Prima dat` când \i spusese lui Lezlie pe
nume, Andrew o privi pe aceasta cu surprindere.
Tân`ra femeie se mul]umi s` ridice din umeri zâmbind [i evit`
apoi cu grij` s` \ntâlneasc` privirea lui scrut`toare.
Din fericire, un ajutor nea[teptat \i permise s` pun` cap`t
acestei situa]ii incomode.
– Doamn` Garrett! o strig` o infirmier`. Sunte]i chemat` la
telefon.
Recunoscu vocea Janei, secretara sa; doamna Hwkins
sunase pentru a schimba \ntâlnirea fiicei sale, pe care voia s-o
aduc` de diminea]`, \n loc de dup`-amiaz`. Lezlie \[i consult`
ceasul [i \[i d`du acordul. |nainte de a p`r`si etajul, se duse \n
camera lui Merri pentru a-i spune la revedere.
– Voi reveni mâine, promise \n fa]a minei ab`tute a feti]ei.
– Totu[i, nu vre]i s` face]i un picnic cu noi?
Unchiul Andrew a adus tot felul de lucruri.
– Mi-ar fi f`cut pl`cere, dar ast`zi chiar nu pot. Poate alt`
dat`?
– Cont`m pe dumneavoastr`, declar` Andrew.
Pentru prima dat` \n acea diminea]`, l`s` s`-i apar` \n
privire o lic`rire de provocare. Lezlie le adres` amândurora un
semn de r`mas-bun [i se \ndep`rt` \n grab` \n direc]ia
ascensorului. De-abia ap`sase pe butonul de apel, c` o mân`
\i prinse \ncheietura. Se \ntoarse.
LAS~-MI O {ANS~ 55

– Trebuie s`-]i vorbesc, murmur` Andrew pe un ton

st`ruitor.
– M` \ntrebam cât timp vei continua aceast` comedie de
rud` a pacientei, fa]` de terapeut.
– Preferai oare un alt comportament din partea mea?
– Nu, se gr`bi Lezlie s` r`spund`. |n nici un caz; \n plus,
nu doresc o \ntrevedere cu tine.
Andrew schi]` un zâmbet ironic.
– S-ar putea s` se dovedeasc` dificil, deoarece \mi vei trata
nepoata. |n mod firesc, voi avea s`-]i pun ni[te \ntreb`ri.
– Bine\n]eles, afirm` Lezlie, jenat` c` se gândise la o
discu]ie de alt` natur`. Am \ntâlniri pân` la mijlocul
dup`-amiezii. Vei putea apoi trece pe la biroul meu?
Andrew d`du din cap \n clipa \n care u[ile ascensorului se
deschiser`. V`zându-l gol, se gr`bi \n urma lui Lezlie.
Cabina se urni [i imediat Andrew o prinse de umeri pe tân`ra
femeie.
– Ce \nseamn` asta...? exclam` Lezlie.
– Voiam doar s` precizez c` \n biroul t`u vom aborda
exclusiv subiectul Merri, deoarece e[ti ata[at` cu \nver[unare
de con[tiin]a profesional`. Dar unde propui s` vorbim despre
noi?
– Nu exist` "noi", replic` tân`ra femeie.
– Nu \nc`, dar va fi \n curând.
O asemenea siguran]` o descump`ni pe Lezlie.
56 ANGELA ALEXIE

– Nu te \ndoie[ti de nimic! \l ironiz`.

– Pentru ce s` m` \ndoiesc de ceea ce este evident?
– Permite-mi s` nu-]i \mp`rt`[esc p`rerea, \i replic` Lezlie,
\n defensiv`.
– De ce oare? G`se[te-mi un motiv \ntemeiat, unul singur,
pentru a nu ne mai vedea.
– Sunt terapeuta nepoatei tale.
– Este o scuz`, nu un motiv, o contr` Andrew.
– Acest joc n-are nici un sens, decret` cu severitate tân`ra
femeie.
– Sunt de acord, ripost` Andrew amuzat.
– Ascult`, domnule Bradinton, nu sunt interesat` [i cu asta
punct.
Acesta se \nclin` spre ea, cu chipul la câ]iva centimetri de
al s`u.
– Z`u? \i [opti. Totu[i, nu pot s-o uit pe femeia pe care am
]inut-o \n bra]e un scurt moment. O femeie care vrea s`-[i
nege senzualitatea cu orice pre]...
Nici Lezlie nu reu[ea s` \ndep`rteze acea amintire intens`.
|n timpul nop]ii \l visase pe Andrew [i un s`rut interminabil,
care o l`s` totu[i fl`mând`. Gândindu-se la asta, sim]i u[oare
furnic`turi pe buze. |n acea clip`, comise gre[eala de a-[i
adânci privirea \n cea a tân`rului b`rbat. Hipnotizat`, Lezlie
citi promisiunea unei pasiune arz`toare, o chemare atât de
sincer`...
LAS~-MI O {ANS~ 57

Andrew \i ghici tulburarea din respira]ia sacadat` [i

zadarnicele \ncerc`ri de a se \ntoarce. Extrem de vulnerabil`,
p`rea oprit` \n a[teptare... ca s-o s`rute, sau s` se \ndep`rteze?
Tân`rul b`rbat, \i mângâie gura cu vârful degetelor, u[or ca un
fulg.
– S` nu te temi de mine, Lezlie, \i [opti.
Aceasta f`cu un semn de \ncuviin]aare. Nu de el se temea,
ci de suferin]a inevitabil` pe care o va aduce o rela]ie.
Andrew se \ndep`rt` cu un aer mul]umit [i Lezlie \ncerc` o
anumit` decep]ie c` buzele nici m`car nu li se atinseser`.
|[i netezi p`rul [i se \ndrept` cu impresia c` f`cuse o c`l`torie
imaginar`, de-a lungul acestor câteva clipe \n ascensor.
U[ile culisar` [i ie[i, f`r` ca nimic din fizionomia sa s` tr`deze
ceea ce tocmai se \ntâmplase. Andrew \ncheie pe un ton
indiferent.
– A[adar, la ora cincisprezece.
Lezlie d`du din cap [i-l privi \ndep`rtându-se.
Dumnezeule, oare de ce acceptase aceast` \ntrevedere? S` se
apropie de acest b`rbat, era pentru ea sinonim cu un teribil
pericol. Poate ar trebui s`-i sugereze ca Merri s` consulte un
confrate? Ridic` din umeri, nemul]umit` de propria
sl`biciune. Oare nu \nfruntase deja situa]ii mai dificile?
Cu toate acestea, un presentiment o avertiza c` furtuna de
emo]ii care se putea dezl`n]ui ar putea fi prea puternic`
pentru ea.
 Capitolul 3

|n acea dup`-amiaz`, la ora paisprezece [i treizeci de

minute, Lezlie era \ntr-o stare de agita]ie nervoas` pe care, \n
calitate de psiholog`, era mai obi[nuit` s-o trateze la ceilal]i.
De[i studiase deja cu grij` dosarul redactat de Charles Sanders
referitor la Merri, \l reciti \nc` o dat`. Dup` accident, feti]a
fusese tratat` la Denver, piciorul se vindecase bine [i como]ia
cerebral` nu avusese urm`ri. Dar, cum subliniase deja
Charles, probleme minore de s`n`tate se succedaser` \n
num`r anormal de mare: o u[oar` anemie, dureri de cap [i
mai ales acuz`ri repetate de dureri abdominale. O manifestare
obi[nuit` de stres la copii [i adolescen]i.
Auzind ]ârâind interfonul, Lezlie tres`ri. Andrew Bradinton
nu putea fi acuzat de lips` de punctualitate! se gândi,
crispându-se f`r` s` vrea. Acesta intr` cu un pas hot`rât [i
LAS~-MI O {ANS~ 59

examin` dintr-o privire rapid` mocheta albastru deschis,

biroul din mahon, divanul [i fotoliile bleumarin, c`r]ile
aliniate pe rafturile \nalte [i juc`riile de pe jos, la \ndemâna
micilor pacien]i.
– Am consultat \nsemn`rile doctorului Sanders [i d`rile de
seam` ale spitalului din Denver, \ncepu Lezlie când el se
a[ez`. M` al`tur colegului meu \n p`rerea c` apendicita nu
poate explica toate durerile abdominale de care se plânge
Merri de un an. Nu rareori o persoan` care sufer` pe plan
afectiv cap`t` simptome somatice; discu]iile mele cu Merri au
f`cut s` apar` mai multe fapte care, \n cazul s`u, \nt`resc
aceast` ipotez`.
– Ce fapte? \ntreb` Andrew.
– Pe de-o parte, culpabilitatea [i durerea lui Merri fa]` de
decesul p`rin]ilor sunt atât de mari \ncât nu este \nc` \n stare
s` vorbeasc` despre el. Ori, este imposibil s` rezolvi o
problem` f`r` s-o \nfrun]i direct. {i sunt convins` c`, departe
de a face fa]` situa]iei, nepoata ta o evit`. }i-a vorbit despre
asta?
– De la accident, este mai degrab` \nchis`, admise Andrew.
Am \ncercat s` abordez cu ea aceast` problem`, dar refuz` cu
totul, cel pu]in cu mine.
– Este evident c` Merri este foarte diferit` de copiii de
vârsta ei. La prima vedere, i-a[ fi dat mai pu]in de doisprezece
ani. De-a lungul discu]iilor noastre, am descoperit c` nu
60 ANGELA ALEXIE

\mp`rt`[e[te nici unul din interesele tipice unei

preadolescente: hainele la mod`, muzica, b`ie]ii.
N-a men]ionat nici o prieten`, nici o activitate special`.
Din câte [tii, are a[a ceva?
– Merri pare s` prefere singur`tatea, confirm` Andrew.
I-am propus mai multe ocupa]ii, dar nici una nu i-a trezit
entuziasmul.
– Nu este teribil de \ngrijor`tor, preciz` Lezlie. Merri este
\nc` sub influen]a unor numeroase emo]ii pe care le respinge;
nu poate investi \n pl`ceri actuale deoarece se aga]` de trecut.
{i astfel, maturizarea i-a fost oprit`. Voi putea \n]elege de-a
lungul psihoterapiei, dac` reu[esc s`-i câ[tig \ncrederea.
Andrew se ridic` [i se duse s` se posteze \n fa]a ferestrei.
Afar`, soarele de prim`var` str`lucea cu toat` puterea.
– Dac` o voi trata pe Merri, continu` Lezlie, va trebui s` fac
uneori apel la tine pentru a verifica exactitatea spuselor sale.
Sau \]i voi cere s` m` sus]ii \n cutare sau cutare aspect al
tratamentului, chiar dac` ]i se va p`rea contrar propriilor
convingeri. Esen]ialul este ca nepoata ta s` fie ajutat` cât mai
bine posibil.
Cum tân`rul b`rbat r`mase t`cut, Lezlie \i privi o clip`
spatele lat, \nainte de a relua:
– Nu [tiu de ce ]i-am fost recomandat` de Charles.
Totu[i, dac` vrei s` alegi un alt terapeut, este dreptul t`u.
Andrew se \ntoarse brusc, cu un fulger de mânie \n ochii alba[tri.
LAS~-MI O {ANS~ 61

– Este ridicol, o [tii la fel de bine ca mine! Merri s-a ata[at

deja de tine. I-ai permis s` dep`[easc` o situa]ie foarte dificil`
[i \]i sunt recunosc`tor. Un lucru s` fie limpede \ntre noi,
Lezlie: nu va folosi la nimic s` renun]i la a o trata pe Merri.
Ceea ce s-a \ntâmplat \ntre noi este ceea ce te sperie.
Tân`ra femeie l`s` ochii \n jos [i Andrew se \ntoarse din
nou. Lezlie nu-[i imagina eforturile pe care trebuia s` le fac`
pentru a se st`pâni. |i acceptase toate concluziile referitoare la
Merri \ntr-o t`cere stoic`; trebuia oare s`-i dezv`luie ceea ce,
dup` p`rerea lui, cauzase aversiunea feti]ei \n a men]iona
noaptea accidentului? Auzise oare cearta p`rin]ilor? Dac` da,
asta \i putea explica t`cerea. Dar psihologa p`rea c` prefer` s`
aud` chiar din gura pacientei modul \n care tr`ise drama.
Pe de alt` parte, dac` Merri \n]elesese conflictul dintre Greg [i
Meredith [i-i va dezv`lui lui Lezlie con]inutul s`u, oare cum va
reac]iona aceasta? Poate, când se vor cunoa[te mai bine, \i va
putea explica...
– Cu ce frecven]` ai vrea s-o vezi? se mul]umi s` \ntrebe.
– Am pornit bine [i voi continua s-o vizitez \n fiecare zi,
pân` la ie[irea din spital. Apoi, a[ propune dou` [edin]e pe
s`pt`mân`, dac` \]i convine. Poate mai mult la \nceput, dac`
ea dore[te. Esen]ialul este s` avem un contact suficient, f`r` ca
ea s` se simt` constrâns`.
– Merri crede c` vei fi prietena ei...
62 ANGELA ALEXIE

– Este obi[nuit` cu lumea medical`, \l \ntrerupse Lezlie.

Asta ne va fi de folos, [tie c` o voi trata, c` are nevoie de cineva
\n care s` se \ncread`. Dar \i va trebui [i o leg`tur` de prietenie
adev`rat`. }i-a vorbit uneori de vreo coleg` de clas`?
Andrew scutur` din cap.
– I-am sugerat s` invite acas` pe cine vroia ea, dar n-a
f`cut-o niciodat`. |nv`]`toarea a \ncercat de asemenea s-o
amestece printre ceilal]i copii, dar Merri r`mâne la distan]`.
Lezlie \[i ascunse cu greu surpriza. Nu-[i imaginase ca
Andrew Bradinton s` fie atât de preocupat de nepoata sa \ncât
s-o \ncurajeze s`-[i fac` prieteni [i s`-i \ntâlneasc` profesorii.
Evident, personalitatea sa era mult mai complex` [i mai
sensibil` decât presupusese la prima vedere.
– Ai [i alte \ntreb`ri s`-mi pui referitoare la Merri?
Tân`ra femeie f`cu un semn de negare. Andrew se \ntoarse
s` plece [i se opri \n u[`, pentru a comenta.
– |ncep s` cred c` o psihoterapie o poate ajuta \ntr-adev`r
pe Merri [i mai ales c` e[ti persoana care-i trebuie. Dar s` nu
te \n[eli, Lezlie. Dac` m-am hot`rât s` m` comport cum
dore[ti, asta nu-mi schimb` cu nimic sentimentele.
|i zâmbi [i-i f`cu cu ochiul complice, apoi disp`ru.

***
LAS~-MI O {ANS~ 63

Cu afluen]a obi[nuit` de la ora prânzului, restaurantul era

arhiplin. Zumzetul ne\ncetat al conversa]iilor umplea sala, pe
care chelnerii agita]i o str`b`teau \n pas sprinten.
Margaret Hall \[i privi ceasul; Lezlie \ntârzia, ca de obicei.
Scutur` din cap cu dezaprobare. |[i f`cea mereu griji pentru
ea, \n ciuda eforturilor l`udabile de voin]` cu pre]ul c`rora
reu[ise s` evite orice amestec \n via]a singurului ei copil.
Cât despre prietenele sale, se amestecaser` \n via]a odraselor
pân` la a-i sufoca total pe tinerii oameni! Ea nu voise o
asemenea rela]ie cu Lezlie.
Aceasta se \ndrepta spre mas` cu mersul s`u \ntotdeauna
energic. |[i s`rut` mama pe obraz [i spuse dintr-o dat`,
gâfâind pu]in:
– Bun` ziua, mam`! |mi pare r`u c` te-am f`cut s` a[tep]i.
Cum ai g`sit New Yorkul? o \ntreb` a[ezându-se.
– La fel de dement ca \ntotdeauna. M`tu[a Jana te s`rut`.
Am v`zut cea mai mare parte a spectacolelor care se joac` pe
Broodway [i am f`cut cump`r`turi... Pe scurt, ca \n fiecare
c`l`torie!
O studie pe tân`ra femeie cu un ochi critic.
– Ei bine, cum te sim]i? |mi pari mai slab`.
Lezlie \i zâmbi afectuos [i cu un gest impulsiv, lu` mâna lui
Margaret.
– Este adev`rat, am pierdut pu]in din greutate. |n ultimul
timp a trebuit s` fac ore suplimentare.
64 ANGELA ALEXIE

– {i via]a personal`?
– De aceast` parte, nimic de semnalat.
– Draga mea, fii atent` s` nu la[i activit`]ile profesionale s`
te monopolizeze complet. {tiu c` asta nu m` prive[te, dar
dup` p`rerea mea ar trebui s` ie[i mai mult.
– |mi ador meseria, mam`. Deocamdat`, nu am nevoie de
nimic altceva.
– Foarte bine, \ncuviin]` Margaret conciliant`. Voiam s`-]i
spun doar c` nimic pe lume nu poate \nlocui un partener...
Chelneri]a le \ntrerupse conversa]ia pentru a lua comanda.
Dar imediat ce se \ndep`rt`, Margaret se aplec` \n fa]`:
– Lezlie, când ]i-am telefonat voiai s`-mi vorbe[ti despre
ceva. Am sim]it-o foarte bine. Ai vreo problem`?
– Nu chiar... Am o nou` pacient`. Dac` ai vedea-o!
{i-a pierdut amândoi p`rin]ii anul trecut. Este atât... atât...
– Atât de asem`n`toare cu tine, acum doi ani, rezum`
Margaret.
– F`r` \ndoial`, consim]i Lezlie. {tiu c` pot s-o ajut, cum
m-ai ajutat tu \n aceea perioad`. Dar ea nu are pe nimeni
foarte apropiat, doar un unchi pe care nu-l cunoa[te suficient
de bine.
F`r` s` dea nume, explic` rapid \n câteva cuvinte \n ce
\mprejur`ri \i fusese \ncredin]at` Merri, dup` ce doctorul
Sanders \l convinsese pe tutorele s`u. Intrigat`, Margaret
\ntreb`:
LAS~-MI O {ANS~ 65

– Ce fel de b`rbat este?

Lezlie b`u o \nghi]itur` de ceai pentru a-[i da timp de
gândire.
– Nu [tiu, de fapt este foarte ocupat, deoarece conduce \n
acela[i timp afacerile sale [i pe ale fratelui mort. Ceea ce
justific`, poate, pu]inul timp pe care l-a consacrat feti]ei...
Are impresia c` aceasta \i poart` fric`, din cauza unei anumite
dispute dintre p`rin]ii s`i, \n seara accidentului. Dar era
convins c` durerile abdominale ale nepoatei, timp de un an,
se datorau apendicelui bolnav.
– Ceea ce era gre[it?
– Charles Sanders nu crede asta, [i nici eu. Dup` p`rerea
mea, era singurul mijloc de care dispunea copila pentru a
atrage aten]ia, iar apendicita este doar o coinciden]`
accidental`; este gata s` p`r`seasc` spitalul, dar vom continua
terapia.
O lic`rire hot`rât` str`luci \n ochii cenu[ii.
– Cu pu]in timp [i r`bdare, voi ajunge s-o eliberez de
culpabilitate.
Margaret avu un zâmbet plin de mândrie.
– Cu siguran]`. E[ti \nzestrat` cu o capacitate remarcabil`
de a-i \n]elege pe al]ii. Principala problem` va fi probabil s` nu
te la[i antrenat` pe plan foarte personal.
– |n]elegi exact, mam`, consim]i Lezlie, gânditoare.
66 ANGELA ALEXIE

Chelneri]a le aduse hamburgerii [i Lezlie lu` o \nghi]itur`

din al s`u. |n timp ce mâncar`, conversa]ia se \nvârti \n jurul
spectacolelor actuale [i a criticilor pe care le aveau. Ca de
fiecare dat` când \[i vedea mama, Lezlie se sim]i eliberat` de
sentimentul de singur`tate care punea uneori st`pânire pe ea.
Oare pentru c` Margaret nu avea nici o preten]ie fa]` de ea, o
p`r`sea \ntotdeauna reconfortat` [i senin`? |nainte de a se
desp`r]i, se \n]eleser` s` cineze \mpreun` duminic`, la opt.
Lezlie ajunse la birou \ntr-o dispozi]ie mai calm`, cu
tr`s`turile destinse de un zâmbet fericit. Dup`-amiaza trecu
repede \n timp ce primea unul dup` altul tinerii pacien]i, cu
alaiul lor de greut`]i proprii. Dar fiec`ruia \i acorda cu
generozitate aceea[i r`bdare neobosit`. Tocmai plecase
ultimul, când Jane o anun]` prin interfon c` domnul
Bradinton [i nepoata sa voiau s-o vad`, dac` era posibil.
Cu mâna tremurând pu]in, Lezlie \[i aranj` câteva [uvi]e de
p`r rebele. Ajunse la u[` când aceasta se deschise.
Andrew p`rea c` umple \nc`perea cu prezen]a sa
masculin`. |mbr`cat simplu, \n pantaloni gri, c`ma[` Oxford
alb` ca filde[ul [i un pulover grena, avea p`rul ciufulit de vânt.
Pentru a-i evita privirea scrut`toare, Lezlie se aplec` spre
feti]`:
– Bun` ziua, Merri. Cum te sim]i?
– Bine. Tocmai mi s-au scos firele. M-a durut.
LAS~-MI O {ANS~ 67

– Dar a fost foarte curajoas`, coment` Andrew,

\mbr`]i[ând-o. De aceea, când a cerut s` vad` locul \n care
lucrezi, n-am putut s-o refuz.
– Ai f`cut bine, confirm` psihologa.
Aceasta observa copila care cerceta \nc`perea, studiind
ceramica ce \mpodobea o etajer` [i diplomele universitare
atârnate pe perete. Se instal` \ntr-un fotoliu, cu un aer
mul]umit.
– Este frumos, aprob`. Albastru este culoarea mea
preferat`.
– {i a mea, recunoscu Lezlie.
Nu fusese singurul motiv pentru care pusese s` fie folosit`
\n decorarea biroului. Studii serioase ajunseser` la concluzia
c` aceast` culoare avea calit`]i lini[titoare, propice a[adar
unui tratament psihoterapic.
|[i continu` conversa]ia cu Merri, con[tient` de
examinarea lui Andrew, de care nu reu[ea s` fac` abstrac]ie.
– Cu ce te vei ocupa dup` ce te \ntorci acas`, Merri?
Feti]a schi]` o strâmb`tur`.
– Cu lec]iile. Unchiul Andrew le-a cerut profesorilor toate
temele pe care va trebui s` le recuperez. Nu voi reu[i
niciodat`! Doctorul Sanders spune c` voi putea urma ultimele
s`pt`mâni de cursuri. Colegii mi-au trimis un carnet de
convalescen]`, iar doamna Cates a copt o pr`jitur` mare.
68 ANGELA ALEXIE

– Doamna Cates este menajera noastr`, explic` Andrew.

Apropo, Merri, trebuie s` ne \ntoarcem acas`. Probabil este pe
cale s` preg`teasc` cina.
– Se \nfurie dac` mânc`m târziu, \i m`rturisi Merri lui
Lezlie.
Tân`ra femeie zâmbi amuzat`.
– Vrei s` a[tep]i o clip` afar`, Merri? o rug` unchiul. A[ vrea
s`-i pun câteva \ntreb`ri doamnei Garrett.
Când fur` singuri, Andrew m`sur` f`r` jen` silueta plin` de
gra]ie a lui Lezlie. Razele soarelui care apunea aruncau lic`riri
ar`mii pe p`rul m`t`sos, din care câteva [uvi]e rebele \i
\ncadrau armonios fa]a. |i fu extrem de greu s` se st`pâneasc`
s` s`rute acele buze atât de tentante. Oftând, \[i vâr\ mâinile
adânc \n buzunare.
– Am s`-]i cer un serviciu, \ncepu. Eu va trebui s` lipsesc
toat` s`pt`mâna viitoare, a[a c` \mi va fi imposibil s-o \nso]esc
pe Merri la primele [edin]e. Doamna Cates va locui la noi, dar
nu are permis. Desigur, nu este foarte conform cu regula, dar
ai accepta s` organizezi \ntâlnirile cu nepoata mea la sfâr[itul
zilei, [i s` mergi s-o vezi acas`?
Era, \nr-adev`r, vorba de o cerere neobi[nuit`. Dar \n fond,
de ce nu?
– Probabil voi putea aranja asta, f`cu Lezlie. Cât timp vei fi
plecat?
LAS~-MI O {ANS~ 69

– Aproximativ zece zile. Dac` Merri ar fi fost suficient

restabilit`, a[ fi luat-o cu mine. Dar opera]ia este prea recent`.
– I-ai explicat asta?
– Da, dar nu sunt sigur c` \n]elege. De la internare, mi-am
petrecut cu ea cea mai mare parte a timpului, dar acum m`
cheam` munca.
Zâmbi \nduio[at.
– Este o fat` formidabil`, chiar dac` r`mâne mai degrab`
rezervat`.
– O vedeai deseori, \nainte de decesul p`rin]ilor?
– Mai pu]in decât a[ fi vrut...
Lezlie crezu c`-i percepe \n voce o not` de am`r`ciune.
Oare pentru c` se gândea ar fi acceptat mai u[or s` locuiasc`
cu el, dac` ar fi cunoscut-o mai bine? Adâncit` \n gânduri, nu
observ` imediat c` Andrew se apropiase [i o privea cu o
insisten]` tulbur`toare.
– Uneori am nepl`cuta impresie c`, \n via]`, am ascultat cu
prea mult` con[tiinciozitate de sim]ul datoriei, \n timp ce
poate era de preferat s`-mi urmez instinctele. Ce crezi?
– Totul depinde de context, \[i d`du Lezlie cu p`rerea,
uluit`. {i de persoanele \n joc.
Nici m`car n-o atinsese [i totu[i, chiar [i vocea sa avea
efectul unei mângâieri.
– {i dac` ar fi vorba de o \ncânt`toare psiholog` pe care o
g`sesc absolut irezistibil`?
70 ANGELA ALEXIE

– |n acest caz, sfatul meu ar fi s` rezi[ti cu orice pre].

– Ce dur` e[ti cu mine! se lament` pe un ton [treng`resc,
pe care privirea str`lucitoare \l contrazicea.
– Domnule Bradinton...
– Andrew.
– Foarte bine, Andrew. Prima mea preocupare este
nepoata ta, care-mi este pacient`. {i acest mic joc m`
stânjene[te \ntr-un mod care ar putea d`una tratamentului
s`u.
– A[adar, accep]i!
– Ce?
– C` te tulbur. Asta nu este nimic pe lâng` efectul pe
care-l produci tu asupra mea.
– Mi-ai mai spus-o, ripost` Lezlie f`r` s`-[i poat` st`pâni un
zâmbet. Ai un obicei foarte prost, acela de a nu asculta.
F`când abstrac]ie de ceea ce ai putea sim]i, Merri trebuie s` fie
prioritatea amândurora. De data asta m-ai auzit?
Andrew d`du din cap.
– Nu vreau leg`turi personale cu tine.
– Pentru c` e[ti terapeuta lui Merri [i asta ar fi \mpotriva
codului profesiunii tale.
– Pe de-o parte, da.
– {i pe de alt` parte?
– Din motive care nu m` privesc decât pe mine.
Andrew \i ridic` b`rbia pentru a o obliga s`-l priveasc` \n fa]`.
LAS~-MI O {ANS~ 71

– Am impresia foarte clar` c` [i când \]i a]inte[ti ochii

asupra mea, nu m` vezi cu adev`rat, \i murmur`.
Te str`duie[ti s` m` \nchizi \ntr-un personaj neutru, cel al
tutorelui lui Merri. Dac` ]i-ai permite s` m` cuno[ti cu
adev`rat, poate ai \n]elege c` nu sunt un mitocan care te
urm`re[te pentru a te supune dorin]elor lui.
– Nici nu-mi imaginam asta, admise Lezlie \n [oapt`.
Dar nu am nici timp, nici dorin]a de a m` lansa \ntr-o rela]ie.
|i era greu s` se exprime cu o voce oarecum ferm`, \n fa]a
zâmbetului dezarmant al lui Andrew. Acesta \i mângâie u[or
obrazul catifelat, apoi se \ndep`rt`.
– |]i respect dorin]a... deocamdat`. Te voi suna imediat ce
m` \ntorc. Dac` ai nevoie de mine, doamna Cates [tie cum s`
m` g`seasc`.
|n u[`, ezit`, \nainte de a ad`uga:
– S` ai grij` de nepoata mea.
Chiar [i o inim` de piatr` s-ar fi topit \n fa]a c`ldurii
expresiei sale, iar Lezlie r`mase total descump`nit`.
Din fericire, ziua de munc` se terminase, c`ci era incapabil` s`
se mai concentreze, chiar dac` de asta i-ar depinde via]a.
Oare toate \ntâlnirile cu Andrew Bradinton se vor \ncheia
\ntotdeauna pe un ton atât de intim? I-ar fi greu s` suporte.
Cum s` reziste mult timp personalit`]ii cuceritoare a acestui
b`rbat.
72 ANGELA ALEXIE

Lezlie \[i strânse lucrurile pentru a p`r`si biroul, f`cu o

oprire la b`c`nia vecin` [i lu` direc]ia clubului de gimnastic`.
– Bun` ziua, doctore! o \ntâmpin` Patti Cach una dintre
instructoare.
De sub]irimea unei sulfide, silueta lui Patti era pus` \n
eviden]` avantajos de costumul strâns pe corp. Cele dou`
femei se simpatizaser` \nc` de la prima [edin]` a lui Lezlie.
– Pari mai degrab` obosit`, coment` gimnasta apropiindu-se.
– Acum, am un program foarte \nc`rcat. Am nevoie s` m`
obosesc fizic.
– Nici o problem`!
Patti o conduse râzând spre vestiare.
– Vei avea timp doar s` te schimbi \nainte de \nceperea
lec]iei. Prietena ta a sosit deja... Dar s-ar putea s` renun]e
\nainte de a fi \nceput!
O muzic` ritmat` d`dea m`sura pentru exerci]iile de \nc`lzire
pe care le efectuau deja mai multe femei, \ntinse pe covor.
Una dintre ele, Donna Blair, o apostrof` pe Lezlie \n trecere:
– Numai tu puteai s` sose[ti \n \ntârziere! Gr`be[te-te,
\nainte s` m` sfâr[esc. De-abia am \nceput [i to]i mu[chii mei
protesteaz` deja! |mi vor trebui ore de masaj terapeutic
pentru a-mi reveni.
– |]i pot recomanda pe cineva, glumi Lezlie.
– Foarte nostim, gâfâi Donna. Voi cele slabe, nu ave]i nici
o mil` pentru gr`su]e.
LAS~-MI O {ANS~ 73

Lezlie izbucni \n râs [i se \ndep`rt`. O \ntâlnise pe Donna

Blair la dou` zile dup` ce primise postul de la spital.
Tân`ra femeie conducea cu un devotament extraordinar o
[coal` pentru copii cu autism sau \napoia]i mintal.
Se confrunta \n fiecare zi cu o munc` grea, f`r` sfâr[it [i
deseori ingrat`, dar [tia s` g`seasc` satisfac]ii \n cele mai mici
progrese ale elevilor. |n timpul prânzurilor sau cinelor pe care
le \mp`r]iser` deseori când Jim, so]ul s`u, era \n deplasare, \i
transmisese lui Lezlie entuziasmul ei admirabil.
Când Lezlie ajunse \n sala de gimnastic`, Donna ie[ea.
– Te voi a[tepta \n jacuzzi, exclam` cu o clipire de \n]eles
din ochi.
Lezlie \ncuviin]` [i \n sunetul unei melodii \ndr`cite, f`cu
câteva mi[c`ri de \ntindere, \nainte de a se al`tura exerci]iilor
mai energice pe care le conducea Patti. Timp de treizeci de
minute, \[i supuse corpul unei activit`]i musculare intense,
care o l`s` epuizat` [i lac de sudoare, dar \n sfâr[it destins`.
Se duse gâfâind s` i se al`ture Donnei, care st`tea comod \n
apa cald` [i plin` de bule din marea cuv` de lemn numit`
jacuzzi.
– Dup` umila mea p`rere, pentru a reduce stresul, este de
preferat s` r`mâi o jum`tate de or` aici, decât s` te chinui
\ntr-un mod atât de inuman cum tocmai ai f`cut tu. Dar \n
cazul \n care tu e[ti f`cut` pentru asta, eu nu sunt.
74 ANGELA ALEXIE

Contempl` scurt silueta zvelt` a lui Lezlie, \nainte de a o

examina pe a sa cu un ochi critic.
– Nu ai destul` r`bdare, replic` Lezlie. Nu po]i spera
rezultate imediate. Trebuie exerci]ii regulate pe timp
\ndelungat, pentru a vedea diferen]a.
– Nu, mul]umesc, refuz` Donna cu o grimas` elocvent`.
|n plus, Jim nu se plânge.
– Este de preferat pentru el, \[i d`du cu p`rerea Lezlie,
intrând \n cada imens`. Oh! ce \ncântare!
– Vezi? La ce bun s` te epuizezi?
Discutar` un timp despre subiecte variate, de la recentele
decep]ii ale lui Jim \ntr-o \ncercare de reparare a instala]iilor,
pân` la planurile cuplulului pentru vacan]a de var`.
Apoi, foarte firesc, Lezlie ajunse s` abordeze preocup`rile
referitoare la Andrew [i la atitudinea fa]` de ea. Donna o
asculta \n t`cere.
– Nu [tiu cum s`-l fac s` \n]eleag` c` nu m` intereseaz` o
rela]ie cu el. M` tachineaz` permanent, \ntr-un fel de
provocare, promi]ându-mi un viitor minunat pentru noi.
Indiferent ce spun pentru a-l descuraja, se \nc`p`]âneaz`.
Este foarte derutant [i nu voi \ncerca s` neg c` este foarte
seduc`tor. M` simt atât de presat`, când vorbe[te de ceea ce,
dup` el trebuie s` se petreac` \n mod inevitabil \ntre noi!
Afirm` c` mi-e team` [i \ntr-adev`r, are dreptate.
– Spune-i de ce, suger` Donna.
LAS~-MI O {ANS~ 75

– Asta nu-l prive[te. Vreau doar s` m` lase \n pace.

|n interesul lui Merri, cred c` am ajuns la o \n]elegere ca
lucrurile s` r`mân` cum erau. |mi este imposibil s-o tratez \n
timp ce \ntre]in rela]ii personale cu unchiul s`u. Totu[i, nu
pare foarte convins.
– Vei [ti s` rezolvi aceast` \ncurc`tur`, declar` Donna cu
\ncredere.
– Este ceea ce nu \ncetez s`-mi repet.
– Pe de alt` parte, dac` te atrage atât de mult, poate ar
trebui s`-]i revizuie[ti punctul de vedere.
– Vorbe[ti ca mama! glumi Lezlie. Dar nu m` voi \n`cri
complet, sub pretext c` prefer s` r`mân singur`!
– Nu se pune problema.
Doar Donna [i Charles Sanders cuno[teau adev`rul despre
trecutul lui Lezlie.
– Dar poate mama ta n-a gre[it, ad`ug` Donna. To]i avem
nevoie de cineva.
Lezlie deschise gura pentru a protesta, iar Donna relu`
imediat:
– {tiu, [tiu. O ai pe mama ta, m` ai pe mine, ai munca ta.
Dar nu este acela[i lucru. Te-ai gândit s` discu]i despre asta cu
doctorul Harvey?
Doctorul Harvey era psihanalistul care o consultase pe
Lezlie dup` accident. Nu-l mai v`zuse de un an.
76 ANGELA ALEXIE

– Nu, m` str`duiesc mai ales s` fac fa]` fiec`rei zile. {i nu

simt nevoia s` m` \ntorc la el. |mi trebuie timp s`-mi revin,
atâta tot.
– Se fac deja doi ani, \i aminti blând Donna.
|n fa]a expresiei gânditoare a lui Lezlie, schimb` subiectul.
– Vrei s` cinezi cu Jim [i cu mine, mâine sear`?
– A[ face-o cu pl`cere, dar chiar mi-am neglijat prea mult
casa. }i-ar conveni pu]in mai târziu?
– Desigur, accept` Donna \ndreptându-se. Uf! Dac` nu ies
curând din baia asta uria[`, voi sem`na cu o prun` uscat`!
Scoase un picior [i se strâmb` studiindu-[i degetele
zbârcite.
– {tiam! Jim \ncepe deja s` b`nuiasc` faptul c` petrec mai
mult timp \n jacuzzi decât pe covorul de gimnastic`.
Acest indiciu \i va confirma b`nuielile.
– N-are decât s` \ncerce [i el. Va fi repede convertit!
Se \ndreptar` \mpreun` spre cabinele de du[.
Brusc, Donna m`rturisi:
– De fapt, aveam nevoie s`-]i vorbesc, Lezlie. Jim crede
c-ar trebui s` evit s` m` implic astfel, dar este foarte greu.
|]i aminte[ti de Elizabeth, una din micu]ele cu autism?
– |n ultimul timp \i considerai progresele \ncurajatoare,
nu?
– |nc` a[a stau lucrurile, dar am o nou` problem`: p`rin]ii
vor s-o plaseze \ntr-o institu]ie specializat`. I-am avertizat s`
LAS~-MI O {ANS~ 77

nu se a[tepte la minuni. Cunosc defini]ia medical` a

autismului, dar este totu[i o povar` enorm` s` accepte [i s`
tr`iasc` zi de zi cu un copil care nu vorbe[te [i nu reac]ioneaz`
la demonstra]iile de afec]iune. Acum, se pare c` au renun]at.
– S-a \ntâmplat vreun eveniment special?
Donna d`du cu triste]e din cap.
– Totul mergea relativ bine pân` luna trecut`.
Elizabeth revenise la comportamente pe care le dep`[ise, de
ceva timp, cum ar fi s` se dea cu capul de perete. Desigur, este
o regresie, dar asta nu \nseamn` c` tratamentul a e[uat! {i ei,
refuz` s-o vad`.
– Ai avut o discu]ie numai cu mama?
Donna oft` \ndelung.
– Tocmai, ea este cea care cere plasamentul. {i este de
\n]eles: a renun]at la cariera sa pentru a se ocupa de Elizabeth,
uneori \n detrimentul celorlal]i copii. Tat`l nu face nici o
obiec]ie, deoarece \i este imposibil s` fie mai prezent pentru
a-[i ajuta so]ia, iar ea nu mai reu[e[te singur`...
Lezlie reflect` câteva clipe.
– I-ai propus mamei s` angajeze un ajutor de familie,
instruit special [i s`-[i reia activitatea? Va g`si pu]in` libertate
[i ar fi mai pu]in scump decât s` pl`teasc` o institu]ie.
Orice ar fi, trebuie s` evi]i s` pui aceast` problem` la inim`.
– Jim gânde[te la fel, dar \mi este atât de greu s` r`mân
indiferent`!
78 ANGELA ALEXIE

Ameliorarea Elizabethei mi-a f`cut atât de mult` pl`cere...

– {tiu. Dar \n ultim` instan]`, decizia revine p`rin]ilor [i cu
cât te vei implica mai mult afectiv, cu atât mai mult vei suferi.
– Este adev`rat... Le voi \mp`rt`[i totu[i sugestia ta, este o
posibiliate la care nu m-am gândit. Mul]umesc pentru sfaturi,
Lezlie, [i pentru c` m-ai ascultat.
– La ce folose[te oare un psiholog? glumi ea.
Când p`r`sir` clubul [i ajunser` la ma[inile lor, se
\nnoptase. Dup` un ultim semn din mân` spre prietena sa,
Lezlie se instal` la volanul Mustangului alb. Relu` drumul spre
cas`, pl`nuind s` preg`teasc` o mas` u[oar` \nainte de a citi
câteva reviste de psihologie, pentru a fi la zi cu nout`]ile.
 Capitolul 4

Prima [edin]` a lui Merri se desf`[ur` mai bine decât

sperase Lezlie. Dup` ce-[i v`zuse ultimul pacient, tân`ra
femeie p`r`si spitalul pentru a merge cu ma[ina la adresa dat`
de Andrew. Eleganta locuin]` o impresionase. Construit` din
lemn de cedru, cu ferestre imense t`iate \n diferite forme, casa
era foarte mare. O femeie de aproximativ cincizeci de ani, cu
siguran]` doamna Cates, deschise u[a auzind zgomotul
motorului. P`rul c`runt \ncadra cu bucle o fa]` durdulie.
|naint` [tergându-[i mâinile pe [or].
– Bun` ziua! Trebuie s` fi]i doamna Garrett. Merri se joac`
\n spate, \n gr`din`. Vre]i s-o chem?
– Nu are rost, dac` \mi ar`ta]i drumul, o voi \ntâlni acolo.
O urm` pe menajer` \n vestibul [i nu se putu st`pâni s`
arunce, \n trecere, o privire curioas` spre salonul vast.
80 ANGELA ALEXIE

|n mijlocul peretelui opus trona [emineul cel mai original pe

care-l v`zuse vreodat`. Vatra din granit forma cel mai
armonios contrast cu placa din pin vechi. Totul era dominat
de un panou din lemn neprelucrat, \mpodobit cu aram`
lucrat`. Tonurile pl`cute de bej [i ruginiu, d`deau locului o
atmosfer` natural` [i primitoare, accentuat` [i mai mult de
superbe plante verzi.
Lezlie o z`ri pe Merri \n fundul parcului, leg`nându-se u[or
pe un balansoar instalat lâng` un pârâu. De bar` erau atârnate
de asemenea diverse aparate de gimnastic`, \n aparen]` noi.
Lezlie \i mul]umi doamnei Cates [i se \ndrept` spre copil`,
c`lcând cu pl`cere iarba deas`. Inima i se strânse \n timp ce o
observa pe feti]`, singur` [i trist`, care privea cu un aer absent
micul curs de ap`.
– Bun` ziua Merri! exclam`, continuând s` se apropie.
Recunoscu expresia concentrat` pe care o afi[a \n mod
incon[tient Merri, când se sim]ea amenin]at`.
– Unchiul te-a anun]at c` voi veni s` te v`d?
Micu]a se mul]umi s` dea din cap, ursuz`. Lezlie simul` un
interes exagerat pentru gr`dina a c`rei margine era marcat` de
un gard scund acoperit cu trandafiri ag`]`tori.
– Este pl`cut aici, coment` tân`ra femeie.
– Mie \mi place mult, fu de acord Merri.
– Probabil nu seam`n` cu Denverul. Aveai un asemenea
parc, când locuiai cu p`rin]ii?
LAS~-MI O {ANS~ 81

– Nu. Aveam o piscin`.

Lezlie se chirci lâng` ea.
– Ce ai, Merri?
|n fa]a t`cerii \nc`p`]ânate a pacientei, insist`:
– {tii c` po]i s`-mi spui. Ne vedem ca s` st`m de vorb`, \]i
aminte[ti?
– Nu doresc asta, morm`i feti]a.
– Nimeni nu te va obliga. Preferi s` facem altceva?
Merri se gândi câteva clipe, apoi o umbr` de zâmbet \i
lumin` tr`s`turile copil`re[ti.
– V-a[ putea ar`ta camera mea?
– Mi-ar face pl`cere, accept` Lezlie.
Dup` ce traversase decorul spa]ios al casei, aceasta fu luat`
prin surprindere descoperind \nc`perea. Aici, din contr`,
domneau zorzoane [i funde, \n jurul unui pat mic cu
baldachin, iar pe margine etajere supra\nc`rcate cu p`pu[i [i
juc`rii din plu[. |ntr-un col], o mic` bibliotec` gata s` se
pr`bu[easc` sub miniaturile din ceramic`, iar \n fa]`, un
panou din plut` disp`ruse sub nenum`rate fotografii.
Pe ansamblu, efectul era sufocant [i lui Lezlie \i trebuir` câteva
minute pentru a-[i reveni.
– Este frumoas`, nu-i a[a? f`cu Merri cu mândrie.
– Foarte frumoas`, murmur` tân`ra femeie.
– Am p`strat aproape tot ce exista \n fosta mea camer`.
82 ANGELA ALEXIE

|ncântat`, o lu` pe Lezlie de mân` pentru a-i povesti

amintirile legate de toate comorile sale. Oare de ce \i
permisese Andrew s` se \nconjoare cu toate aceste relicve
nes`n`toase? se \ntreb` psihologa, gânditoare. Cum va
accepta vreodat` o via]` nou`, atâta timp când se \nchidea
astfel \n trecut?
Lezlie studie portretele pe care i le ar`t` copila.
Greg Bradinton sem`na cu fratele s`u, dar mai delicat [i cu un
chip mai deschis. Meredith era la fel de frumoas` pe cât
b`nuise Lezlie: blond` [i mic`, având ochii mari expresivi [i
gura zâmbitoare.
– Care este fotografia ta preferat`?
– Toate \mi plac, declar` Merri cu emfaz`.
Descrise ocaziile amintite de fiecare. S-ar fi spus c` era o
feti]` ca oricare, povestind despre familia sa ca [i când nu
disp`ruse.
– Nu-l v`d pe unchiul t`u, observ` Lezlie.
– Aici, este doar pentru noi, explic` Merri. Unchiul Andrew
este acolo, jos.
|i ar`t` un instantaneu cu Andrew [i Greg, \n copil`ria lor.
Cu hainele \n dezordine [i zâmbete [treng`re[ti, aminteau de
o pereche de mici diavoli plini de energie. Lezlie privi cu
aten]ie c`r]ile aliniate pe raft: pove[ti pentru copii foarte mici,
ale c`ror titluri confirmau diagnosticul de imaturitate al lui
Merri.
LAS~-MI O {ANS~ 83

– Ca s` adorm, mama \mi citea \n fiecare sear` câte o

poveste, murmur` aceasta. Le recitea câteodat` [i-mi amintesc
de felul \n care rostea fiecare fraz`.
Petrecur` mult timp \n acel sanctuar straniu, apoi Merri o
conduse pe Lezlie \ntr-o vizit` prin cas`. Tân`ra femeie sim]i
o ascuns` stânjeneal` s` descopere acele locuri atât de
impregnate de personalitatea lui Andrew, mai ales când se afl`
\n u[a dormitorului s`u. Imperceptibile efluvii ale apei sale de
toalet` pluteau \nc` \n aer. {emineul era flancat de dou`
ferestre \nalte, care d`deau spre gr`din`.
Merri s`ri pe pat [i \ncepu s` se legene ciudat.
Lezlie observ` \n acea clip` c` salteaua era umplut` cu ap`.
– Oare ai voi s` sari astfel deasupra?
– Unchiul Andrew este de acord, replic` voioas` Merri.
Tata a vrut s` cumpere [i el una când a v`zut-o pe cea a
unchiului Andrew. Dar mama spunea c` un pat cu ap` este un
lucru imoral.
Lezlie trebui s` se st`pâneasc` s` nu pufneasc` \n râs.
Probabil Meredith spusese "anormal". Ceea ce era totu[i o
remarc` ciudat`...
Apoi veni timpul ca Lezlie s`-[i ia r`mas-bun. |nv`]ase mai
mult despre tân`ra pacient` decât i-ar fi permis o [edin]`
tradi]ional`. |n pragul u[ii, se preg`tea s-o p`r`seasc` pe
Merri, când li se al`tur` doamna Cates.
– Domnul Bradinton este la telefon, Merri, anun]`.
84 ANGELA ALEXIE

Feti]a disp`ru \n fug` [i Lezlie f`cu gestul de a ie[i.

– A cerut s` vorbeasc` [i cu dumneavoastr`, doamn`
Garrett. Vre]i s` veni]i \n buc`t`rie? o invit` menajera.
Lezlie \nchise u[a [i o urm`. Merri era coco]at` pe un
taburet lâng` chiuvet`.
– Da, unchiule Andrew. }i-o dau, este aici.
|i \ntinse lui Lezlie receptorul.
– Speram s` te pot g`si, \ncepu Andrew. {edin]a s-a
desf`[urat bine?
– Foarte bine, confirm` tân`ra femeie laconic.
Merri, la pând`, asculta cu aten]ie.
– Merri mi-a ar`tat camera sa.
Andrew f`cu o pauz`, apoi:
– Asta probabil ]i-a produs un [oc?
– |ntr-adev`r.
– {i cum te sim]i? o \ntreb` pe un ton c`lduros. Te gânde[ti
oare la mine?
– Ar fi greu altfel. Sunt la tine acas`...
– |]i lipsesc?
– Deloc, pretinse, afectând o indiferen]` pe care era
departe s-o simt`.
– Minciuna este un p`cat, nu ]i s-a spus niciodat`?
Imposibil s`-i mai contrazic` afirma]iile \n fa]a martorilor...
T`cu.
LAS~-MI O {ANS~ 85

– Merri este \n \nc`pere? ghici Andrew. Te pot suna acas`,

dac`-mi dai num`rul.
– Nu va fi necesar. Ia leg`tura cu mine la \ntoarcere.
– Inten]ionez s`-]i vorbesc \nainte, \i promise tân`rul
b`rbat. Vrei s` mi-o mai dai pe Merri? O sear` bun`, Lezlie.
– Bun` seara.
|i \ntinse receptorul feti]ei, care jur` s` fie cuminte [i s-o
asculte pe doamna Cates. |nchizând, scoase un oftat de
exasperare.
– Oare ce-[i \nchipuie? C` voi face o escapad`?
– Ar avea motive s` se team`? o \ntreb` intuitiv Lezlie.
Merri p`ru stupefiat`.
– Dar unde m-a[ putea duce? \ntreb` cu triste]e.

***

Avur` mai multe [edin]e la domiciliu. Merri se exprima cu

mult mai mult` u[urin]` \n cadrul familiar al camerei sale,
\nconjurat` de amintirile de familie. F`r` s` [tie, Andrew
propusese poate cel mai bun mijloc posibil de a \ncepe
terapia, rugând-o pe Lezlie s` vin` acas`.
Ca [i alt` dat`, Andrew telefon` vineri seara, \nainte de
plecarea tinerei femei. Discut` cu nepoata, apoi cu Lezlie.
86 ANGELA ALEXIE

Se afla la aeroportul din Denver, unde a[tepta zborul spre

Atlanta.
– Lezlie, doresc s` vorbe[ti sincer despre Merri, f`r`
pruden]a obi[nuit`. Disear` s-ar putea s` ajung târziu.
A[ putea s` te sun atunci?
– E[ti \ngrijorat? \ntreb` Lezlie, calm.
– N-am nici un motiv exact, dar detectez la Merri ceva
neobi[nuit. Un fel de entuziasm pe care nu i-l cuno[team.
Oare face progrese?
– |ntr-adev`r, ar fi de preferat s` m` suni mai târziu,
propuse Lezlie.
|i dict` num`rul s`u, apoi mai petrecu câteva minute cu
mica pacient` \nainte de a se \ntoarce acas`.
Salata de prim`var` pe care [i-o preg`ti i se p`ru lipsit` de
savoare. |mpotriva voin]ei sale, trebui s` recunoasc` faptul c`
pândea apelul lui Andrew. |n aceast` s`pt`mân` nu avuseser`
decât scurte contacte telefonice, care se refereau \n special la
Merri. Dar acum, \n conversa]iile lor circula un curent mai
personal, care f`r` s` vrea, o afecta pe Lezlie. Cu ce drept
exercita asupra ei o asemenea influen]`? Desigur, era frumos
[i plin de farmec cu umorul [i modul de a o tachina. Se temea
oare \n asemenea m`sur` de orice intimitate cu un b`rbat?
La simpla idee a unei rela]ii apropiate, se sim]ea cuprins` de
\ngrijorare. Da, se temea de orice fel de dependen]` afectiv`,
care i-ar putea produce noi suferin]e. Pentru a da sens vie]ii
LAS~-MI O {ANS~ 87

sale, nu avea nevoie de nimeni. Avea munca sa [i

independen]a.
Puse cu mânie vasele \n chiuvet`, stinse lumina din
buc`t`rie [i str`b`tu casa \n pas furios. Nu era cazul s` se
gândeasc` mai mult la aceast` problem` lipsit` de importan]`!
Va face o baie [i va petrece o sear` pl`cut` \n compania unei
c`r]i bune – oricare, numai s` nu fie vorba despre o pasionat`
poveste de dragoste!
Când r`sun` soneria telefonului, se ridic` din cad` cu apa
[iroind pe ea. |[i \nf`[ur` \n grab` p`rul \ntr-un prosop plu[at,
\mbr`c` un halat [i se duse \n camer`. Vocea grav` care o
\ntâmpin` \i risipi enervarea pe care o sim]ise pu]in \nainte.
– M` temeam s` nu te fi hot`rât s`-mi faci mutre, declar`
Andrew. Te-am deranjat?
– La drept vorbind, m-ai scos din baie [i sunt pe cale s` ud
mocheta, spuse Lezlie cu un zâmbet.
– Pot s` revin...
– Nu, \l \ntrerupse cu o grab` pe care o regret` imediat.
{tiu c` vrei s` discut`m despre Merri.
– Printre altele. Dar n-ar fi mai bine s` ne vedem?
Lezlie se surprinse imaginându-[i-l pe tân`rul b`rbat \n
cadrul pl`cut al biroului s`u cu pere]ii lambrisa]i \n pin alb, cu
mobilier din piele, \nconjurat de fotografii \nr`mate ale
construc]iilor cu siguran]` realizate de el. Alte fotografii de la
"Galleria" dovedeau ata[amentul pe care-l avea fa]` de opera
88 ANGELA ALEXIE

fratelui s`u. Andrew avea p`rul ciufulit dup` c`l`torie [i

cearc`ne de oboseal` \i puneau \n eviden]` ochii atât de
alba[tri...
Con[tient` de turnura periculoas` pe care o luaser`
gândurile sale, \[i reveni \n fire energic [i r`spunse:
– N-am foarte multe detalii s`-]i comunic. Doar câteva
concluzii care se confirm`.
Rezum` pe scurt con]inutul primelor [edin]e cu Merri.
– |ntotdeauna vorbe[te de familia sa la prezent.
Ai remarcat asta?
– Credeam c` este vorba de un fel de joc.
– Este mai grav de atât. Refuz` s` accepte c` p`rin]ii s`i au
murit. Atâta timp cât va tr`i \ntr-un trecut pe care-l re\nvie, nu
va putea aborda prezentul [i viitorul. Camera sa constituie un
alt exemplu al retragerii \n sine.
– Ai oare ni[te idei?
– Câteva. Dar va lua timp. Vreau mai \ntâi s-o \ncurajez s`
se deschid` mai mult, dar pentru asta va trebui s`-[i dezvolte
\ncrederea \n mine.
– M` sf`tuie[ti la o atitudine special`?
– Deocamdat`, nu. Poate voi avea mai târziu nevoie de
sprijinul t`u, când va fi cu mai pu]in` b`gare de seam` [i când
o vom cople[i cu emo]ii intense...
– Voi fi aici pentru a o ajuta, o asigur` Andrew.
Intona]iile tr`dau o profund` oboseal`.
LAS~-MI O {ANS~ 89

– C`l`toria a decurs bine? \ntreb` Lezlie.

– N-am avut lini[te deloc, pentru c` m-am dus s` rezolv
ni[te probleme. Subantreprenorii nu respect` perfect
contractele [i finan]atorii \mi repro[eaz` c` nu stau
permanent pe [antier. Din fericire, acest proiect se va \ncheia
curând.
|i descrise \nf`]i[area luxosului imobil de apartamente [i
dificult`]ile care ap`ruser`. Lezlie \[i d`du seama c` nu [tia
nimic despre profesiunile din construc]ii [i se gândi c`
Andrew nu cuno[tea deloc tainele propriei sale meserii.
|n fond, nu aveau \n comun decât preocuparea pentru Merri...
– Mul]umesc c` m-ai ascultat cu atâta r`bdare povestind
plângerile s`pt`mânii, \ncheie Andrew amuzat. Acum, este
rândul t`u.
– Personal, munca mi-a oferit toate satisfac]iile, recunoscu
Lezlie râzând.
– Cu atât mai bine! {tii c` ai un râs pl`cut, Lezlie? {i \n
cazul \n care am neglijat s-o fac, \]i mul]umesc c` ai venit aici
s-o vezi pe Merri.
– A fost o idee bun`, m`rturisi tân`ra femeie.
– Permite-mi s`-]i demonstrez recuno[tin]a mea... printr-o
cin`, de exemplu. Mâine \mi voi consacra ziua lui Merri, dar ce
ai spune de duminic`?
– Am planuri deja, obiect` Lezlie.
90 ANGELA ALEXIE

{tia totu[i bine c` mama sa n-ar vedea nici un inconvenient

pentru amânarea \ntâlnirii lor.
– Mereu la fel de sever`, constat` Andrew cu \n]elepciune.
Voi lua curând din nou leg`tura cu tine.
Lezlie \nchise ca un robot [i se \ntinse gânditoare pe pat.
|n ciuda orei târzii, nu-i era deloc somn. Avea oare dreptate
s`-l ]in` pe Andrew la distan]`? se \ntreb`.
|ntr-o tres`rire nervoas`, se ridic` brusc, ispr`vi s` se
[tearg` cu prosopul, apoi se instal` \n gr`din` pentru a-[i l`sa
p`rul lung s` se usuce \n aerul pl`cut al serii. |ntins` pe
[ezlong, contempl` vis`toare stelele care acopereau cerul.
Oft` \ndelung; \nc` un weekend interminabil [i gol \n
perspectiv`. Recapitul` ce avea de f`cut: o [edin]` de
gimnastic` la club, cump`r`turi la autoservire, cur`]enie...
Palpitant! |ncepu chiar s`-[i doreasc` s` g`seasc` Andrew un
pretext pentru a o suna sâmb`t` sau duminic`.
Dar, respectându-i dorin]a, acesta nu f`cu nimic.

***

Luni diminea]`, sub cerul de plumb domnea o c`ldur`

umed`. |n timpul drumului lui Lezlie pân` la spital, se
dezl`n]ui o violent` avers` de prim`var`. Tân`ra femeie
LAS~-MI O {ANS~ 91

travers` \n fug` parcul de sta]ionare, str`duindu-se \n zadar s`

evite b`ltoacele de ap`. Când ajunse la ad`post, picioarele \i
erau ude.
Jane o a[tepta deja. O \ntâmpin` cu un zâmbet.
– S-ar spune c` plou`!
– Ce eufemism! spuse psihologa. Sunt mesaje?
– Mai multe, confirm` Jane, urmând-o \n birou.
Doctorul Sanders s-a \ntors \n acest weekend [i a cerut ve[ti
despre Merri. A telefonat de asemenea domnul Bradinton
pentru a afla programul \ntâlnirilor.
Enumer` [i alte comunic`ri [i a[ez` coresponden]a pe
mas`, \n timp ce Lezlie \[i parcurgea agenda; nici un pacient
nu era programat \nainte de ora unu.
– Voi lua leg`tura cu toat` lumea, declar` a[ezându-se.
I-ai dat vreun r`spuns domnului Bradinton?
– Da. |[i va aduce nepoata ast`zi [i joi la ora cincisprezece.
Lezlie ridic` receptorul [i form` num`rul lui Charles; se
\n]eleser` s` se \ntâlneasc` pentru a bea o cafea.
Bufetul era arhiplin, dar Charles Sanders \i atrase aten]ia
lui Lezlie printr-un semn cu mâna. Aceasta se strecur` printre
mese [i zâmbi constatând c` el adusese deja dou` ce[ti
aburinde.
– Ce face \n aceast` diminea]` psihoterapeuta noastr`
extrem de ocupat`?
– Mai pu]in ocupat` decât de obicei.
92 ANGELA ALEXIE

– {i cum merg lucrurile cu Merri?

– Bine, foarte bine. Am avut trei [edin]e la domiciliu,
s`pt`mâna trecut`, deoarece unchiul ei era la Denver. A fost
extrem de instructiv, explic` Lezlie.
Descrise camera lui Merri [i câteva tr`s`turi ale
personalit`]ii copilei, puse \n lumin` de discu]iile lor.
Charles scutur` din cap.
– Este o poveste foarte trist`, dar m` bucur c` Andrew a
acceptat ideea unui tratament. Ieri, am f`cut amândoi o
partid` de golf. M`rturisesc c` am fost surprins de aceast`
invita]ie... pân` când am \n]eles motivul ascuns: dup` toate
aparen]ele, voia s`-mi vorbeasc` despre tine.
– Despre mine?
– Oh, n-a admis asta deschis. Dar m-a \ntrebat ce [tiu
despre tine, iar eu i-am r`spuns c` e[ti cea mai bun` psiholog`
pe care am \ntâlnit-o vreodat`.
Râse u[or [i-i arunc` o privire pozna[`.
– Am avut impresia c` aceast` informa]ie nu l-a mul]umit
pe deplin...
O cut` \ngrijorat` br`zd` fruntea lui Lezlie. Charles o
lini[ti:
– Nu-]i face probleme, nu i-am suflat nici o vorb` despre
via]a ta particular`. Dar dac`-mi permi]i o observa]ie personal`,
cred c` acest b`rbat se intereseaz` de tine la un alt nivel decât
cel al competen]ei profesionale. }i-a dat vreun semn?
LAS~-MI O {ANS~ 93

– |ntr-un anumit sens, da, admise Lezlie cu pruden]`.

Dar st`pânesc bine situa]ia.
– }in s` te avertizez, Lezlie. Andrew \mi este prieten din
copil`rie. A fost \ntotdeauna hot`rât [i \nc`p`]ânat. Este un
b`rbat ca oricare, obi[nuit s` ob]in` ceea ce vrea. Nu l-am
v`zut e[uând niciodat`... cu o singur` excep]ie. Iar de atunci,
este [i mai hot`rât.
– |i cuno[teai [i pe p`rin]ii lui Merri?
– Da. Vezi, p`rin]ii lui Andrew [i ai mei erau prieteni foarte
apropia]i. Am asistat la nunta lui Greg. Apoi Meredith [i cu el
au plecat la Denver. Speram c` Andrew va \n]elege...
Se \ntrerupse brusc, smulgându-se din amintirile care \l
acaparaser`. Lezlie insist`, intrigat`.
– C` va \n]elege ce?
– N-ar fi trebuit s` abordez subiectul acesta, se eschiv`
Charles, vizibil stânjenit. La fel cum nu i-am divulgat nimic lui
Andrew despre tine, nu pot s` dezv`lui secretele trecutului
s`u. S` [tii doar c` \n acel timp tocmai petrecea trei ani teribili
\n Vietnam, str`duindu-se s` supravie]uiasc` infernului din
fiecare zi. |ntorcându-se \n ]ar`, a g`sit purgatoriul... Este o
fiin]` greu de \n]eles, mai ales \n ceea ce prive[te leg`turile cu
femeile. O singur` persoan` pare capabil` s`-l \nduio[eze:
Merri.
– Este vorba oare de un avertisment? glumi Lezlie.
94 ANGELA ALEXIE

– Nu, pur [i simplu de o p`rere prieteneasc`. |n general,

Andrew este t`cut ca un mormânt \n leg`tur` cu rela]iile
feminine. A[a c`, faptul de a m` fi contactat \n leg`tur` cu
tine...
Schi]` o min` uluit`, dar Lezlie se mul]umi s` râd`.
– Mul]umesc pentru solicitudinea ta, dar nu te sinchisi
pentru mine, Charles. I-am specificat deja limpede domnului
Bradinton c` sunt terapeuta nepoatei sale [i c` nu m`
intereseaz` nici un altfel de rela]ie cu el.
|[i privi rapid ceasul.
– Trebuie s` plec, Charles. |]i apreciez amabilitatea fa]` de
mine.
|n timp ce ie[eau din bufet, Charles o invit` pe tân`ra
femeie la cin`:
– Este o idee a Myrei. Nu te-am v`zut pe la noi de mult timp.
– S-ar putea pu]in mai târziu, Charles? S`pt`mâna aceasta
va fi foarte \nc`rcat`. Am acas` dou` camere de zugr`vit.
– Te admir, coment` chirurgul cu un oftat elocvent.
Cu un ultim zâmbet, Lezlie \l p`r`si pentru a ajunge \n
birou. Dar buna dispozi]ie \i disp`ru curând, la amintirea lui
Andrew Bradinton. Oare cu ce drept se informa despre ea?
La ora prânzului, când o sun` Donna Blair, aceste gânduri
furioase \i veneau \nc` \n minte. Donna p`rea tulburat` [i
Lezlie \[i uit` propriile preocup`ri. Cele dou` femei se
\n]eleser` s` se \ntâlneasc` la sfâr[itul zilei.
LAS~-MI O {ANS~ 95

{edin]a cu Merri se desf`[ur` f`r` dificultate, pân` \n clipa

\n care, profitând de o t`cere, Lezlie observ`:
– Vreau s`-]i vorbesc despre ceva, Merri. {tiu c` ]ii la toate
amintirile strânse \n camera ta. Totu[i, nu crezi c` ar fi mai
bine pentru tine s` aranjezi unele dintre ele \n pod, de
exemplu? Uneori, când p`str`m prea multe lucruri care ne
amintesc de clipele frumoase, de clipele din trecut... asta ne
poate \ntrista. |n]elegi ce vreau s` spun?
Cu ochii m`ri]i de team`, Merri scutur` din cap.
– Ei bine, este evident c`-]i iubeai enorm p`rin]ii [i c`-]i
lipsesc foarte mult. Dar tot ceea ce p`strezi \n jurul t`u te face
s` te gânde[ti la asta ne\ncetat. Poate ar fi mai bine s` alegi
obiectele tale preferate [i [i s` le pui pe celelalte deoparte.
Ce crezi?
– Nu... [tiu.
– Vrei s` te gânde[ti la asta?
– Da, accept` Merri, \ngrijorat`. Voi fi oare obligat` s` m`
despart de lucrurile mele?
– Numai când te vei sim]i tu preg`tit`. Dac` am mai vorbi
despre asta joi?
Câteva clipe mai târziu, feti]a p`r`sise biroul [i Andrew \[i
trecu capul prin u[a \ntredeschis`.
– A mers bine, ast`zi?
– Destul de bine. Voi [ti curând ce valoare acord` Merri
p`rerilor mele...
96 ANGELA ALEXIE

– Foarte mare, te asigur, f`cu Andrew.

– |n acest caz, este mai influen]abil` decât unchiul ei, \l
ironiz` Lezlie.
– Ce vrei s` spui?
– C` nu sunt de acord cu \ntreb`rile puse doctorului
Sanders. Nimic nu-]i permite s`-mi cercetezi via]a personal`.
– Voiam doar s` [tiu \mprejur`rile care te-au f`cut s` ridici
acest zid din jurul t`u. Trebuie s` fie o explica]ie!
– Poate pentru a m` ap`ra de b`rba]i asemenea ]ie,
bomb`ni tân`ra femeie.
– De ce ap`rare ai nevoie \mpotriva mea?
|naintase pân` la masa lui Lezlie, care se ridic`. O prinse
imediat de \ncheietura mâinii [i o trase \ncet spre el, f`r` s-o
scape din ochii care str`luceau puternic.
Dar de aceast` dat`, Lezlie nu se d`du \napoi, hot`rât` s`-i
]in` piept. Andrew se \nclin` spre ea, uimit s` nu-i sesizeze \n
ochi teama obi[nuit`. P`rea c`-i arunc` o provocare, pe care
tân`rul b`rbat inten]iona s-o primeasc`. Când Lezlie vru s` se
\ntoarc`, o f`cu s` se \nvârteasc` spre el.
Doar \n acea clip` tân`ra femeie \[i estim` gre[eala.
Andrew puse st`pânire pe buzele sale [i-i \nl`n]ui cu fermitate
talia, declan[ând \n ea un tumult de emo]ii irezistibile.
Se crisp` toat`, \nfigându-[i unghiile \n palme \ntr-o ultim`
\ncercare de a sc`pa din strânsoarea puternic` a lui Andrew.
LAS~-MI O {ANS~ 97

Acesta \i atinse \ntr-o mângâiere u[oar` ca un fluture

pieptul, \n timp ce-i s`ruta gura care tremura. Lezlie sim]i c`
pierde orice control când o strânse cu for]` lâng` trupul mare,
b`rb`tesc. Nu observ` c`-i tr`sese bluza din fust`, dar sim]i
brusc atingerea degetelor agile pe pielea c`ldu]` a spatelui.
Un fior care nu putea fi st`pânit o str`b`tu \n acea clip`.
– Este o nebunie, murmur`, amestecându-[i respira]ia cu a
lui Andrew. Nu m` intereseaz`...
– Excelent, o \ntrerupse acesta. S` nu te intereseze.
Nu-]i asumi nici un pericol, Lezlie.
Ochii \ntuneca]i de pasiune r`t`ceau asupra tr`s`turilor
emo]ionate ale tinerei femei. Lezlie avu impresia c` l`s` s`
treac` o eternitate pân` o s`rut` din nou. |n sfâr[it, veni
s`rutul atât de mult a[teptat, c`ruia Lezlie \i ced` f`r` rezerve,
r`spunzând cu aceea[i \nfl`c`rare cu care \i fusese dat. Inspir`
fericit` parfumul apei de toalet` atât de masculin`, pe care o
recuno[tea dintre toate ca apar]inând lui Andrew.
Atingerea cu pielea aspr` a obrajilor o \ncânt`, la fel ca [i
consisten]a buclelor cenu[ii sub mâna sa.
Andrew nu se mai \ndoia de reciprocitatea dorin]ei sale.
|[i \nnodase bra]ele \n jurul gâtului s`u [i se lipise atât de
perfect de el, cu o asemenea pasiune, \ncât \l tulburase
dincolo de orice expresie. Ce femeie pasionat` era! Cu toate
acestea, \[i p`str` acel aer de vulnerabilitate atât de
emo]ionant. Al]ii decât el, ar fi putut profita de aceast` clip`
98 ANGELA ALEXIE

de abandon, dar Andrew nu dorea asta. Voia ca ea s` i se

d`ruiasc` de bun`voie [i \n deplin` cuno[tin]` de cauz`, astfel
\ncât rela]ia lor s` fie o unire durabil` [i nu o aventur`
trec`toare. Dar \l costa teribil s`-[i st`pâneasc` impulsurile.
Se rezem` de birou [i Lezlie se cuib`ri lâng` el. Cu capul
afundat \n masa de p`r, Andrew [opti:
– |]i dai seama de efectul pe care-l produci asupra mea?
– |n]eleg, consim]i Lezlie cu dificultate.
Picioarele i se muiaser` [i, f`r` sus]inerea lui Andrew nu
s-ar fi putut ]ine pe ele.
– Nu mai po]i pretinde s` ne oprim aici. Probabil este
evident c` te doresc... cu siguran]` mai mult decât am dorit
vreodat` o femeie.
– |nc` pu]in [i vei pretinde c` asta este marea dragoste, \l
ironiz` Lezlie \ndreptându-se.
Andrew se \ncord` imperceptibil [i \[i strânse nodul la
cravat` cu aparent` dezinvoltur`.
– Nu este genul meu s` folosesc acest tip de argumente.
Am fost o dat` \ndr`gostit, cel pu]in credeam c` sunt.
Dat` fiind \ntors`tura pe care au luat-o evenimentele, nu sunt
convins c` [tiu ce este dragostea.
O observa pe Lezlie, care-[i punea cu febrilitate ordine \n
]inut` [i ad`ug`:
– |n plus, \ncep s` m` \ntreb dac` nu e[ti \n aceea[i
situa]ie.
LAS~-MI O {ANS~ 99

– De fapt, ce a[tep]i de la mine? se indign` Lezlie.

– De ce oare refuzi s` fii sincer` fa]` de tine \ns`]i [i fa]` de
mine? Uit`-]i profesia [i pretextele pe care ]i le ofer`.
Dac` \nv`]`m s` ne cunoa[tem reciproc, restul se va rezolva
de la sine.
Scutur` din cap [i relu`:
– Dar nici m`car nu vei \ncerca, nu-i a[a? A[ da orice s`-l
\ntâlnesc pe b`rbatul care te-a marcat \n asemenea m`sur`,
\ncât nu po]i s` te ui]i la altul!
– Reac]ie tipic masculin`! ripost` tân`ra femeie, t`ios.
O femeie nu te vrea [i imediat deduci c` a traumatizat-o un
rival.
– Nu-i adev`rat?
– Nu! Cel pu]in \n sensul \n care \n]elegi tu.
Se \ndep`rt` câ]iva pa[i, apoi se \ntoarse pentru a-l privi \n
fa]`.
– S` admitem ca pur` ipotez` c` cedez argumentelor tale
[i vom \ncepe o rela]ie. Oare care vor fi consecin]ele pentru
Merri? Cum voi putea reac]iona pozitiv dac` va men]iona vreo
manifestare care nu-i place la tine? {i crezi c` va accepta s` se
dest`inuie amantei tutorelui s`u?
– Dup` p`rerea mea, Merri \]i serve[te de scuz`, cu toate
c` sunt de acord cu problemele ce se pun din aceast` parte,
admise tân`rul b`rbat. Ceea ce m` irit`, este misterul care te
\mpiedic` s`-mi acorzi o [ans` cât de mic` pe lâng` tine.
100 ANGELA ALEXIE

Deoarece ceea ce ne atrage, nu este pur fizic, Lezlie. Nu [tiu

ce simt exact fa]` de tine, dar socotesc c` voi descoperi.
E[ti oare \n stare s` rezi[ti a[a, f`r` s` l`mure[ti nimic? Ar fi
altceva dac` n-ai trata-o pe Merri?
– Sincer, Andrew, nu-]i pot da un r`spuns.
De doi ani se str`duia s` evite exact genul de dilem` cu
care o confrunta acum acest b`rbat. Dar nimeni nu o
impresionase astfel, sau nu perseverase cu atâta \nc`p`]ânare.
Lui Andrew nu-i p`sa de rezisten]a sa [i reu[ea s` trezeasc` \n
ea pasiuni de mult timp adormite. Pentru Lezlie, rezultatul era
o permanent` descump`nire.
– |n acest caz, ce ai spune de un compromis?
Recunosc, terapia lui Merri ar putea avea de suferit din cauza
unei leg`turi \ntre noi. Dar a[teptând s` fie \n stare s`-[i
asume o asemenea situa]ie, nimic nu ne opre[te s` ne
\ntâlnim cu ocazia unei cine...
– Oare n-ar fi mai rezonabil s` accept`m limitele impuse de
circumstan]e?
– Pentru mine, nu.
Tonul sincer veni de hac ne\ncrederii lui Lezlie.
Aceasta zâmbi.
– Sugerezi a[adar s` fim prieteni?
– A[ prefera mai mult, dar o prietenie m-ar face s` a[tept
cu r`bdare, consim]i Andrew.
LAS~-MI O {ANS~ 101

Dac` amintirile \mi sunt exacte, ar fi pentru prima dat`, de

la vârsta de [apte ani, când am ca prieten` o fat`!
|nainte ca Lezlie s` poat` riposta la aceast` glum`, se
deschise u[a [i ap`ru Merri.
– Ai terminat, unchiule Andrew?
– Da, Merri. Doamna Garrett [i cu mine am terminat...
discu]ia. Joi la ora cincisprezece, a[a este?
Lezlie \ncuviin]` cu un semn [i Andrew \i \ntinse mâna.
– A[adar, suntem de acord?
Tân`ra femeie accept` târgul [i \[i strecur` degetele \ntre
ale sale.
– Aha! Mâini reci... exclam` Andrew.
– Nu dau deloc crezare zicalei.
– |n ceea ce m` prive[te, \ncep s` verific una. |]i voi vorbi
despre asta \ntr-o zi.
Lezlie \[i st`pâni curiozitatea, deoarece Merri \[i manifesta
ner`bdarea. Andrew ie[i din birou cu ea, având un zâmbet
mul]umit pe buze [i Lezlie r`mase mult timp nemi[cat` \n fa]a
ferestrei. |n timp ce privea distrat` circula]ia aglomerat` de pe
autostrada din dep`rtare, recapitul` \n minte \ntrevederea cu
Andrew. Oare ce voise s` spun`, referitor la o alt` zical`?
|[i aminti brusc de \ntâlnirea cu Donna, puse mâna pe
po[et` [i pe haina u[oar` [i p`r`si \n grab` spitalul.
102 ANGELA ALEXIE

***

Donna o a[tepta deja, cu r`bdare. Ambuteiajele o

\ntârziaser` pe Lezlie, care \n plus, trebui s` \nconjoare de
dou` ori Marietta Square \nainte de a g`si unde s` parcheze.
P`trunse cu pl`cere \n penumbra r`coroas` de la "Shillings",
o braserie pl`cut` din pia]`.
– Pari la fel de enervat` ca mine, remarc` Donna.
Lezlie d`du din cap.
– Am avut o nou` \nfruntare cu Andrew Bradinton. Ei bine,
b`rbatul acesta este cel mai \nc`p`]ânat pe care l-am \ntâlnit
vreodat`!
– A[adar, \nc` nu a renun]at?
– Exact, nu. L-a contactat chiar pe Charles Sanders pentru
a se informa despre mine! Credeam totu[i c` l-am convins s`
nu mai insiste, dar uite c` \n aceast` dup`-amiaz`, m-a s`rutat
\n biroul meu...
– Ce? exclam` Donna. {i ce-ai f`cut?
Cu obrajii \n fl`c`ri, Lezlie admise, \mpotriva voin]ei sale:
– Din nefericire, i-am r`spuns la s`rut.
– De ce "din nefericire"? Asta dovede[te c` pur [i simplu
nu-]i este indiferent.
LAS~-MI O {ANS~ 103

– N-am pretins niciodat` c` sunt insensibil` la farmecul

s`u. Dar, pentru mine, nu este suficient` dorin]a.
– Este un \nceput bun! \[i d`du cu p`rerea Donna. Oare ai
idee de num`rul cuplurilor, care se destram` pentru c` le
lipse[te acest singur ingredient? Dup` p`rerea mea,
perseveren]a acestui b`rbat este oricum \n favoarea sa.
– Crezi? f`cu Lezlie, amuzat`.
– Sunt sigur` de asta! Dar cum vei putea afla dac` nu
accep]i s`-]i asumi un risc?
– Tocmai, nu mai vreau riscuri. Dar tu, care \mi lauzi
bucuria rela]iilor de cuplu, de ce n-ai sunat la prânz?
Te-ai certat cu Jim? o tachin` Lezlie.
– |ntr-un fel, da, recunoscu Donna. De fapt, este mereu
aceea[i problem` care apare periodic. Acum, se refer` la
Elizabeth Clarke. Mi-a prezis o crunt` decep]ie dac` nu m`
\ndep`rtez de copila aceasta. S`pt`mâna aceasta le-am vorbit
p`rin]ilor, dar \nc` nu au luat nici o hot`râre. Jim \mi
repro[eaz` c` investesc prea mult \n elevii mei...
– Are dreptate, dar dac` ai r`mâne indiferent`, probabil
n-ai ob]ine rezultate atât de bune. Totu[i, te expui la mult`
suferin]` dac` familia Clarke nu-]i urmeaz` sfaturile.
– De aceea, voiam s`-]i cer un serviciu. Cred c` i-ar ajuta pe
p`rin]ii Elizabethei, mai ales pe mam`, dac` ar avea o discu]ie
cu o persoan` obiectiv`. Mi-ai putea oare recomanda un
psiholog?
104 ANGELA ALEXIE

– Dac` ai accepta, \l voi contacta cu pl`cere pe unul din

colegii mei de \ncredere... Dar nu este sigur c` \]i va cânta \n
strun`.
– Sunt preg`tit` pentru orice, m`rturisi Donna. Le voi
propune ideea [i te voi suna. Ne-am \n]eles?
Lezlie \ncuviin]`, iar prietena sa f`cu semn chelnerului
pentru a le lua comanda. Apoi relu`:
– Care-]i sunt planurile pentru weekend?
– Nimic cu adev`rat pasionant.
– Nu din lips` de invita]ii, \i aminti Donna.
– {tiu, dar sunt luni de zile de când amân aceste treburi
nepl`cute. Cum de data asta am un sfâr[it de s`pt`mâna mai
pu]in \nc`rcat voi profita pentru a-mi zugr`vi camera [i biroul.
– A[ schimba bucuros cu tine! oft` Donna cu o grimas`.
Pentru sâmb`t` [i duminic`, Jim a prev`zut un tenis intensiv.
Vrei s` mergi \n locul meu?
– Este prea pu]in pentru mine, refuz` Lezlie râzând.
Cuno[tea zelul cu care Jim practica acest sport, atât de
mare \ncât \[i descurajase to]i partenerii s` joace cu el.
– Dup` p`rerea mea, va fi mai pu]in obositor zugr`vitul.
– De asta m` temeam, \ncheie Donna cu o mutr` \nciudat`.
Va trebui s` suport terenurile de tenis...
– Vei supravie]ui, o tachin` Lezlie.
– Nu sunt atât de sigur`... Dar jur c` dac` \ndr`zne[te o
singur` dat` s` lanseze o minge drept \n mine, o va regreta.
LAS~-MI O {ANS~ 105

– Bietul Jim...
– Te rog, p`streaz`-]i comp`timirea pentru mine.
Pân` luni, voi fi ]eap`n` de dureri musculare [i acoperit` de
vân`t`i!
– Telefoneaz`-mi atunci [i vom vedea care se descurc` mai
bine.
Schimbar` o privire complice [i izbucnir` \n râs, fericite de
prietenia care le lega.
 Capitolul 5

Magazinul de bricolaj era arhiplin, ca \n fiecare sâmb`t`

diminea]`. Lezlie se strecur` prin mul]ime pentru a ajunge la
raionul de vopsele. A[teptându-[i rândul, scoase dintr-un
buzunar al blugilor foaia pe care \nscrisese numerele
nuan]elor pe care voia s` pun` s` fie amestecate: un roz
somon pentru camer` [i un bej sidefat pentru a ascunde griul
deprimant al biroului. |n contrast, alesese pentru plinte [i
lemn`rie un lac galben foarte deschis.
Vânz`torul, un b`rbat \n vârst` \n salopet` prea mare, se
apropie de ea cu o expresie sceptic`.
– Ce pot face pentru dumneavoastr`, doamn`?
Lezlie \i \ntinse lista.
– |mi trebuie patru litri din fiecare amestec de culori [i un
litru de lac.
LAS~-MI O {ANS~ 107

– Credeam c` ve]i avea nevoie de sfaturi, coment`

vânz`torul cu admira]ie. Dar sunte]i o client` cum \mi place
mie: care [tie exact ce vrea. Dac` a]i [ti num`rul amatorilor
care cer de cinci ori \nainte de a se hot`r\!
– |mi imaginez f`r` greutate.
Nu uitase timpul pe care ea \ns`[i [i-l petrecuse \n fa]a
tabelei de culori, câteva s`pt`mâni mai \nainte, \ncercând s`
aleag`... Trebuise s` aduc` acas` vreo dou`zeci de mostre s`
le studieze.
– Vor fi gata \n zece minute, promise b`rbatul.
|n acest timp, Lezlie parcurse aleile cu materiale \n
c`utarea accesoriilor necesare. Luase deja dou` rulouri [i
alesese ni[te pensule, când o voce grav` din spate o f`cu s`
tresar`. Cutia pe care o luase de pe un raft c`zu cu zgomot pe
jos. Andrew Bradinton se aplec` s` o adune, cu un aer poc`it.
– |mi pare r`u, nu voiam s` te sperii.
– Ce faci aici?
– A[ putea s`-]i pun aceea[i \ntrebare, remarc` el, amuzat.
Blugii presp`la]i p`reau foarte mult folosi]i, iar c`ma[a \n
carouri, cu mânecile suflecate \i descoperea bra]ele
musculoase [i bronzate.
– Te lansezi \n zugr`vit?
– Nu, \n patiserie, glumi Lezlie, ar`tând un rulou. O veche
re]et` de familie.
– Aminte[te-mi s` nu cinez niciodat` la tine!
108 ANGELA ALEXIE

– Cine te-a invitat?

– Nu acesta este oare obiceiul, pentru a-i mul]umi unui
prieten care-]i face un serviciu? |n cazul \n care nu ai deja tot
ajutorul care \]i trebuie.
– Nu...
– |n acest caz, vom fi doi.
– Ei bine, nu pot s`-]i cer asta.
– Dar nu-mi ceri tu, m` ofer eu. Profit` de experien]a mea,
este un sfat. Vom sc`pa mai repede de treab` dac` tu vopse[ti
plintele, \n timp ce eu acop`r pere]ii.
Andrew alese de pe un raft o mic` scul` plat`.
– Asta \]i va permite s` respec]i liniile drepte, datorit`
roti]elor. Se recomand` \ncep`torilor.
– Nu m` consider complet \ncep`toare, dar tot ceea ce-mi
poate u[ura munca este binevenit, accept` tân`ra femeie.
– Am [i eu câteva cump`r`turi de f`cut, te g`sesc la cas`,
declar` Andrew.
Lezlie se \ntoarse lâng` vânz`tor, care tocmai \i terminase
amestecurile [i puse cele trei bidoane \n c`rucior.
– S` v` distra]i bine! exclam` acesta, bine dispus.
|n timp ce f`cea coad` la cas`, Lezlie se gândea c` ziua se
anun]a mult mai pl`cut` datorit` ajutorului lui Andrew.
Independent de munca de f`cut, \i va aprecia compania...
Tân`rul b`rbat tocmai sosi [i veni s` se plaseze lâng` ea.
LAS~-MI O {ANS~ 109

– La ce vor folosi toate astea? \l \ntreb` Lezlie ar`tând

panourile mari de furnir pentru placaj.
Andrew nu-[i putu ascunde o anumit` jen`.
– Este un proiect pe care-l am pentru aniversarea lui Merri,
luna viitoare. O cas` pentru p`pu[i... Poate nu mai este pentru
vârsta ei, dar nu va fi o juc`rie banal` ca altele: Greg a
conceput-o.
O consult` cu privirea pe Lezlie.
– Crezi oare c` momentul este prost ales?
– Dimpotriv`, cred c` va fi un cadou minunat. Dac` nu m`
\n[el, Merri ar trebui s`-l aprecieze enorm. Apropo, ea ce face
ast`zi?
– Este la o prieten`, explic` Andrew. {i eu am fost surprins,
dar se pare c` aceast` feti]`, Jill, o invit` de ceva timp s`
petreac` o sâmb`t` la ea. Am vorbit cu mama sa pentru a o
avertiza c` Merri trebuie s` se limiteze la activit`]i destul de
lini[tite. Timp de trei ore, cel pu]in, m` vei avea \n \ntregime
la dispozi]ie, drag` prieten`. Poate mai mult, dac` Merri se
distreaz` bine. Trebuie s-o sune pe doamna Cates s-o anun]e.
Lezlie \[i a[ez` cump`r`turile pe banda rulant` de la cas`
[i, câteva minute mai târziu, luau amândoi drumul spre casa
ei. Porcheul lui Andrew urm`rea Mustangul alb.
Când o ajut` s` duc` saco[ele \n interior, Lezlie reg`si
impresia de via]` de cuplu, care o deranj` profund. Nu se
punea problema s` se lase antrenat` pe aceast` pant`
110 ANGELA ALEXIE

periculoas`! Andrew \i s`rise \n ajutor \n treburile sale, nu era

un motiv pentru a presupune c` \nc`lca acordul lor de
prietenie.
Tân`rul b`rbat studiase discret strada lini[tit` [i umbrit`,
apoi locuin]a solid` [i tradi]ional`, acoperit` cu ieder`.
Cadrul acesta i se potrivea tinerei femei, hot`r\ el.
– Cu ce \ncepem? \ntreb` pe un ton vesel.
– Cu dormitorul. Este cel mai lung [i mi-ar pl`cea s` scap
de el.
– Bun spirit practic! aprob` Andrew.
Porni pe urmele ei [i l`s` pachetele pe culoar, la intrarea
\n \nc`pere. Mobilele fuseser` \ndep`rtate, pentru a permite
accesul la pere]i.
– Sper c` n-ai deplasat toate astea singur`?
– A[ fi fost incapabil` de a[a ceva! m`rturisi Lezlie,
desf`[urând una din prelatele din plastic pe care tocmai le
cump`rase. De-abia am reu[it cu Jim [i cu Donna. |ncep s`-mi
amintesc de ce am amânat aceast` corvoad` pe mai târziu,
vara trecut`!
Oft`.
– |mi luasem o s`pt`mân` de concediu pentru a realiza
câteva planuri... [i \n locul lor, am plecat \n vacan]`.
– Ai fi putut \nchiria serviciile unui profesionist.
– Da, f`r` \ndoial`. Dar am f`cut \ntotdeauna singur` acest
gen de lucruri. Mi s-a \ntâmplat chiar s` polizez parchetul...
LAS~-MI O {ANS~ 111

De mult timp Lezlie nu se mai gândise la casa pe care ea [i

Michael o cump`raser`. "Visul meu de me[ter amator" obi[nuia
el s` glumeasc`, un vis care uneori se transformase \n co[mar
pentru Lezlie, \nainte de a-[i relua studiile. Totu[i, fusese
mândr` de c`minul redecorat \n \ntregime prin grija sa...
– Dac` ai ataca plintele? propuse Andrew. |n acest timp, eu
voi preg`ti cafeaua.
– Pot s` m` ocup eu de ea, protest` Lezlie.
– Vei merge mai repede cu ruloul, decât cu pensula, afirm`
tân`rul brbat. Arat`-mi doar unde este buc`t`ria.
– |n spatele culoarului, la stânga. Cafeaua este pe etajer`,
deasupra ma[inii de g`tit.
– Am \n]eles, declar` Andrew \ndep`rtându-se.
|ncepu prin a lua leg`tura cu doamna Cates, pentru a-i
spune unde s`-l g`seasc`, apoi porni cafetiera. |n timp ce
aroma se r`spândea \n \nc`pere, deschise ferestrele duble de
deasupra chiuvetei; cântecul p`s`relelor umplea gr`dina.
Pe marginea ferestrei se alinia o colec]ie de sticlu]e din
ametist, din ambr` [i din cobalt. Toat` buc`t`ria pres`rat` cu
plante verzi degaja o ambian]` cald` [i luminoas`.
Hot`rât lucru, cu cât o descoperea mai mult pe Lezlie Garrett,
cu atât o g`sea mai atr`g`toare. Dar promisese s` se poarte ca
un prieten [i inten]iona s` devin` chiar cel mai bun prieten pe
care [i-l putea imagina ea... a[teptând mai mult. Zâmbind la
acest gând, porni cu tava \nc`rcat` spre camer`.
112 ANGELA ALEXIE

Lezlie \n`l]` capul [i se mir` de aerul s`u vesel.

– Ce este atât de nostim?
– Nimic important, pretinse el. |mi spuneam c` asta era
ocazia ideal` s`-mi procur num`rul t`u de telefon.
– Dar \l ai deja.
– {tiu...
Lezlie \ncet` s` vopseasc`.
– Andrew, \n ziua \n care am f`cut cuno[tin]`, nici m`car
n-ai prev`zut c` sunt c`s`torit`?
– M-am gândit la asta. Dar \n acest caz, nu te-ai fi l`sat
s`rutat`, nu-i a[a?
– |ntr-adev`r...
– |n plus, l-am interogat \n mod subtil pe Charles \n acest
sens, când m-a convins s` accept o terapie pentru Merri.
|n schimb, nu m` a[teptam s`-mi rezi[ti atât de aprig, cu toate
c` nu exista nimeni altcineva.
"Nu nimeni altcineva", medit` Lezlie. Cel pu]in nu acum...
Se preocup` din nou de sarcina sa, \n timp ce-l asculta
fluierând pe Andrew, care muiase un rulou \n cutia cu vopsea
[i \ncepuse s` acopere peretele cu o eficacitate remarcabil`.
Muncir` astfel, \n t`cere, o or`. Camera era mai mult de
jum`tate terminat`. Lezlie avea degetele \n]epenite [i
contrac]ii musculare \n umeri [i se preg`tea s` propun` o
pauz`, când o voce strig` de la intrare:
– Aduc \nt`riri, Lezlie! anun]` Donna.
LAS~-MI O {ANS~ 113

– Ia te uit`! Ce ma[in` este parcat` \n fa]a casei tale!

exclam` Jim sosind.
Lezlie f`cu prezent`rile a[a cum se obi[nuie[te, con[tient`
de privirea \ntreb`toare pe care i-o adresa Donna.
– Andrew [i cu mine ne-am \ntâlnit din \ntâmplare la
magazinul de bricolaj, explic`. Tocmai ne preg`team s` ne
oprim pentru a bea o cafea. V` pot oferi câte o cea[c`?
– Eu a[ prefera o bere, declar` Jim, care se \ntoarse apoi
spre Andrew. Oare n-ai f`cut parte din echipa de fotbal a
universit`]ii din Atlanta?
– Ba da, nu era r`u \n anii aceia.
– Mi s-a p`rut c`-]i recunosc numele. {i eu am f`cut de
asemenea parte din ea, dup` dumneata, dar cu mai pu]in
succes. Era cea mai bun` arip` dreapt` din regiune, preciz`
adresându-se so]iei.
– Z`u? \l ironiz` pe fa]` aceasta.
Andrew afi[` o min` uluit`, iar Lezlie trebui s` se
controleze pentru a nu pufni \n râs.
De-abia disp`ru Jim, c` Donna relu` zâmbind:
– Nu voiam s` te ofensez, Andrew. Dar dac` Jim \ncepe s`
vorbeasc` despre fotbal, nu mai termin`m!
Tân`rul b`rbat tocmai se \ntorcea cu dou` sticlu]e cu bere;
\i \ntinse una lui Andrew.
– Mereu m-am \ntrebat de ce n-ai trecut la profesioni[ti, relu`,
ca [i când nimic nu se \ntâmplase. Ce-ai f`cut, dup` universitate?
114 ANGELA ALEXIE

– M-am \nrolat \n Marin`.

– Nu! Serios?
– N-am f`cut decât s` devansez ordinul de recrutare.
– |n]eleg, \ncuviin]` Jim. Totu[i, ce p`cat! Ai fi putut face
avere ca fotbalist. Ce ai devenit, dup` asta?
– Lucrez \n construc]ii.
– Pe [antier sau \n administra]ie?
– Pu]in din amândou`, rspunse Andrew, calm.
Lezlie avea impresia c`-l vede supus unui interogatoriu.
Desigur, Jim nutrea o curiozitate foarte fireasc` pentru
semenul s`u, dar uneori adopta f`r` s`-[i dea seama un ton
prea inchizitor.
– Ce spune]i de asta? \ntreb` Lezlie, ar`tând pere]ii deja
zugr`vi]i.
– Superb, admir` Donna. Asta m` face s`-mi doresc s`
re\mprosp`tez casa...
– Ah nu! interveni Jim. Ultima dat` când ai f`cut aceast`
treab`, a trebuit s`-mi iau o s`pt`mân` de concediu pentru a
repara stric`ciunile!
– Ce caracter nepl`cut! \l tachin` Donna. N-a \ncetat s`
bomb`ne tot timpul drumului. Se pare c` spera s`-[i petreac`
dup`-amiaza la tenis.
– {i cum Lezlie are deja un ajutor, nimic nu ne \mpiedic`,
not` acesta cu un zâmbet larg.
LAS~-MI O {ANS~ 115

– Andrew [i cu mine ne vom descurca foarte bine, \i

asigur` Lezlie. Mul]umesc pentru inten]ie.
– Ai noroc, \ncheie Donna, cu un aer sever. S` mergem [i
s`-i l`s`m s` munceasc`.
Când r`maser` singuri, Lezlie \i zâmbi lui Andrew.
– Sper c` nu te-a sup`rat indiscre]ia lui Jim?
– Nu, am deseori de-a face cu oameni ca el. Este vânz`tor?
– Cum ai ghicit? |ntr-adev`r, este agent comercial \n
informatic`. Când \l cuno[ti mai bine, devine mai pu]in
entuziasmat. Uneori, Donna protesteaz` pu]in, dar nu este
nimic grav.
Luându-[i ruloul, Andrew atac` un nou perete.
– Au copii?
– Ei, nu. Dar Donna are o duzin`, destul de speciali...
|i povesti despre profesiunea exigent` a prietenei sale, \n
fruntea unei [coli speciale.
– Iat` a[adar ce ave]i \n comun, observ` Andrew.
Lezlie termin` plintele [i \ncepu s` tencuiasc` lemn`ria
ferestrelor. Când Andrew termin` peretele, o contempl` o
clip` \n t`cere. Cu pantalonii p`ta]i [i cu urme de vopsea
care-i murd`rea obrazul, cât de diferit` era de foarte
profesionista doamn` Garrett, psiholog` la clinica Riverview.
Oare ce evenimente dramatice o putuser` face atât de
refractar` la orice rela]ie intim`? Dar pentru el, acum un
singur lucru avea importan]`: de mult timp nu sim]ise
116 ANGELA ALEXIE

sentimente atât de puternice fa]` de o femeie, indiferent ce ar

fi fost ea.
Considerând de preferat s`-[i \ntrerup` aici cursul
gândurilor, scotoci \n buzunar pentru a scoate cheile de la
ma[in` [i declar`:
– Am un drum de f`cut, Lezlie. M` \ntorc imediat.
Aceasta se \ntoarse [i d`du din cap, \nainte de a-[i continua
munca. Privi prin geam \ndep`rtându-se Porcheul puternic,
apoi l`s` pensula [i se duse s`-[i ia o cea[c` de cafea cald` din
buc`t`rie. Andrew o l`sase \n stare impecabil`: zah`rul era
pus la loc, masa [tears`, linguri]a pus` \n chiuvet`.
Ce deosebire de... Se \ncrunt`. Era nedrept s`-l compare cu
Michael. So]ul mort \i ap`ru foarte mult \n gânduri \n acest
timp [i nu era de mirare: luna viitoare vor fi exact doi ani de
la accidentul fatal.
Se agit` inutil \n buc`t`rie, surprinzându-se pândind
\ntoarcerea lui Andrew. Când auzi zgomotul motorului pe
alee, se duse la intrare [i deschise u[a. Sosise, \nc`rcat de
saco[e.
– Ce-i cu toate acestea? se mir` Lezlie.
– |n drum, am remarcat un negustor de mezeluri. Nu [tiu
cum este pentru tine, dar \n ceea ce m` prive[te, când
muncesc am nevoie s` m` hr`nesc.
|n salon, scoase o fa]` de mas` din hârtie dintr-un s`cule]
[i o desp`turi.
LAS~-MI O {ANS~ 117

– Dar ce faci?
– Vom avea \n sfâr[it picnicul la care n-ai putut participa la
spital.
Nu uitase nimic: farfurii din carton, [erve]ele, chiar [i vin.
– Necunoscându-]i gusturile, am luat unul alb u[or [i unul
roze. Ce preferi?
– Nu sunt o cunosc`toare, admise Lezlie. Depinde de ceea
ce ai cump`rat. A[ fi incapabil` s` m`nânc vit` stropit` cu vin
alb.
– Ia te uit`! o tachin` Andrew. Ne[tiutoarea face pe snoaba!
Ei bine, tu alegi: am luat sandvi[uri cu friptur`, cu jambon [i
cu curcan.
– Curcan [i vin roze, se hot`r\ tân`ra femeie.
Andrew a[ez` râzând mânc`rurile pe fa]a de mas`, iar
Lezlie se a[ez` turce[te pe jos. |l v`zu speriat` sco]ând dou`
recipiente mari cu salat` de cartofi [i de crudit`]i [i un pachet
cu cartofi pr`ji]i.
– Nu vom putea mânca toate astea niciodat`.
– Vorbe[te pentru tine, ripost` el. Sunt \nfometat. Ah, am
uitat totu[i un am`nunt important: tirbu[onul.
– M` duc eu, se oferi Lezlie, \ndreptându-se.
– Nu te deranja.
|i puse mâna pe um`r pentru a o re]ine [i privirile li se
\ntâlnir`. |ncet, zâmbetul vesel al lui Lezlie i se [terse de pe
fa]`. Con[tient de tulburarea sa, Andrew trebui s`-[i impun`
118 ANGELA ALEXIE

s` nu pun` st`pânire pe buzele tremur`toare [i s` \nlocuiasc`

aerul vulnerabil cu o expresie pasionat`. Dar se \ntoarse [i se
duse la buc`t`rie, de unde se \ntoarse cu tirbu[onul.
Tân`ra femeie ron]`ia deja, gânditoare.
– La picnic, dispozi]ia serioas` este interzis`! declar`
Andrew luând loc \n fa]a sa. {i unde oare ai \nv`]at s` m`nânci
un sandi[? Trebuie s` iei o \mbuc`tur` care s`-]i umple pe cât
posibil gura, a[a.
Mu[c` din pâinea sa, luând mai mult de o treime. Cu ochii
mari de uimire, Lezlie \l privi mestecând, obrajii
relaxându-i-se \n timp ce bea o \nghi]itur` de vin. Nu-[i putu
st`pâni râsul când el scoase un morm`it de mul]umire.
– Acum, este rândul t`u, \i ordon`.
Docil`, Lezlie deschise larg gura, dar \i fu greu apoi s`
mestece. Când reu[i \n sfâr[it s` \nghit`, remarc`
impresionat`:
– Sper c` nu \nfuleci astfel toate mesele! Sau sistermul t`u
digestiv este probabil foarte [ubrezit.
– Este greu s`-]i schimbi vechile obiceiuri. Asta a \nceput la
universitate, unde nu ai deloc timp s` m`nânci cum trebuie.
Apoi \n Vietnam, hrana intra mai bine astfel. Nu aveam deloc
de ales [i \n plus, eram permanent h`r]ui]i de inamici...
Mai b`u, pierdut \n amintiri.
– La \ntoarcere a fost [i mai r`u, ad`ug` cu un aer absent.
– De ce? \ntreb` Lezlie, intrigat`.
LAS~-MI O {ANS~ 119

Andrew regret` c`-[i exprimase cu voce tare reflec]iile.

Era prea curând s` abordeze acest subiect cu Lezlie.
– Nici o preg`tire nu poate ajuta un b`rbat s` \nfrunte
ororile r`zboiului, observ`. De partea asta a oceanului, nu se
poate imagina gherila, efectul pe care-l produce un copil
\naintând \n mijlocul solda]ilor inamici pentru a scoate brusc
cuiul unei grenade... Devii paranoic.
Tân`ra femeie se \nfior`.
– Este de \n]eles...
– Iat` c` \ncalc regula mea de picnic! remarc` Andrew.
S` uit`m lucrurile serioase.
Puse mâna pe un al doilea sandvi[ [i \l devor` mai pu]in
gr`bit.
|n timp ce degustau produsele de patiserie, povesti o ie[ire
cu familia, \n copil`rie. Pe taluzul de la Chattahoochee River,
a[ezaser` o p`tur` [i mâncarea. Dup` o scurt` plimbare prin
\mprejurimi, se \ntoarser` pentru a mânca, dar hrana
disp`ruse, nu mai r`m`seser` decât ambalaje risipite.
Vinovatul era comod \ntins, nu departe, cu burta umflat` de
festin. Nu-l mai luaser` niciodat` pe Ralph la picnic.
– Ralph? repet` Lezlie, mirat`.
– Da, Ralph. Era cel mai comic câine [i pe deasupra,
inteligent. |i v`d [i acum aerul jalnic, \n timp ce-l dojenea
mama. O urm` ca o umbr` tot restul zilei, pentru a \ncerca s`
se fac` iertat.
120 ANGELA ALEXIE

Tân`ra femeie izbucni \n râs când \i povesti una din

ispr`vile lui Ralph care, \ntr-o zi de cur`]enie, nu g`sise nimic
mai bun de a se distra, decât cear[afurile atârnate \n gr`din`.
Toat` familia urm`rise f`r` rezultat animalul, \ntr-o scen`
comic`, demn` de Chaplin.
Lezlie nu-[i mai amintea s` fi râs astfel \ncât pur [i simplu
s-o doar` coastele.
– Ai avut o idee minunat`, \l felicit`, rezemându-se pe
coate. Am mâncat prea mult.
Vinul o relaxase [i-i f`cuse somn. |[i \n`bu[i un c`scat [i
Andrew se ridic`, mustrând-o prietene[te:
– Dac` te opre[ti acum, nu vei mai re\ncepe!
O lu` de mân` [i o puse pe picioare. Tân`ra femeie oft`, [i
din neb`gare de seam`, se l`s` pe pieptul \nso]itorului s`u.
Acesta \i mângâie u[or ceafa, dar \n clipa \n care intimitatea le
devenea tulbur`toare, sun` telefonul.
– "Salvat` de clopo]el", cum se spune \n filme, o tachin`
Andrew.
– Oare aveam nevoie s` fiu salvat`?
– De mine, nu, o asigur` el \ncet.
O urm` \n buc`t`rie, unde Lezlie \i trecu receptorul,
deoarece apelul venea de la doamna Cates. Când \nchise,
tân`ra femeie servea cafeaua.
– Se pare c` Merri se distreaz` bine. A telefonat [i dore[te
s` r`mân` la Jill, la cin`.
LAS~-MI O {ANS~ 121

– Pari surprins.
– Sunt, admise Andrew. Schimbarea aceasta, [i atât de
brusc! Câteva [edin]e cu tine [i [i-a f`cut o prieten`.
Unul dintre medicii din Denver mi-a recomandat
psihoterapie, dar nu-i vedeam utilitatea! Credeam c` pot s-o
ajut eu \nsumi.
– Cu siguran]` ai ajutat-o, sublinie Lezlie. |n mare parte, a
reu[it s`-[i revin` datorit` dragostei pe care i-o por]i.
– F`r` \ndoial`, consim]i Andrew \n [oapt`.
Se \ndep`rt` \n direc]ia biroului [i Lezlie se \ntreb` dac`
vorbele sale l-au r`nit.
A doua \nc`pere, ai c`rei pere]i erau lambrisa]i pân` la
jum`tatea \n`l]imii cu un panou acoperit \n \ntregime de
rafturi, fu zugr`vit` mult mai repede decât camera.
Dar Andrew se ar`t` ciudat de t`cut. |n ciuda atitudinii mereu
prietenoase [i calde, tân`ra femeie \l sim]ea trist.
Când terminar` [i când el \[i adun` pensulele pentru a le
cur`]a, \l \ntreb`:
– E[ti oare r`nit de ceea ce am spus adineaori \n leg`tur`
cu Merri? |mi imaginez sensibilitatea ta...
– Nu e[ti responsabil`, o asigur` Andrew. Pur [i simplu,
anumite elemente ale trecutului sunt susceptibile s-o afecteze
pe Merri [i m` ating [i pe mine profund. |ntr-o zi, când \[i va
asuma mai bine situa]ia, \]i voi vorbi despre asta.
122 ANGELA ALEXIE

Lezlie avu un presentiment comparabil cu cel pe care-l

sim]ise \nc` din prima sear`, când cinaser` \mpreun` la
"Galleria". Oare misterul care-i desp`r]ise pe cei doi fra]i era
cel care influen]a asupra atitudinii lui Merri?
– Mirosul acesta de vopsea \ncepe s` m` jeneze, coment`
brusc Andrew. Dac` am merge s` respir`m la mine?
Aceast` propunere, sau mai degrab` propria reac]ie, o
alarm` pe Lezlie. Ar fi fost atât de u[or s` r`mân` cu Andrew,
s` se obi[nuiasc` \n compania lui pl`cut`...
– Mul]umesc mult, dar prefer s` fac un du[ [i s` m` culc
devreme.
– Oricum, nu aici? obiect` tân`rul b`rbat.
– Voi dormi \n salon, pe canapea.
– Am o camer` de oaspe]i, insist` Andrew.
Lezlie zâmbi scuturând din cap.
– |]i apreciez enorm oferta [i tot ajutorul pe care mi l-ai
dat. F`r` tine, asta mi-ar fi luat tot weekendul.
– La asta servesc prietenii, \i replic` el, reg`sindu-[i
umorul.
|[i lu` r`mas-bun, cu un semn din mân`. Deodat`, casa i se
p`ru lui Lezlie foarte goal` [i prea mare. Se duse \n birou [i
\ncepu s` pun` la loc c`r]ile [i bibelourile pe etajere [i pe
placa [emineului. Dar nu putea alunga ideea c` prezen]a lui
Andrew d`duse via]` locuin]ei sale [i-i risipise singur`tatea.
 Capitolul 6

– Era mai bine când veneai la mine acas`, declar` Merri

stânjenit`.
– De ce?
A[ezat` la birou, Lezlie avea mâinile \ncruci[ate \n fa]a sa.
– Nu [tiu. Aveam mai multe lucruri s`-]i povestesc.
– Te-ai gândit la ideea mea de a tria obiectele din camera
ta, Merri?
Feti]a \ncepu s`-[i r`suceasc` o [uvi]` de p`r, semn tipic la
ea de team`.
– Nu reu[esc s` hot`r`sc ce s` dau la o parte, m`rturisi
feti]a.
– Ai cerut ajutorul unchiului?
Merri scutur` din cap.
– Plec` din nou la Denver, mâine.
124 ANGELA ALEXIE

Lezlie se ridic` [i \nconjur` masa, pentru a se a[eza lâng`

Merri.
– Ai petrecut un sfâr[it de s`pt`mân` pl`cut, la prietena ta?
– La Jill? Da, a fost bine. Dar nu se gânde[te decât la b`ie]i.
Oft` exasperat` [i ochii i se a]intir` asupra lui Lezlie.
– Cred c` unchiul Andrew te place mult, declar` pe nepus`
mas`.
– Ah? f`cu Lezlie cu pref`cut` deta[are.
– Spune c` a]i zugr`vit \mpreun` casa ta, \n timp ce eu
eram la Jill.
– Nu toat` casa, preciz` Lezlie. Doar dou` \nc`peri.
– L-am auzit vorbind cu doamna Cates. Te-a invitat chiar la
cin`! Niciodat` n-a f`cut pe nimeni s` vin`. |n tot cazul, de
când locuiesc cu el...
– Poate pentru c` vrea s`-]i lase timp s` te obi[nuie[ti,
Merri. A[teapt` s` fii din nou fericit`, \nainte de a-[i invita
prietenii.
– Dar nu voi fi niciodat` fericit` aici, se plânse Merri cu
vehemen]`. Vreau s` m` \ntorc acas`. Vreau ca totul s`
redevin` ca \nainte... \nainte...
– |nainte de accident, complet` Lezlie. Vrei s`-mi vorbe[ti
despre el, Merri?
Feti]a scutur` din cap, cu tr`s`turile r`v`[ite de durere.
}â[ni brusc din scaun, strigând:
– Nu! Nu vreau!
LAS~-MI O {ANS~ 125

Lezlie i se al`tur` [i puse mâinile pe umerii ei pl`pânzi.

– Din nefericire, nu va rezolva nimic dac` refuzi s`-]i
aminte[ti. Furia [i triste]ea r`mân adânc \n tine [i nu te mai
p`r`sesc. Vreau s`-mi po]i povesti \ntr-o zi ce s-a \ntâmplat.
Merri f`cu brusc stânga-mprejur [i se arunc` \n bra]ele
terapeutului. Lezlie se aplec` pentru a o \mbr`]i[a.
– Nu vreau ca totul s` fie schimbat!
– {tiu, Merri, [tiu, o consol` Lezlie.
Copila \[i trase nasul [i ridic` spre ea fa]a sc`ldat` \n
lacrimi.
– Tat`l [i mama ta au plecat la fel?
A[adar, nu uitase confiden]a lui Lezlie. Pân` acum, nu mai
f`cuse aluzie la ea.
– Nu, eu mi-am pierdut so]ul [i...
– E[ti c`s`torit`? o \ntrerupse Merri, ne\ncrez`toare.
– Am fost, r`spunse \ncet Lezlie. {i la fel ca la p`rin]ii t`i, a
existat un accident. Mi-a trebuit mult timp pentru a m`
obi[nui cu singur`tatea, dar am avut-o pe mama. A[a cum \l ai
tu pe unchiul Andrew.
Uluit`, Merri ]inea gura deschis`. Se cuib`ri toat` lâng` Lezlie,
c`utând s-o \ncurajeze [i s` se \ncurajeze pe ea \ns`[i. Acest gest
simplu o emo]ion` pe tân`ra femeie, dincolo de cuvinte.
– Sunt fericit` c`-]i sunt prieten`, declar` Merri, cu un
zâmbet radiind de \ncredere inocent`. {tii, ]i-am spus c`
unchiul Andrew pleac` mâine...
126 ANGELA ALEXIE

Lezlie \ncuviin]` [i feti]a continu`:

– Ei bine, vineri la [coal` este serbarea sportului...
Bine\n]eles, eu nu pot s` particip... Merg doar s` privesc...
{i m` \ntrebam... Ei bine, dac` ai vrea s` vii. P`rin]ii celorlal]i
vor fi acolo [i ai putea asista la concursuri cu mine... Ar fi
amuzant...
– Stai a[a! o opri Lezlie amuzat`. Pe scurt, ]i-ai dori s` vin
la s`rb`toarea sportului?
Merri d`du energic din cap.
– Vrei, spune?
– Nu-]i pot promite acum, dar \mi voi verifica agenda [i-]i
voi da r`spunsul joi, la viitoarea noastr` [edin]`.
Ne-am \n]eles?
– Da. Dar vei \ncerca? Te rog...
– Voi face tot ce pot.
|[i consult` ceasul; dintr-un minut \n altul, Andrew va sosi.
Ca [i când i-ar fi citit gândurile, Merri observ`:
– Unchiul Andrew nu vine ast`zi. Jill voia s` m` duc s` m`
joc la ea, dup` [edin]`. M` va conduce mama ei acolo.
– S-ar spune c` deveni]i prietene bune, amândou`?
– Mda, admise Merri. Dar mi-ar pl`cea mai mult s` nu mai
vorbeasc` atât despre b`ie]i...
Schimbar` un scurt r`mas-bun când Jane o anun]` c`
doamna Moore o a[tepta pe Merri la recep]ie. Feti]a realizase
progrese mari, se gândi Lezlie cu profund` satisfac]ie.
LAS~-MI O {ANS~ 127

Imediat ce se va rezolva acea prim` m`sur` decisiv`, s` fac`

pu]in spa]iu \n camera sa, terapia va avansa cu pa[i uria[i.
Tân`ra femeie parcurse notele [edin]elor precedente [i
studie programa, un fel de arbore genealogic, pe care-l f`cea
pentru fiecare din pacien]i. Cel al lui Merri era foarte
desfrunzit... Nu avea nici bunici, nici unchi sau m`tu[i, cu
excep]ia lui Andrew, nici veri[ori. P`rin]ii lui Greg [i ai lui
Andrew muriser`; cei ai lui Meredith divor]aser` de mult timp,
tat`l nu mai d`duse nici un semn de via]` [i mama murise de
cancer. Schema rezuma imensa singur`tate a acestei copile.
Din fericire, tutorele s`u era un b`rbat iubitor care se str`duia
prin toate mijloacele s-o fac` fericit`. Poate va ajunge, dac` ea
\i va permite, s` se apropie de Merri [i s` \mpart` povara prea
grea pe care aceasta o ducea?

***

S`pt`mâna trecu repede. |ntocmai ca [i Andrew, Jim era \n

deplasare, pentru afaceri. A[a c` Lezlie [i Donna se \ntâlnir`
de dou` ori, \ntr-o sear` pentru a cina [i \n alta, la clubul de
gimnastic`. Doar ele dou`, reu[ir` chiar s` pun` ordine \n
camera lui Lezlie. |n timp ce puneau la loc comoda grea,
Donna propuse gâfâind:
128 ANGELA ALEXIE

– Jim [i cu mine d`m o mic` petrecere, s`pt`mâna viitoare.

Din \ntâmplare, vei fi liber`?
– Ezit s` vin, admise Lezlie. Cea mai mare parte din
prietenii vo[tri sunt cupluri, [i m` simt mereu pu]in
nepotrivit` acolo.
– Ai putea s`-l aduci pe Andrew, suger` Donna.
– Asta n-ar face decât s` complice situa]ia...
– Oare cum po]i tempera atrac]ia ta pentru el [i mai ales a
sa pentru tine? |n zadar afecta aerul degajat când am fost la
tine, de câte ori te privea...
Fluier` u[or [i relu`:
– Dac` ochii lui Jim ar lua o asemenea expresie, m-a[ topi
imediat.
Lezlie prefer` s` nu-i m`rturiseasc` \n ce m`sur` o afecta,
\ntr-adev`r, Andrew. Asta ar fi sporit [i mai mult \ncuraj`rile
prietenei sale...
– A \n]eles totu[i pân` la urm` c`, atâta timp cât o voi trata
pe Merri, orice complica]ie \ntre noi ar fi nefast`.
– |n locul s`u, a[ c`uta un alt terapeut pentru nepoat`,
declar` Donna cu sinceritate.
Lezlie \i arunc` o privire intrigat`.
– Da, da, [tiu c` vrei neap`rat s-o aju]i pe aceast` copil`, fu
de acord Donna. Dar e[ti pe cale s` te ata[ezi prea mult de ea.
Exact invers decât m-ai avertizat cu Elizabeth. S` sper`m pur
[i simplu, c` este un b`rbat r`bd`tor...
LAS~-MI O {ANS~ 129

Lezlie [i-o dorea de asemenea cu ardoare, dar alung` cu

hot`râre aceast` idee. Deja se gândea prea mult la Andrew
Bradinton. |i ap`rea \n minte \n momentele cele mai
nea[teptate. |n schimb, reflecta serios la ipoteza Donnei: oare
investise prea mult \n tratamentul lui Merri? Cu toat`
sinceritatea, i se p`rea c` nu. Fire[te, dramele asem`n`toare
care le loviser`, le apropiaser`. Dar feti]a o atr`gea mai ales
prin deosebirea de ceilal]i pacien]i pe care-i privea cel mai
des: copii r`sf`]a]i de care p`rin]ii nu se ocupau deloc,
adolescen]i rebeli, \ncercând cu orice pre] s` atrag` pu]in
aten]ia, traumatisme dup` divor]...
– Unde ai plecat? \i repro[` brusc Donna. N-ai ascultat nici
un cuvânt din...
– Iart`-m`, Donna, m` gândeam la o pacient`.
– N-are rost s` \ntreb care...
– E[ti imposibil`! se revolt` Lezlie, aruncând \n ea cu o
pern`.
– Ba nu! Pur [i simplu, perspicace.
Donna se bucura \n tain` de turnura pe care o luaser`
evenimentele. Pentru prima dat` de când o cuno[tea, Lezlie
p`rea interesat` de un b`rbat. Se preg`tea oare s` ias` din
singur`tate?

***
130 ANGELA ALEXIE

Vineri, era un timp superb. Lezlie p`r`si biroul la ora

prânzului, pentru a ajunge la [coala lui Merri; cu ocazia
[edin]ei din ajun, \i confirmase feti]ei prezen]a sa la serbarea
sportului.
Pe terenul de joc alergau deja \n toate p`r]ile elevi
surescita]i. Merri ]â[ni dintr-un grup pentru a se n`pusti spre
ea.
– Bun` ziua! strig` vesel`.
– Am \ntârziat?
– Nu, n-a \nceput nimic.
O lu` de mân` [i o conduse spre colegii ei, care o pândeau
cu o curiozitate neascuns` pe tân`ra femeie. Totu[i, se
\ntoarser` repede, când o profesoar` \i chem` la linia de start.
Merri o duse pu]in mai departe [i se a[ezar` pe iarb`.
Nivelul sonor era asurzitor, anima]ia molipsitoare. Merri \i
ar`t` una din concurente.
– Iat-o pe Jill. Este una dintre alerg`toarele cele mai rapide
din [coal`. Vom câ[tiga [tafeta f`r` probleme.
Spectatorii \ncurajau zgomotos tinerii atle]i, cu ova]ii
r`sun`toare la sfâr[itul fiec`rei curse. Sub c`ldura soarelui, cu
greu atenuat` de o briz` u[oar`, Lezlie \[i scoase haina.
Profesorii, observ` ea, aveau cu siguran]` o \nf`]i[are foarte
deosebit` decât de obicei, cu [orturile pân` la genunchi,
[epcile cu cozoroc [i pantofii de tenis. Merri \i explic` faptul
c` vor disputa un meci de volei. Directorul f`cea parte dintr-o
LAS~-MI O {ANS~ 131

echip`, adjunctul s`u din cealalt`. Aceast` confruntare anual`

le f`cea \ntotdeauna copiilor o pl`cere enorm`.
– Ah! cursa \n saci! exclam` Merri. Este singura pe care o
regret. Este atât de nostim`...
Concursul se desf`[ur` \ntr-o dezordine vesel`, care o
amuz` mult pe Lezlie, pân` \n clipa \n care observ` cu coada
ochiului o pat` ro[ie. |ntorcând capul, v`zu un b`ie]el care se
\ndep`rta de un grup de p`rin]i [i alerga pe gazon. Vântul \i
lipise p`rul de fa]a radioas` [i ]ipa de bucurie când mama sa
\l ajunse din urm`. Acest spectacol \i aminti \n mod cumplit
alte serb`ri [colare... L`s` ochii \n jos. Se crezuse \n stare \n
sfâr[it s` \nfrunte prezen]a copiilor, dar fusese de-ajuns un
b`ie]el \n pulover ro[u [i blugi p`ta]i de iarb`, pentru a-i trezi
din nou amintirile dureroase.
– Te sim]i bine, Lezlie? Pari bolnav`.
– Nu este nimic, Merri. Soarele...
– Oh, iat`-l pe unchiul Andrew! exclam` feti]a, surprins`.
Ar`t` spre parcaj [i psihologa se \ntoarse \n acea direc]ie.
|ntr-adev`r, Andrew \nainta spre ele, purtându-[i cu neglijen]`
haina pe un um`r. |[i desf`cuse cravata [i acum \[i descheia
nasturii de la gât. Absolut firesc, se \nclin` pentru a mângâia
obrazul nepoatei.
– Nu te obose[ti, pisicu]o?
– Nu, nu facem decât s` privim.
Lezlie sesiz` \n vocea sa o rezerv` neobi[nuit`.
132 ANGELA ALEXIE

– Nu trebuia s` te \ntorci mâine? \l \ntreb`.

– Ba da, dar am putut termina pu]in \nainte [i am luat
primul avion.
– {antierul progreseaz` bine, la Denver?
– Mai bine decât speram. De acum \n aproximativ o lun`,
proiectul va fi terminat.
Se chirci lâng` Merri.
– Deocamdat`, cine câ[tig`?
– A cincea, morm`i aceasta.
– |n acest caz, anul viitor vei fi la \nving`tori, o consol`
unchiul s`u. Dup` [coal`, vrei s` te \ntorci cu mine, cu
ma[ina?
– Vei r`mâne?
– Dac` tot sunt aici!
|ntrecerea cu mingea a profesorilor \ncepuse. Merri se
duse s-o vad` pe Jill [i Lezlie profit` pentru a discuta cu
\nso]itorul s`u.
– Andrew, ai remarcat c` Merri p`rea \ngrijorat`?
– |n ultimul timp mi s-a p`rut extrem de t`cut`, confirm`
acesta, observându-[i nepoata. Dar ezit` \nc` s` aib` \ncredere
\n mine. S-a \ntâmplat ceva important?
– Pentru ea, da.
Se preg`tea s`-i expun` stadiul la care ajunsese terapia, dar
\n acea clip` feti]a veni spre ei [i se a[ez`. Dup` un meci
strâns, care dezl`n]ui entuziasmul elevilor, profesorii clasei a
LAS~-MI O {ANS~ 133

[asea câ[tigar` cu dou` puncte. Directorul, un b`rbat scund,

\ntre patruzeci [i cincizeci de ani, chel, salut` ca r`spuns la
aclama]ii. Apoi copiii fur` striga]i, clas` cu clas`, pentru a
merge s`-[i recupereze lucrurile din s`li, \nainte de sosirea
autobuzelor [colare.
Lezlie \[i lu` po[eta [i haina u[oar`, iar Merri \i mul]umi cu
efuziune \nainte de a fugi s` li se al`ture colegilor.
– {i eu \]i sunt recunosc`tor c` ai venit, \i \nt`ri Andrew
spusele. Dac` [tiam, nu m-a[ fi \nvinov`]it atât de mult c` nu
pot sosi mai devreme.
– Merri nu ]i-a spus? se mir` tân`ra femeie.
Andrew schi]` un zâmbet trist.
– Sunt multe lucruri pe care nu mi le spune Lezlie. Dar voi
a[tepta.
– Pân` la urm` se va \ndrepta spre tine, \l lini[ti aceasta.
Este o problem` de timp.
– R`bdarea nu a fost niciodat` una din virtu]ile mele,
m`rturisi el cu umor. Dar \nv`]...
Nu f`cea aluzie doar la suferin]ele pupilei sale. {i Lezlie \l
obligase s` se arate mai r`bd`tor decât crezuse vreodat` s`
fie!
– Câ[tig` teren, Andrew. La fiecare [edin]` v`d
deschizându-se mai mult.
Prin aceste cuvinte inten]iona s`-l \ncurajeze, dar avu \nc`
o dat` impresia c`-l r`nise. Cum ar fi putut b`nui c` Andrew
134 ANGELA ALEXIE

se temea de ziua \n care Merri \i va face confiden]e totale?

Deoarece era sigur c` feti]a \n]elesese \n bun` parte taina
familiei [i va sfâr[i prin a o dezv`lui.
– Ei bine, nu mai am decât s` m` \ntorc la munc`, declar`
Lezlie, cu pref`cut` dezinvoltur`.
– Mul]umesc \nc` o dat` pentru ceea ce ai f`cut pentru
Merri.
– Este foarte normal.
|n timp ce se \ndrepta spre Mustang, Lezlie sim]ea privirea
lui Andrew ap`sând asupra sa. Ca \n prima sear`, când \l l`sase
\n fa]` la "Galleria", acesta r`mase \ndelung nemi[cat, cu
mâinile \n adâncul buzunarelor, \nainte de a porni \ncet spre
portalul [colii.

***

A doua zi diminea]`, Lezlie fu trezit` de b`t`i puternice \n

u[a de la intrare. Nemul]umit` [i uimit`, arunc` p`tura,
\nfiorându-se de r`coarea matinal`. Ora nou`, citi pe pendul`,
singura zi \n care putea s` \ntârzie \n pat! Dac` era vorba
despre un comis-voiajor, \i va spune f`r` menajamente ceea ce
gândea! |[i \mbr`c` halatul [i bomb`ni printre din]i
lovindu-se cu degetele de la picioare de noptier`. Ajunse \n
LAS~-MI O {ANS~ 135

pas furios \n vestibul [i deschise u[a cu un gest brusc.

Mânia \i disp`ru imediat.
|n prag se afla Andrew, cu gura c`scat`. P`rul lui Lezlie se
rev`rsa \n bucle m`t`soase pe umeri [i capotul plu[at, din
catifea, \i contura \ncânt`tor silueta zvelt`.
– Am s`-]i vorbesc, \i declar` \n sfâr[it, adunându-[i cu
oarecare greutate ideile.
Intr` [i \nchise u[a.
– |]i a[tept explica]iile, Lezlie.
– Referitor la ce subiect? exclam` aceasta, uluit`.
– Referitor la ideea ta str`lucit` de a face vid \n camera lui
Merri. Tocmai aranjeaz` totul, sau aproape, \n cutii.
Toate acele lucruri pe care refuzase absolut s` le lase la
Denver!
Enervarea \i spori când Lezli zâmbi.
– Nu v`d ce te poate bucura aici. Mi-am l`sat nepoata
plângând! Mi-a spus doar c` tu ai sf`tuit-o.
– Calmeaz`-te pu]in, Andrew. |]i voi da câteva l`muriri, dar
nu \nainte de a face cafeaua.
Acesta o urm` \n buc`t`rie, izolat \ntr-o t`cere ostil`.
Când cafetiera fu plin`, tân`ra femeie umplu dou` ce[ti.
"Ce mod de a \ncepe weekendul"? se gândi.
Andrew se a[ez` cu rezerv`.
– Vei catadicsi s`-mi explici pân` la urm`?
136 ANGELA ALEXIE

– Este vorba despre o prim` etap` pentru Merri, Andrew.

O etap` capital`. Este foarte natural s` fie tulburat`.
Dar \ncearc` s` vezi obiectiv, pe termen lung: trebuie s` treac`
prin asta, pentru a le spune adio p`rin]ilor ei.
– Cum po]i s` afirmi asta?
Se ridic` \n picioare, \nc` prad` furiei. De când Merri
locuia cu el, n-o v`zuse niciodat` \ntr-o asemenea stare.
Se \ntoarse spre Lezlie [i se aplec` pentru a o privi drept \n
fa]`.
– Bine\n]eles, tu e[ti specialista. Dar formarea ta
universitar` are ni[te limite. Tr`ie[ti \n casa asta mare, goal`,
f`r` amintiri. |]i este u[or s` recomanzi ceva asem`n`tor
nepoatei mele. Dar o \mpingi spre nefericire!
Se \ndrept`, trecându-[i cu febrilitate mâna prin p`r.
– Cu siguran]`, am gre[it acceptând aceast` psihoterapie,
morm`i. L`udai progresele lui Merri, dar acum totul va fi cu
siguran]` pierdut. Poate e[ti o psiholog` priceput`, Lezlie, dar
ca femeie, \]i lipse[te experien]a. Toate acestea mi se par atât
de \ngrozitoare...
Lezlie \ncepu s` tremure, atins` \n adâncul fiin]ei sale de
criticile lui Andrew. {i o acuza de cruzime! Era sigur` c`
lucrase spre binele lui Merri. {tia mai bine decât oricine ce-i
trebuia.
Andrew o privi cu aten]ie [i o cut` de \ngrijorare \i br`zd`
fruntea.
LAS~-MI O {ANS~ 137

– Nu inten]ionam s` te jignesc, Lezlie...

– S` m` jigne[ti? repet` ea. Nu asta este problema, Andrew.
M` enervezi punând \nc` \n discu]ie competen]a mea.
|]i \nchipui c` le-a[ putea propune pacien]ilor ceva d`un`tor?
Crezi a[adar c` pentru Merri este de preferat s` continue s`
tr`iasc` \nconjurat` de acele relicve morbide?
Deoarece despre asta este vorba. {i permite-mi o remarc`:
dac` cineva este \n m`sur` s`-]i trateze nepoata, eu sunt aceea.
Vrei s`-]i spun de ce, Andrew? Vrei? Vino, \]i voi ar`ta...
P`r`si buc`t`ria \n pas furios, cu Andrew pe urmele ei,
stupefiat de acest acces de vehemen]`. P`trunzând \n birou,
observ` c` \nc`perea fusese pus` \n ordine [i c` fotografii
\nr`mate \mpodobeau [emineul [i câteva etajere.
Ele reprezentau un b`rbat [i un b`ie]el, evident râzând ferici]i.
Le studie câteva clipe \nainte de a descoperi un portret de
bebelu[ [i un altul al lui Lezlie, \mbr`]i[at` de acela[i
necunoscut.
– Vezi, Andrew, \ncepu Lezlie cu o voce tensionat`, \n]eleg
ceea ce simte Merri, pentru c` am tr`it o dram` similar`. So]ul [i
fiul meu s-au \necat, acum doi ani. N-am putut face nimic...
De mult timp nu descrisese \ngrozitorul accident. Vocea i
se frânse \ntr-un suspin, \n timp ce teama [i vinov`]ia o
cuprindeau din nou. |[i dori s` fug`, ca de atâtea ori mai
\nainte, pentru a-[i g`si refugiul \ntr-un loc utopic, \n care
trecutul s` n-o mai tortureze.
138 ANGELA ALEXIE

– Dumnezeule... gemu Andrew.

Str`b`tu distan]a care-i desp`r]ea [i puse mâinile pe umerii
\ncorda]i ai tinerei femei, str`b`tu]i de tres`riri.
– Iart`-m`, Lezlie. N-aveam idee...
Aceasta detesta s` inspire mila cuiva, [i mai ales a lui
Andrew.
– Nu te \nduio[a de soarta mea, Andrew. Pân` la urm` am
acceptat aceast` realitate. Am vrut s-o tratez pe Merri, pur [i
simplu din cauza experien]ei mele.
F`cu o pauz`, apoi relu` cu greutate:
– Trebuie s` fi pierdut tu \nsu]i pe cineva pentru a putea
\n]elege. Trebuie s`-]i fi v`zut via]a \ntreag` dat` peste cap \n
câteva clipe...
Lacrimile \i curgeau \mpotriva voin]ei sale [i Andrew o lu`
\n bra]e. Cu obrazul a[ezat pe p`rul ei, privea fotografiile.
Atâtea \ntreb`ri pe care i le provocase Lezlie, g`seau \n sfâr[it
explica]ie.... Iat` de unde provenea teama de orice rela]ie
intim`. Nu, nu sim]ea mil`. Ci \n]elegere pentru suferin]a sa,
pentru durerea profund` care o izolase astfel de dragoste.
|ntrevedea de asemenea imensa sa for]` interioar`; deoarece
acceptase la tratament o pacient` care trebuia s`-i re\nvie
permanent amintirea propriei pierderi. O strânse cu
\nfl`c`rare mângâindu-i p`rul lung [i murmurându-i cuvinte
lini[titoare.
LAS~-MI O {ANS~ 139

Lezlie se abandon` complet \ncuraj`rii pe care i-o oferea.

De mult timp nimeni n-o mai ]inuse astfel, cu tandre]e [i
\n]elegere! Singur`tatea pe care de obicei o nega o n`p`di ca
un val seismic [i se ag`]` de \nso]itorul s`u ca de un colac de
salvare. |n sfâr[it, suspinele se diminuar` [i Lezlie scoase un
oftat tremur`tor. Când ridic` spre Andrew fa]a sc`ldat` \n
lacrimi, acesta \i zâmbi cu blânde]e.
– Te sim]i mai bine?
Tân`ra femeie d`du din cap [i, f`r` s`-i lase timp s-o fac` ea
\ns`[i, Andrew \i [terse obrajii. Contemplând ochii mari
cenu[ii, \nc` str`lucitori, fu cuprins de o dorin]` ardent` de a
[terge prin orice mijloace acuza]iile sale dure.
Nemairezistând, se aplec` pentru a pune st`pânire pe buzele
tremur`toare ale lui Lezlie.
Incapabil` s` reziste, aceasta nici m`car nu \ncerc`.
Pleoapele se \nchiser` [i, brusc prad` unei nevoi ce ie[ea la
suprafa]` din adâncul s`u, \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului
lui Andrew, r`spunzându-i la s`rut cu pasiune egal`.
Senza]iile pe care acesta le trezea \n ea, nu sem`nau cu nimic
din ceea ce cunoscuse. Pentru Lezlie, sexualitatea fusese
\ntotdeauna o pl`cere \mp`rt`[it`, care \nt`rea dragostea.
Nu emo]ii puternice, nemaipomenite pe care le descoperea [i
care \i distrugeau orice voin]`. Nu-[i mai dorea decât un lucru:
s` se apropie mai mult, s`-i simt` atingerea pe piele, s` i se
d`ruie \n \ntregime...
140 ANGELA ALEXIE

Andrew \[i plimba mâinile de-a lungul trupului ei,

atr`gând-o mai aproape. |n elanul lor, deveniser` unul singur,
contopi]i \n c`utarea extazului. Tân`rul b`rbat \ndep`rt`
materialul moale al halatului, descoperind un um`r pe care-l
s`rut`. Lezlie nu protest` când \i scoase complet ve[mântul,
care alunec` pe jos. Doar c`ma[a de noapte diafan` mai
opunea un obstacol f`r` importan]` unirii lor...
– Andrew... [opti ea.
– Nu spune nimic.
Pentru a o \mpiedica mai bine, o s`rut` din nou,
ame]ind-o de emo]ie [i l`sând-o n`ucit` [i toropit` de
\mbr`]i[area sa.
Se preg`tea s` o ridice pentru a o duce \n camer` când o
str`lucire aurie \i atrase aten]ia. Trase de lan]ul fin \n inten]ia
de a-l scoate [i descoperi [ocat verigheta care atârna pe el.
Se \ndep`rt` brusc, cu bra]ele c`zute.
– Ce ai Andrew? murmur` tân`ra femeie.
– Auzindu-te vorbind, credeam c` ai pus cruce trecutului.
Dar nu este cazul...
– Ce vrei s` spui?
Acesta \i ar`t` inelul. Lezlie \l lu` \ntre degetele sub]iri,
apoi ridic` din nou privirea spre Andrew.
– L-am uitat. Dup` accident, nu m-a[ fi putut desp`r]i de
el. Dar oamenii pun atâtea \ntreb`ri, \ncât l-am pus s`-l port ca
pandativ.
LAS~-MI O {ANS~ 141

– {i-l p`strezi \nc`. Un simbol elocvent, Lezlie, sperasem c`

a venit clipa noastr`. M-am \n[elat. Poate gre[esc pentru c` m`
\nc`p`]ânez...
Scutur` din cap, vizibil tulburat.
– Evident, \]i iube[ti \nc` so]ul. Sau mai degrab`, amintirea
dragostei voastre.
– Michael [i fiul meu au reprezentat foarte mult pentru
mine.
– Fire[te. Dar nu pot face parte din viitor, nici m`car din
prezent. Apar]in trecutului, iar dac` am \nv`]at ceva \n via]`,
este c` nu se poate reveni asupra trecutului. Poate chiar s`
devin` o amenin]are pentru viitor. Dar tu ai f`cut mai r`u:
]i-ai \nchis via]a \ntr-un pustiu afectiv. Oare nu exist` un dic-
ton \n profesiunile de \ngrijire, "vindec`-te pe tine \nsu]i"?
}i se potrive[te. Nimeni nu te poate ajuta.
Cu aceste cuvinte nemiloase, p`r`si biroul [i ie[i din cas`.
Consternat`, Lezlie se pr`bu[i \ntr-un fotoliu.
– Credeam c` am reu[it, spuse cu voce tare.
Tremura, nu numai din cauza observa]iilor lui Andrew, ci
[i a dorin]ei nesatisf`cute pe care o sim]ea \nc`. |n fa]a
fotografiilor lui Michael [i ale lui Mike, fiul lor, fu din nou
cople[it` de \ndoieli. Oare Andrew avea dreptate? {i mama sa
vedea acela[i lucru? Se hr`nea cu amintirea unei iubiri?
|[i mas` tâmplele, sim]ind un \nceput de migren`.
Oare Andrew nu \n]elegea c`-i era team` s` iubeasc` [i s`
142 ANGELA ALEXIE

piard` din nou? Dac` o asemenea dram` ar trebui s` se mai

\ntâmple, era sigur` c` nu i-ar mai supravie]ui... nu a doua
oar`.
|n clipa \n care ie[ea de la du[, \ncepu s` sune telefonul.
R`spunse posomorât` [i vocea poc`it` a lui Andrew declar`:
– Lezlie, am proferat ni[te enormit`]i pe care n-ar fi trebuit
s` le spun niciodat`. {i am gre[it c` m-am \nfuriat astfel...
Dup` o ezitare, continu` pe un ton [i mai blând:
– Vorbe[te-mi despre Michael.
– Asta n-ar schimba nimic.
– Poate c` da. N-aveam dreptul s` te judec cum am
f`cut-o. Am crezut c` am pierdut \ncrederea ta. Dar suntem
prieteni [i sper chiar mai mult. Acum sunt \n stare s` te ascult.
Vrei s`-mi vorbe[ti despre Michael [i fiul vostru? repet`.
Lezlie reflect` câteva clipe, u[urat` c` nu mai era mânios.
Oare de unde s` \nceap`? F`r` s` reu[easc` s` se hot`rasc`,
\ncepu brusc s` povesteasc` la \ntâmplare. So]ul s`u [i cu ea
se cunoscuser` la universitate – ea \n anul al doilea la [tiin]e
umane, el \n penultimul an la drept. Se c`s`toriser` trei luni
mai târziu. Michael lucra cu program redus ca angajat \ntr-un
cabinet de avoca]i, dar veniturile erau insuficiente pentru
tân`rul cuplu, a[a c` Lezlie \[i lu` la rândul s`u o slujb`, \n
timp ce urma cursurile serale. Dup` un an, se n`scuse Michael
junior. P`stra cea mai minunat` amintire din ziua na[terii sale.
LAS~-MI O {ANS~ 143

La \nceput, le fusese greu s` fac` fa]` cheltuielilor. Dar \i

ajutase familia lui Lezlie [i \nvinser` ferici]i. Margaret se ocupa
de Mike, \n timp ce fiica sa se ducea la munc`. Atunci când
Michael reu[ise la examene, tân`ra femeie redeveni student`
cu program complet. Oare cum s` descrie anii care urmaser`,
uneori epuizan]i [i frustran]i, dar [i celelalte clipe fericite?
Cump`raser` o cas` veche la periferie, d`ruindu-i lui Mike
primul câine. Lezlie renovase locuin]a din temelie, pentru c`
mereu se distrugea o parte sau alta.
Când \n sfâr[it \[i lu` doctoratul, fiul lor avea cinci ani.
|n acea var`, dispunea pentru prima dat` de pu]in timp liber.
Când \ncepu anul [colar, c`utase un post de psiholog.
La sfatul lui Michael, \ncepuse \ntr-un centru de terapie
familial`, dar \i fuseser` suficiente câteva luni pentru a
constata c` o interesau mai mult problemele copiilor, decât
ale p`rin]ilor. Dup` ce \ncepuse o campanie de scrisori de
candidatur`, voise s` plece câteva zile \n concediu, profitând
de [omajul provizoriu.
P`stra \ntip`rite \n amintire rug`min]ile perseverente
pentru a-l convinge pe Michael, care pân` la urm` cedase.
Cât regreta \nc` [i ast`zi! Cu dou` cupluri, colegi de ai lui
Michael, \nso]i]i de so]ii, \nchiriaser` o caban` confortabil`
situat` pe malul unui lac. Escapada fusese idilic`, pân` \n
ultima zi. F`r` s` poat` spune de ce, lui Lezlie \i displ`cuse
ideea de a ie[i cu ambarca]iunea \n acea diminea]`.
144 ANGELA ALEXIE

Poate pentru c` era mai frig decât de obicei [i apa p`rea mai
agitat`. Dar Michael \i \nl`turase protestele printr-un gest.
Totul se petrecuse atât de repede! Mergeau cu toat` viteza,
\n ambarca]iunea u[oar`, biciui]i de vântul furtunii care se
anun]a, când fuseser` izbi]i de valul format de un alt vas mai
mare. Mike se afla lâng` Lezlie, [i \ntr-o clip` fu dezechilibrat
de [oc. Ea urlase [i Michael schimbase prompt direc]ia pentru
a se \ntoarce. La \nceput nu fusese prea nelini[tit`: b`ie]elul
purta o vest` de salvare. Dar crezu c` inima \i va \nceta s` mai
bat` când observase c`-l pierduse, Dumnezeu [tie cum.
|ncremenit` de groaz`, schimbase o scurt` privire cu so]ul
s`u, care se eliberase imediat de propria vest` pentru a s`ri [i
a-[i salva fiul. Probabil nu-i va mai vedea vii... Vru s` sar` [i ea,
dar fusese \mpiedicat`. Ceilal]i b`rba]i s`riser` \n ap` pentru
a-i c`uta pe Mike [i pe tat`l s`u, dar nu g`sir` nici o urm`.
Era imposibil, \nnebunitor, ireal... Lezlie r`m`sese la \nceput
prea ne\ncrez`toare pentru a-[i striga disperarea. Se a[teptase
ca \n orice clip` s`-i vad` pe Mike [i Michael ap`rând din
valurile \ntunecate. Orele care urmaser` fuseser` un lung
co[mar. Salvatorii chema]i de urgen]` nu avuseser` mai mult
succes.
Lezlie tu[i, cu gâtul uscat de suferin]`. Nu va uita niciodat`
nici cea mai mic` secund` din acea zi cumplit`.
Trupurile fuseser` aruncate pe un mal al lacului. Din spusele
anchetatorilor, capul lui Michael se lovise de ceva [i,
LAS~-MI O {ANS~ 145

incon[tient, se \necase f`r` s`-[i poat` ajuta copilul, care nu

[tia s` \noate. Calvarul era doar la \nceput!
Margaret Hall se \ns`rcinase cu organizarea funeraliilor, pe
care Lezlie le suportase datorit` tranchilizantelor care o
buim`ciser`. Dar \ntorcându-se acas`, \nconjurat` de urmele
familiei distruse, crezuse c` \nnebune[te de durere.
O revoltase atâta nedreptate, \[i repro[ase cu am`r`ciune c`
propusese aceast` vacan]`, \l condamnase chiar [i pe Michael
pentru c` voise s` ias` cu ambarca]iunea \n acea diminea]`.
C`zuse ore \ntregi \ntr-o profund` disperare, plânsese
ne\ncetat, sus]inut` din fericire de mama sa. Dup` ce se
\nc`p`]ânase s` \nfrunte singur` tragedia, recunoscuse \n cele
din urm` c` nu va reu[i. La psihoterapie \[i exprimase furia,
suferin]a, nesfâr[ita vinov`]ie care o chinuiau.
Timp de trei luni, [edin]ele zilnice fuseser` singura [i
ultima solu]ie salvatoare. Apoi, treptat, le redusese ritmul,
pân` când putuse accepta pierderea definitiv` a celor dou`
fiin]e pe care le iubise cel mai mult pe lume. Sim]indu-se mai
ra]ional`, acceptase postul de la Riverview. Munca o ajutase s`
nu se mai gândeasc`, s` nu mai analizeze un trecut atât de
dureros.
Andrew ascultase totul f`r` s` spun` o vorb`.
– Chiar nu era vina ta, declar` \n cele din urm`. A fost unul
dintre acele accidente imprevizibile, ca cel al lui Greg [i al
Meredithei. Nu se pot explica.
146 ANGELA ALEXIE

– Din nefericire, mult timp n-am fost \n stare s` m`

conving de asta. C`utam cu disperare un sens la ceea ce se
\ntâmplase [i n-am g`sit nici unul.
T`cu o clip`, \n timp ce ap`ru o nou` amintire.
– Nimeni nu \n]elegea cu adev`rat ce sim]eam. Pân` \ntr-o
zi, când \n sala de a[teptare de la psihanalist, am \ntâlnit o
femeie. Avea aproximativ patruzeci de ani [i trecea printr-un
divor] \ngrozitor: so]ul \i fugise \ntr-o noapte cu copiii, f`r` s`
lase adresa. A fost o cotitur` capital` pentru mine. Mi-am dat
brusc seama c` nu eram singura care tr`ia o dram`. Nu vei
putea avea o idee despre asta decât dac` ai fi fost tu \nsu]i
c`s`torit [i ai fi cunoscut acest gen de intimitate ani de zile...
– Am fost aproape, o dat`, m`rturisi Andrew. Dar n-a
mers...
– De ce?
– Greu de precizat un motiv anume. Momentul era, cu
siguran]`, prost ales. Uneori m` \ntreb ce s-ar fi \ntâmplat dac`
totu[i m` c`s`toream. Eram \mpreun` de aproape trei ani [i
m` gândeam serios la c`s`torie. Dar am primit ordinul de
\nrolare [i n-am mai considerat potrivit. Câteva s`pt`mâni de
lun` de miere, dup` care s` plec la r`zboi pentru un timp
nedeterminat, poate s` nu m` mai \ntorc niciodat`... Mi s-a
p`rut nedrept fa]` de ea.
Cât ar fi vrut Lezlie s`-i vad` fa]a!
– {i regre]i c` te-ai ab]inut s-o faci?
LAS~-MI O {ANS~ 147

– |ntr-un sens, da. S-a c`s`torit cu un altul. Ceea ce mi-a

lipsit cu adev`rat a fost s`-mi \ntemeiez o familie, s` am copii.
– Te-ai fi putut c`s`tori, dup` aceea.
– N-a[ fi f`cut decât s` \ncurc lucrurile, glumi Andrew.
Dar n-am \ntâlnit nici o femeie cu un spate ca al t`u.
– Cum? f`cu tân`ra femeie, descump`nit`.
– Nu [tiai? Am f`cut o fixa]ie pentru spate, mai ales pentru
unul care se arcuie[te \ntr-o curbur` atât de \ncânt`toare ca al
t`u.
– De unde [tii? ripost` Lezlie, str`duindu-se s` par`
serioas`. Când m-ai \ntâlnit, purtam un halat.
– Era evident, dup` modul \n care mergeai. Se \ntâmpl` s`
apreciez de asemenea picioarele lungi, frumoase, gleznele
elegante, nasul cârn [i ochii mari, cenu[ii.
– Ce spirit de observa]ie remarcabil! {i ai recunoscut toate
astea din prima zi?
– Evident. Era de-a dreptul \nsp`imânt`tor: idealul meu
feminin \narmat \n fa]` [i \ntr-o dispozi]ie atât de furioas`,
dac` \]i aminte[ti...
– |mi amintesc foarte bine.
– {i la mine, ce ]i-a pl`cut la prima vedere?
– N-am spus niciodat` c` mi-ai pl`cut!
– Dar sunt sigur de asta, \i replic` f`r` s` se fâstâceasc`.
|ntr-adev`r, Lezlie [tia sigur ce o atr`sese la Andrew:
impresia de for]`, prezen]a autoritar` pe care o degaja.
148 ANGELA ALEXIE

– Cred c` a fost siguran]a ta, o siguran]` aproape

egocentric`, declar`. Da, este bine spus.
– Egocentric`? Egocentric`? se indign` tân`rul b`rbat.
Nu vorbe[ti serios!
– Arogant`, dac` preferi.
– Bun, s` spunem o siguran]` pu]in exagerat`, morm`i
Andrew. Dar sper c` apoi ai v`zut c` te-ai \n[elat?
– Mmda...
Izbucnir` amândoi \n râs, apoi Andrew relu`:
– Sunt fericit de aceast` conversa]ie, Lezlie. Nu voiam s`
r`mânem la scena penibil` de diminea]`.
– Nici eu, Andrew.
– {i iart`-m` c` te-am trezit – de[i te-am g`sit fermec`toare.
Era gata s` uit motivul vizitei mele. Data viitoare, voi \ncerca
s` telefonez.
– Sper c` nu va mai exista o dat` viitoare! A[ fi incapabil`
s`-mi \ncep deseori zilele astfel.
Dup` ce mai flec`rir` un timp, \nchiser`. Cu inima u[oar`,
Lezlie \mbr`c` ni[te blugi [i un tricou. Cerul era prea albastru
pentru a se consacra treburilor casnice. Lu` telefonul [i form`
repede un num`r:
– Alo, mam`? \ncepu. Ce-ai spune s` mergem s` facem
ni[te cump`r`turi?
– Nu r`m`sesei \n urm` cu treburile din gospod`rie?
LAS~-MI O {ANS~ 149

– Ba da, dar vor a[tepta; doresc s` m` plimb prin pia]a de

vechituri.
– Ah... Credeam c` te gândeai la magazine adev`rate, nu la
acele rafturi pline de praf, se lament` Margaret.
– Haide, mam`! {i gustul t`u de aventur`?
– Bine, bine. Voi fi gata \ntr-o jum`tate de or`.
– Voi veni s` te iau.
Fredonând vesel`, Lezlie f`cu ni[te mici treburi pân` \n
clipa \n care plec`.
 Capitolul 7

Lâng` cartierele \ndep`rtate care \nconjurau Atlanta,

fuseser` amenajate \n ni[te vechi depozite, trei târguri mari de
vechituri. Se g`sea adunat aici un sortiment important de
antichit`]i din partea de sud a Americii. Lezlie putea petrece
ore \ntregi cotrob`ind prin m`rfurile variate. Astfel \[i adunase
cu r`bdare colec]ia de sticlu]e \nceput` cu ani \n urm`.
Mobilele vechi uitate \n pod, apoi redescoperite [i
restaurate, degajau un miros de praf [i vopsea cu cear` topit`.
Alte rafturi prezentau pahare vechi sau de cristal, oglinzi \n
rame lucrate cu minu]iozitate [i tablouri \n clarobscur.
Ansamblul exercita asupra tinerei femei o misterioas` putere
de fascina]ie.
Chiar [i Margaret fusese obligat` s` accepte c`-i pl`cea s`
scormoneasc` astfel, urmând-o pe Lezlie pe aleile aglomerate,
LAS~-MI O {ANS~ 151

admirând lucr`tura dantelelor \ng`lbenite. |n acela[i timp, \[i

observa discret fiica sesizând la ea o u[oar` schimbare a
dispozi]iei. Dac` intui]ia de mam` n-o \n[ela, Lezlie zâmbea
mai mult decât de obicei, obrajii \i p`reau mai colora]i [i ochii
mai scânteietori. Ceva... sau cineva, \i redase probabil bucuria
de a tr`i.
– Cum se simte noua ta pacient`? o \ntreb` cu un aer
degajat. |]i f`ceai atâtea griji pentru ea...
– Sunt foarte optimist`, declar` Lezlie cu \nsufle]ire.
Ast`zi tocmai a f`cut un progres decisiv.
– Ah? o \ncuraj` Margaret.
– Da, unchiul ei a venit la mine \n aceast` diminea]`.
|i propusesem ceva micu]ei [i era \nfuriat c` suferea foarte
mult, urându-mi ideea. Cred c`, acum, Andrew a \n]eles...
Margaret \[i lu` privirea de la bijuteriile de scen` pe care le
examina [i surprinse o expresie fericit` pe tr`s`turile lui
Lezlie. De obicei, refuza s` fie indiscret` [i dac` acest b`rbat,
Andrew, era cel care-i redase voio[ia fiicei sale, \n nici un caz
nu voia s` le compromit` rela]ia care se n`[tea. Pentru a-[i
potoli totu[i curiozitatea, se mul]umi s-o ia pe ocolite.
– Probabil asta i-a u[urat considerabil pe unchiul s`u [i pe
so]ia lui...
– Nu, nu este c`s`torit. Cel pu]in, feti]a n-a avut de
\nfruntat problema unei \nlocuitoare de mam`.
152 ANGELA ALEXIE

Absorbit` \n contemplarea unui dulap cu oglind` din

secolul trecut, Lezlie nu remarc` zâmbetul mul]umit al mamei
sale. Mângâie cu respect mahonul lustruit, lucrat cu dragoste.
– Dac` era dup` mine, mi-a[ fi mobilat toat` casa cu
antichit`]i, oft` tân`ra femeie.
– De ce nu? Pentru a \ncepe, ]i-a[ putea oferi câteva piese
frumoase, r`mase \n podul meu.
– Ca fotoliul cu picioare \n form` de gheare, pe care mi
l-ai dat? o tachin` Lezlie.
– Pe acela \l uitasem, accept` Margaret strâmbându-se.
– Michael ar fi preferat s`-l ui]i \nainte. Detesta scaunul
`sta! m`rturisi tân`ra femeie izbucnind \n râs. Avea impresia
c` se a[az` pe o gorgon`, spunea.
– Erau labe de leu, o corect` Margaret.
– Tu [i cu mine [tiam asta. Dar nimic pe lume nu l-ar fi
putut convinge pe Michael c` nu era vorba despre un monstru
din antichitate, re\ncarnat din gre[eal` sub form` de mobil`!
Fu scuturat` de un nou val de râs.
– {i vaza trimis` de m`tu[a Louise, cadou de nunt`! Cea cu
dragoni negri...
Margaret pufni [i ea \n râs.
– Ce s-a \ntâmplat cu ea?
– Este \n pivni]`, \n cutia de la \nceput.
Recapitular` astfel, amuzându-se ca ni[te liceene, \ntreaga
list` cu groz`viile de-abia despachetate [i imediat \mpachetate
LAS~-MI O {ANS~ 153

la loc. Cele patru surori ale Margaretei, din care dou` erau
mari c`l`toare, nu ratau s`-i trimit` nepoatei iubite cadourile
cele mai tr`snite [i uneori resping`toare.
Lezlie \[i antren` mama spre o alt` pr`v`lie. |n casa \n care
tr`ise cu so]ul s`u, gustul acestuia o \mpiedicase s`
achizi]ioneze mobilier vechi. Iar acum, i se p`rea inutil s`
schimbe un mobilier \n stare excelent`. Dar poate \ntr-o zi...
Z`ri pe o etajer` aliniate câteva sticlu]e. Le studie cu aten]ie
pe fiecare, pe rând. Dou` erau cr`pate, una ciobit`. Ultima era
de ametist, foarte asem`n`toare uneia din cele care-i
\mpodobeau deja buc`t`ria.
– Sunt frumoase, nu-i a[a? coment` cu amabilitate
negustorul. Dar din ce \n ce mai greu de g`sit [i deseori
stricate.
– |ntr-adev`r...
Brusc, aten]ia \i fu atras` de un corp de iluminat original.
Remarcându-i privirea intrigat`, proprietarul \l desprinse
pentru a i-l ar`ta.
– Este o pies` rar`. O lamp` cu petrol, la origine, dar
transformat` cu pricepere pentru curentul electric.
Arama era \nnegrit`, dar o parte a piciorului, din ametist,
sclipea sub abajurul din m`tase brodat` cu flori minuscule.
|n camera sa, se gândi Lezlie, un asemenea ornament ar
ad`uga o perfect` pat` de culoare. {i astfel va \ncepe
decorarea cu piese vechi...
154 ANGELA ALEXIE

|n timp ce scria cecul, anticarul discuta pe un ton coborât:

– Dac` v` intereseaz` micile flacoane, ar trebui s` vizita]i
un magazin la Roswell, pe strada 19. De altfel, de acolo am
cump`rat aceast` lamp`.
– Excelent` idee, aprob` Margaret, care li se al`turase.
Dup` aceea, am putea mânca de prânz.
Lezlie \i adres` un zâmbet vesel.
– Oare nu te-ai plictisit de toate aceste vechituri?
Mama sa d`du din umeri cu non[alan]`.
– De o or` de când scormonim prin praf, am avut timp s`
m` obi[nuiesc...
Ziua era c`lduroas` [i pe strada 19 circula]ia era
aglomerat`, dar fluid`. Lezlie se mir` de numeroasele
construc]ii noi, imobile de apartamente sau birouri, magazine
[i restaurante se construiser` cu o vitez` pe care n-ai fi
crezut-o posibil`. Pe unul dintre [antiere, un panou mare \i
atrase privirea: "Bradinton Construction" era desenat cu litere
mari ro[ii. Observ` Porcheul lui Andrew, parcat lâng` un
camion.
– Ce este? \ntreb` Margaret, curioas`.
– Oh, nimic. Pur [i simplu peisajul s-a transformat atât de
repede, este de necrezut.
Dar \[i sim]i inima b`tând mai repede. Gândul c` Andrew
era acolo, atât de aproape, o tulbur` ciudat. Oare ce f`cea \n
acea clip`? Trebui s` opreasc` la stop [i profit` de asta pentru
LAS~-MI O {ANS~ 155

a studia grupul de cl`diri neterminate. Soarele care o orbea

nu-i permitea o vedere mai clar`. Dar materialul u[or folosit,
cum era c`r`mida ro[ie, o mir`. {i-ar fi imaginat c` realiza [i el
la rândul s`u turnuri moderne din sticl` [i beton.
Hot`rât lucru, avea tendin]a s`-l judece gre[it pe acest b`rbat!
Andrew se afla la etajul al treilea al cl`dirii. {eful de echip`
plecase s` caute ni[te documente \n rulota \ntreprinderii.
A[teptând, Andrew se rezem` cu spatele de o grind` sub]ire
de o]el, pentru a-[i aprinde o ]igar` [i privea alene strada din
Roswell. F`r` s` vrea, gândurile care-i r`t`ceau reveneau f`r`
\ncetare la imaginea unei femei tinere fermec`toare, cu un
superb p`r ro[cat.
Se felicit` c` o sunase, dup` ce plecase furios – ce reac]ie
copil`reasc`! Dar fusese atât de dezorientat... Totu[i, ar fi
trebuit s` presupun` c` o femeie atât de \ncânt`toare fusese
deja \ndr`gostit`, probabil c`s`torit`. Dar respingerea, totala
lips` de interes pe care i-o opunea, \l obsedaser` \n asemenea
m`sur` \ncât nu se gândise la cauza lor. Totu[i, cuno[tea bine
acest gen de \nchidere \n sine. La \ntoarcerea lui din Vietnam,
cu zece ani mai \nainte, adoptase o atitudine similar`.
R`zboiul [i captivitatea fuseser` deja \ngrozitoare, dar ceea
ce-l a[teptase \n ]ar` se dovedise probabil mai r`v`[itor.
|i trebuise mult timp, foarte mult timp pentru a accepta
realitatea irevocabil`: \n absen]a sa, fratele se c`s`torise cu cea
pe care o iubise.
156 ANGELA ALEXIE

Când \n sfâr[it mândria r`nit` se vindecase, putuse \n]elege

de ce ac]ionaser` astfel.
Andrew constatase c` un mare num`r de evenimente din
via]`, nu au nici un sens. Unii numeau asta fatalitate sau
noroc, dar pentru el, asta era doar natura condi]iei umane.
Acest gen de filozofie \i permisese s` dep`[easc` toate
obstacolele – asta incluzând tragedia \ngrozitoare [i vinov`]ia
pe care o provoca, servind doar la sporirea suferin]ei celui
care o purta. Din propria experien]`, \i afirmase lui Lezlie c`
trecutul poate ipoteca viitorul...
Trase din ]igar` [i sufl` un nor de fum, privind distrat
ma[inile. Aten]ia \i fu atras` de un Mustang alb [i v`zu
str`lucind \n soare p`rul ca o vâlv`taie al [oferi]ei. Un zâmbet
i se zugr`vi pe fa]` [i arunc` ]igara.
Nu se punea problema s` lase la \ntâmplase rela]ia cu
Lezlie; miza era prea important`. Aceasta f`cea s` vibreze \n el
o coard` pe care n-o atinsese nici o femeie. Era atât de
deosebit`! Poate marcat` de via]`, dar \nzestrat` cu o
formidabil` for]` interioar`. Iar el credea c` [tia ce-i putea
vindeca inima chinuit`... amândou` inimile lor.
Stopul se f`cu verde [i automobilul demar` pentru a
disp`rea curând din vederea sa. Andrew r`mase totu[i
absorbit \n gânduri. Nu auzi când se \ntorcea Mac, cu un sul
de planuri \n mân`.
LAS~-MI O {ANS~ 157

James MacClaine, pentru to]i Mac, era un b`rbat sub]irel,

cu o fire lini[tit`. |ntre patruzeci [i cincizeci de ani, fa]a \i era
t`b`cit` de intemperiile la care-l supuseser` meseria.
Lucra pentru Andrew \nc` de la \nfiin]area "Bradinton
Construction" [i din zidar devenise [ef de echip`, ca rezultat
al \ndelungatei experien]e \n construc]ii. Pentru cea mai mic`
problem`, te adresai lui Mac pentru a g`si o solu]ie. Dar \n
ciuda r`bd`rii legendare, \ncepuse s` se irite de distrac]ia pe
care o manifesta patronul, \n ultimul timp.
– Nu [tiu ce-i cu dumneata acum, patroane, bomb`ni
\ntinzându-i documentele. Erau pe birou ca de obicei.
– Mul]umesc, Mac.
Andrew desf`[ur` foile [i le a[ez` pe masa improvizat`, o
scândur` furniruit`, pus` pe dou` capre. Propti buc`]i de
lemn pe fiecare col], pentru a le men]ine plate, apoi studie
indica]iile arhitectului referitoare la pere]ii interiori ai etajului
al doilea.
– Am verificat deja cifrele, observ` Mac, ursuz.
– Nu m` \ndoiesc, \l asigur` Andrew absent.
– |n acest caz, de ce o refaci?
– Ai dreptate, este inutil, fu de acord tân`rul b`rbat,
\ndreptându-se.
Mac nu-[i putu st`pâni un zâmbet, care-i adânci toate
ridurile de expresie.
158 ANGELA ALEXIE

– Asta nu ]i se potrive[te, e[ti probabil obosit. Dac` ai pleca

pentru câteva zile pe malul m`rii?
– Acum nu este posibil. Poate când acest proiect va fi mai
avansat.
– Ai r`spuns acela[i lucru la ultimele dou`, \i repro[` Mac.
Nu po]i continua \n ritmul `sta, patroane. Cinci [antiere
\ntr-un an, f`r` s`-l num`r pe cel de la Denver! Chiar [i eu, am
nevoie de vacan]`.
|[i \nfund` pumnii \n buzunarele blugilor presp`la]i.
– Am putea merge s` bem o bere, sau chiar dou`... ca pe
timpurile vechi, bune.
Evident, aceast` propunere \l atrase. Membrii echipei de
construc]ii se schimbaser` de-a lungul anilor. Mac era
singurul vechi. De câte ori el [i Andrew se relaxaser` la o cafea
cu oamenii! Dar \n ultimul an, fuseser` atâtea de f`cut \ncât
obiceiul se pierduse, spre marele regret al [efului de echip`.
– Oare ce a[tept`m? declar` brusc Andrew, rulând
planurile. Spune-mi, ce face Bonnie Jean?
– O [tii, replic` Mac, \ncântat. Zgrip]uroaica aceasta este
mai imprevizibil` decât meteorologia! Un singur lucru nu s-a
schimbat la ea: limba ascu]it`.
Cei doi b`rba]i coborâr` scara cl`dirii \n construc]ie.
– Este mult timp de când sunte]i c`s`tori]i, nu?
– Dintotdeauna, se lament` Mac.
LAS~-MI O {ANS~ 159

Andrew izbucni \ntr-un hohot de râs sincer. Era suficient

s-o \ntâlne[ti pe Bonnie Jean, pentru a sim]i fa]` de ea o
simpatie imediat`. Inima sa mare f`cea s` se uite repede
schimb`rile de dispozi]ie, dar era renumit` pentru
observa]iile sfichinuitoare de care nu sc`pa nimeni. Andrew le
sim]ise el \nsu[i, \ntr-o sear` \n care \[i adusese angajatul \n
sânul familiei, u[or afumat.
– Poate \mi vei putea povesti ce te fr`mânt` astfel? suger`
Mac. O poveste cu o femeie, pun pariu.
– Sau mai degrab` povestea unei femei, accept` Andrew,
gânditor.
– Probabil nu este obi[nuit`, de te tulbur` a[a.
– Extraordinar`, da. Acesta este cuvântul.
Mac sui \n camion [i se \n]eleser` s` se \ntâlneasc` la "La
Jake", un bar mic, situat la câteva sute de metri de acolo.
Andrew d`du Porcheul \napoi pentru a p`r`si [antierul,
\ntrebându-se oare unde mergea Lezlie.

***

Magazinul pe care-l c`uta tân`ra femeie, "Lorilei's

Emporium", era de fapt o vast` locuin]` \n stil victorian
superb restaurat`, a c`rei voca]ie comercial` nu era semnalat`
160 ANGELA ALEXIE

decât de o mic` firm` pictat` de mân`. Când \mpinse u[a,

r`sun` un clopo]el. Lumea \n care p`trunse p`rea c` d`duse
timpul \napoi: antichit`]i \ntre]inute cu dragoste erau a[ezate
admirabil, ca \ntr-o cas` [i nu puse la \ntâmplare \n
talme[-balme[ul atât de obi[nuit \n asemenea magazine.
– Este cineva aici? strig` Margaret.
O voce le r`spunse de la etaj:
– Bun` ziua! Plimba]i-v` \n voie, \ntr-un minut sunt a
dumneavoastr`.
Dup` prima \nc`pere mobilat` \n stil pur victorian,
descoperir` c` fiecare oferea decorul unei epoci diferite.
Buc`t`ria \n pin rustic, era \mpodobit` cu obiecte de art`
primitiv`, sufrageria sem`na celei a unui castel englezesc cu
mobilierul din nuc masiv. Dou` dormitoare contrastau prin
genul lor, primul din stejar, dar pentru al doilea Lezlie sim]i o
dragoste la prima vedere: un pat din mahon cu baldachin
acoperit cu dantel` veche; \n lemnul barelor verticale erau
gravate motive care se reg`seau pe comod`, pe scrin [i pe
m`su]a de toalet` care completau garnitura.
– Am fost bine informate, coment` \ncet Margaret.
Locul acesta este o adev`rat` pe[ter` a lui Ali Baba. Iar camera
aceasta! O minune!
Lezlie cercet` interiorul unei vitrine; printre piesele
expuse descoperi o colec]ie de sticlu]e \ncânt`toare din care
una ro[u-carmin, culoare pe care nu o avea. Se opri de
LAS~-MI O {ANS~ 161

asemenea la dou` vaze minuscule, de circa zece centimetri

\n`l]ime; buchetele pictate cu migal` pe fiecare dintre ele erau
\ncânt`toare. Cele trei flacoane o cuceriser` [i le luase cu ea
spre cas`, când o opri un vitraliu a[ezat \n fa]a unei ferestre.
Motivul central reprezenta un licorn alb [i, f`r` s` [tie de ce,
\l ad`ug` la cump`r`turi.
– Proprietara acestui magazin are un gust inegalabil,
remarc` Lezlie.
Margaret \ncuviin]` [i o voce \n spatele lor le f`cu s`
tresar`:
– Mul]umesc...
Anticara era mult mai tân`r` decât se a[teptaser`. P`rul ca
abanosul era \nnodat \ntr-un fular de culoarea turcoazei [i
purta o fust` ]`r`neasc` lung`, care-i dansa \n jurul pulpelor.
Le zâmbi cu amabilitate.
– Lorilei Sandler, la dispozi]ia dumneavoastr`. Pot s` v`
ajut?
Suspicioas`, Lezlie o cercet` câteva clipe pe tân`ra femeie.
|i era greu s-o recunoasc`, f`r` machiajul excesiv [i hainele la
mod`, cum o cunoscuse ca student`.
– Lori? f`cu, ezitând.
– Ah, la naiba! Nu v`d nimic f`r` ochelari, se lament`
Lorilei, punându-i pe nas. Lezlie! exclam`. Este de necrezut!
– Era gata s` nu te recunosc.
162 ANGELA ALEXIE

– M-am schimbat mult, admise Lori. Dar am r`mas mioap`,

altfel ]i-a[ fi s`rit imediat de gât. Tu e[ti la fel, cu excep]ia
cocului.
F`cuser` \mpreun` studiile la liceu. Dup` c`s`toria lui
Lezlie, cum se \ntâmpl` frecvent, \ntâlnirile lor se r`riser`,
pân` când \ncetaser` complet.
– }i-o aminte[ti pe mama, Lori?
– Bine\n]eles. Ce face]i doamn` Hall?
– Foarte bine, Lori. Ai creat un loc superb.
– A fost ambi]ia mea, m`rturisi aceasta, ar`tându-se
\ncântat` de compliment.
– Pe ce cale ai ajuns aici? o \ntreb` Lezlie. Dup` ultimele
ve[ti, \]i preg`teai licen]a \n antropologie.
– Diplom` cu totul inutilizabil`, doar dac` vreau s` fiu
cercet`tor sau profesor, ceea ce nu este cazul meu. Când dup`
moartea bunicii mi-a revenit aceast` cas`, am \ncercat s` fac
ceva cu ea.
– A[adar, tu e[ti proprietara?
– Eu [i banca, ironiz` Lori. A trebuit s` fac cheltuieli
enorme pentru a o restaura.
– Am o idee! exclam` Lezlie. Dac` ai veni s` prânze[ti cu noi?
– Ar fi minunat, dar nu am pe nimeni care s` p`zeasc`
magazinul, refuz` tân`ra femeie cu regret. Poate alt` dat`.
Ei bine, i-am z`rit pe Michael [i pe b`ie]elul t`u la
supermarket. Este mult timp de atunci...
LAS~-MI O {ANS~ 163

Lezlie schi]` un zâmbet silit, dar spuse mai u[or decât crezuse:
– Trebuie s` fi fost \nainte de accident... I-am pierdut, pe
amândoi.
Lori deschise gura, \mpietrit`.
– {i tu? relu` Lezlie. Te-ai c`s`torit?
– Aproape, \n trecut, m`rturisi Lori cu o min` comic`.
Credeam c` am g`sit marea dragoste. Apoi am descoperit
\ntr-o zi c` \n timp ce eu m` aplecam asupra evolu]iei omului,
el se consacra anatomiei femeii... M-am bucurat doar c` am
descoperit asta \nainte de c`s`torie. Este p`cat s` se \ngroa[e
rândurile celor divor]a]i! Poate mai târziu... Acum, meseria m`
mul]ume[te pe deplin. Tu, ce faci?
Lezlie \i descrise pe scurt munca sa cu copiii, bucuria pe
care o g`sea \n asta. Prietena sa d`du din cap cu \n]elegere.
– Sunt opt ani de când nu ne-am v`zut, Lezlie.
Se s`rutar` [i Lori le recomand` un restaurant la câ]iva
kilometri de acolo "Garden Tree".

***

Terasa era invadat` de oameni tineri care profitau de razele

soarelui. Lezlie [i mama sa se a[ezar` la umbra unei umbrele
de soare verde cu alb [i comandar` salate [i cei cu ghea]`.
164 ANGELA ALEXIE

– Lori pare foarte fericit`, observ` Lezlie gânditoare.

– O merit`, este fermec`toare. {i, judecând dup` magazin,
se pricepe \n materie de antichit`]i, \nt`ri Margaret.
– N-a f`cut niciodat` lucrurile pe jum`tate. Sunt sigur` c`
va reu[i. Dar via]a este atât de ciudat`! Mi-am imaginat-o
\ntotdeauna \n rolul de so]ie perfect`, mam` a unei familii
numeroase. Oare poate fi cu adev`rat mul]umit`?
– A[a pare. Dar, tu e[ti? Am remarcat c` l-ai amintit ast`zi
pe Michael mai mult decât \n doi ani de la accident.
– Acum, m` gândesc mult la trecut.
– Pentru un motiv special?
– |mi pun \ntreb`ri... Mam`, te-ai gândit vreodat` s` te
rec`s`tore[ti, dup` ce a murit tata?
Margaret nu-[i ascunse surpriza pe care i-o pricinui aceast`
\ntrebare.
– Am dorit uneori s` am o companie. Dar mi-a revenit
\ntotdeauna \n minte imaginea tat`lui t`u. Dac` eram mai
tân`r`, probabil asta n-ar fi \nsemnat mare lucru. C`snicia mea
a durat treizeci [i cinci de ani, nu \ntotdeauna perfect`, dar pe
ansamblu fericit`.
Un zâmbet mali]ios \i lumin` tr`s`turile, \ntinderindu-le
considerabil.
– |n c`l`toriile mele, \ntâlnesc mul]i oameni interesan]i.
Dac` mi-ar pl`cea cu adev`rat un alt b`rbat...
– Ce-ai face?
LAS~-MI O {ANS~ 165

– A[ analiza dac` rela]ia poate avea ni[te baze solide [i dac`

aceast` perspectiv` m` atrage suficient pentru a investi \n ea
atâta energie.
– }i se \ntâmpl` oare s` te sim]i singur`?
Dup` moartea domnului Hall, Lezlie petrecuse foarte mult
timp al`turi de mama sa. Dar acum \[i d`dea seama c` nu se
fr`mântase niciodat` s`-i cunoasc` sentimentele, prea
absorbit` \n acea perioad` de propria familie.
– Uneori te po]i sim]i singur` chiar \ntr-un cuplu, observ`
Margaret pe un ton lini[tit. Unul dintre parteneri poate fi prea
ocupat, sau preocupat. Este o singur`tate aparte, totu[i po]i
conta pe cel`lalt \n caz de nevoie. Dar pentru a-]i r`spunde,
am sim]it probabil acela[i lucru ca tine, când l-ai pierdut pe
Michael. La tine a fost mai r`u, din cauza lui Mike...
|i zâmbi fiicei sale cu blând` compasiune.
– Iar eu am avut timp s` profit de via]a noastr` \n comun.
|n timp ce pentru tine a fost atât de scurt...
Lezlie contempla cu uimire privirea cald` a Margaretei.
– Cum ai ghicit c` sim]eam toate astea?
– E[ti propria mea reac]ie. Ai avut câ]iva ani cu Michael, ar
fi trebuit s` ai decenii... Am fost surprins` s` te aud vorbind
\ntr-un mod atât de calm cu Lori.
– A devenit mai u[or, m`rturisi Lezlie. Pot s`-]i pun o
ultim` \ntrebare?
Margaret d`du din cap [i ea \ncepu:
166 ANGELA ALEXIE

– Ai avut vreodat` impresia c` tr`dezi amintirea tatii, dac`

ai porni al`turi de un altul?
– Sincer, asta nu m` preocup`. De ce, te temi oare s` nu
comi]i o infidelitate fa]` de Michael, iubind pe altcineva?
– Nu sunt sigur`... Am \ntâlnit un b`rbat, mam`. M` atrage
foarte mult [i este o fiin]` deosebit`. M` simt tulburat` cum
nu mi s-a \ntâmplat niciodat` de la Michael. Dar la simpla idee
de a suferi din nou atât de mult, sunt paralizat`.
– Draga mea, nu-]i po]i \nchide inima, de team` de a fi
r`nit`. Dar nu te gr`bi. D`-]i timp s`-l cuno[ti; s` te sim]i \n
largul t`u cu el.
– Oricum, situa]ia este destul de complicat` acum, admise
Lezlie. Este ruda unei paciente [i orice rela]ie \ntre noi ar
putea avea consecin]e asupra terapiei copilei.
– Totul depinde de modul \n care v` comporta]i.
Atâta timp cât acorda]i prioritate interesului micu]ei, totul se
va \ncheia favorabil.
– Vezi \ntotdeauna lucrurile cu atâta calm, mam`! Tu ar fi
trebuit s` fii psiholog`.
– Pentru nimic \n lume! exclam` Margaret. Spui c` \l
consideri pe acest b`rbat excep]ional? Dar tu \ns`]i e[ti
excep]ional`. Sunt mândr` de tine [i de ceea ce ai reu[it.
– Mul]umesc, mam`, articul` tân`ra femeie, cu un nod \n
gât de emo]ie.
Margaret \i zâmbi cu tandre]e.
LAS~-MI O {ANS~ 167

– De ce nu se gr`be[te chelnerul? se lament` comic.

Mor de foame.
Vorbi apoi despre locurile pe care spera s` le viziteze \n
timpul sezonului estival. Restul timpului se desf`[ur` \n
evocarea vacan]elor petrecute odinioar` \n familie. Apoi Lezlie
\[i conduse mama acas` [i se desp`r]ir`, \ncântate de aceast`
zi petrecut` \mpreun`.

***

|ntoars` acas`, Lezlie l`s` cump`r`turile [i contact` imediat

serviciul de abona]i absen]i. I se comunicar` mai multe
mesaje, dintre care unul venea de la Merri. Form` imediat
num`rul lui Andrew [i feti]a r`spunse \nc` de la prima
sonerie.
– Merri, aici Lezlie Garrett.
– Bun` ziua, Lezlie... Ast`zi mi-am aranjat camera, o anun]`
dup` o t`cere.
– Da, unchiul t`u mi-a f`cut o vizit` de diminea]` \n
leg`tur` cu acest subiect. Totul a mers bine?
– A[a cred, dar este straniu complet goal`. Mi-ar fi pl`cut
s` vii s-o vezi.
– Disear`?
168 ANGELA ALEXIE

– Poate este prea târziu...

Cererea o surprinse pe Lezlie, dar se str`dui s`-[i mascheze
reticen]a.
– Nu chiar, dar l-ar putea deranja pe unchiul t`u?
– Nu este aici, \nc` lucreaz`. Nu vei r`mâne mult timp,
insist` feti]a.
Merri avea nevoie s` fie lini[tit` [i felicitat` pentru efortul
s`u, se gândi Lezlie. Ar fi fost mai bine pentru ea s` ob]in`
aceast` sus]inere de la Andrew, dar principalul era s-o
primeasc`, indiferent de surs`.
– Voi fi acolo \ntr-un sfert de or`.
– Grozav! se bucur` feti]a.
|n clipa când s` ias` pe u[`, Lezlie se gândi la impresia de
gol pe care o sim]ea Merri \n camera sa. Cu un zâmbet pe
buze, desf`cu pachetele pentru a g`si vitraliul cu licorn.
Când ajunse, Merri o a[tepta \n prag. Alerg` spre ma[in`,
mai vesel` ca la telefon.
– Nu ]i-au trebuit decât zece minute! constat`. "Mai mult
decât punctual`", ar spune profesorul meu de matematic`.
– Te sim]i bine, \n clas`?
– Da. Nu mai este decât o s`pt`mân` pân` la vacan]a
mare... Unchiul Andrew mi-a propus s` plec \n tab`r`, \i
explic`, \n timp ce o conducea \n cas`. Va fi [i Jill acolo.
Se poate face nata]ie, c`l`rie [i plimb`ri lungi.
– Este tentant, coment` Lezlie.
 gianninajollys

LAS~-MI O {ANS~ 169

– Da, mai ales plimb`rile pe jos.

Deschise u[a camerei sale [i Lezlie intr`. Nu se putea vorbi
de o schimbare, ci mai degrab` de o transformare radical`.
Tot talme[ul-balme[ul disp`ruse, etajerele erau \nc`rcate pe
jum`tate, câteva juc`rii din plu[ r`mase st`teau pe un fotoliu
mic, \n col]ul \nc`perii. Doar trei fotografii mai erau expuse,
dintre care cea care-l reprezenta pe Greg [i pe Andrew copii.
– Ce diferen]`, Merri! aprob` Lezlie. Totul este curat [i
luminos!
– Doamna Cates a spus acela[i lucru. Urc` \n pod cutiile.
Privi \n jur, oftând. Lezlie deschise po[eta [i scoase de
acolo micul vitraliu.
– F`când cump`r`turi, ast`zi, am luat ceva ce se va potrivi
bine la fereastra ta.
– Ce frumos este...
Merri lu` cadoul cu aten]ie [i se duse s`-l priveasc` \n fa]a
geamului. Razele soarelui filtrate prin sticla colorat`,
proiectau un mozaic roz pe parchet. Datorit` ventuzei cu care
era prev`zut \n acest scop, \l fix` cu grij`, se d`du \napoi
pentru a contempla ansamblul [i se arunc` \n bra]ele lui
Lezlie.
– Mul]umesc. Mul]umesc mult.
– |l meritai, o asigur` \ncet Lezlie.
– Ce merita?
170 ANGELA ALEXIE

Andrew tocmai p`trunsese \n camer` [i r`mase \n loc,

stupefiat.
– Bun` treab`, Merri, admir` tân`rul b`rbat.
– Uite ce mi-a adus Lezlie, se l`ud` feti]a ar`tând licornul.
– |ncânt`tor, o compliment`, \ntorcându-se spre tân`ra
femeie. Ce inspira]ie bun` te-a \ndemnat s` vii?
– Eu am chemat-o, m`rturisi timid Merri.
– Ai o zi foarte \nc`rcat` din cauza noastr`, observ`
Andrew, jenat. Sper c` nu ne por]i pic`?
Lezlie zâmbi pentru a o calma pe Merri, vizibil \ngrijorat`.
– Pentru nimic \n lume.
– Destinul continu` s` ne reuneasc`, remarc` tân`rul
b`rbat. Te-am z`rit la prânz pe drumul spre Roswell. Dac` a[
fi [tiut c` treceai pe acolo, te-a[ fi invitat s` vizitezi [antierul.
Privirea \i devenise intens`, aproape inchizitoare.
– Nu erai la stop?
Fu rândul lui Lezlie s` se simt` stânjenit`. A[adar, o v`zuse!
– Este un ansamblu foarte important, \l felicit`, pentru a-[i
ascunde tulburarea. Din câte imobile se compune \n total?
– Cinci, r`spunse Andrew \n mod reflex. Dar pentru c` e[ti
aici, de ce nu r`mâi cu noi la cin`?
– Ah, da! \nt`ri Merri cu entuziasm. Te rog, Lezlie...
– Nu vreau s` m` impun...
– Ar fi o mare pl`cere pentru noi, o asigur` Andrew. Va fi
suficient s` punem un tacâm \n plus.
LAS~-MI O {ANS~ 171

Haide, Lezlie, las`-te \nduplecat`.

|n fa]a unei invita]ii atât de c`lduroase, nu-i veni \n minte
nici o scuz`. {i mai ales, admise, nu dorea deloc s` se \ntoarc`
s` m`nânce singur`. Gândul acesta nu-i pl`cu câtu[i de pu]in;
\n ultimii doi ani se acomodase atât de bine cu singur`tatea.
Totul se schimbase prea repede, prea repede pentru acest
moment...
– Accept cu pl`cere, declar` simplu.
– O voi anun]a pe doamna Cates, spuse Merri disp`rând.
Andrew \naint` spre tân`ra femeie, privind-o tandru \n
timp ce-i mângâia u[or p`rul. Un zâmbet cu o nuan]` de
triste]e \i curb` buzele.
– Oare ce vom face, Lezlie, când Merri \[i va dep`[i
problemele? A progresat deja atât de mult...
– Mai are drum lung de parcurs.
– Desigur, dar va veni ziua \n care nu vom mai avea
pretextul tratamentului ei, pentru a ne vedea. |n ceea ce m`
prive[te, [tiu ce voi vrea \n acea clip`. Dar tu?
– Eu nu sunt sigur`, m`rturisi aceasta. La ora actual` m`
str`duiesc mai ales s`-mi clarific gândurile, s` \n]eleg ce mi se
\ntâmpl`...
– Ne afl`m \n acela[i punct, recunoscu Andrew.
Izbucni \n râs [i buna sa dispozi]ie amelior` tensiunea care
domnea \ntre ei. Lezlie \ncepu [i ea s` râd`, iar tân`rul b`rbat
\i \nconjur` prietene[te umerii cu un bra].
172 ANGELA ALEXIE

– Ce gazd` nepriceput` sunt! Te pisez cu \ntreb`ri, \n loc

s` te ame]esc cu vin...
|i adres` o privire comic de senzual`, pentru a-[i \nso]i
aluzia.
– A[ prefera o bere, replic` Lezlie deta[at`.
– Nu vorbe[ti serios? se formaliz` el.
Tân`ra femeie ridic` din umeri.
– Cu cât te descop`r mai mult, cu atât mai mult m`
surprinzi. Bere! N-am pomenit a[a ceva! O femeie tân`r`,
\ncânt`toare, atât de rafinat`, catadicse[te s` duc` la buze o
asemenea b`utur`!
O conduse pe culoar.
– Buzele r`mânându-i foarte frumoase, ad`ug`.
– Dac` te [ocheaz` \n asemenea m`sur`, voi bea vin,
ripost` Lezlie. Orice, mai degrab` decât s`-]i ofensez
sensibilitatea masculin`!
– Imposibil! o asigur` Andrew. Pur [i simplu, când i-ai
propus lui Jim o bere, nu mi-am imaginat nici o clip` c` o
cump`rasei pentru tine \ns`]i. Oare când vei \nceta s` m`
uime[ti?
Tân`ra femeie se mul]umi s`-i zâmbeasc`, f`r` s`
formuleze cuvintele care \i veniser` \n minte "sper c`
niciodat`..."
 Capitolul 8

|n afar` de alte calit`]i, doamna Cates era o remarcabil`

buc`t`reas`. Puiul pr`jit, salata de cartofi, l`ptuca din gr`din`,
pâinea de m`lai, erau g`tite la perfec]iune, \n simplitatea lor.
Imediat ce servi cina, \[i lu` r`mas-bun.
– Te-ai dep`[it pe dumneata \ns`]i, doamn` Cates, o
compliment` Andrew.
Menajera l`s` s`-i apar` un scurt zâmbet pe tr`s`turile de
obicei austere [i plec`.
– Ai mare noroc c` ai g`sit o persoan` de \ncredere, ca ea,
remarc` Lezlie.
– {i ne r`sfa]` teribil, nu-i a[a, Merri?
– M` \ntreb care este desertul? f`cu aceasta.
– Doar dac` m`nânci toat` carnea, aminte[te-]i, \i atrase
aten]ia unchiul.
174 ANGELA ALEXIE

Se \ntoarse spre Lezlie, pentru a-i m`rturisi:

– |n weekend, doamna Cates preg`te[te un r`sf`] special.
Nu sufl` niciodat` o vorb`, dar g`sim \n mod sigur \n frigider
câte o surpriz` care \ngra[` \ngrozitor.
Masa se desf`[ur` \ntr-o relaxare pl`cut`, cu o conversa]ie
u[oar` \ntre adul]i. Merri, invitat` de mai multe ori s` li se
al`ture, sfâr[i prin a vorbi despre [coal`. Apoi \i ceru lui
Andrew preciz`ri despre tab`ra \n care va petrece eventual trei
s`pt`mâni cu Jill.
– Mama lui Jill a avut ideea, \i explic` acesta invitatei. Jill \[i
dorea foarte mult, dar Barbara ezita s-o trimit` singur`.
M`rturisesc c` nu sunt lini[tit ca Merri s` plece atât de mult timp.
– Dar i-am promis deja lui Jill, protest` feti]a.
– Oare ce crezi, Lezlie?
Luat` pe nepreg`tite, aceasta l`s` furculi]a; cei doi
Bradintoni o priveau, a[teptându-i sfatul de psiholog`.
– Este o hot`râre pe care trebuie s-o lua]i \mpreun`.
– Nu spui nici da, nici nu, o tachin` Andrew.
– Nu eu trebuie s` m` pronun]. Este o problem` care
prive[te familia voastr`.
– Dar ne e[ti prieten` [i d`m mare importan]` p`rerii tale.
Nu-i a[a, Merri?
Aceasta \ncuviin]` [i Lezlie se sim]i \ncol]it`.
– Ei bine... \ncepu, pentru a câ[tiga timp. Mai \ntâi, nu v`d
de ce Merri n-ar merge \n tab`r`, dac` asta o tenteaz`.
LAS~-MI O {ANS~ 175

Totu[i, trebuie s` ]ii cont de sentimentele unchiului t`u [i s`

\ncerci s`-l \n]elegi, \i recomand` copilei.
Amândoi schimbar` o privire uluit`.
– Iat` p`rerea cea mai lipsit` de opinie pe care am auzit-o
vreodat`, coment` Andrew.
– {i eu, \nt`ri Merri.
– Nu pot da dreptate unuia dintre voi, argument` Lezlie,
calm`. {i...
Un zgomot de claxon o \ntrerupse. Merri s`ri \n picioare.
– Este Jill. Pot s` plec de la mas`, unchiule Andrew?
– Da [i nu-]i uita lucrurile. |n seara asta m` ocup eu de
vesel`, mâine va fi rândul t`u.
– Mul]umesc. La revedere, Lezlie.
Ie[i \n fug` din sufrageria \n care Lezlie r`mase brusc
singur` cu Andrew.
– |[i va petrece noaptea la prietena ei, declar` acesta din
urm`.
Trecând din nou prin fa]a u[ii, cu geanta \n mân` Merri
exclam`:
– Este desertul t`u preferat, unchiule Andrew: mere
coapte, \n aluat crocant!
– |n ceea ce m` prive[te, voi fi incapabil` s` mai \nghit vreo
buc`]ic`, f`cu Lezlie, dând scaunul \napoi. Poate ar trebui s`
te las...
176 ANGELA ALEXIE

– Ah nu! obiect` tân`rul b`rbat, ridicându-se. Vreau doar

s` debarasez, cu condi]ia s` am companie. {i nu se poate s`
nu gu[ti desertul. Doamna Cates va vrea s` [tie, luni, dac` ]i-a
pl`cut. Nu este deloc vorb`rea]`, dar \i place s`-i fie apreciate
eforturile.
– Departe de mine ideea de a-]i ofensa menajera, râse
Lezlie.
– Te sf`tuiesc. Mi-au trebuit trei luni s-o descop`r!
|[i duser` farfuriile \n buc`t`rie, unde sp`larea veselei se
limita la a[ezarea \n ma[in`, deoarece doamna Cates sp`lase
deja crati]ele.
– Vrei pr`jitur`? \i oferi Andrew.
Lezlie se strâmb`.
– Poate mai târziu. {i \nc` nu promit nimic.
– Nu m` mir`, remarc` Andrew pe un ton glume]. Vino, \]i
voi ar`ta de ce am cump`rat casa asta.
Servi dou` ce[ti de cafea [i str`b`tu camera de zi, c`reia \i
deschise u[ile-fereastr`. Ie[ir` pe o teras` vast`, pe jum`tate
protejat` de plas` contra ]ân]arilor. |n partea deschis`,
Andrew se l`s` pe un [ezlong, oftând de bine. |n amurg
r`sunau strig`te de copii care se jucau pe strad`, l`tr`turile
unui câine, piuit de p`s`rele. Treptat, cerul se \ntunec`,
sunetele se atenuar` [i se auzea fo[netul frunzelor [i
murmurul pârâului foarte apropiat.
– Este bine, observ` domol, Lezlie.
LAS~-MI O {ANS~ 177

Lampa aprins` \ntr-un col] al acoperi[ului \i lumina

tr`s`turile, l`sându-le \n umbr` pe ale lui Andrew. Acesta \i
studia mâinile care se odihneau pe bra]ele [ezlongului,
pleoapele \nchise, gura relaxat`. Se \nfior` imperceptibil
amintindu-[i atingerea \n acela[i timp moale [i pasionat` a
acelor buze cu contur senzual. F`r` s` se gândeasc`, \[i puse
mâna peste a sa.
Lezlie deschise ochii [i se \ntoarse spre el zâmbind.
– M` \ntrebam dac` ai a]ipit.
– Aproape, admise tân`ra femeie. |n]eleg de ce te-a sedus
astfel acest loc. Este atât de lini[tit...
– Dar nu ]in s` adormi, obiect` el.
Lezlie se \nfior` u[or, emo]ionat` de degetele care-i
mângâiau pielea.
– }i-e frig?
– Nu, sunt profund mul]umit`, declar` tân`ra femeie
\n`bu[indu-[i un c`scat.
Era atât de tulbur`toare, astfel relaxat`! Era mai bine s`-[i
g`seasc` o ocupa]ie, se gândi Andrew. |ntreb`:
– Tu care ai experien]` \n declara]ii, poate m` vei putea
sf`tui pentru casa de p`pu[i?
– Pentru ce? Ah, da! Cum merge?
– |nainteaz` bine, dar pentru interior am nevoie de o
p`rere feminin`. Mi-am procurat resturi de mochet` [i de
tapiserie, s`pt`mâna trecut`.
178 ANGELA ALEXIE

Atelierul era instalat \n pivni]` [i con]inea o \ntreag`

varietate de unelte posibile [i inimaginabile. C`su]a, aproape
terminat`, era o veritabil` oper` de art`. Fascinat`, Lezlie
studia scara din lemn care lega cele dou` etaje, cu balustrada
fin lucrat` [i barele verticale cioplite cu cu]itul.
Acoperi[ul f`cut din buc`]i de cedru juxtapuse, probabil
ceruse de asemenea o r`bdare nemaipomenit`, la fel ca [i baia
pavat` cu migal`, cu chiuvet` [i cad` minuscule.
– Este incredibil! exclam` tân`ra femeie. Ai [i mobil`?
Andrew se chirci lâng` ea [i umerii li se atinser`.
– Am cump`rat câteva, dar Merri va avea cu siguran]`
pl`cerea s` le descopere ea \ns`[i. Doamna Cates va
confec]iona perdelele, \ndat` ce voi alege materialele. {i aici
intervine bunul t`u gust...
Mostrele erau a[ezate pe banc. Lezlie le trie cu aten]ie [i \n
pu]in timp propuse câteva combina]ii pentru diferite \nc`peri,
combinând culorile covoarelor [i motivele tapetului cu
materiale asortate. Andrew scoase un oftat de u[urare.
– Mul]umesc! M-ai scutit de ore de nehot`râre.
– O vei termina pân` la aniversare? Este pe dou`zeci [i opt
iunie, nu-i a[a?
– Sper. |mi r`mâne o lun` pentru a termina fa]ada, apoi s`
tapisez [i s` vopsesc interiorul... Va fi la timp.
– N-am putea lucra pu]in acum? \i suger` Lezlie.
– Nu te sup`r`?
LAS~-MI O {ANS~ 179

– Deloc, altfel nu-]i propuneam. Voi avea impresia c`

decorez o cas` adev`rat`, [i pe deasupra repede... Iar asta te
va \mpiedica s` ai alte idei, ad`ug` [treng`re[te.
– Provizoriu, o corect` Andrew. |]i accept ajutorul cu
pl`cere, dar cu o condi]ie.
– Care? f`cu ea b`nuitoare.
– S` m` la[i s` fac ceva pentru tine.
– Deja mi-ai zugr`vit camera [i biroul! protest` Lezlie.
– Nu, voiam s` spun, ceva pl`cut pentru amândoi. M` voi
ocupa eu de organizare. O zi \ntreag` de relaxare...
Vom avea ocazia s` ne cunoa[tem mai bine. Ce spui de
asta, Lezlie?
Perspectiva de a petrece o zi \ntreag` cu el, f`r` motive
profesionale, era \n acela[i timp ame]itoare [i \ngrijor`toare.
– Cel pu]in gânde[te-te la asta, insist` Andrew.
Lezlie d`du din cap. Dac` accepta, ar fi fost o \nc`lcare a
propriilor reguli; dar [tia s` fie atât de conving`tor...
Oricum, gândindu-se nu se angaja la nimic.
– Cu ce \ncepem? \l \ntreb` pe un ton pref`cut vesel.
Andrew adun` micile borcane cu lipici pentru tapiserie,
vopsea, adeziv pentru mochet`, ca [i ustensilele necesare.
– Vei pune tapetul la dreapta, \n timp ce eu voi vopsi la
stânga. Apoi vom schimba p`r]ile.
Scara mic` diminua sarcina, dar n-o simplifica, dimpotriv`.
Adâncit` \ntr-o concentrare profund`, Lezlie se str`dui un
180 ANGELA ALEXIE

timp s` decupeze deschiderile pentru u[` [i fereastr` \ntr-o

bucat` pe care o lipi cu aten]ie.
– Cele dou` \nc`peri de la tine ne-au luat mai pu]in timp,
remarc` Andrew, c`ruia \i disp`ruser` o mân` [i capul sub
acoperi[.
– Bucur`-te c` ai avut ceva mai bun decât aceast` pensul`
mic`, \l tachin` Lezlie.
– Mi-ar fi trebuit o lun`. Oricum, ideea nu este lipsit` de
farmec, ad`ug` tân`rul b`rbat, \ntorcându-se spre ea.
– S-o crezi tu! se opuse Lezlie. Pe canapea se doarme foarte
prost. Am crezut c` nu voi reu[i niciodat` s` aranjez toate
mobilele.
– Ah, da! "Un loc pentru fiecare lucru [i fiecare lucru la
locul s`u". Foarte semnificativ...
– Pentru ce, te rog?
– Pentru o tendin]` perfec]ionist`, o meticulozitate
\mpins` la extrem. Atâta timp cât nimic nu dep`[e[te m`sura,
nu deranjeaz`.
– Mul]umesc pentru diagnostic, doctore, \l ironiz` Leslie.
Analiza ta primitiv` a dus oare [i la alte concluzii?
– M` mul]umesc s` constat tr`s`turile pe care nu le po]i
ascunde. Nu lua acest aer vinovat. Nu este nimic r`u s`-]i plac`
ordinea.
– Prea amabil, replic` Lezlie, t`ios.
– Bine\n]eles, cu condi]ia s` evi]i excesele.
LAS~-MI O {ANS~ 181

Ocheada asasin` pe care i-o adres` tân`ra femeie \l f`cu s`

zâmbeasc`.
– Nu este decât o mic` observa]ie prietenoas`.
– Ei bine, \n acest caz f` observa]ia altcuiva!
Atitudinea dezinvolt` a lui Andrew o scotea din s`rite.
Se sim]ea evaluat` [i nu aprecia deloc aceast` p`rere de o
franche]e brutal`.
– Ah, ]i se \ntâmpl` totu[i s` te enervezi! declar` Andrew
cu un aer \nveselit. |ncepusem s`-mi pun \ntreb`ri. E[ti mereu
atât de calm`! Sunt fericit c` ai sl`biciuni comune cu muritorii
de rând.
Lezlie nu-[i dorea s` aprofundeze dezbaterea, dar trebui s`
recunoasc`, observa]iile lui Andrew nu erau f`r` fundament:
\ntr-adev`r, se str`duia s` duc` o via]` a[ezat` [i ordonat` [i s`
lase s` i se vad` cât mai pu]in posibil emo]iile. Dar \nsu[i
adev`rul acestor constat`ri [i mai ales faptul c` veneau de la
acest b`rbat care o impresiona atât de ciudat, o stânjenea
foarte mult.
– Dar nu mai lucrezi? remarc` Andrew. Nu este deloc
profesional s` te la[i bulversat` astfel...
– M` vei l`sa \n pace? izbucni Lezlie, gata s` plâng`.
N-am ce face cu criticile tale!
Andrew afi[` o min` contrariat`.
– |mi pare r`u, Lezlie. Nu voiam s` te critic, pur [i simplu
te tachinam.
182 ANGELA ALEXIE

Tân`ra femeie ridic` din umeri, iar el \[i frec` b`rbia,

pentru a declara cu un accent puternic german:
– Cum a[ putea oare s` m` fac iertat, doctore?
– T`când! \i replic` Lezlie, f`r` a-[i putea st`pâni complet
râsul. |mi aminte[ti de doctorul care-l interpreta pe Dracula
\ntr-un film. Vorbea \n acela[i fel!
– Ah, da? Sunt m`gulit! M` \ntreb cum ar fi reac]ionat
contele Dracula, dac` victimele lui i-ar fi propus s` tac`?
L`s` pensula [i cuprinse brusc talia lui Lezlie.
– Pentru a nu le da aceast` ocazie, le lua prin surprindere,
astfel...
Lezlie \l respinse slab, cu pumnii sprijini]i de bustul s`u.
Privirea lacom` cu care o \nv`luia o f`cu s` pufneasc` \n râs.
– E[ti nebun...
– {i \nainte ca ele s` poat` protesta, \[i \nfigea col]ii \n
carnea fraged` a gâtului lor...
Cu aceste cuvinte, se aplec` brusc [i o mu[c` de um`r,
smulgându-i un strig`t de surpriz` amuzat`. Dar deveni mai
serioas` când \ntârzie, plimbându-[i buzele pe ceaf`, pe
piept... Tân`ra femeie se ag`]` cu disperare de el.
– {i le \nfrângea cu u[urin]` rezisten]a, \ncheie Andrew [i
el mai serios.
Lezlie se lipi de el, cople[it` de senza]ii intense. Andrew \i
inspir` cu \ncântare parfumul p`rului.
LAS~-MI O {ANS~ 183

Dac` o mai strângea \nc` mult timp astfel, sim]ind-o supl`

ca o lian` \n bra]e, va fi incapabil s` se mai st`pâneasc`.
Ridic` u[or capul [i murmur`:
– Sâmb`ta viitoare...
– Ce? f`cu Lezlie, ie[ind cu greutate dintr-un fel de trans`
care o paralizase.
– Vom avea ziua noastr`, sâmb`ta viitoare. De acord?
Lezlie \ncuviin]`, cu ochii mari cenu[ii \nc` \nce]o[a]i de
pasiune. Andrew o s`rut` foarte scurt pe gur`.
– Nu suntem foarte eficien]i, observ`.
– Din cauza tuturor acestor momente nepotrivite.
– N-am remarcat decât unul...
– Poate vom lucra mai repede dac` ne ab]inem s` vorbim?
suger` tân`ra femeie.
– Foarte exact, fu el de acord, \ndep`rtându-se cu un oftat lung.
De[i aparent p`ru c` se concentreaz` asupra muncii sale,
Lezlie era agitat` de un puternic tumult interior. Oare cât timp
va mai putea suporta fermec`torul umor al lui Andrew?
Dac` \n seara asta ar fi \ndr`znit s-o duc` \n patul lui, cu
siguran]` nu i-ar fi opus nici o rezisten]`. |i spiona pe furi[
tr`s`turile preocupate, reflexele aurii pe care le arunca lampa
pe p`rul cenu[iu, cu [uvi]e decolorate de soare. Era un b`rbat
foarte frumos, atât prin for]a pe care o emana chipul
masculin, cât [i prin trupul de atlet, a c`rui siluet` ar fi p`rut
slab` f`r` mu[chii puternici.
184 ANGELA ALEXIE

Lezlie se str`dui s`-[i schimbe cursul gândurilor, care o

luaser` pe o pant` periculoas`. Nu-[i d`du seama c` Andrew
\i surprinsese expresia contemplativ` [i nu-l v`zu zâmbind.
Dar curând, \ncepu s` fluiere \n timp ce vopsea...
Mult timp, foarte mult timp dup` aceea, Lezlie se \ndrept`;
spatele o durea [i ochii \i scânteiau. Tapetase toate \nc`perile
[i Andrew terminase de lipit mocheta.
– Este un miracol! \[i exprim` el satisfac]ia. Probabil e[ti
epuizat`.
|[i privi ceasul.
– Dumnezeule! Este aproape ora trei.
– Sunt fericit` c` nu lucrez mâine, glumi Lezlie
st`pânindu-[i un c`scat.
– De data asta, promit s` nu te trezesc. Mor de foame, tu
nu?
– Acum, ar fi binevenit desertul, accept` tân`ra femeie.
|n buc`t`rie, Andrew a[ez` dou` buc`]i generoase de
pr`jitur` \n cuptorul cu microunde [i-i \ntinse un scaun lui
Lezlie. Mas` un timp mu[chii obosi]i, \n picioare \n spatele ei,
smulgându-i suspine de u[urare.
Când soneria de la ceasul cuptorului se declan[`, aduse
cele dou` farfurii pe mas`. Mâncar` cu poft` pr`jitura
suculent`, flec`rind veseli. Se amuzar` de asemenea amândoi
de bucuria pe care o va avea Merri descoperindu-[i cadoul.
LAS~-MI O {ANS~ 185

|n sfâr[it, Lezlie se ridic` pentru a pleca, iar Andrew \[i lu`

bluzonul din cuier.
– Ce faci? se mir` tân`ra femeie.
– Te urmez pân` acas`.
– N-are rost, s` [tii.
– Da, [tiu. Dar voi dormi mai lini[tit dac` te v`d ajungând
f`r` necazuri.
Str`b`tând str`zile pustii la volanul Mustangului, Lezlie se
sim]ea lini[tit` de lumina farurilor lui Andrew, \n oglinda
retrovizoare. Acesta a[tept` apoi \n fa]a casei pân` când
aprinse lumina unei l`mpi [i-i f`cu semn de la fereastr`.
Apoi auzi \ndep`rtându-se zgomotul motorului [i, prea
obosit` pentru a se dezbr`ca, nu putu decât s` se culce.
|[i uit` toate gândurile [i adormi imediat.
 Capitolul 9

S`pt`mâna urm`toare fu complet dat` peste cap.

|n apropierea vacan]ei, numero[i pacien]i \[i schimbau sau \[i
anulau [edin]ele, pur [i simplu nu veneau, f`r` s` anun]e.
Timp de dou` zile, Lezlie avu \ntâlnire dup` \ntâlnire, de
diminea]a pân` seara, urm`toarele dou` nu v`zu pe nimeni [i
profit` de asta pentru a-[i pune \nsemn`rile la zi.
Vineri, prezen]a \n clinic` i se p`ru aproape inutil`.
|n mijlocul dimine]ii, \[i adusese la zi toate dosarele r`mase \n
urm`, \[i verific` programul pentru viitor, redact` o list` de
cump`r`turi de f`cut la \ntoarcerea acas`, \[i stabili socotelile
bancare, pe scurt, efectu` tot felul de treburi posibile pentru
a-i trece timpul. Merri era singura copil` pe care o primea ast`zi.
R`gazul neobi[nuit \i permisese s` se gândeasc` mult – mai
ales la Andrew Bradinton. Nu avea rost s` se am`geasc`,
LAS~-MI O {ANS~ 187

\ntr-adev`r \i pl`cea. O amuza, o tachina, o f`cea s` râd`, chiar

o [i \nfuria – ceea ce o descump`nea deseori. |i era groaz`
s`-[i piard` controlul emo]iilor [i mai ales \n fa]a lui. Decizia
sa ferm` de a nu stabili nici o rela]ie personal` cu Andrew se
diminua \ncet, dar sigur. Ceea ce-i producea o team` care nu
va fi u[or de dep`[it.
Nu \ncetase s` se gândeasc` la ie[irea prev`zut` pentru
sâmb`t`, la acea zi \ntreag` pe care trebuiau s-o \mpart`.
U[a biroului se deschise \ncet, \ntrerupând-o brusc din
visare. Margaret Hall \[i trecu capul prin deschiderea u[ii.
– Dup` câte v`d, Jane n-a exagerat. |ntr-adev`r nu pari prea
ocupat`.
– Totul sau nimic, confirm` fiica sa. Din fericire, vacan]a
mare nu vine decât o dat` pe an! Altfel m-a[ afla repede \n
[omaj.
Se ridic` pentru a-[i s`ruta mama, care lu` loc \ntr-un
fotoliu.
– |mi f`ceam cump`r`turile la Cumberland, când m-am
gândit la tine. Am telefonat cu totul la \ntâmplare [i Jane mi-a
spus c` s-ar putea s` te plictise[ti ast`zi. Ce-ai spune s` petreci
dup`-amiaza cu mine la "Galleria"?
– |mi salvezi via]a! exclam` Lezlie. |nc` zece minute de
asemenea trând`vie [i a[ fi \nceput s` [terg rafturile de praf.
Margaret izbucni \n râs.
– A[adar, este da?
188 ANGELA ALEXIE

– Da! De mii de ori da.

Sun` interfonul [i Lezlie se duse s` r`spund`. Apoi se
\ntoarse spre Margaret pentru a-i explica.
– Tocmai a sosit ultima mea pacient`. Nu te deranjeaz` s`
m` a[tep]i o or`, mam`?
– Câtu[i de pu]in. Mi-am adus de citit.
Se ridic` adunându-[i lucrurile, când Merri n`v`li \n
\nc`pere, urmat` de Andrew.
– Oh, ierta]i-ne, bâigui acesta jenat.
{ov`ind, Lezlie f`cu prezent`rile.
– |ncântat, doamn` Halle, declar` Andrew. Lezlie mi-a
vorbit foarte mult despre dumneavoastr`. Nu se \ntâmpl` des
s` \ntâlne[ti pe cineva care s` corespund` din toate punctele
de vedere imaginii pe care ]i-o faci.
– {i este cazul meu?
Margaret c`uta s` câ[tige timp, pentru a-l observa mai bine.
De[i Lezlie nu d`duse niciodat` nume \n conversa]iile lor,
avea certitudinea c` Andrew Bradinton era b`rbatul care \i
tulbura atât de mult fiica [i reu[ise s-o scoat` din izolare...
– Cu siguran]`, confirm` tân`rul b`rbat.
Acesta g`sea la Margaret demnitatea calm`, lini[tea pe care
i le descrisese pe scurt Lezlie. Privindu-le pe rând, observ` [i
o blânde]e asem`n`toare \n ochii lor cenu[ii.
– Ave]i [ansa s` \mp`rt`[i]i amândou` o rela]ie
extraordinar`, ad`ug`.
LAS~-MI O {ANS~ 189

– Este [i p`rerea mea, consim]i Margaret privind-o cu

afec]iune pe tân`ra femeie. A fost o pl`cere s` v` cunosc,
domnule Bradinton [i pe tine de asemenea, Merri. Te a[tept
la recep]ie, Lezlie.
Când p`r`sea biroul, \l auzi pe Andrew adresându-se lui
Lezlie:
– N-ai uitat, pentru mâine? |]i va trebui un costum de baie
[i o p`l`rie de soare. Voi trece s` te iau pe la ora zece.
– Se prognozeaz` ploaie.
– |nc` n-ai \nv`]at c` meteorologia este o [tiin]` inexact`,
\n special aici \n Atlanta?
Tonul glume] al tân`rului b`rbat o f`cu pe Margaret s`
zâmbeasc`, \n timp ce \nchidea u[a. Se duse s` se a[eze, orice
inten]ie de a citi disp`rând, cedând locul unei pl`cute vis`ri.
Andrew Bradinton era a[adar cel care-i redase lui Lezlie
bucuria de a tr`i... Nu era deloc surprinz`tor; avea siguran]a
necesar` pentru a-i \nvinge reticen]ele [i ad`uga umorului o
tandre]e de net`g`duit. |n mintea sa \i ur` noroc, de[i dup`
toate aparen]ele nu era nevoie...
R`mas` singur` cu Merrie, Lezlie o ascult` povestind
vizitele la prietenele sale, acum \n num`r de trei.
– Dar referitor la tab`r`, a]i ajuns la o \n]elegere amândoi?
– Da. Voi pleca dou` s`pt`mâni \n loc de trei. Este mai bine
a[a, pentru c` altfel a[ lipsi la aniversarea mea.
Unchiul Andrew spune c` are o surpriz` pentru mine.
190 ANGELA ALEXIE

– Da, [tiu, l`s` s` scape Lezlie.

– Ah, da? Ce este?
– Dac` ]i-a[ dezv`lui secretul, n-ar mai fi o surpriz`.
Iar unchiul t`u n-ar fi mul]umit.
– M-a dus s` v`d cl`dirile pe care le construie[te, relu`
Merri. {i un loc al c`rui arhitect a fost tata...
– Cum ]i s-a p`rut?
– Este \ntr-adev`r mare, \[i spuse p`rerea copila,
impresionat`.
– O reu[it` frumoas`, fu de acord Lezlie. {i cum ai g`sit
proiectul unchiului t`u?
– Tata spune c` este cel mai bun constructor din ]ar`.
Dar nu-mi dau seama. Unchiul Andrew afirm` c` va fi terminat
la \nceputul anului [colar.
Strânse din buze, cu o min` \mbufnat`.
– De-abia s-au terminat cursurile, c` vorbe[te deja de
\ntoarcerea mea la [coal`!
– Este numai pentru a-]i da o idee despre timpul care-i
trebuie pentru a termina un imobil... Dup` p`rerea ta, Merri,
\[i dore[te s` r`mâi cu el?
– A[a cred, admise feti]a.
– Crezi c` ]ine la tine?
– Probabil, f`cu Merri, ridicând u[or din umeri.
– Spune-mi, ce-]i place [i ce nu-]i place la el?
Merri se gândi un timp, apoi:
LAS~-MI O {ANS~ 191

– |n general \l iubesc, recunoscu cu toat` sinceritatea.

Vorbim mult despre [coal`. M` ajut` la teme, dar nu-i pot face
dest`inuiri...
– S`-i dest`inui, ce?
– |ntâmpl`ri cu colegele mele, m`rturisi [ov`ind.
Uneori sunt r`ut`cioase [i nu [tiu de ce. El n-ar \n]elege...
– Ar trebui s`-i dai o [ans`, propuse blând Lezlie.
– Nu [tie nimic despre copii, declar` Merri cu o urm` de
ranchiun`. Tata o spunea. L-am auzit.
Lezlie se rezem` cu spatele de fotoliu cu intui]ia \n alert`.
|ntreb` calm`:
– Când asta?
– |ntr-o sear`, când se certa cu mama. Era extrem de
mânios.
– Asta era \n noaptea accidentului, Merri?
Merri \ncuviin]` [i l`s` capul \n jos, cu tr`s`turile ascunse
\n spatele unei cortine de p`r blond. Andrew avusese
dreptate, gândi Lezlie. Feti]a auzise \ntr-adev`r o ceart` \ntre
p`rin]i [i asta o privea.
– Tata [i mama erau deseori sup`ra]i \n timpul vizitelor
unchiului Andrew, continu` Merri. }ipau \n camera lor.
Era mai bine când el pleca.
Aceast` m`rturisire era vizibil dureroas` pentru ea.
Ridic` spre Lezlie ochii alba[tri \nce]o[a]i de lacrimi.
192 ANGELA ALEXIE

– Oamenii mari au deseori conflicte, o lini[ti tân`ra femeie.

Mai ales \ntr-un cuplu...
– Nu-i vorba despre asta, o \ntrerupse Merri. Nu erau de
acord referitor la unchiul Andrew... [i de asemenea, referitor
la mine. Mama \l ap`ra [i tata \i f`cea repro[uri.
– {tii oare exact motivul certurilor lor?
Merri f`cu un gest de negare, dar se \ntoarse \n a[a fel \ncât
Lezlie avu impresia c` nu era cu totul ne[tiutoare de aceste
dezacorduri. Probabil era foarte greu pentru ea s` [i le asume.
– Merri, dac` ]i-a[ cere s`-mi spui un singur lucru despre
p`rin]ii t`i, care ar fi acesta?
– C` \i iubesc, murmur` ea.
– {i dac` ]i-a[ spune aceea[i \ntrebare referitoare la
unchiul t`u?
Expresia blând` a chipului se transform` pe loc \ntr-o
masc` posomorât`.
– A[ fi vrut s` nu vin` niciodat` la noi acas`. Astfel, a[ fi fost
\nc` acolo, ca \nainte...
– A[adar, \l crezi responsabil de accident, pentru c` din
cauza lui se certau p`rin]ii t`i când a derapat ma[ina?
– N-ar fi trebuit s-o enerveze a[a pe mama.
– Tata nu era enervat?
– Ba da, dar el nu plângea. Ea da [i se ducea mereu la
culcare cu migren`.
LAS~-MI O {ANS~ 193

A[adar, f`r` [tirea adul]ilor interesa]i, feti]a prinsese foarte

bine complexitatea rela]iilor lor, constat` Lezlie, gânditoare.
Recapitul` \n minte lan]ul de evenimente dezv`luite de Merri.
Unul singur r`mânea neclar; ce leg`tur` \ntre Andrew [i
nepoata sa putea da na[tere atât de frecvent la diferende?
|l g`sea oare Greg prea atent fa]` de ea? Se temea s` n-o
r`sfe]e? Oricum ar fi, vinov`]ia pe care o sim]ea feti]a era cel
pu]in \n parte ancorat` \n \nfrunt`rile pe care le auzise,
referitoare la ea.
– Pot s` te \ntreb ceva? spuse brusc Merri. Cum ai reu[it
s`-i ui]i? Vreau s` spun, familia ta...
– Nu i-am uitat, m`rturisi Lezlie cu toat` sinceritatea.
Nu-i voi uita niciodat`. Dar apar]in trecutului. A trebuit s`
\ntorc pagina, s` accept c` nu-i voi mai revedea niciodat` [i
s`-mi reiau via]a f`r` ei.
– |]i lipsesc \nc`?
– Da, uneori. Dar nu sunt nefericit`. Am fost un timp.
Se auzi soneria telefonului \n camera \nvecinat`.
Câteva secunde mai târziu, Jane \i transmitea o leg`tur`,
\ntrerupând [edin]a, ceea ce nu f`cea decât \n mod
excep]ional. La aparat, Donna, vizibil tulburat`, \[i ruga
prietena s` i se al`ture cât mai curând posibil la serviciul de
urgen]e.
– Voi fi acolo imediat ce pot, o asigur` Lezlie.
194 ANGELA ALEXIE

|nchise repede, descump`nit`. |n acest timp, Merri nu-[i

pierduse [irul [i relu` cu insisten]`:
– Dar cum ai f`cut pentru a \nceta s` te gânde[ti la ei?
– Nu exist` o rete]` magic`, Merri. Pentru mine, a fost
important s` m` \ntorc la locul dramei, unde le-am spus adio.
N-am fost \n stare imediat. Dar ceea ce ajut` o persoan`, poate
nu are nici o utilitate la o alta. |n cazul t`u, n-ar fi posibil s`
ac]ionezi la fel...
– Nu... \ncuviin]` \ncet Merri.
Lezlie \i adres` un zâmbet lini[titor.
– |]i va fi din ce \n ce mai pu]in greu, Merri. Asta \]i pot
promite. {tiu, este greu de crezut, dar timpul chiar ne vindec`
r`nile. |n schimb, nu serve[te la nimic s` speri c` totul va
redeveni cum a fost \nainte, sau c` durerea va dispare de la
sine. Trebuie s` insi[ti pu]in pentru a a[eza evenimentele
trecute printre amintiri. Pentru asta, va fi important ca la
viitoarea noastr` \ntâlnire s`-mi vorbe[ti despre ce s-a
\ntâmplat \n noaptea accidentului.
Lezlie a[tept` vreun semn de acceptare, dar feti]a nu d`du
nici unul. Era \nchis` \n ea \ns`[i.
– Am terminat pentru ast`zi? \ntreb` Merri.
– Da, doar dac` nu mai ai tu ceva...
– Nu, dar aveai un aer ciudat, la telefon.
– Era o prieten` care avea nevoie de mine. M` voi \ntâlni
cu ea imediat. A[adar, ne vom revedea mar]i?
LAS~-MI O {ANS~ 195

– Da [i joi plec \n tab`r`. Unchiul Andrew mi-a spus s` te

anun] c` nu voi mai veni timp de dou` s`pt`mâni.
Se ridic` [i merse spre u[`.
– Sper c` nu va fi ceva grav, pentru prietena ta.
– Sunt sigur`, r`spunse Lezlie zâmbind.
Câteva minute mai târziu, aceasta \[i strânse lucrurile [i
plec`. La recep]ie, Andrew [i Merri a[teptau cu Margaret.
Aceasta din urm` se ridic` [i spuse cu o voce \ngrijorat`:
– Jane m-a informat c` a sunat Donna [i c` p`rea
\nsp`imântat`...
– Are o problem`, dar \nc` nu [tiu care. M` a[teapt` la
urgen]e.
Lezlie afi[a un calm pe care era departe de a-l sim]i. {i dac`
i se \ntâmplase o nenorocire lui Jim?
– Te pot ajuta?
– Mul]umesc, mam`, dar nu cred. M` tem c` ie[irea
noastr` este compromis`...
– Te \nso]esc, decret` Andrew.
– Iar Merri v` a[tepta cu mine la bufet, se oferi Margaret.
Ne ve]i g`si acolo.
– Mul]umesc, Margaret, accept` Andrew. Profit` de asta
pentru a mânca de prânz, Merri. Voi veni s` te iau \ndat` ce va
fi posibil.
Pentru a nu pierde timpul, Lezlie \[i interzise s` protesteze,
sau s` se gândeasc` la rela]ia de prietenie care p`rea c` se
196 ANGELA ALEXIE

stabilise \ntre mama sa [i Andrew. Ajunse \n pas gr`bit \n aripa

de intern`ri a cl`dirii.

***

O und` de u[urare o str`b`tu la ie[irea din ascensor. Jim,

teaf`r, se afla lâng` Donna pe care o sus]inea. Un alt cuplu era
a[ezat pe o banchet`, \ntr-o stare de tensiune nervoas` pe care
o tr`dau gesturile agitate. Femeia plângea, iar b`rbatul p`rea
pe punctul de a exploda. Lâng` cei doi se aflau trei copii palizi
[i speria]i.
– Dac` nu v-a]i fi opus ideii noastre, nimic din toate acestea
nu s-ar fi \ntâmplat! exclam` tat`l cu duritate, adresându-se
Donnei.
Aceasta, cu ochii a]inti]i \n p`mânt, scutur` slab din cap
când Jim \i murmur` la ureche câteva cuvinte \ncurajatoare.
Schi]` un zâmbet silit v`zând-o pe Lezlie apropiindu-se.
– Sunt fericit` c` e[ti aici. Bun` ziua, Andrew.
– Ce se \ntâmpl`, Donna?
– Elizabeth, feti]a despre care ]i-am vorbit. Iat`-i p`rin]ii,
Ann [i Bill Clarke. Dup` toate aparen]ele, Ann a l`sat-o pe
Elizabeth câteva clipe f`r` supraveghere [i aceasta a pus mâna
pe un cu]it de buc`t`rie...
LAS~-MI O {ANS~ 197

– Dumnezeule! S-a r`nit grav?

– Aproape [i-a t`iat dou` degete, r`spunse Donna printre
lacrimi. Acum este operat`. |n cazul \n care nu ai \n]eles deja,
familia Clarke [i-a ie[it din fire.
– {i ce oare a[tep]i de la mine?
– {tiu c` de obicei nu lucrezi cu adul]ii, dar ai vrea s`-i
vorbe[ti Annei? Este \n pragul unei crize de nervi [i nu ascult`
pe nimeni. Se acuz` ne\ncetat c` a sc`pat-o pe Elizabeth din
ochi. Dac` ai putea s-o aju]i...
– Voi \ncerca. Dar f`r` garan]ii...
Se \ndrept` spre familia disperat` [i se prezent`. Andrew le
observ` reac]iile: din team` [i ostilitate, devenir` rezerva]i,
apoi domnul Clarke se \ndep`rt` pentru a-i permite so]iei s`
r`mân` \ntre patru ochi cu Lezlie. Andrew se \ntoarse spre
Jim:
– M` duc s` iau o cafea. Voi vre]i? le propuse.
Donna f`cu un semn de negare, iar Jim \i ceru prinzând-o
de um`r:
– Ai putea r`mâne câteva minute singur`, draga mea?
Mi-ar pl`cea s`-l \nso]esc pe Andrew.
|n timp ce a[teptau ascensorul, tân`rul b`rbat oft`
\ndelung privind \nf`]i[area trist` a so]iei sale.
– A[ vrea s` nu se \ntâmple niciodat` asemenea catastrofe!
Donna este distrus`.
– Este vorba despre una dintre elevele ei?
198 ANGELA ALEXIE

– Una dintre cele de care s-a ocupat cel mai mult.

Este devotat` tuturor, dar unele, ca Elizabeth, o
impresioneaz` mai profund.
|n drum spre bufet, Jim \i explic` lui Andrew ce erau copiii
auti[ti, faptul c` era aproape imposibil s` se comunice cu ei,
eforturile \ndârjite pentru a ob]ine cel mai infim progres.
– Donna are probabil o personalitate foarte cald`, pentru
a-i scoate din cochilia lor, coment` Andrew.
– Este mai mult de atât. Vezi, a avut o sor` autist`. Dar \n
acea perioad` nu se [tia cum s` se \ngrijeasc` o asemenea
tulburare [i Tina a fost plasat` \ntr-o institu]ie. A murit acolo
de pneumonie, când Donna avea paisprezece ani. Cred c`
Elizabeth i-a amintit de ea.
Lezlie nu observase plecarea lui Andrew, pân` \n clipa \n
care \l v`zu propunându-le ni[te b`uturi copiilor, care
acceptar`, cu permisiunea tat`lui lor. Tân`ra femeie \i adres`
o scurt` privire recunosc`toare. Pu]ini oameni [i-ar fi dat
aceast` osteneal` pentru ni[te necunoscu]i...
|i oferi lui Bill Clarke o cea[c` aburind` de cafea [i o studie
pe furi[ pe mama Elizabethei. |n atât de pu]in timp,
transformarea era remarcabil`. O asculta pe Lezlie cu o
expresie mai relaxat`, dând uneori din cap [i spunându-[i
p`rerile. I se \ntâmpla chiar s` schi]eze o umbr` de zâmbet.
|n sfâr[it, Lezlie se \ntoarse spre prietenii s`i [i-[i trecu un
bra] \n jurul Donnei.
LAS~-MI O {ANS~ 199

– N-ar fi trebuit s` insist atât de mult pentru a o ]ine pe

Elizabeth acas`, se lament` aceasta.
– Nimeni nu poate afirma dac` ai avut dreptate sau nu,
Donna. Sper s` nu-mi repro[ezi c` i-am relatat Annei povestea
Tinei. Ideea unui plasament nu-i pl`cuse niciodat` [i a \n]eles
mai bine de ce te opuneai atât de mult.
– M-am l`sat influen]at` de trecutul meu personal [i am
pierdut obiectivitatea...
– La ce bun s` te cople[e[ti cu repro[uri, Donna? Ai investit
mult \n aceast` copil`, ceea ce te-a f`cut vulnerabil`.
Poate n-ar trebui s-o regre]i...
Donna ridic` asupra ei ochii str`lucind de lacrimi.
– Ce vrei s` spui?
– Anna a hot`rât s` angajeze pe cineva pentru a se elibera
pu]in. I-am dat coordonatele unor servicii competente.
Iar Elizabeth va r`mâne \nscris` la [coala ta.
– Oh, Lezlie! exclam` Donna \mbr`]i[ând-o din toate
puterile. Am f`cut bine c` te-am chemat. {tiam c` prin calmul
t`u se va lini[ti toat` lumea.
– Cred c` Annei i-ar pl`cea s`-]i vorbeasc`...
Donna se apropie de mama Elizabethei [i cele dou` femei
se luar` de mân` \ntr-o emo]ie mut`. Umerii lui Lezlie se
l`sar` \n jos; \n fa]a unei crize arbora \ntotdeauna un excelent
sânge-rece, pentru ca apoi s` se simt` golit` de energie.
– Ai terminat? f`cu o voce cald`, chiar \n spatele ei.
200 ANGELA ALEXIE

Andrew \[i pusese lini[titor mâna pe umerii ei.

V`zând familia Clarke \nconjurându-se reciproc [i pe Jim
oferindu-i Donnei sus]inere, Lezlie fu tentat` s` se sprijine de
\nso]itorul s`u, s` se lase \nconjurat` de bra]ele lui puternice.
Dar se mul]umi s` zâmbeasc`.
– Da. {i-]i mul]umesc c` ai venit, Andrew. Aten]iile tale au
destins atmosfera.
– Sunt fericit c` m-am putut face util. Obosit`?
– Epuizat`, confirm` tân`ra femeie.
Cu un semn de r`mas-bun spre Jim [i Donna [i spre familia
Clarke, \l urm` spre ascensor. Le g`sir` pe Margaret Hall [i pe
Merri la bufet, \nfruntându-se \n jocul unei b`t`lii navale.
– Copila asta are o strategie pe care nu voi reu[i s-o \n]eleg
niciodat`, declar` Margaret \ncruntat`. N-am câ[tigat nici
m`car o partid`.
– |]i lipse[te practica, observ` Lezlie.
– Ah, dar \mi voi reveni. Pentru a-mi salva ancora data
viitoare!
O \nv`lui pe feti]a care radia de bucurie, \ntr-o privire
afectuoas`.
– Când vei st`pâni jocul acesta, ea va fi interesat` de unul
nou, \[i d`du Andrew cu p`rerea. Vino, Merri, trebuie s`
plec`m.
|n timp ce se \ndreptau \n grup spre ie[ire, Lezlie se
gândea la leg`turile ce se ]esuser` \ntre mama sa [i Andrew,
LAS~-MI O {ANS~ 201

mama sa [i Merri, Andrew [i Donna, Andrew [i Jim...

Acest b`rbat i se insinua inexorabil \n via]`, câ[tigând de
partea sa toate fiin]ele care-i erau dragi.
– Andrew [i Jim mi-au spus c` una din elevele Donnei a
fost r`nit`, \ncepu Margaret. Nu este foarte grav?
– Cred c` totul va merge foarte bine, declar` Lezlie obosit`.
– Oare mai dore[ti \nc` s` faci cump`r`turi?
– Nu, dar mi se pare c` am nevoie de un costum de baie,
replic` tân`ra femeie, adresându-i o privire lui Andrew.
Acesta afi[a un aer perfect nevinovat. Ajunser` la u[` [i
constatar` c` o ploaie toren]ial` se ab`tuse asupra parcajului.
– Sau mi-ar trebui mai degrab` un impermeabil? glumi
Lezlie.
– Nu va ploua, afirm` Andrew cu o siguran]` care le f`cu
pe cele dou` femei s` râd`.

***

Umezeala f`cea mai ap`s`toare c`ldura aproape estival`.

Nori gro[i de aburi se ridicau de pe [osea când Lezlie se
\ntorcea acas`, câteva ore mai târziu. Pe scaunul de al`turi de
ea, o saco[` con]inea costumul de baie dintr-o bucat`, de
culoare neagr`, pe care-l cump`rase, care avea r`scroiala
202 ANGELA ALEXIE

adânc` \n spate [i era barat \n diagonal` de o dung` de

culoarea curcubeului, care se termina printr-un buchet de
flori roz, aurii [i mov. |n cabina de prob` ezitase \ndelung,
considerând costumul prea sumar, dar mama sa \i \nl`turase
reticen]ele, care reveniser` totu[i \n for]` la ideea de a se
prezenta astfel \mbr`cat` \n fa]a lui Andrew.
– Costumele din dou` piese acoper` mai pu]in, subliniase
Margaret. Ai tot timpul s`-]i ascunzi corpul când vei avea
vârsta mea.
– Doar nu te crezi b`trân`? o tachin` Lezlie.
– Cum s` neg eviden]a, când m` v`d \n fiecare diminea]`
\n oglind`? Singura problem` este c` \n interior nu sunt ca \n
exterior.
– Ce vrei s` spui?
– C` m` simt ca la aproximativ dou`zeci de ani. Dar \n acea
perioad`, nu se purta nimic atât de frumos. A[a c` profit`, fiica
mea.
Ploaia continu` s` cad` toat` seara, stropind terasa pe care
Lezlie o privea distrat`. Lini[tea nu era \ntrerupt` decât de
zgomotul ne\ncetat al pic`turilor. Dar \n acea sear`, lini[tea o
ap`sa.
R`t`ci nervoas` din \nc`pere \n \nc`pere prin cas`,
deschise televizorul pentru a-l \nchide aproape imediat.
Aranj` salonul deja impecabil, prepar` o cea[c` de ceai pe
care nu o mai dori. M`car dac` ar telefona Andrew!
LAS~-MI O {ANS~ 203

Dar aparatul r`mase mut, cu \nc`p`]ânare. |n cele din urm` se

hot`r\ s` se culce, dar agita]ia persista. R`mase mult timp
treaz` \n \ntuneric, privind tavanul. Mama sa se ab]inuse de la
orice comentariu fa]` de Andrew, fapt pentru care \i fu
recunosc`toare. Dar observase o aprobare tacit`...
Oare ce s` cread` despre aceast` situa]ie? Dup`-amiaz`,
Andrew se comportase ca un prieten, oferindu-i ajutor [i
sus]inere. I se ar`tase ca un b`rbat cu un farmec masculin
teribil de provocator, [i ea se speriase atunci, deoarece \i
trezea senzualitatea.
Pentru a se sustrage de la acele gânduri jenante, se \ntreb`
pentru a mia oar` unde inten]iona s-o duc` a doua zi.
Ce activitate va necesita un costum de baie [i o p`l`rie de
soare? M`car s` nu fie prea obositoare...
Se gândi brusc la Michael [i zâmbi. So]ului s`u \i pl`cuser`
activit`]ile care dezvoltau corpul, ei cele care-i hr`neau
mintea. Lui Lezlie \i f`cea pl`cere s` str`bat` str`du]e de ]ar`,
bucurându-se de frumuse]ea lor, s` citeasc` o carte bun` sau
s`-[i cultive gr`dina. El adora tenisul, squashul [i joggingul.
Aceste amintiri amuzante o lini[tir`, [i curând adormi.
Dar nu Michael \i veni \n visurile care priveau mai degrab`
viitorul, decât trecutul. Se trezi pentru pu]in timp la primele raze
ale zorilor [i auzi murmurul regulat al ploii. "Andrew s-a \n[elat",
constat` f`cându-se ghem sub p`tur`, pentru a reg`si \n gânduri
un b`rbat \nalt, cu p`rul cenu[iu [i ochi alba[tri ca cerul de var`.
 Capitolul 10

O sonerie insistent` o trezi brusc. Morm`ind, scoase un

bra] din c`ldura pl`cut`, pentru a opri ceasul de[tept`tor [i-[i
d`du seama c` vacarmul provenea de la telefon.
R`spunse lene[`:
– |n picioare! f`cu vocea vesel` a lui Andrew. Puteam pune
pariu c` erai \nc` \n pat. S-ar spune c` a[ fi câ[tigat.
– Plou`, replic` Lezlie.
– Deloc. Ai o jum`tate de or`.
Tân`ra femeie avea \nc` pleoapele \nchise când el termin`.
Deschizând ochii, privi pendula [i arunc` p`tura exclamând:
– La naiba! Are dreptate, am \ntârziat!
D`du draperiile la o parte [i constat` c` soarele str`lucea
peste natura \mprosp`tat`. Alerg` \n baie s`-[i spele p`rul,
bomb`nind c` trebuia s` se gr`beasc` a[a. {i ce idee s` fi
LAS~-MI O {ANS~ 205

crezut c` meteorologia era suficient` pentru a-l descuraja pe

Andrew Bradinton!
– Numai s` nu m` duc` la pescuit! se rug` cu voce tare.
De-abia terminase de \mpletit p`rul [i de \mbr`cat ni[te
blugi, o bluz` [i un bluzon din bumbac [i se suna la u[`.
Deschise \n grab` [i declar` pe un ton t`ios:
– Nu e[ti punctual.
– |n generozitatea mea, ]i-am acordat deliberat o amânare
de cinci minute. }i-ai luat costumul de baie?
– Da, este pe mine. |n schimb, n-am luat decât ni[te haine
de schimb [i un prosop, pentru c` nu [tiu unde mergem...
– Am prev`zut eu tot, afirm` Andrew, conducând-o afar`.
Timpul era extraordinar de frumos, cu un cer limpede, pe
care nu trecea nici cel mai mic nor. Perle de rou` sclipeau pe
iarb` [i \n gr`dinile vecine str`luceau culorile luminoase ale
azaleelor, petuniilor [i mu[catelor.
– Pentru \nceput \]i propun un mic dejun s`n`tos, declar`
Andrew. }i-e foame?
– Foarte, recunoscu Lezlie, luând loc \n Porche.
Cu un zâmbet mul]umit, tân`rul b`rbat demar`. Pe strada
4l, opri \n fa]a unei mici a[ez`ri a c`rei fa]ad` promitea un mic
dejun rustic, ca pe vremuri. Perdelele albe [i fe]ele de mas`
\nflorate d`deau locului o ambian]` familial` [i \n interior
pluteau cele mai apetisante arome.
206 ANGELA ALEXIE

– Cuno[teai locul acesta? \ntreb` Lezlie, \n timp ce se

instala la o mas`, \ntr-un col].
– Ruby \]i va spune c` sunt client vechi.
O femeie de vârst` nedefinit`, cu ochii ascun[i de ni[te
ochelari gro[i, cu p`rul [aten, c`runt, se apropiase.
– Cum te sim]i ast`zi? i se adres` lui Andrew.
– Foarte bine, Ruby. Dar dumneata?
– Ca sâmb`ta, \i r`spunse pe un ton egal. Ai adus o
prieten`?
– Este Lezlie. Lezlie, iat-o pe Ruby.
– Este frumoas`, coment` chelneri]a.
– Este [i p`rerea mea.
– Ce vre]i s` mânca]i, \n diminea]a asta?
Lezlie f`cu ochii mari de uimire, la cantitatea fenomenal`
de mâncare comandat` de Andrew. Acesta \i adres` un zâmbet
complice, apoi se afund` confortabil \n fotoliu, uitându-se \n
jur. Lezlie [i el erau singura pereche, printre muncitorii care
discutau despre pescuit [i despre ultimele rezultate sportive.
Lezlie \[i privi \nso]itorul cu uimire, descoperind o nou` fa]et`
a personalit`]ii sale, \n contrast cu omul de afaceri rafinat pe
care-l \ntâlnise pân` atunci.
– La ce te gânde[ti? o \ntreb` acesta brusc.
Luat` pe nepreg`tite, tân`ra femeie bâigui:
– La tine... M` gândeam c` te integrezi cu o u[urin]`
surprinz`toare \n oricare cadru.
LAS~-MI O {ANS~ 207

Nu te-am v`zut niciodat` stânjenit sau stângaci.

– Totu[i, mi s-a \ntâmplat, spuse Andrew. |n special de
când te cunosc. De exemplu, când am \ntâlnit-o pe mama ta.
– Pe mama?
– A fost o vreme când mamele m` priveau mai degrab` cu
ochi r`i, admise cu un aer \ndurerat.
– Seduc`torul care amenin]a virtutea odraselor, \l tachin`
Lezlie.
– A ta nu mi s-a p`rut suspicioas`.
– A mea, este unic` \n felul s`u.
– Ca [i fiica.
Se aplec` \n fa]` [i-[i puse mâna peste a sa.
– Faci o gre[eal` dac` te gânde[ti c` nu m` interesezi decât
fizic, Lezlie.
Aceast` m`rturisire murmurat` cu sinceritate o emo]ion`
mult pe tân`ra femeie, care trebui s` se \ntoarc` pentru a-[i
p`stra sângele-rece. Ruby veni lâng` ei, \nc`rcat` cu o mul]ime
de mânc`ruri delicioase, comandate. Când fur` din nou
singuri, Lezlie \l \ntreb` pe Andrew, nelini[tit`:
– Te \nc`p`]ânezi s` nu-mi dezv`lui natura acestei ie[iri,
dar... Sper c` nu mergem la pescuit?
– Nu-]i place asta?
– Nu. Tata m-a luat cu el de câteva ori, când eram copil`.
A renun]at repede, deoarece \i ceream s` arunce pe[tele
\napoi \n ap`...
208 ANGELA ALEXIE

– Lini[te[te-te, nu acesta este planul meu.

Cu aceste vorbe, \[i servir` câte o por]ie generoas` de ou`
jum`ri, cartofi sote, cârna]i [i un sos alb pentru chiflele calde.
O jum`tate de or` mai târziu, urcar` din nou \n ma[in` [i
o luar` pe strada Roswell, pân` la Chattahoochee River.
Acolo, Andrew parc` lâng` o barac` de \nchiriat ambarca]iuni,
asaltat` de clien]i.
Expresia surprins` [i \n acela[i timp bucuroas` a lui Lezlie,
\l amuz` pe Andrew.
– S` nu-mi spui c` n-ai coborât niciodat` pe
Chattahoochee cu pluta? o \ntreb`.
Tân`ra femeie d`du din cap.
– Incredibil! Greg [i cu mine practicam acest sport cu
regularitate, \n adolescen]`. De când a trecut moda [i este mai
pu]in` lume, am revenit.
B`rba]i, femei [i copii, \mbr`ca]i \n bermude sau \n
costume de baie, c`rau ambarca]iuni de toate felurile – saltele
pneumatice, b`rci mici gonflabile, colaci uria[i. |n Porche,
Lezlie \[i schimb` blugii cu un [ort din bumbac, pe care [i-l
adusese, iar Andrew \[i scoase de asemenea pantalonii!
Scoase din portbagaj un r`citor, apoi \ncuie portierele cu
cheia; mân` \n mân`, o luar` \n direc]ia fluviului.
Lezlie se mir` c` nu trecur` pe la un birou de \nchirieri, dar
se l`s` cu docilitate condus` pân` la malul alunecos.
– Ah, iat`-i! |ncepusem s` cred c` nu ve]i veni.
LAS~-MI O {ANS~ 209

Doi b`rba]i se desprinser` de un grup care a[tepta pe mal

[i-l eliber` pe Andrew de povara stânjenitoare.
– Mai bine mai târziu decât niciodat`, replic` acesta din urm`.
O ajut` pe Lezlie s` coboare panta abrupt` [i \[i p`str` un
bra] \n jurul taliei sale, când f`cu prezent`rile. Cei [ase
prieteni erau Pete, un contabil [i so]ia sa Karen; Charlie, un
investitor foarte cunoscut \n Atlanta, cu so]ia Maxine; [i \n
sfâr[it, un avocat, Ken Lawson, fost coleg cu Michael.
Fusese c`s`torit, \n perioada colabor`rii lor, dar acum era
\nso]it de o prieten`, Janie.
– Bun` ziua, Lezlie, spuse el cu c`ldur`. Ce ai f`cut \n tot
acest timp?
– Bine, dar tu, Ken?
Acesta \i arunc` o privire Janiei [i admise zâmbind:
– Nu am de ce m` plânge... |l cuno[ti bine pe Andrew.
– Nu foarte...
– Este o persoan` cinstit`, declar` el. M` ocup de câ]iva ani
de interesele sale.
Andrew ancor` refrigeratorul din polistiren de pluta
compus` din nou` camere, de camion solid legate unele de
celelalte \ntr-un cerc larg.
Prietenii se dezbr`car` pentru a lua loc la bord \n strania
ambarca]iune. Lezlie admir` pe furi[ bustul gol al lui Andrew
[i când ea \[i scoasele hainele, not` cu satisfac]ie lic`rirea care
ap`ru \n ochii \ntuneca]i.
210 ANGELA ALEXIE

– Ce costum de baie, \i [opti \ntre patru ochi.

– Mama a considerat c`-]i va pl`cea...
– |i salut bunul gust, dar nu [i pruden]a, \i [opti Andrew.
M`sur` f`r` jen` silueta perfect` pe care i-o oferea
privirilor costumul negru foarte r`scroit [i zâmbi cu evident`
apreciere. Ridicând-o pe Lezlie \n bra]ele puternice, o a[ez` \n
mijlocul unuia din colaci. Aceasta \[i ]inu respira]ia când apa
rece \i stropi abdomenul.
– Te vei \nc`lzi repede, o asigur` Andrew, luând loc al`turi
de ea. Soarele va fi torid.
Când toat` lumea fu instalat`, Ken desprinse ancora.
Curentul lu` \n st`pânire pluta, care schimb` direc]ia spre
mijlocul râului, având \n vedere c` era noroios din cauza
ploilor recente. Alte grupuri se l`sar` duse \n voia valurilor [i
aerul r`suna de hohote de râs.
Charlie \ncepu o dezbatere referitoare la echipa local` de
baseball, pe care o ap`ra, \n timp ce Ken o considera nul`.
De-a lungul discu]iilor, unul sau altul dintre cei care se
sc`ldau se serveau din provizii, a[ezate comod \n centrul
grupului.
– Este sigur c` nu se moare de foame când Andrew este cel
care cump`r` gust`rile, coment` Ken, oferind cutii cu bere \n
jur. Probabil exist` cel pu]in o duzin` de sandvi[uri, acolo.
– Nu te gânde[ti decât s` m`nânci, \i repro[` Janie,
tachinându-l.
LAS~-MI O {ANS~ 211

– Nu este singurul, murmur` Lezlie.

– Nu te descurci prea r`u, ripost` Andrew \n [oapt`.
Ken povestea problemele pe care i le punea o afacere
spinoas`.
Distrat`, Lezlie contempla personajul splendid pe care-l
descoperea. Leg`nat` de mi[carea apei, c`zu \ntr-o dulce
toropeal`, din care o scoase pân` la urm` atingerea unei
mâini pe obraz.
– }i se va arde pielea dac` nu iei precau]ii, o \n[tiin]`
Andrew.
Scoase un tub din r`citor [i-i acoperi tinerei femeie cu
crem` atât fa]a, cât [i umerii.
– Te gânde[ti la toate, observ` aceasta.
– "Gata mereu", glumi Andrew. Dac` am \n]eles bine, \l
cuno[ti pe Ken?
– Michael [i cu el au lucrat la aceea[i firm`, pân` când Ken
a pornit pe cont propriu, \i explic` Lezlie.
– A[adar, ne-am fi putut \ntâlni mai curând.
– N-a[ fi fost preg`tit` \nainte.
Tonul s`u grav nu-i sc`p` lui Andrew.
– Iart`-mi lipsa de tact, Lezlie, observ` acesta cu blânde]e.
Am vorbit f`r` s` gândesc.
Lezlie \i studia, gânditoare, mâna bronzat`. Uneori i se
p`rea c` amintirile dateaz` de-abia de ieri, ca atunci când
povestirile lui Ken \i evocaser` discu]ii asem`n`toare cu
212 ANGELA ALEXIE

Michael; \n alte clipe, p`reau atât de \ndep`rtate, aproape

ireale... O alt` via]`.
– Ve]i mai face mult timp opinie separat`, amândoi?
exclam` Charlie. Desigur, este foarte firesc. |mi amintesc de
\ntâlnirea mea cu Maxine! Absolut nemaipomenit`...
Maxine vru s`-l fac` s` tac` lovindu-l cu palma pe bra].
– Prea târziu, decret` Ken. Acum, trebuie s` [tiu.
Tân`ra femeie ridic` din umeri [i Charles povesti f`r` s` se
lase rugat mai mult, \ntâmplarea amuzant`. O z`rise
dezam`git` lâng` o ma[in` oprit`, a c`rei alarm` urla f`r`
\ntrerupere.
– Ne-am oprit, gândindu-m` s-o uimesc cu talentele mele
de mecanic. Dar nu v`zusem niciodat` acel model italian [i
vrând s` deconectez claxonul, am deblocat frâna de mân`.
Drumul era \n pant` [i parcasem \n fa]`...
– Dac` l-a]i fi v`zut! interveni Maxine. Cu costumul din trei
piese, alunecând \n noroi, \ncercând cu disperare s` re]in`
ma[ina mea.
Charles izbucni \n râs. Neputinciios, privise vechiul Fiat
deformat de lovituri, izbindu-i str`lucitorul Mercedes nou.
{i culmea, când d`duse furios un [ut puternic unuia din
pneuri, c`zuse \n [ezut \n noroi.
– {i voi, Andrew [i Lezlie? Cum v-a]i cunoscut?
– |n mod mult mai banal, \i asigur` Andrew.
Ne-a prezentat un prieten comun.
LAS~-MI O {ANS~ 213

Lezlie scoase un oftat de u[urare. Totu[i, se gândi, ar fi

putut b`nui c` Andrew nu va face nici o dezv`luire care ar fi
putut-o jena...
– Face]i ce vre]i, declar` brusc, strivind mucul ]ig`rii peste
um`r. Eu fac baie.
– |n ceea ce m` prive[te, m` simt bine a[a, mul]umesc,
refuz` Ken, luându-[i o bere. Vrea cineva un sandvi[?
Andrew disp`ru \n mijlocul colacului s`u, pentru a ie[i la
suprafa]` \n afara cercului. Cu fa]a [i partea de sus a trupului
transpirate, Lezlie \l imit`. Apa rece i se p`ru \ncânt`toare, dar
mai pu]in decât senza]ia de siguran]` a bra]ului lui Andrew,
care-i cuprinsese talia. Picioarele li se atinser` o clip`,
declan[ând \n ea o emo]ie inexprimabil`. Tân`rul b`rbat \i
mângâie pome]ii obrajilor, colora]i deja \n roz.
– Din fericire, nu vom mai petrece mult timp pe fluviu.
Insola]ia ar putea s`-]i strice restul zilei.
– Restul? se mir` Lezlie.
– Ssst, este o surpriz`.
Ni[te bucle mici sc`paser` din coafura lui Lezlie [i-i
\ncadrau frumos fa]a. La ad`post de privirile indiscrete,
Andrew se \nclin` pentru a-i culege un s`rut de pe buze.
– De ce oare nu por]i niciodat` p`rul liber?
– M` deranjeaz`, replic` ea. A[ fi obligat` s`-l tund.
Când \i d`du drumul, Lezlie se prinse de camera cu aer,
f`r` s` \nceteze s`-l supravegheze. Andrew \i scoase o agraf`
214 ANGELA ALEXIE

care-i re]inea coada \nf`[urat` pe ceaf` [i, cum nu protestase,

le scoase una câte una, pentru a le l`sa s` cad` \n valul
verde-alb`strui. Un zâmbet mul]umit i se contur` pe buze
când \n sfâr[it coada se desprinse. Cu o sârguin]` metodic` o
despleti, pân` când, \n sfâr[it, p`rul tinerei femei se desf`[ur`
\n evantai \n jurul ei, ag`]ându-se de \ncheietura mâinii lui
Andrew, ca ceva viu.
– Parc` ai fi o siren`, murmur` acesta, s`rutând-o din nou.
– Sirenele tr`iesc \n mare, \l corect` Lezlie cu pref`cut`
degajare.
– A mea nu...
Plonjând \n adâncurile irizate ale ochilor lui, Lezlie pierdu
orice no]iune a lumii \nconjur`toare. Gurile li se \ntâlnir`, mai
\ntâi ezitante, apoi cu o pasiune reciproc` ce o ame]i pe tân`ra
femeie. Se lipi de \nso]itorul s`u, delectându-se de atingerea
bustului tare. Cât era de bine s` te la[i \n voia curentului, \n
voia senza]iilor...
Andrew se \ndep`rt` u[or, revenind la realitate. O s`rut`
pe Lezlie pe b`rbie.
– |ntr-adev`r, o tachin`. Pielea sirenelor are de obicei mai
degrab` un gust s`rat [i nu aceast` savoare de noroi.
– Ai cunoscut multe?
– Sirena din Chattahoochee este cea mai frumoas` dintre
toate, se eschiv` Andrew.
LAS~-MI O {ANS~ 215

Râsul Janiei le aduse aminte de \nso]itorii lor. Se hot`râr`

s`-[i reia locurile [i urcar` prin interior \n colacul respectiv.
Dup` ce se instal`, Lezlie \[i l`s` p`rul s`-l usuce vântul.
Va trebui s`-l spele din nou, dar ce importan]` avea?
Andrew \[i ]inuse promisiunea, de o ve[nicie nu se mai
distrase atât de bine. Dar pl`cerea se termin` prea curând,
când ajunser` la Powers Ferry [i când b`rba]ii s`rir` \n ap`
pentru a trage pluta la mal. O urcar` apoi pe stânci, unde
Charlie \ncepu s` dezumfle camerele cu aer.
– Se pare c` ai o tehnic` bine pus` la punct, \l felicit`
Lezlie.
– Chiar nu merit` osteneala, doar pentru dou` ore de
coborâre, morm`i Charles cu blânde]e, zâmbindu-i lui
Andrew cu sub\n]eles. Dar prietenul nostru a insistat s` nu ne
petrecem aici toat` ziua.
– Vom re\ncepe curând de la Morgan Falls dac` pute]i
suporta [ase sau opt ore acolo sus, explic` Andrew.
Dar pentru ast`zi aveam alte planuri.
Lezlie \l descoperi f`r` \ntârziere pe primul. Urmar` un
drum \ngust [i pietros printre arbori \nal]i pân` la un parcaj.
Charlie [i Ken l`sar` ambarca]iunea strâns` [i \l ajutar` pe
Andrew s` descarce dou` biciclete din camioneta lui Charlie.
– Mul]umesc c` ai venit s` le iei asear`, spuse Andrew.
– Ar trebui s` te fac s` pl`te[ti transportul diferitelor
obiecte pe care m` pune]i to]i s`-l fac!
216 ANGELA ALEXIE

|n spatele vehiculului era un vraf de prosoape. Lezlie se

[terse, \[i recuper` p`l`ria, corsajul, [ortul [i sandalele
depozitate \n r`citor, \n interiorul unei pungi de plastic.
– Noi plec`m, anun]` Charlie, când Ken, Janie [i Maxine
urcar` la bord. Pe mai târziu, a[adar?
– A[a este, \ncuviin]` Andrew, f`cându-i cu ochiul.
R`mas` singur` cu el, Lezlie \ntreb`:
– Unde \i vom reg`si [i când?
Andrew se mul]umi s` zâmbeasc`, având un aer misterios.
– |nc` o surpriz`, oft` Lezlie. Vrei oare s`-mi petrec toat`
ziua f`r` s` [tiu ce m` a[teapt`?
– A[a inten]ionez. Este mai nostim.
– Poate pentru tine, bodog`ni tân`ra femeie.
– Preg`tit`? \ntreb` Andrew, plin de antren.
– N-a[ \ndr`zni s-o afirm. Oare [tii de câ]i ani n-am mai
\nc`lecat o biciclet`?
– Ai s` \ncetezi s` te plângi?
– Nu m` plâng!
Cum tân`rul b`rbat afi[a o min` sceptic`, Lezlie se hot`r\
s` nu-[i mai exprime nici cea mai mic` nemul]umire.
Dar r`bdarea \i fu pus` la grea \ncercare când, de-abia la un
kilometru mai departe, la cotul unui viraj, abordar` o pant`
anevoioas`. Un val constant de ma[ini \i dep`[ea, l`sându-le
doar un loc suficient [i \ntr-o vitez` care o nelini[tea pe tân`ra
femeie.
 gianninajollys

LAS~-MI O {ANS~ 217

Curând, Andrew desc`lec` [i Lezlie \l imit` u[urat`. |n timp

ce mergea pe jos, Andrew exclam`:
– Lini[te[te-te, dup` Terrill Mill va fi mai pu]in` circula]ie.
Tân`ra femeie d`du din cap, str`duindu-se s` calculeze
distan]a care-i desp`r]ea de punctul de plecare. Era gata s`
dispere evaluând zece kilometri.
Ajun[i sus, pornir` din nou, profitând de coborâre.
Regiunea era v`lurit`, iar pantele se succedau, mai mult sau
mai pu]in abrupte. |n clipele u[oare, Lezlie se surprindea
contemplând vis`toare spatele puternic al \nso]itorului s`u,
sau picioarele bine formate, ap`sând pe pedale. |l a[tept`
când se opri scurt \n fa]a unei b`c`nii, de unde ie[i cu dou`
cutii de b`uturi gazoase pe care le puse \n saco[`.
Ajunser` la Terrill Mill, o r`scruce foarte \ncurcat`, dup`
care cotir` pentru a urma un drum vicinal, pu]in frecventat.
|ntr-un peisaj rustic, dep`[ir` o herghelie, apoi o [coal`
elementar`, construit` lâng` un mic curs de ap`. Cei doi
oameni tineri str`b`tur` podul \ngust de lemn pe care-l
trecur` [i f`cur` o oprire.
– Ce-ai spune de o pauz`? propuse Andrew.
Sc`ldat` \n transpira]ie, Lezlie f`cu un semn de acceptare.
|[i rezemar` bicicletele [i coborâr` pe malul râului. Andrew se
instal` sub o stânc` uria[` [i o atrase pe Lezlie al`turi.
Alte perechi st`teau comod \ntinse la soare, pe malul râpos.
Un câine mare, negru, alerga \n libertate prin ap`. St`pânul \l
218 ANGELA ALEXIE

fluier` [i, cu urechile ridicate, i se al`tur` \n fug`, pentru a se

scutura lâng` el.
Locul era atât de lini[tit \ncât Lezlie \nchise ochii, ascultând
clipocitul râului De[i tr`ise \ntotdeauna \n regiunea Atlantei,
Andrew o f`cea s` descopere locuri a c`ror existen]` nici n-o
b`nuise!
Tân`rul b`rbat aduse saco[a [i deschise cele dou` b`uturi,
\ntinzându-i una. Lezlie b`u cu \nghi]uri mari, f`cându-l s`
zâmbeasc`.
– Ei bine, de câ]i ani n-ai mai urcat pe o biciclet`?
– De prea mul]i, r`spunse ea succint.
– De ce? Pari \n form` bun`...
|[i \nso]i remarca a]intindu-[i privirea asupra coapselor [i
pulpelor modelate armonios. Pentru a-[i ascunde stânjeneala,
Lezlie mu[c` din sandvi[ul pe care Andrew \l pusese lâng` ea.
Acesta din urm` \l termin` pe al s`u din câteva \mbuc`turi,
apoi se sprijini \n coate, perfect relaxat. Tân`ra femeie mânc`
\ncet, con[tient` c` o observa. El se gândea de ce oare se
\ntuneca de fiecare dat` când \i f`cea un compliment?
Vedea \n asta o lingu[eal` banal`? Totu[i, cu toat` sinceritatea,
\l captivase. O considera incredibil de frumoas` – mai mult
decât frumoas`. Sensibil`, bun` [i vulnerabil`. {i se p`rea c`
\[i schimbase atitudinea fa]` de el. Avea un alt mod de a-l privi,
de a reac]iona la atingerea lui...
LAS~-MI O {ANS~ 219

|n ceea ce-l privea, propriile sentimente evoluaser`.

C`p`taser` intensitate, cu toate c` oscilau ne\ncetat \ntre
fericire [i chin. Ar fi vrut s` petreac` fiecare clip` cu ea – dar
era imposibil; s-o cople[easc` de cadouri – pe care, cu
siguran]`, le-ar fi refuzat; s`-i demonstreze [i dragostea sa
fizic` – dar \nl`turase orice senzualitate din raporturile lor.
Trebuia s` a[tepte, s`-i lase lui Lezlie ini]iativa unei mari
intimit`]i, s` se mul]umeasc` doar cu s`rut`rile furate la
repezeal`.
Oft`. Numai dac` i-ar da curând un semn! Altfel, va mai
avea oare r`bdare s`-[i st`pâneasc` dorin]ele?
– Cum ai descoperit acest loc? \l \ntreb` Lezlie.
– Veneam aici cu colegii de universitate, \i explic` Andrew.
Bine\n]eles, \n acea perioad` era foarte diferit...
– Totul s-a schimbat atât de mult! \nt`ri tân`ra femeie.
De partea asta a Atlantei nu se afla aproape decât o mic` b`c`nie
ici [i colo. Acum fast-foodurile se succed supermarketurilor, f`r`
a pune la socoteal` imobilele cu birouri...
– Sper c` nu este o critic` a corpora]iei mele?
– Nu le repro[ez asta constructorilor, ci municipalit`]ii
care autorizeaz` aceast` urbanizare nebun`.
– Ceea ce se potrive[te cu s`n`tatea afacerilor, care-i
permit societ`]ii noastre de consum s` prospere, sublinie
Andrew. Dar \]i voi ar`ta un alt loc, \n care vei putea uita
invazia imobilelor. Este la câ]iva kilometri de aici.
220 ANGELA ALEXIE

– Unde?
– Vei vedea... f`cu el, cu un zâmbet exasperant...
Se ridic` \n picioare [i se duse s` se chirceasc` pe malul
apei, pentru a-[i stropi umerii [i bra]ele.
– Este foarte r`coritor, declar`. Vrei s` faci o baie?
Lezlie era tentat`, dar amintindu-[i emo]ia pe care o
sim]ise \n râu, scutur` din cap. Nu se \ncredea \n propria
voin]`, deoarece \n tain`, \[i dorea ca Andrew s-o \mbr`]i[eze,
s-o s`rute, s-o mângâie f`când-o s`-[i piard` ra]iunea; [i \n
acea clip`, n-ar mai fi fost posibil` nici o \ntoarcere...
Andrew se ridic` [i-i observ` expresia preocupat`. I se
al`tur` [i \i prinse b`rbia \ntre degetul mare [i cel ar`t`tor,
pentru a o \mpiedica s` se \ntoarc`.
– La ce te gânde[ti? \i [opti.
– La ziua frumoas` pe care am petrecut-o \mpreun`.
– Vorbe[ti ca [i când s-ar fi terminat.
– Nu-mi spune c`... Dac` mai roste[ti \nc` o dat` cuvântul
"surpriz`", ]ip!
– Mi-ai promis o zi \ntreag`, se jusitific` Andrew.
Am planuri [i pentru sear`... Nu m` \ntreba care, n-a[ vrea s`
te fac s` ]ipi. S-ar putea s` ]i se vin` \n ajutor...
– Ar fi inutil. Nu vei \ndr`zni s` te arunci asupra mea \n fa]a
tuturor!
– Nu m` provoca... Dar, mai devreme sau mai târziu vom fi
singuri, [i \n acea clip`...
LAS~-MI O {ANS~ 221

|n acea clip` va fi rândul t`u s` deschizi sau s` \nchizi acest

capitol dintre noi, \ncheie.
– Nu sunt atât de sigur` de asta...
– Po]i s` m` crezi, o asigur` s`rutând-o scurt pe buze.
Tulburat`, Lezlie ridic` mâna f`r` s` se gândeasc` [i \[i
afund` degetele \n p`rul m`t`sos al lui Andrew. |i r`spunse la
s`rut \n acela[i mod juc`u[, dar când privirile li se \ntâlnir`,
amândoi r`maser` \ncremeni]i.
Tân`rul b`rbat o \mbr`]i[` cu pasiune, picioarele goale li
se \ncurcar` [i Lezlie se abandon` confuziei pl`cute care o
cuprindea. Când Andrew puse din nou st`pânire pe gura
tremur`toare, un strig`t, \i alarm`:
– Da! Bravo! |nc`!
Cu ochii \nce]o[a]i de dorin]`, Andrew scrut` cursul apei [i
observ`, pu]in \n amonte, un grup de adolescen]i care-i privea
f`]i[. Unul dintre ei le adres` vesel un larg semn cu mâna.
– Este \ngrozitor de jenant, murmur` Lezlie.
– Câteva minute mai târziu ar fi putut fi [i mai mult,
morm`i Andrew.
|i mângâie spatele cu mi[c`ri lente [i lini[titoare, apoi se
aplec` s`-[i adune saco[a. Salutându-i \n trecere pe tineri,
urcar` \ncet spre drumul lor, \nc` \mbr`]i[a]i.
Când \nc`lecar` pe biciclete [i \[i reluar` excursia, Lezlie se
dojeni \n t`cere. Oare cum se putuse comporta \n modul
acesta? Era oare... \ndr`gostit` de Andrew Bradinton?
222 ANGELA ALEXIE

Deranjat` de aceast` idee, pedala furioas` pentru a-[i

ajunge \nso]itorul. Sosir` \ntr-o zon` reziden]ial` format` din
locuin]e superbe. Lezlie observase splendidele propriet`]i de
pe plut`, dar acum le admira [i mai mult, cu gr`dinile lor
imense \ntre]inute impecabil [i semnul original foarte special
al fiec`rei case.
Andrew se opri \n fa]a unui teren \n construc]ie, unde
cre[teau câ]iva stejari centenari. |[i a[ez` bicicleta [i p`trunse
acolo f`r` nici o jen`.
– Vino, o invit`, deoarece Lezlie nu-l urmase.
– Nu se intr` astfel la oameni, protest` aceasta.
– Parcela \mi apar]ine, o anun]` Andrew.
– Ah? se mir` tân`ra femeie al`turându-i-se. Inten]ionezi s`
construie[ti aici?
– Nu [tiu, admise el, privind apele lene[e ale
Chattahoochee River, \n spatele parcului. La \nceput, era
vorba doar de o simpl` investi]ie funciar`, deoarece aceste
amplasamente sunt foarte c`utate.
Lezlie contempl` peisajul \nconjur`tor, fluviul, strada
lini[tit` pe care o str`b`teau cei ce f`ceau jogging, tufi[urile de
p`ducel \n floare. Andrew avusese dreptate: de aici, se uita cu
u[urin]` frenezia lumii moderne. Destins`, c`sc`.
– Obosit`?
– A fost o zi plin`, admise.
– Te plângi?
LAS~-MI O {ANS~ 223

– Departe de mine acest gând! Doar c`... Deja [tiu c`

mâine m` va durea peste tot.
– Mi-ar face pl`cere s` masez zonele dureroase, \i propuse
cu pref`cut` inocen]`.
– N-are rost, o baie cald` va rezolva treburile.
– Mai pu]in bine decât mine.
– E[ti un l`ud`ros, Andrew.
– Un realist, o corect` acesta. Poate este \n sfâr[it timpul s`
te duc acas`! Astfel, vei avea pu]in timp s` te preg`te[ti pentru
restul serii...
Aproximativ o or` mai târziu se \ntoarser` la ma[in`,
stivuir` bicicletele pe acoperi[ [i pornir` spre domiciliul lui
Lezlie.
– Voi veni s` te iau la ora opt, declar` Andrew plecând.
Alege o ]inut` u[oar`, ni[te blugi de exemplu [i ab]ine-te s`
cinezi.
– La ordinele tale, ripost` tân`ra femeie pe un ton vesel.
Andrew afi[` o mimic` exasperat` [i o \mpinse blând spre
u[`. Ajuns` \n`untru, se rezem` cu spatele de u[` pentru a
asculta Porcheul plecând. Bucuria intens` \i fu umbrit` o clip`
de o cramp` \n coaps`... Mu[chii \i protestau deja pentru c`
fuseser` supu[i unui asemenea regim.
Deschise radioul [i, \n timp ce se \ndrepta spre baie,
\ncepu s`-[i scoat` hainele. Se auzi un refren cunoscut [i
Lezlie se surprinse fredonându-l cu veselie.
 Capitolul 11

|n fa]a localului "Longhorn Saloon" fusese ref`cut` \n

\ntregime o strad` dintr-o localitate din Far West.
Deasupra trotuarului din scânduri, vitrine \n[el`toare
anun]au: B`rbier, Hotel, Banca pentru cresc`torii de animale
[i {eriful McChure. Prin ferestrele deschise, se auzeau
acordurile melancolice al muzicii country, \n timp ce clien]ii
\mbr`ca]i \n blugi \mpingeau por]ile pivotante ale barului.
Lezlie r`mase cu gura c`scat` când Andrew gar` \n parcajul
arhiplin. Acum, totul se l`murea. C`ma[a \n carouri a
\nso]itorului s`u [i cizmele din piele, ]inut` pe care i-o
recomandase [i ei.
– Surprins`? o \ntreb` amuzat.
– Este punctul de atrac]ie al zilei! Niciodat` n-am...
LAS~-MI O {ANS~ 225

– Dansat \ntr-un salon de western, o complet`.

Hot`rât lucru, educa]ia ta are lacune importante! Era timpul
s` se remedieze asta.
|[i puse o mân` pe talia sa pentru a o escorta \n celebrul
local. P`rul ro[cat c`dea \n bucle mari pân` la \ncheietura
mâinii lui, re]inut la tâmple de piepteni din sidef.
– |n cazul \n care am omis s`-]i spun, \mi place s`-]i la[i
p`rul liber.
– Am crezut c` \n]eleg asta...
|n ciuda tonului ironic, fusese \ncântat` de compliment.
Dup` baie, uscându-[i [uvi]ele lungi, ezitase s`-[i fac` un coc
deosebit de pedant. Dar dintr-un impuls, se hot`râse s`-[i lase
p`rul s`-i fluture pe umeri, pus \n valoare de decolteul ascu]it
pe fiecare um`r al puloverului din bumbac galben pai.
|mpletitura groas`, original`, f`cea un contrast pl`cut cu
blugii ajusta]i pe talia joas`.
Saloonul era arhiplin [i \n atmosfera plin` de fum de-abia
se z`reau dansatorii care se \nghesuiau pe pist`.
– Se servesc ni[te excelente fripturi la gr`tar, pr`jite la foc
din lemne, [opti Andrew la urechea tinerei femei,
conducând-o spre sala restaurantului.
De la o mas` rotund`, Charlie, Maxine, Ken [i Janie le
f`ceau semn cu mâna. Iat` a[adar unde trebuia s` se
\ntâlneasc` din nou! To]i arboraser` ]inute simple, la care
Charlie ad`ugase o p`l`rie \mpodobit` cu o pan`.
226 ANGELA ALEXIE

De-abia se instalase Lezlie pe scaunul oferit cu amabilitate

de Andrew, c`-i z`ri pe Jim [i Donna, care mergeau \n direc]ia
lor. Le adres` un zâmbet surprins.
– Voi aici? exclam`.
Prietena sa \l supraveghea pe furi[ pe Andrew, \n
conversa]ie animat` cu Jim [i-i explic` \n [oapt`:
– Andrew ne-a sunat ieri, pentru a ne propune s` ne
\ntâlnim aici. Am picat din nori când m-a anun]at c` v` ve]i
petrece mai \nainte ziua \mpreun`!
– M-a surprins la fel de mult ca pe tine, admise Lezlie.
Dar d`-mi ve[ti despre Elizabeth.
– Se simte cât de bine posibil [i nu schimba subiectul.
Prietenul t`u \mi pare foarte hot`rât s`-[i ating` scopurile...
Ai remarcat [i tu? M`rturisesc c` asta m` sperie pu]in.
– Nu te nelini[ti, dup` p`rerea mea, caut` mai ales s` te
fac` s` te sim]i bine. Concentreaz`-te mai degrab` asupra
clipei prezente. Aici te distrezi bine.
– Ai mai fost deja?
– De mai multe ori, Jim [i cu mine am reu[it chiar s`
\nv`]`m unele dansuri.
Seara aceasta confirma b`nuielile lui Lezlie: treptat,
Andrew se integra \n via]a sa [i o introducea \n a lui, mergând
pân` la amestecarea prietenilor. Tân`rul b`rbat \n`l]` capul \n
clipa \n care \l studia, gânditoare [i, f`r` a \nceta s`-l asculte pe
Jim, \i zâmbi cu o c`ldur` cu totul special`. |i sim]i presiunea
LAS~-MI O {ANS~ 227

genunchiului pe coaps` [i aceast` comunicare tainic` o

bucur` profund.
Cina se desf`[ur` \n mod pl`cut, \ntr-o conversa]ie
animat`, marcat` de muzica \ndr`cit` din sala vecin`.
Aclama]iile [i aplauzele \ncepur` s` trezeasc` o curiozitate
sincer` la Lezlie, când Andrew propuse s` mearg` s` se al`ture
petrecerii. Pista de dans era \nconjurat` de o barier` din lemn,
de-a lungul c`reia se aliniau taburete \nalte. Trei ventilatoare
imense agitau f`r` rezultat aerul plin de fum.
Deasupra barului, dou` drapele sudiste flancau un panou
lung pe care era pictat` inscrip]ia "Longhorn Sallon", lâng`
capul unui taur din specia Longhorn, cu coarne lungi,
caracteristice.
Perechile se \nvârteau \n bun` rânduial` pe podea, unele
efectuând o \n[iruire de pa[i foarte complica]i, care o
fascinar` pe Lezlie. Unele femei purtau \n loc de ve[nicii blugi,
fuste lungi cu volane [i corsaje bufante.
Charlie reper` dou` mese libere [i grupul \[i croi cu greu
drum prin mul]ime. Imediat ce comandar` un rând de bere,
Charlie [i Maxine se ridicar` [i disp`rur` printre numero[ii
dansatori. Andrew \[i puse bra]ul pe sp`tarul scaunului lui
Lezlie.
– S` m` anun]i când vei fi preg`tit`.
– Preg`tit`? repet` aceasta pe un ton \ntreb`tor.
– S` dans`m.
228 ANGELA ALEXIE

Tân`ra femeie scutur` cu putere din cap.

– Andrew, nu [tiu...
– Este simplu, o asigur`. Vino, \]i voi ar`ta.
– Nu pot, Andrew, se \nc`p`]ân` ea. Ne vom face de râs
amândoi.
– Ba nu, vei \ncerca mai \ntâi aici.
O ridic` \n picioare [i-i ar`t` un b`rbat [i pe partenera sa.
– Prive[te, este o polc`. Sunt necesari trei pa[i.
F`cu mi[c`rile \n fa]a ei, apoi o antren` morm`ind f`r`
\ncetare unu-doi-trei, unu-doi-trei. Sceptic`, Lezlie se str`dui
s`-l imite [i reu[i mai u[or decât \[i imaginase.
|nconjurând pista, Andrew o duse la balustrad`, pentru a-i
permite s`-i observe mai bine pe ceilal]i.
– Vezi? \i [opti. Partea de sus a corpului aproape nu se
mi[c`, t`lpile alunec` pe parchet. Este acoperit cu rumegu[,
pentru a u[ura lucrurile. Ei bine, gata?
Lezlie ridic` spre el ochii m`ri]i de groaz`:
– Andrew, chiar nu doresc s` fiu de râsul tuturor...
– Nu vei fi, \]i promit.
O atrase \n mul]imea avântat`, ]inând o mân` \n fa]a lor,
\n timp ce cealalt` i se strecurase sub p`r, pentru a se a[eza pe
ceaf`. Dup` câteva \ncerc`ri stângace, Lezlie prinse ritmul [i-l
putu urm`ri. Andrew o lini[tea permanent, dându-i indica]ii,
iar ea nu-i pierdea picioarele din ochi. Dup` ce \ncheiar` un
tur, Lezlie avu mai pu]in` nevoie s` se concentreze [i exclam`:
LAS~-MI O {ANS~ 229

– Cred c` am \n]eles!
– Nu ]i-am spus eu?
Nu mai b`tea m`sura [i o conduse astfel aproximativ zece
minute, evitând orice izbitur` cu al]i dansatori. Când o sim]i
sigur`, \i propuse:
– Acum vom \ncerca o piruet`.
Lezlie se \ncord` imediat, cuprins` de panic`.
– Nu \nc`, Andrew...
– Este suficient s` continui acela[i pas, \ncepând s` te
\nvârte[ti, unu-doi-trei, apoi te la[i \n fa]a piciorului drept.
Aten]ie, se schimb` direc]ia...
Tân`ra femeie \[i contract` degetele pe ale sale la
apropierea col]ului, temându-se mai mult decât de orice, s` se
fac` de râs \n fa]a lui. Dar o conducea perfect [i, p`strând
automat caden]a, Lezlie termin` gra]ioas` pirueta.
– Foarte bine! o felicit` Andrew zâmbind. Acum, vom face
asta la fiecare col].
Dup` câteva tururi de pist`, tân`ra femeie se relax`,
l`sându-se condus` cu mare pl`cere de bra]ele puternice ale
lui Andrew. Când dansul lu` sfâr[it, nu-[i putu ascunde
complet dezam`girea, spre marea bucurie a partenerului s`u.
La sunetul unei melodii mai moderne, ritmat` de baterie,
sosir` un num`r mare de dansatori. Se aliniar` [i \ncepur` s`
fac` to]i aceia[i pa[i; spre marea uimire a lui Lezlie, Andrew o
conduse la masa lor.
230 ANGELA ALEXIE

Dup` muzica western, pu]in melancolic`, acest cântec al

lui Michael Jackson p`rea exploziv.
B`ur` câteva \nghi]ituri de bere [i Andrew \i explic` unele
din mi[c`rile foarte elaborate pe care le executau tinerii
dansatorii.
– Oare cum ai \nv`]at toate astea?
– Meredith mi-a predat câteva mi[c`ri elementare.
Intrigat`, Lezlie \l privi cu aten]ie.
– De fiecare dat` când mergeam la Denver, ie[eam to]i trei,
continu` Andrew. Exista un club bun nu prea departe de ei.
Ridic` din umeri, pu]in posomorât.
– Lui Greg nu-i pl`cea s` danseze, dar Meredith adora asta.
|i serveam de partener.
– Fratele t`u era probabil foarte \n]eleg`tor, vru s`
glumeasc` Lezlie.
– Foarte, aprob` tân`rul b`rbat, cu un aer grav. Mai mult
decât \[i pot imagina cea mai mare parte dintre oameni.
Aceast` remarc` trezi curiozitatea lui Lezlie. Latura sa
profesional` se interesa automat de tot ceea ce se referea la
via]a afectiv` a oamenilor pe care \i \ntâlnea. {i \n trioul Greg,
Meredith, Andrew, sesizase rela]ii foarte speciale. Nu-i putea
preciza stinghereala, dar Andrew avea un mod curios de a
vorbi despre fratele mai mic. Fusese oare gelos pe familia sa?
Meredith fusese amestecat` \n \ndep`rtarea celor doi fra]i?
LAS~-MI O {ANS~ 231

|[i studia \nso]itorul, absorbit de surprinz`torul spectacol

al zecilor de tineri dansatori alinia]i. Tr`s`turile \i p`reau mai
accentuate \n lumina filtrat`; Lezlie \i privea cu afec]iune gura
cu cute senzuale [i ochii plini de sensibilitate [i poate de o
anumit` triste]e...
Ken [i Janie nu se vedeau nic`ieri, pe pist` Donna [i Jim
executau mi[c`rile la perfec]iune, unul lâng` cel`lalt,
schimbând comentarii [i zâmbete fericite. Charlie [i Maxine
ajunser` la mas` cu obrajii \mbujora]i de efort.
– |ncepem s` fim prea b`trâni pentru acest gen de lucruri,
declar` Charlie, [tergându-[i fruntea care lucea de
transpira]ie.
– Vorbe[te pentru tine, replic` Maxine.
Se a[ez` oftând.
-Totu[i, dansurile acestea noi devin foarte complicate!
– Spune mai degrab` c` nu le mai execut`m noi la fel de
u[or, gâfâi Charlie.
– Oare vei mai \nvârti mult timp cu]itul \n ran`?
Tân`rul b`rbat \i adres` so]iei un zâmbet larg [i \[i trecu un
bra] \n jurul umerilor s`i.
– Tu nu \mb`trâne[ti, draga mea. Tu devii mai bun`.
– Du-te naibii, morm`i aceasta.
Se rezem` totu[i de el cu o tandre]e moroc`noas`, iar
Charles le f`cu cu ochiul lui Andrew [i lui Lezlie.
– Vede]i ce v` a[teapt` mai târziu?
232 ANGELA ALEXIE

Tân`ra femeie plec` privirea [i Maxine \i d`du un cot

so]ului s`u.
– S` mergem s` dans`m, propuse Andrew.
Lezlie \l urm` spre pist`, unde \nv`]` un nou pas, mai
complicat decât primul. Pierdu de mai multe ori ritmul, dar
curând st`pâni succesiunea mi[c`rilor.
– Sper c` nu te-a sup`rat aluzia lui Charlie, murmur`
Andrew.
Lezlie gre[i imediat.
– Sunt prea ocupat` s`-mi supraveghez picioarele pentru
a-]i r`spunde, f`cu acesta cu un râs pu]in for]at.
– |n acest caz, mul]ume[te-te s` ascul]i. Nu lua \n serios o
asemenea remarc`. Face presupuneri...
– Dup` p`rerea mea, da. La naiba! bomb`ni tân`ra femeie,
\ncurcându-se din nou. Dar ai dreptate, n-are nici o
importan]`.
Mai r`maser` printre dansatori pentru dou` polci. Lezlie se
mi[ca acum cu mai mult` u[urin]`, dar o dureau deja
picioarele dup` escapada pe biciclete [i acum era [i mai r`u.
Când muzica t`cu, se lament`:
– Nu mai pot, Andrew. S` ne oprim.
– Va fi mai u[or când vei fi mai pu]in crispat`, observ` aces-
ta, conducând-o spre ie[ire. Dac` am merge s` respir`m
pu]in?
LAS~-MI O {ANS~ 233

|[i croir` cu greu drum prin mul]imea atât de dens`.

Unii b`rba]i o m`surau f`]i[ pe Lezlie, iar aceasta se bucura s`
simt` pe spate mâna posesiv` a lui Andrew. Un necunoscut
merse pân` la a-i atinge p`rul, dar Andrew \l respinse ferm.
Aerul nop]ii le p`ru extrem de pl`cut, dup` atmosfera
plin` de fum din saloon. Pa[ii le r`sunau pe scândurile care
\n`l]au trotuarul, pe care \l parcurser` pân` la cap`t.
Lezlie inspir` profund, cu un zâmbet pe buze. Andrew se
rezem` cu spatele de balustrad` [i scoase din buzunar un
pachet de ]ig`ri; \[i aprinse una [i trase mai multe fumuri, sub
ochii uimi]i ai \nso]itoarei sale.
– Nu [tiam c` e[ti fum`tor.
– |nc` un vechi obicei pe care nu am reu[it s`-l \nving total.
Fumez pu]in, numai \n momentele de tensiune.
Lezlie medit` câteva clipe la aceast` remarc`, apoi:
– Compania mea te face nervos? \l \ntreb`.
– |n aceste ultime s`pt`mâni am fost mai tensionat decât
de ani de zile, admise Andrew râzând. {i pentru a nu-]i
ascunde nimic, \ntr-adev`r e[ti o parte important`.
Doar o parte... Deoarece \ngrijorarea lui Andrew era legat`
de asemenea de sabia lui Damocles pe care o sim]ea
amenin]ându-l permanent: adev`rul pe care-l putea dezv`lui
\n orice clip` Merri. Se apropie de Lezlie, \i lu` b`rbia \n palm`
[i-i contempl` chipul.
234 ANGELA ALEXIE

– |mi aminte[ti de o mimoz`, care \[i desface petalele, dar

le strânge la cea mai mic` adiere.
Paralela era atât de adev`rat`, dar [i atât de delicat`, \ncât
Lezlie nu-l putu contrazice.
– Asta era adev`rat acum câteva s`pt`mâni.
– {i acum?
– Acum, nu mai [tiu... Nu mai sunt sigur` de nimic,
m`rturisi tân`ra femeie.
– Imagineaz`-]i c` [i eu suf`r de aceea[i boal`.
Lezlie se \ndep`rt` pentru a se rezema de balustrad` [i
privi cerul \nstelat. Andrew o urm` [i \[i a[ez` bra]ele de o
parte [i de alta a taliei sale. Vântul lipi p`rul lung al lui Lezlie
de el [i Andrew inspir` parfumul u[or [i mirosul de tutun l`sat
de atmosfera din saloon.
– Cunosc un leac... murmur` tân`rul b`rbat.
Lezlie \nchise pleoapele, savurând atingerea bustului lui
Andrew pe spatele ei. Sim]i dorin]a s` se cuib`reasc` lâng` el,
dar \[i reveni \n fire [i spuse \ncet:
– N-are rost s` mi le expui. Ne \ntoarcem?
Andrew arbor` o min` \ngrozitor de dezam`git` pentru a o
face s` râd`
– Nu scapi de mine la nesfâr[it, o amenin]`, \ncepând din
nou s`-l imite pe contele Dracula.
– Ai oare o problem` de identitate? \l tachin` Lezlie.
– Am foarte multe probleme. Cea mai grav` fiind... tu.
LAS~-MI O {ANS~ 235

Tân`ra femeie zâmbi [i scutur` din cap, \n timp ce o

conducea spre intrare.
– E[ti imposibil!
– Nu, nu, neg` el. Sunt interesat pe termen lung, vei vedea.
Ajunser` la cele dou` mese ale grupului. Ken [i Janie
p`reau s` fie certa]i. Donna [i Jim st`teau foarte aproape unul
de cel`lalt, mâncând floricele de porumb dintr-un cornet
comun [i bând din aceea[i halb` de bere. Ziua fusese perfect`,
se gândi Lezlie, observându-l pe Andrew care discuta vesel cu
prietenii.
Când orchestra \ncepu o balad` melodioas`, se \ntrerupse
pentru a se \ntoarce spre ea. Expresia sa d`dea impresia c`
restul lumii \ncetase s` existe. F`r` o vorb`, tân`ra femeie lu`
mâna pe care i-o \ntinse [i \l urm` pe pist`.
Cântecul melancolic trezi \n Lezlie o nostalgie pl`cut`.
Andrew \i \mbr`]i[ase umerii [i se l`s` spre el, rezemându-[i
obrazul de pieptul puternic trecându-[i bra]ele prin spatele
taliei sale. Parfumul aromat al apei de toalet` \i impregnase
u[or c`ma[a, iar Lezlie se pierdu \ntr-un ocean de senza]ii.
Se lipi mai strâns [i, ca r`spuns, Andrew o \mbr`]i[` mai
puternic. Dansând acel dans lent [i languros, picioarele li se
atingeau u[or, se \ndep`rtau, se \ncruci[au. Clipa era atât de
\ncânt`toare, \ncât Lezlie \[i ]inea respira]ia, temându-se s` se
trezeasc` din acest vis minunat.
236 ANGELA ALEXIE

Dar respira]ia cald` a lui Andrew pe p`r, gura care-i atingea

u[or fruntea, contactul cu trupul s`u erau foarte reale.
Lumina sc`zuse [i siluetele lor evoluând dou` câte dou`
erau de nerecunoscut. Lezlie ridic` fa]a, oferindu-i lui Andrew
buzele \ntredeschise. Acesta se \nclin` f`r` grab`, pentru a
pune st`pânire pe ele \ntr-un s`rut de o nesfâr[it` tandre]e.
Când acesta lu` sfâr[it, tân`ra femeie oft` \ndelung, apoi
murmur`, [ov`itoare:
– |mi doresc s` fiu singur` cu tine, Andrew.
Sentimentele \i erau de o asemenea intensitate, \ncât
[oapta de-abia se auzise. Andrew nu fu sigur c` o \n]elesese cu
adev`rat decât citind \n ochii s`i o rug`minte mut`, o
vulnerabilitate care-l tulbur`. |ncet` s` danseze, ca \mpietrit,
apoi o trase brusc spre bar [i-[i lu` f`r` explica]ii r`mas-bun
de la prieteni.
|n timp ce ajungeau \n grab` la ma[in`, Lezlie se sim]i
cuprins` de o ame]eal` pl`cut`. Motorul Porcheului zbârnâi [i
se \ndep`rtar` rapid de saloon.
Andrew nu \ncetase s`-i ]in` mâna, iar Lezlie fu dezam`git`
când \n loc s-o ia spre casa ei direct, se opri \n fa]a unei
cafenele deschis` toat` noaptea.
– Cred c` ar trebui s` st`m de vorb`, Lezlie, \ncepu Andrew
pe un ton sever. Dac` am merge s` bem ceva?
– Nu vreau s` vorbim, nici s` beau. }i-am spus exact ceea
ce doream. Am petrecut o zi minunat` [i g`sesc grupul t`u de
LAS~-MI O {ANS~ 237

prieteni simpatic, dar acum, doresc s` r`mân doar cu tine.

Dac` ]i-e sete, am tot ce trebuie acas`.
Andrew \[i trecu degetele prin p`r. Oare \[i va mai putea
st`pâni emo]iile pe care i le inspira Lezlie? R`mânând \ntre
patru ochi, se puteau risipi toate hot`rârile sale morale...
O v`zu zâmbind \n \ntuneric [i uit` orice pruden]`.
Ie[i repede cu spatele din parcaj, \n timp ce Lezlie,
\ncrez`toare, \[i puse capul pe um`rul s`u.
Pentru tân`ra femeie, drumul nu fu decât o succesiune de
lumini [i \ntuneric. Dar de fiecare dat` când \l privea pe
Andrew, era fascinat` de perfec]iunea profilului. "Este un
b`rbat extraordinar", \[i repeta cu \ncântare. Ce noroc s` fie
cu el, \n drum spre refugiul \n care vor putea \n sfâr[it s` se
d`ruiasc` unul celuilalt, f`r` restric]ii. Când opri motorul,
coborâr` \n t`cere [i merser` al`turi spre cas`. Lezlie deschise
u[a [i intr` \naintea lui.
Ajuns \n`untru, Andrew desf`cu bra]ele [i tân`ra femeie se
arunc` docil` \n \mbr`]i[are. O strânse cu putere [i \[i afund`
fa]a \n p`rul s`u.
O lini[te inexprimabil` o cuprinse pe Lezlie; \n sfâr[it \[i
acceptase sentimentele, nu le mai rezista.
Când Andrew se aplec`, \i oferi gura f`r` ezitare, cedând cu
bucurie asalturilor lui tandre. Se sim]i luând foc [i fu
str`b`tut` de o und` de pl`cere, la fel de intens` ca un val
seismic. S`rutul lor, departe de a-i domoli, nu f`cu decât s`
238 ANGELA ALEXIE

intensifice elanul irezistibil care-i \ndemna unul spre

cel`lalt.
Andrew se mira de enorma senzualitate pe care o dovedea
Lezlie \n reac]iile sale. Trupul i se arcuia [i se curba
r`spunzând la al s`u; era str`b`tut` de fiori care nu puteau fi
st`pâni]i [i l`sa s`-i scape u[oare gemete \n`bu[ite. |i s`rut`
pielea sensibil` a gâtului, f`când de-abia suportabil` nevoia
care o ame]ea, o nevoie pe care doar el o putea potoli.
Andrew \[i plimb` pe spatele ei mâinile care cercetau [i
mângâiau pe rând. Degetele \ntârziar` \n jurul gâtului,
c`utând un fin l`n]i[or de aur de care era ag`]at` o verighet`.
Cu ce ardoare spera s` nu-l g`seasc`!
Lezlie \i b`nuia scopul, se d`du câ]iva centimetri \napoi,
astfel \ncât s`-i pândeasc` fizionomia.
– Nu mai exist`, \i [opti. Din ziua \n care l-ai descoperit tu.
– M` temeam s` nu-l fi scos de diminea]`, \n timp ce
coboram fluviul, de fric` s` nu-l pierzi.
Lezlie scutur` din cap, p`strând a]inti]i asupra lui ochii
\ntuneca]i de emo]ie.
– Iube[te-m` Andrew, \i murmur`.
– N-am avut niciodat` o dorin]` mai arz`toare, \i r`spunse
acesta strângând-o cu putere lâng` el. Dar nu vreau regrete...
– Nu voi regreta nimic.
O s`rut` din nou, de data aceasta cu o pasiune dezl`n]uit`,
pe care [i-o st`pânise prea mult timp. |ntr-un total abandon al
LAS~-MI O {ANS~ 239

fiin]ei sale, Lezlie se lipi de el, i se ag`]` de umeri ca [i când

de asta \i depindea via]a. Brusc, Andrew o ridic` \n bra]e
pentru a o duce \n camera \ntunecat`, unde o a[ez` \ntre
cear[afurile r`coroase ale patului.
Clarul de lun` sc`lda \nc`perea \ntr-o lumin` argintie,
pu]in ireal`. Cu ochii str`lucind, Lezlie \[i privi \nso]itorul
sco]ându-[i c`ma[a, \nainte de a se apleca spre ea pentru a o
dezbr`ca de pulover. |ncântat de ceea ce descoperea, \[i l`s`
palmele s` alunece pe rotunjimea bustului [i pe pântecul plat.
Buzele \i luar` un r`gaz, pentru a se plimba pe pielea
m`t`soas` a pieptului, smulgându-i suspine de ner`bdare.
Lezlie tremura când el se \ndrept` pentru a-[i scoate
cizmele, care c`zur` pe jos cu zgomot surd. Apoi mâinile
prinser` gleznele tinerei femei, \i eliber` picioarele din
pantofi [i \ncepu s` le maseze cu mi[c`ri lente [i voluptuoase,
\n timp ce \nv`luia \ntr-o privire arz`toare silueta zvelt`.
Lezlie crezu c` le[in` când se \ntinse asupra ei, blugi peste
blugi, bustul lui lat peste pieptul s`u care palpita.
Tân`rul b`rbat \i savur` tandre]ea gurii apoi, nemairezistând,
o ridic` u[or pentru a-i desprinde sutienul [i a-i dezgoli sânii
\n toat` fragila lor frumuse]e.
Lezlie trebui s`-[i st`pâneasc` un strig`t când le s`rut` cu
delicate]e vârfurile sidefii, declan[ând \n ea un vârtej de
voluptate. Câteva clipe mai târziu, \[i scoaser` blugii [i acum
nici un obstacol nu-i mai desp`r]ea. Lezlie nu sim]i nici cea
240 ANGELA ALEXIE

mai mic` stânjeneal` când Andrew \i devora din priviri trupul

gol, \n sfâr[it dezv`luit \n \ntregime, ca o ofrand`. O acoperi
\n \ntregime, luându-i din nou buzele \n st`pânire, realizând
\n cele din urm` uniunea f`r` limite pe care amândoi o
doreau din toat` fiin]a lor.
Andrew trecu sub t`cere numeroasele cuvinte de dragoste
care n`v`lir` \n el, temându-se s` nu distrug` extazul acestei
clipe. Dac` nu i-o putea spune, \i va ar`ta prin actele sale lui
Lezlie toat` importan]a pe care o avea pentru el. |i mângâie
lent [oldurile, coapsele frumos modelate, bra]ele delicate,
\ncântat de fericirea pe care ea nu [i-o putea ascunde.
Lezlie se ag`]` de el cu \nfl`c`rare, \i brazda cu degetele
spatele musculos. F`r` grab`, se ridicar` \mpreun` pe culmile
pasiunii, culminând \n aceea[i clip` cu un vârtej de senza]ii
care le spulber` orice gând. |n timpul acestei ame]eli \i [opti
numele, \nainte de a pluti \ncet spre fericita realitate, \n care
s`rutul tandru al lui Andrew prelungea bucuria.
|n timp ce o ]inea astfel strâns`, furtuna care-i r`v`[ise
sim]urile reveni cu putere [i o cuprinse din nou. Chipul lui
Andrew disp`ru \nc` o dat` \ntr-o explozie uimitoare, din care
Lezlie reveni pentru a se afla cuib`rit` \nc` \n bra]ele sale, cu
un minunat sentiment de protec]ie.
Privirea \i exprima toat` \ncântarea, când privi cu aviditate
tr`s`turile calme ale \nso]itorului. O nesfâr[it` oboseal` o
paraliz` din cap pân` \n picioare.
LAS~-MI O {ANS~ 241

|[i dorea s` r`mân` pentru totdeauna \n aceast`

\mbr`]i[are.
Se \nfior` când Andrew se rostogoli pe o parte.
Trase p`tura peste ea [i o \nveli cu grij`, atingându-i \n fug`
gura. Apoi, \n spatele ei, \i cuprinse talia [i o lipi de el, cu
spatele zvelt pe bustul s`u lat [i cu picioarele \ndoite dup`
cele ale tinerei femei.
Lezlie c`sc` somnoroas` [i adormi rapid. |ntre vis [i
realitate, i se p`ru c` percepe un murmur la ureche:
"Te iubesc, Lezlie..." Oare visase? |i zâmbi \n somn unui b`rbat
care \[i a]intise asupra ei ni[te ochi incredibil de alba[tri.
 Capitolul 12

Cântecul p`s`relelor [i str`lucirea soarelui o trezir` treptat

pe Lezlie. Amintirea nop]ii precedente \i p`trunse \n creierul
\nc` \nce]o[at [i zâmbi lini[tit. Se \ntoarse [i pip`i locul gol din
pat; tr`s`turile \i \ncremenir`. Se a[ez` \n capul oaselor,
pândind un zgomot \n cas`. Dar totul era lini[tit. F`r` urm`
s`pat` \n cealalt` pern`, ar fi crezut totul un vis. Oare de ce
plecase Andrew f`r` s`-i vorbeasc`?
Soneria telefonului tocmai \i \ntrerupse \ntreb`rile.
– Cum te sim]i \n diminea]a asta, f`cu vocea vesel` a lui
Andrew.
– La drept vorbind, destul de bine.
– F`r` regrete? o \ntreb` pe un ton degajat, dar sub care se
percepea o urm` de \ngrijorare.
– Doar unul. De ce ai disp`rut astfel?
LAS~-MI O {ANS~ 243

– Disp`rut! exclam` Andrew indignat. Te-am scuturat cu

toat` puterea, dar mai bine \ncercam s` trezesc un mort.
– Am un somn profund, admise Lezlie. Dar evi]i \ntrebarea.
– Nu te \ntrebasem dac` puteam r`mâne, \i explic`. {i cum
c`zusei \ntr-un fel de com`, n-am putut s` fiu sigur de asta.
Am preferat s` plec, pentru a nu te compromite.
– E[ti foarte preocupat de reputa]ia mea! Am fost
dezam`git` c` nu te g`sesc al`turi...
– Data viitoare voi fi. Dar nu te mai temi de bârfele
vecinilor?
– Probabil nu vor remarca nimic.
– Nu te baza pe asta. Dar dac` asta \]i este egal, m`rturisesc
c` eu \nsumi nu m` sinchisesc câtu[i de pu]in.
Lezlie izbucni \n râs, apoi redeveni serioas`.
– Ceea ce s-a \ntâmplat \n aceast` noapte are foarte mare
importan]` pentru mine, Andrew.
– {tiu, draga mea. La fel [i pentru mine. De fapt, pentru
asta am \ncercat s` te trezesc.
– |n acest caz, de ce tu e[ti acolo [i eu aici? se lament`
tân`ra femeie.
– A[ fi vrut s` fiu lâng` tine, recunoscu Andrew.
Din nefericire, i-am promis lui Merri s-o duc \n parcul de
distrac]ii, la Six Flags, ast`zi. M` \ntrebam dac` vei putea s` ne
\nso]e[ti?
Lezlie privi pendula.
244 ANGELA ALEXIE

– Când vii s` m` iei?

Fixar` o \ntâlnire [i Lezlie se \ntinse lene[` \n pat.
De fiecare dat` când \[i amintea finalul acelei seri cu Andrew,
\i disp`rea energia. Trebui s` fac` apel la toat` voin]a sa
pentru a reu[i s` se ridice.
La ora fixat`, Porcheul se opri \n fa]a casei [i Merri alerg`
bucuroas` la u[`. Andrew o salut` pe tân`ra femeie cu mai
mult` rezerv`, limitând orice manifestare de intimitate la
schimbul de priviri.
Ziua era c`lduroas` [i umed`. La Six Flags, merser` de la
roata mare la tobogan, cu câteva ocoluri la vânz`torii de
hot-dog sau vat` de zah`r. Merri deborda de entuziasm [i,
când cei doi adul]i se pr`bu[ir` pân` la urm` pe o banc`,
epuiza]i, plec` singur` s` cerceteze tarabele la care se
prezentau jocuri. Distrat`, Lezlie privea trecând o pereche cu
b`ie]elul lor. Durerea cunoscut` ap`ru cu mai pu]in`
intensitate [i disp`ru rapid.
– Melancolic`? murmur` Andrew mângâindu-i mâna.
– Nu, doar pu]in nostalgic`.
– Amintirile ne sunt foarte pre]ioase, coment` tân`rul
b`rbat. Nu pot fi \nlocuite. Dar nimic nu ne \mpiedic` s`
fabric`m altele noi...
Lezlie medit` la aceast` idee când Andrew, protestând de
oboseal`, se ridic` pentru a r`spunde chem`rii lui Merri.
Feti]a \l ruga s` \ncerce s` arunce inele, pentru a-i câ[tiga un
LAS~-MI O {ANS~ 245

urs de plu[. Nu-l v`zuse niciodat` opunându-se cu ner`bdare

sau proast` dispozi]ie cererilor nepoatei sale, se gândi Lezlie.
Adaptarea remarcabil` \ntr-o situa]ie dificil`, o obliga s`-l
admire. Cât de mult se \n[elase considerându-l prima dat`
insensibil [i prea ocupat cu afacerile, pentru a i se consacra
pupilei sale! |n realitate, \i oferea tot sprijinul posibil, f`r` s-o
for]eze \n schimb s`-l accepte \n calitate de tat`.
Brusc, \[i d`du seama c` [i cu ea folosise aceea[i
sensibilitate. Prin simpla remarc` din clipa precedent`, o
lini[tise: \n]elegea c` so]ul [i fiul s`u vor face mereu parte din
ea... Cum \l subestimase!
Când p`r`sir` Six Flags, surplusul de energie al lui Merri se
consumase \n sfâr[it. |n timpul \ntoarcerii, aceasta r`mase
lini[tit` \n spatele ma[inii sport, al`turi de trofeul câ[tigat de
unchiul s`u. Doamna Cates preg`tise o cin` compus` din jambon,
salat` de cartofi [i varz`, cu o caraf` de ceai cu ghea]`. Merri scotoci
frigiderul, apoi congelatorul. Acolo descoperi desertul.
– Ah! Ne-a f`cut \nghe]at` pe b`].
|n timpul mesei, feti]a flec`ri aproape continuu. La un
moment dat, se \ntoarse spre Andrew [i exclam`:
– O \ntrebi tu, unchiule Andrew?
– Ce s` m` \ntrebe? replic` Lezlie zâmbind.
– Merri ar vrea s` [tie dac` \[i va putea schimba [edin]a de
mar]i. Una din prietenele ei d` o petrecere de aniversare la
patinoar...
246 ANGELA ALEXIE

– Apoi toat` lumea va merge la Jennifer. Are piscin` [i se va

face un gr`tar, ad`ug` Merri.
– Este sup`r`tor, remarc` Lezlie. S`pt`mâna va fi foarte
\nc`rcat` [i nu am o alt` fereastr` liber` \nainte de joi.
Iar Merri [i cu mine avem de discutat un subiect special,
aminti ea, privind-o cu aten]ie pe feti]` care plec` ochii. Merri?
– O vom putea face când m` voi \ntoarce din tab`r`,
propuse aceasta. Nu vreau s` lipsesc de la petrecerea
Jenniferei...
|[i prezenta \n mod foarte rezonabil compromisul solicitat,
gândi Lezlie. {edin]a ar putea fi ineficient` dac` micu]a
pacient` venea acolo \mpotriva voin]ei sale. {i progresase atât
de bine, \ncât o asemenea constrângere p`rea inutil`. Pe de
alt` parte, putea s` a[tepte problema pe care trebuia s-o
abordeze? Oare Merri nu profita de aceast` ocazie pentru a
evita dureroasele amintiri imprecise?
– Dar \mi promi]i c` vei continua s` te gânde[ti, pentru a
reveni la discu]ia noastr` când te \ntorci?
– Promit, f`cu Merri f`r` [ov`ial`.
Masa fiind terminat`, alerg` s`-i telefoneze prietenei
pentru a-i accepta invita]ia. Andrew remarcase aerul gânditor
al lui Lezlie [i o \ntreb`:
– |]i displace s` anulezi \ntâlnirea?
– Nu chiar, dar eram pe punctul de a vorbi despre accident.
Este posibil ca Merri s` \ncerce pur [i simplu s` \ntârzie termenul...
LAS~-MI O {ANS~ 247

– }i-o voi aduce imediat ce se va \ntoarce, o asigur` el.

Conteaz` pe mine.
– Cu siguran]` \mi fac griji degeaba, admise Lezlie.
|l ajut` s` strâng` masa, f`r` s` reu[easc` s`-[i alunge
preocuparea. Pentru a \ncerca s`-[i distrag` aten]ia, glumi:
– Am o grij` mai real` decât asta: silueta mea este
amenin]at` de festinurile la care m` faci s` iau parte!
Andrew \i \nl`n]ui talia [i o s`rut` pe nas.
– O atât de frumoas` siluet`, \ntr-adev`r... Ah, de
diminea]` \mi doresc la nebunie s` te ating. Ce supliciu
\ngrozitor!
Lezlie \nchise ochii \n timp ce o und` de pl`cere \i str`b`tu
tot trupul. Dar Merri putea s` intre \n orice clip`.
– Asupra nepoatei tale ar avea un efect nepl`cut s` ne
g`seasc` astfel...
Dup` ce-i s`rut` buzele \ntredeschise, Andrew se \ndep`rt`
\mpotriva voin]ei lui. Apoi disp`ru \n salon, de unde se
\ntoarse câteva minute mai târziu, vizibil \ncântat.
– Pari mul]umit de tine, observ` Lezlie b`nuitoare.
– Am sunat-o pe fata vecinilor. Va veni s`-i ]in` companie
lui Merri, \n timp ce te voi conduce acas`. Am anun]at-o c` ar
putea fi nevoie de câteva ore...
– N-a[ vrea s` fii prea gr`bit, f`cu Lezlie.
– Niciodat` prea mult, ripost` Andrew, \mbr`]i[ând-o.
– Voi avea timp s` fac un du[?
248 ANGELA ALEXIE

Ziua \n parcul de distrac]ii \i d`dea impresia c` este plin`

de praf.
– Numai dac` m` la[i s` te sp`l pe spate.
– Târg \ncheiat, accept` tân`ra femeie pe un ton sugestiv.
Andrew \i mângâie obrazul adâncindu-[i privirea \n ochii
s`i. P`rul l`sat liber \i aureola cu buclele ro[cate chipul
\mbujorat de soare. Era de nerecunoscut, nu mai sem`na cu
sobra doamn` Garrett \ntâlnit` la spital. Din aceast` noapte
p`rea c` renun]ase la toate \ndoielile. Iar el inten]iona s`
\ntre]in` \ncrederea pe care i-o acordase \n sfâr[it.

***

Patru ore mai târziu, cu totul \mpotriva voin]ei sale,

Andrew se preg`tea s` plece de la Lezlie. O atrase spre el
pentru ultima dat` [i-i cercet` tr`s`turile radioase.
Ajun[i la Lezlie, cedaser` ne\ntârziat pasiunii care mocnea
\n ei. Andrew o ridicase \n bra]e [i o \nvârtise strângând-o cu
toat` puterea lâng` el. O dezbr`c` stângaci, cu o \ncetineal`
care duse la culme pasiunea lui Lezlie.
Se duser` goi \n baie, unde oglinda de pe perete reflect`
contrastul dintre ei: corpul b`rb`tesc \nalt, bronzat al lui
Andrew [i sub]irimea aproape pl`pând` a lui Lezlie, cu pielea
LAS~-MI O {ANS~ 249

fin`, translucid`. Andrew o duse \n cad` [i deschise jetul rece

ca ghea]a.
Tân`ra femeie scoase un strig`t de protest, cu respira]ia t`iat`
[i se zb`tu cu disperare. |n lupt`, alunecar` amândoi \n cad` [i
Andrew o men]inu pe Lezlie lâng` el, dar la ad`post de apa rece.
– Nu trebuia s` faci un du[? râdea zgomotos tân`rul b`rbat.
– Este rece ca ghea]a! exclam` Lezlie.
– Dar excelent pentru circula]ie, declar` Andrew
imperturbabil.
– Pentru mine foarte pu]in! |mi vor trebui ore s` m`
\nc`lzesc.
– Ba nu, o asigur` tân`rul b`rbat.
|nvârti pân` la cap`t robinetul de ap` cald`, iar Andrew se
apropie pentru a-i fric]iona membrele str`b`tute de fiori.
Apoi o s`puni con[tiincios [i curând Lezlie \ncet` s` tremure.
– |nc` \nghe]at`? o \ntreb`.
Tân`ra femeie scutur` din cap, radiind.
– |n acest caz, este rândul meu.
Brusc intimidat`, Lezlie \[i plimb` mâinile pline cu s`pun
pe bustul lat al \nso]itorului s`u, pe umeri, pe spate...
Modelarea sculptural` a mu[chilor tari o uimi.
Din respira]ia sacadat` care-i ridica pieptul, Andrew [tiu c`
o tulbura tot atât cât \l emo]iona ea [i sim]i o bucurie
electrizant`. O strânse cu putere lâng` el sub du[ul care
curgea [i schimbar` un s`rut \mb`t`tor.
250 ANGELA ALEXIE

|nc` \nf`[ura]i \n prosoapele moi, se rostogoliser` pe pat,

\nl`n]ui]i \ntr-o \mbr`]i[are nebuneasc`. P`rul lui Lezlie udase
cear[afurile, dar nu observar` nimic.
Mai r`bd`tori decât \n ajun, continuar` s` se descopere cu
pasiune, mângâierile provocându-le gemete de fericire.
Când \n sfâr[it trupurile li se unir`, fur` str`b`tu]i de un val de
voluptate care cre[tea, pentru a ajunge la un extaz de
nedescris. Aceast` senza]ie magic` persist` \n timp ce
reveneau \ncet la realitate, cople[i]i de pasiunea lor.
Lezlie \nchise pleoapele; patima lui Andrew, s`rutarea
care-i r`v`[ea sim]urile când o atingea, i se p`reau incredibile.
L`s` s`-i scape un oftat de mul]umire când \i atinse cu vârful
degetelor m`tasea pieptului.
– E[ti tot ceea ce am c`utat la o femeie, Lezlie, murmur`
Andrew.
– Sunt fericit`. {i tu \mi placi enorm.
Tân`ra femeie \i atrase gura spre a sa.
Mai mult decât orice, Andrew \[i dorea s`-i spun` exact ce
sim]ea pentru ea, proiectele pentru un viitor comun.
Dar oare, nu era \nc` prea curând? O declara]ie de dragoste
n-ar putea-o speria pe Lezlie, f`când-o s` bat` \n retragere?
|n loc s`-[i dezv`luie gândurile, ced` mai degrab`
elanurilor de senzualitate, care le trezea pe ale tinerei femei.
Dar speran]ele pentru viitor nu-l p`r`sir`. Nu se va s`tura
niciodat` de ea, de uluitoarea exaltare pe care i-o producea.
LAS~-MI O {ANS~ 251

Numai s` reu[easc` s-o fac` s` \mpart` cu el dorin]a de a

construi amândoi mai mult decât o legtur` amoroas`...
Mai târziu, \n timp ce se agita prin buc`t`rie, Lezlie se
\ntreb` oare ce putea ascunde expresia gânditoare a
\nso]itorului s`u. |i oferi un pahar cu limonad` [i puse o \ntre-
bare care o intriga de mult timp.
– La sfâr[itul uneia din primele [edin]e ale lui Merri, ai
f`cut aluzie la o zical` pe care trebuia s` mi-o explici \ntr-o zi.
M`rturisesc c` sunt curioas`...
Cu un prosop plu[at \nnodat \n jurul [oldurilor, Andrew
zâmbi amuzat.
– Oare nu se spune \n b`trânul nostru sud c` prietenii
buni ajung cei mai buni aman]i?
Lezlie \l privi cu gura c`scat`.
– Erai sigur c` vom ajunge aici?
– Sigur, nu. Dar speram. Mi se p`rea c` dac` d`deam
dovad` de pu]in` r`bdare, vei accepta pân` la urm` punctul
meu de vedere.
Tulburat`, Lezlie \[i plec` privirea. Oare cum putuse ghici
ceea ce ea \ns`[i nici m`car nu b`nuia? Reu[ise s` str`pung`
cochilia protectoare cu care se \nconjurase, s-o scoat` din trecut...
Dar oare cât timp va dura leg`tura lor? Ce se va \ntâmpla apoi?
Andrew \i mângâie fruntea br`zdat` de o cut` gânditoare.
– S` nu mergem prea repede deocamdat`, \i murmur`.
Vom avea tot timpul s` descoperim natura exact` a
252 ANGELA ALEXIE

sentimentelor noastre. Dar [tiu deja un lucru, Lezlie: nu vreau

s` te pierd, niciodat`. Mi-a trebuit prea mult timp s` te g`sesc.
O strânse cu putere \n bra]e, \ntr-o \mbr`]i[are pasionat`,
care distruse rezervele lui Lezlie. Oricare ar fi viitorul,
prezentul o mul]umea pe deplin.
S`pt`mâna, foarte \nc`rcat`, trecu repede. Lezlie [i Andrew
se \n]eleser` s` nu se revad` pân` la plecarea \n vacan]` a lui
Merri. Apoi vor avea cincisprezece zile pentru ei, promise
tân`rul b`rbat.
|n fiecare sear`, conversa]iile lor telefonice o l`sau pe
Lezlie \n acela[i timp fericit` [i nemul]umit`.
|n timpul orei de [edin]` cu Merri, r`mas` liber`, dicta
\nsemn`rile din [edin]a precedent` [i trecu \n revist` câteva
teste propuse feti]ei la \nceputul tratamentului.
Toate dezv`luiau clar sentimentul s`u de singur`tate [i de
dezr`d`cinare. F`r` \ndoial`, acum i-ar da r`spunsuri diferite,
se gândi Lezlie. Deoarece micu]a pacient` \ncepea \ntr-adev`r
s` accepte pierderea p`rin]ilor, cu toate c`-i r`mânea \nc` un
drum de parcurs.
Mar]i, Lezlie lu` masa de prânz cu Donna [i o g`si pe
prietena ei vesel` [i senin`: Ann Clarke discutase deja cu mai
multe ajutoare de familie [i era deja \n c`utarea unei slujbe.
Elizabeth avea o nou` [ans`.
Cin` cu mama sa, care curând pleca \ntr-o c`l`torie.
Lezlie fu ciudat de t`cut`, \n timp ce Margaret \i descria
LAS~-MI O {ANS~ 253

planurile de cercetare a insulelor Cayman, din Marea

Caraibilor. Neaten]ia fiicei sale nu-i sc`p` [i o \ntreb`:
– Cum s-a desf`[urat ie[irea cu Andrew?
Descump`nit`, Lezlie se aplec` \n fa]` [i cercet` chipul
lini[tit al Margaretei.
– Mam`, oare cum po]i fi sigur c` nu gre[e[ti când iei o
hot`râre?
– Presupun c` faci aluzie la Andrew?
Lezlie d`du din cap.
– |mi organizasem atât de bine via]a! {tiam \ncotro
mergeam. Dar de când a n`v`lit \n via]a mea, totul s-a dat
peste cap...
– Te mir` asta? f`cu Margaret zâmbind.
– Nu chiar, admise Lezlie. Dar m` a[teptam s` m` simt
vinovat` fa]` de Michael...
– {i nu sim]i asta?
– Nu.
R`spunsul o lini[ti pe Margaret.
– Se fac deja doi ani, Lezlie, \i aminti. Cu siguran]` este
timpul s` \ntorci pagina.
Ochii mari cenu[ii ai tinerei femei se umplur` de lacrimi.
– Mi-e team`, m`rturisi.
– Este firesc, o asigur` Margaret. Dar nu po]i l`sa aceast`
team` s` te domine, s`-]i interzici s` iube[ti din nou.
Desigur, asta nu este niciodat` f`r` risc... Dar Andrew este un
254 ANGELA ALEXIE

b`rbat de o calitate rar`. |n timpul [edin]ei tale cu Merri, am

stat de vorb` amândoi [i am putut constata anumite calit`]i...
Mike [i Michael au contat enorm pentru tine [i nu-i vei uita
niciodat`. Dar ai dreptul s` continui s` tr`ie[ti.
|[i privi tandru fiica.
– {tii deja toate acestea, nu-i a[a?
– Nu eram departe de a ajunge la acelea[i concluzii, dar
punctul t`u de vedere va ajuta.
– |n acest caz, spune-mi, rela]ia voastr` este foarte
serioas`?
Când Lezlie ridic` fa]a spre mama sa, tr`s`turile \i erau
iluminate de o bucurie radioas`.
– N-are rost s`-mi r`spunzi, draga mea, declar` Margaret.
Sunt atât de fericit`.
– {i eu, m`rturisi Lezlie, de-abia venindu-i s` cread`.
Se \mbr`]i[ar` cu emo]ie, cople[ite de o afec]iune
\mp`rt`[it`. Când Lezlie p`r`si casa, Margaret o observ` prin
fereastr`. Era transformat`, se gândi. Pasul mai energic, iar
p`rul l`sat liber ar`ta \n mod elocvent str`lucirea. Lacrimi \i
curgeau pe obraji, lacrimi de gratitudine, dar [i de
compasiune. |n]elegea atât de bine infernul prin care trecuse
Lezlie! Dup` moartea familiei sale, o sus]inuse, asistase
neputincioas` la \nchiderea \n sine. Dar nu-[i va petrece restul
zilelor \n singur`tate... Mul]umit` lui Andrew.
LAS~-MI O {ANS~ 255

A doua zi seara, Lezlie \[i p`r`si biroul mai târziu decât de

obicei. Când ajunse acas`, telefonul suna: era Merri, care suna
s`-i spun` la revedere.
– Te-ai distrat bine la petrecerea Jenniferei? o \ntreb`
Lezlie.
– A fost formidabil! exclam` feti]a. A durat pân` foarte
târziu, unii au dormit chiar acolo. Dar eu m-am \ntors pentru
a o ajuta pe doamna Cates s`-mi preg`teasc` valiza.
Acest comentariu cârtitor o f`cu s` zâmbeasc` pe
psiholog`.
– Dar merita osteneala, nu? Vei petrece clipe minunate \n
tab`r`.
– Desigur, \ncuviin]` Merri pe un ton f`r` inflexiuni.
– Nu pari foarte entuziasmat`.
– Oh, va fi bine, oft` copila. Dar unchiul Andrew n-a
acceptat decât pentru a evita s` m` duc` la Denver.
Aceast` fraz` o alert` imediat pe Lezlie.
– I-ai cerut s-o fac`? verific`.
– Este prea ocupat.
– Ar fi o idee bun` s`-i pui \ntrebarea când te vei \ntoarce,
sublinie Lezlie.
– Poate, f`cu Merri. Acum, te las.
|nchizând, Lezlie sim]i o surd` nelini[te. Andrew telefon`
mai târziu, ca de obicei. Vorbir` despre progresele [antierului
din Roswell. Cum p`rea obosit, Lezlie ezit` s`-i \mp`rt`[easc`
256 ANGELA ALEXIE

\ngrijorarea pe care i-o inspirase Merri. Dar abord` el \nsu[i

subiectul.
– Acum c` este pe punctul de a pleca, cred c` Merri are
\ndoieli, \i m`rturisi.
– Este [i impresia mea. Mi se pare de asemenea c`-[i dorea
s` mearg` la Denver.
Andrew oft`.
– |ntr-adev`r, [i-a exprimat aceast` dorin]`. I-am promis s`
m` gândesc la asta. Ne vom hot`r\ imediat ce se \ntoarce.
– Dar n-ai refuzat-o?
– Judecând dup` reac]ia sa, nu este prea bine. A stat toat`
seara bosumflat` \n camera ei. Dar nu era posibil imediat.
– Desigur, accept` Lezlie. Am sf`tuit-o s`-]i vorbeasc`
despre asta din nou, dup` vacan]`.
Dup` o lung` t`cere, Andrew observ` \ncet:
– |mi lipse[ti, Lezlie. Te-ai gândit la mine?
– Pu]in...
– Nu este prea \ncurajator. A[ putea veni s` reaprind
flac`ra...
– Tu \nsu]i te-ai gândit c` este mai bine s` te consacri lui
Merri pân` la plecare, obiect` Lezlie. Vom avea seara de vineri,
apoi un weekend \ntreg.
– Foarte bine, accept`, resemnat. {tii ce idee tocmai mi-a
trecut prin minte?
– Prefer s` n-o aflu.
LAS~-MI O {ANS~ 257

– M` \ntrebam dac` ai f`cut deja dragoste pe un pat cu ap`.

Lezlie \[i sim]i obrajii arzând.
– Inten]ionezi s`-mi asiguri educa]ia \n acest domeniu?
– Neap`rat.
– Cum \nainteaz` casa pentru p`pu[i? \l \ntreb`, pentru a
p`r`si acel teren periculos.
– Nu schimba subiectul!
– Dac` vom continua astfel, s-ar putea s` te g`sesc \n u[`.
– Iat` o perspectiv` interesant`!
– Vorbeam despre casa de p`pu[i, \i aminti.
Andrew \i descrise retu[urile pe care le f`cea cadoului lui
Merri. Se gândea s-o termine pân` la \ntoarcerea ei, de
aniversare. Apoi conversa]ia reveni la planurile pentru
sfâr[itul s`pt`mânii.
– Poimâine, te invit la cin`, propuse Andrew.
– |mi dai un sfat pentru toaleta mea? glumi Lezlie.
Pentru c` nu [tiu niciodat` unde m` vei duce...
– Vom merge \ntr-unul din marile hoteluri din Atlanta.
– Incredibil! exclam` tân`ra femeie. Mi-ai spus. Nu este o
surpriz`!
– Ah, dar nu [tii care. Vise frumoase, Lezlie.
|nchise, [i Lezlie r`mase cu receptorul \n mân`, frustrat`.
|nc` o dat` o prinsese \n capcan`!
Se strecur` \ntre cear[afurile r`coroase ale patului [i
\mbr`]i[` perna, regretând c` nu era Andrew. Adormi repede,
gândindu-se la seara de vineri.
 Capitolul 13

Ferestrele mari ale hotelului "Westin Plaza" descopereau

ora[ul luminat. La al [aptesprezecelea etaj al hotelului,
restaurantul panoramic descria o rota]ie lent`, ar`tând
frumuse]ea Atlantei din toate direc]iile: turnurile gemene din
Lenox, capitoliul cu domul aurit, Fox Theater...
Capitala Georgiei reunea edificii vechi, p`strate cu grij`, [i
zgârie-nori moderni tipici marilor ora[e americane.
Lezlie [i Andrew \[i povestir` copil`ria, vacan]ele \n familie.
Apoi, primele \ntâlniri de dragoste – o catastrof` pentru
Lezlie, o sear` jenant` pentru Andrew, cu palmele umede [i
f`r` grai.
Discutar` despre perioada studiilor universitare [i chiar
despre Michael. Lui Lezlie i se p`rea c` Andrew accept` f`r`
triste]e locul pe care acesta \l avusese \n via]a sa. Nu vorbise
LAS~-MI O {ANS~ 259

\nc` niciodat` atât de liber despre trecut cu un ascult`tor atât

de atent [i de calm.
Conversa]ia \i relaxase \n timpul aperitivului [i a gust`rilor.
{i t`cerile, frecvente \n timpul mesei, fur` de asemenea calme
– aproape f`r` importan]`.
Instalat` la mas` \n fa]a unui platou somptuos, lui Lezlie \i
fu greu s` se ating` de el, sub privirea \nfl`c`rat` \n care o
\nv`luia Andrew.
– Dac` nu \ncetezi s` m` prive[ti \n acest fel, toat` lumea
de aici va [ti exact la ce te gânde[ti, \i [opti tân`ra femeie,
pândind pe furi[ mesele vecine.
– Oare sunt atât de pu]in discret?
– E[ti transparent. Te rog, Andrew.
– Foarte bine, draga mea. A[adar, \]i voi l`sa timp s`-]i
termini cina, \nainte de a te lua \n bra]e [i...
– Nu spune mai mult, m` vei face s` ro[esc, se lament`
Lezlie.
– Este oare vina mea, dac` m` g`sesc \n compania celei mai
frumoase femei de aici?
Nu exagera deloc. Pielea m`t`soas` a lui Lezlie era str`lucit
pus` \n eviden]` de rochia neagr` cu bretele cu care se
\mbr`case [i care avea un decolteu ingenios. Vinul \i
\mbujorase obrajii catifela]i f`cându-i ochii blânzi, cenu[ii, s`
par` mai lumino[i. Ca singur` bijuterie, purta o bro[` veche,
\mpodobit` cu portretul unei femei realizat de un pictor al
260 ANGELA ALEXIE

Rena[terii. P`rul bogat era strâns cu \ndemânare pe ceaf` [i

pres`rat cu flori minuscule. |n sfâr[it, ansamblul era
completat de ni[te cercei mici, din aur.
– Lingu[itor neru[inat! \i repro[` ea.
– Nu este decât realitatea... complet nud`, o contr` el.
– Iar \ncepi! bomb`ni Lezlie \n timp ce o dezbr`ca din
priviri.
Andrew schi]` un zâmbet de scuz` [i \[i schimb` pozi]ia \n
timp ce-[i descheia haina costumului cu dungi fine, gri.
Lezlie \l privi la rândul s`u, fascinat`, \n timp ce el contempla
vederea. C`ma[a de culoarea filde[ului \i punea \n eviden]`
tenul bronzat de munca \n aer liber. Acest b`rbat uimitor se
afla la locul s`u atât aici, cât [i la Longhorn Saloon, se gândi.
– |]i place spectacolul?
Prins` \n flagrant delict, Lezlie d`du din cap cu un aer
apreciator. R`maser` un timp t`cu]i bându-[i cafeaua [i
ascultând muzica de ambian]` pe care o cânta un pianist.
Când Andrew \[i aprinse o ]igar`, Lezlie se aplec` spre el:
– Credeam c` fumezi doar când e[ti nervos? \l tachin`.
– Sunt, m`rturisi tân`rul b`rbat, inhalând profund fumul.
– De ce? \l \ntreb` ea cu blânde]e.
Andrew scoase \ncet un rotocol de fum, \nainte de a
declara:
– Inten]ionam s`-]i vorbesc despre ceva, \n seara asta.
Dar nu cred c` momentul este bine ales.
LAS~-MI O {ANS~ 261

– |mi po]i spune la ce se refer`?

– Asta m-ar obliga s` povestesc totul...
Se \nclin` pentru a-i mângâia obrazul.
– Vreau ca nimic s` nu ne strice seara. Poate mai târziu.
– Sau acum, \l \ncuraj` Lezlie.
Dar Andrew stinse ]igara [i se ridic`. Trase scaunul
\nso]itoarei sale [i-i murmur` la ureche:
– Vreau s` te duc s` dans`m pân` \n zori, apoi s` te iubesc
pân` la c`derea nop]ii.
– A[ fi preferat ordinea invers`, replic` Lezlie pe acela[i ton
sugestiv.
– Ba nu. Oare nu te-a \nv`]at nimeni c` jum`tate din
pl`cere o reprezint` anticiparea?
– Numai pân` la un anumit punct.
– Ei bine, vrei s` verific`m ipoteza?
Tân`ra femeie accept` cu drag` inim`. |n ambele cazuri, se
va afla curând acolo unde voia s` fie: \n bra]ele lui.
La aproximativ o sut` de metri de Westin, \ntr-o pivni]` a
unui imobil vechi, se afla un mic local de noapte.
Iluminatul colorat se \mpr`[tia \ntr-o lumin` filtrat`,
diminuat` [i mai mult de atmosfera plin` de fum. Muzica era
languroas`, perfect adoptat` st`rii lor de spirit. De-abia \[i l`s`
Lezlie [alul [i po[eta pe mas`, c` Andrew o lu` cu el.
Se cuib`ri pe um`rul lui, uitând de celelalte cupluri care se
mi[cau \n jur. Cu obrazul rezemat de bustul s`u, pierdu orice
262 ANGELA ALEXIE

no]iune a timpului, remarcând doar uneori o schimbare a

melodiei. |n timp ce Andrew o ]inea astfel \mbr`]i[at`, era
fericit`. |i sim]ea respira]ia cald` lâng` tâmpl` [i \n`l]` u[or
capul pentru a-i oferi buzele. Andrew le atinse u[or cu ale sale
[i mâna i se crisp` pe talia supl` a tinerei femei. Picioarele li
se mi[cau aproape f`r` s` se \ndep`rteze, ve[mintele nu le
ascundeau c`ldura trupurilor.
– Te-ar bucura dac` ]i-a[ spune c` aceast` teorie faimoas`
este absolut gre[it`? \i [opti cu o voce r`gu[it`.
– Nu, dar totu[i am avut dreptate.
– Ce autosatisfac]ie! S` vedem dac` rezi[ti...
Cu aceste cuvinte, puse cu aviditate st`pânire pe gura ei,
sufocându-i \nceputul protestului. Dansar` \ntr-un col] retras
al pistei, deosebit de \ntunecat. Continuând doar s` se legene
\n sunetul muzicii, Andrew prelungea s`rutul mistuitor,
aprinzând sim]urile lui Lezlie. Aceasta se lipi de el, ca
\mb`tat`.
Când \n sfâr[it el se \ndep`rt`, rupând vraja, tân`ra femeie
scoase un oftat de regret.
– {tiu c` te doresc, \i [opti Andrew. {i tu o [tii. Dar dac` nu
plec`m foarte repede, va fi evident pentru toat` lumea.
Cu aceste cuvinte, se \ntoarse brusc [i o conduse spre
mas`, unde pl`ti nota.
Aerul r`coros al nop]ii \i domoli, \n timp ce alergau spre
ma[in`. Trecând pe sub o magnolie, Andrew se opri pentru a
LAS~-MI O {ANS~ 263

o s`ruta din nou; fur` \nv`lui]i \n parfumul \mb`t`tor al

arborelui \nalt.
– Dac` eram \ntr-adev`r inteligent, te duceam direct \napoi
la Westin, \i murmur`.
– Mâine diminea]` ai fi regretat, \n clipa \n care ai fi
\nfruntat femeia de serviciu.
– {tiu un loc \n care nu ne-ar deranja nimeni. I-am dat liber
\n weekend doamnei Cates... Doar c` hotelul era mai aproape.
Se \ndrept` \n grab` spre Porche, tr`gând-o mereu pe
Lezlie de mân`.
– Jum`tate din pl`cere este reprezentat` de anticipa]ie, \i
aminti aceasta, ironic.
– Foarte nostim, bodog`ni tân`rul b`rbat.
Lezlie izbucni \n râs.
Drumul pân` la el li se p`ru interminabil. |n clipa \n care
Andrew deschise, \n sfâr[it u[a, o \mbr`]i[` sub lampa care
lumina intrarea. Veselia lor fericit` disp`ru \n timp ce se
contemplau reciproc. |n locul incertitudinii pe care tân`ra
femeie o ar`tase \ntotdeauna mai \nainte, Andrew citi \n ochii
cenu[ii o pasiune f`r` limite, o d`ruire de sine care dep`[ea
toate speran]ele. Urmând traseul bine conturat al gurii
senzuale, o anun]` \n [oapt`:
– Dac` intri, nu mai r`spund de mine. Poate nu te voi mai
l`sa s` pleci...
264 ANGELA ALEXIE

– E[ti atât de sigur c` asta-mi doresc? \i replic` Lezlie.

Cel pu]in nu \nainte de luni diminea]a...
– |n acest caz, nu mai avem nici un minut de pierdut!
Se aplec` s-o ridice \n bra]e [i o duse \n cas`. Tân`ra femeie
se cuib`ri lâng` el, docil`, \n timp ce Andrew se \ndrepta spre
dormitor.
Când o a[ez`, pentru a o \mbr`]i[a din nou, Lezlie \[i sim]i
inima b`tând s`-i sparg` pieptul. |i s`rut` \ncet fa]a, pome]ii
obrajilor, tâmplele, nasul, arcadele sprâncenelor...
Lezlie \nchise pleoapele, ame]it` de aceast` cercetare. Andrew
\i scoase cu delicate]e cerceii [i \i puse \n buzunarul hainei pe
care o scoase. |n acest timp, tân`ra femeie \i desf`cu nodul de
la cravat` [i \ncepu s`-i descheie nasturii c`m`[ii. Andrew \[i
plimb` mâinile pe curbura taliei, \i model` bustul, apoi o
atrase spre el [i-i desf`cu fermoarul rochiei. Când o dezbr`c`,
se \nclin` pentru a desface sandalele fine.
Tân`ra femeie purta un furou din m`tase tivit cu dantel`,
c`ruia Andrew \i \ndep`rt` bretelele sub]iri [i o f`cu s`
alunece jos. Câteva clipe mai târziu se aflau fa]` \n fa]`,
complet goi. Cu un oftat de u[urare, Andrew o strânse la piept
[i-i scoase agrafele care-i ]ineau cocul. Buzele sale posesive le
g`sir` pe ale lui Lezlie [i aceasta ced` cu pl`cere emo]iei care
o cuprinse.
Se pr`bu[ir` pe pat [i Andrew se rostogoli pentru a o
prinde \n captivitatea sa. O unduire stranie \i ridic`, ceea ce o
LAS~-MI O {ANS~ 265

surprinsese pe Lezlie. Dar nu se mai gândi la asta, cedând

entuziasmului pe care \l trezea \n ea asalturile tandre ale lui
Andrew.
Se arcui spre el, oferindu-i-se \n \ntregime. Dar \n timp ce
tân`rul b`rbat depunea o ploaie de s`rut`ri pe pieptul ei, o
deranj` din nou acea curioas` senza]ie de unduire. La fiecare
gest al lui Andrew, salteaua se mi[ca sub ea. Se str`dui s`-[i
alunge grea]a care o cuprindea, dar pân` la urm` murmur`:
– Andrew, patul `sta...
– O inven]ie minunat`, coment` acesta.
Dar se opri brusc, dându-[i seama de paloarea sa.
– Ce ai, draga mea?
– Este mi[carea...
Dup` ce trecu clipa de uimire, Andrew se ridic` sprinten,
creând o nou` mi[care de-abia suportabil` [i se aplec` pentru
a o lua pe Lezlie \n bra]e. Ajuns` pe teren solid, aceasta respir`
mai u[or.
– Uf! Nu-mi imaginam c` se poate avea r`u de mare, acolo
sus.
– Chestiune de obi[nuin]`.
Deschise un cuf`r de lemn [i scoase o plapum` din puf pe
care o \ntinse pe jos. Lezlie se \ntinse al`turi de el [i \[i [terse
broboanele de transpira]ie care \i ap`ruser` pe frunte.
– Te sim]i mai bine?
– Mult mai bine, [opti Lezlie.
266 ANGELA ALEXIE

– Sigur?
– Pot s-o dovedesc...
|[i afund` degetele \n buclele cenu[ii [i-i atrase capul spre
ea, \nfierbântat` din nou, \n timp ce schimbar` un s`rut
pasionat. Cât de mult \i pl`cea greutatea trupului s`u peste al
ei! Uit` totul, l`sându-se purtat` spre culmea volupt`]ii,
ag`]at` de el, mu[cându-i cu pl`cere um`rul. Clipa vr`jit` \i
uni \nc` o dat` \ntr-o culme a pasiunii, un minunat extaz din
care-[i revenir` foarte \ncet, amândoi.
Andrew cercet` cu dragoste tr`s`turile fericite, \mbujorate
delicat, genele lungi care-i ascundeau ochii [i-i umbreau
obrajii de catifea. |ntinse bra]ul pentru a aduce peste ei o
parte din plapuma de puf.
– E[ti incredibil`, \i [opti, plin de admira]ie.
Lezlie \i zâmbi pu]in timid [i se cuib`ri lâng` el. Cu un oftat
de mul]umire, remarc`:
– Poate termenul nu este tocmai exact, dar Meredith n-a
gre[it spunând c` un pat cu ap` este un lucru anormal.
Brusc, Andrew \ncremeni.
– Despre ce vorbe[ti?
– Este o vorb` pe care mi-a raportat-o Merri, \n[elându-se
asupra cuvântului, \i explic` ea râzând.
– Dar \n sfâr[it, ce voia s` spun`?
Tonul iritat o mir` pe Lezlie, care se \ndrept` pentru a-l
studia; nu-i v`zuse niciodat` o expresie atât de \ncordat`.
LAS~-MI O {ANS~ 267

– N-are importan]`, Andrew.

– Pentru mine, da.
Ezitând, Lezlie \i povesti \ntâmplarea.
– Merri ]i-a povestit [i alte lucruri despre mama sa? o
\ntreb` el.
– Mi-a vorbit foarte pu]in, admise Lezlie. Iart`-m`, n-ar fi
trebuit s` citez aceast` fraz` nepotrivit`. Mi s-a p`rut
inofensiv`, de[i pu]in curioas` referitoare la un cumnat...
O lic`rire pozna[` \i str`luci \n ochi. Pentru a-l scoate pe
Andrew din starea posomorât`, \l tachin`:
– Doar dac` Meredith n-a [tiut despre tine am`nunte pe
care eu nu le cunosc...
– |nceteaz`, te rog.
Se ridic` \n capul oaselor [i-[i trecu o mân` prin p`r.
Alertat` imediat, Lezlie se ridic` [i ea [i mângâie um`rul
tân`rului b`rbat. Parc` un zid se ridicase \ntre ei.
– Andrew?
– Este adev`rat, Meredith m` cuno[tea, declar` cu o voce
inexpresiv`. Cu siguran]`, mai bine decât oricine...
Scutur` din cap, deprimat.
– Mai mult decât oricine, avea dreptul s`-mi critice
utopiile, cum le numea ea. M-am \ntrebat mereu dac` avea
dreptate s` m` considere prea egoist [i egocentric pentru a
m` preocupa de altcineva decât de mine. R`zboiul este o
oglind` bun`.
268 ANGELA ALEXIE

|n Vietnam am fost obligat s`-l privesc \n fa]`. Asta m-a

schimbat foarte mult...
Era pierdut \n propriile gânduri, foarte departe de Lezlie.
Relu`:
– Dar asta n-a folosit la nimic. R`ul era f`cut [i nu-l mai
puteam \ndrepta. Meredith ar fi acceptat s`-mi acorde o a
doua [ans`. Dar ar fi \nsemnat s`-i cer prea mult lui Greg...
– O [ans` pentru ce?
– Pentru a-i dovedi c` nu mai eram acela[i, c` m`
m`turizasem.
Se \ntoarse spre Lezlie, dar chipul nu-i reflecta nici o
emo]ie când m`rturisi:
– Meredith [i cu mine am fost aman]i.
Lezlie r`mase uluit`, \ndoindu-se c` auzise bine.
|ncet, deveni con[tient` de adev`rul stupefiant: o iubise pe
Meredith, cumnata sa!
– A fost \nainte de a se c`s`tori cu Greg, preciz` Andrew.
– El [tia?
– {tia.
A[adar, asta fusese problema care-i desp`r]ise pe cei doi
fra]i...
– A]i vorbit despre asta \mpreun`?
Andrew fu tentat s`-i m`rturiseasc` totul, \ncurc`tura
\ngrozitoare a celor trei vie]i, dar nu-i sc`pase surpriza care o
[ocase pe tân`ra femeie. {i dac` \l va condamna la fel de sever
LAS~-MI O {ANS~ 269

cum f`cuse Greg? Nu va putea suporta asta. O lu` \n bra]e

pentru a-i evita \ntreb`rile [i a-[i alunga propriile \ndoieli.
S`rutând-o cu o pasiune aproape nebun`, o a[ez` din nou pe
plapuma din puf. Avea atâta nevoie de ea, de c`ldura [i de
aprobarea ei...
Lezlie percepu acel gen de rug`minte din s`rutul s`u [i-l
\mbr`]i[` cu pasiune, oferindu-i cu pl`cere refugiul pe care
[i-l dorea. Departe de ei acum acele tandre explor`ri, fur`
\nghi]i]i de un vârtej, o curs` febril` spre pr`pastia uit`rii.
Cuib`rit` \nc` \n bra]ele lui Andrew, tân`ra femeie evalua
dragostea pe care i-o consacra acestui b`rbat. Desigur, \i
pl`cea for]a, dar [i vulnerabilitatea pe care tocmai o
dezv`luise, intensitatea sentimentelor sale nu o mai speria.
Totu[i, el nu-[i deschisese complet inima, ascunzându-i \nc` o
parte din ceea ce-l chinuia astfel...
|i mângâie u[or p`rul [i-l sim]i relaxându-se.
Am`nuntele acelui trecut trist nu mai aveau nici o importan]`,
se gândi Lezlie. |ntr-o zi i le va \mp`rt`[i [i-i va demonstra atât
de mult` \n]elegere, cât ar`tase el fa]` de ea. Cu aceste
gânduri senine, se ghemui lâng` el [i adormi.

***
270 ANGELA ALEXIE

Când se trezi, r`mase mult timp nemi[cat`, contemplând

chipul odihnit al lui Andrew. Cât era de frumos! Dar treptat,
\n minte \i ap`rur` \ndoieli: Andrew o acuzase c` tr`ia \nc` \n
trecut, dar oare nu comitea [i el aceea[i gre[eal`? Oare din
cauza Meredithei nu se c`s`torise niciodat`?
Oare dezn`dejdea explica raritatea vizitelor la familia lui
Merri?
Pentru a pune cap`t \ntreb`rilor, Lezlie se ridic` \n lini[te
[i \mbr`c` o c`ma[` a lui Andrew. Mânecile \i acopereau mult
mâinile, a[a c` le suflec` \n timp ce se \ndrepta spre buc`t`rie,
pentru a pune \n func]iune cafetiera. Sun` la serviciul
abona]ilor absen]i, dar din fericire, doar Donna \i l`sase un
mesaj, f`r` s` cear` s` ia leg`tura cu ea.
Tres`ri când bra]ele lui Andrew \i \ncercuir` talia fin` [i o
atrase lâng` pieptul lui.
– M` \ntrebam unde ai plecat, \i [opti acesta, s`rutând-o pe
tâmpl`. Te-ai trezit de mult timp?
– Destul, admise Lezlie, \n bra]ele lui.
– Lezlie, referitor la aceast` noapte...
– A fost minunat`, \l \ntrerupse tân`ra femeie,
\ntorcându-se pentru a-l s`ruta. De la \nceput, pân` la sfâr[it.
U[urat, Andrew o strânse mai cu for]`.
– Oare ce avem \n program, ast`zi? \l \ntreb` pe un ton
vesel.
LAS~-MI O {ANS~ 271

|n picioare \n spatele ei, tân`rul b`rbat descoperi \ntre cele

dou` p`r]i ale ve[mântului prea larg, valea senzual` care-i
desp`r]ea sânii.
– C`ma[a asta \]i vine mult mai bine decât mie, coment` pe
un ton apreciator.
– }i-e foame? \ntreb` Lezlie ro[ind, pentru a schimba subiectul.
– Foame de tine, da...
Dar redeveni serios. M`rturia din ajun, \nceput` [i
neterminat`, putea s` le tulbure intimitatea. Diminea]`, \n
timp ce-l studia, se pref`cuse c` doarme, dar nu-i sc`pase
\ncruntarea gânditoare a sprâncenelor sale.
– Discu]ia noastr` a r`mas neterminat`, declar` Andrew.
Nu ]i-am oferit ocazia s`-mi pui \ntreb`ri...
Lezlie \i pecetlui buzele cu un deget.
– Pot a[tepta, Andrew. Oricum, este vorba de trecut.
|mi vei vorbi despre el când vei fi preg`tit.
|i zâmbi; \n fa]a acestei \ncrederi necondi]ionate, Andrew
se temu mai pu]in c` adev`rul \i va desp`r]i \ntr-o zi.
Puse st`pânire pe gura ei, \ntr-un amestec de afec]iune [i
senzualitate.
– Dac` vrei... micul dejun... \]i propun... s` \ncetezi, reu[i
Lezlie s` spun`, \ntre dou` s`rut`ri.
– La ordinele tale, accept` Andrew. Cel pu]in deocamdat`...
Preg`tir` \mpreun` ou` jum`ri [i t`iar` ni[te ro[ii. De mai
multe ori prosopul cu care Andrew \[i strânsese [oldurile se
272 ANGELA ALEXIE

desf`cu [i fu pe punctul s` cad`. |n timp ce ungea cu unt

feliile de pâine pr`jit`, alunec` brusc [i c`zu pe jos, spre
marele amuzament al lui Lezlie.
Expresia sup`rat` a tân`rului b`rbat \i spori ilaritatea [i ]ip`
de surpriz` când acesta \nainta spre ea, prinzând-o ferm de
\ncheieturile mâinilor.
– Râzi de mine, hm?
Lezlie nu \ncet` s` râd` pân` când tân`rul b`rbat se aplec`
s`-i mu[te carnea delicat` a gâtului. Când \i captur` vârful
sensibil al sânului, \[i re]inu respira]ia, electrizat`.
Andrew se \ndrept`, cu un aer mul]umit.
– Gata, am reu[it s` te calmez.
Ea nu-i rezist` când o s`rut` din nou, dar brusc, un zgomot
o aduse la realitate:
– Ou`le! exclam` Lezlie, \ntorcându-se dintr-o s`ritur`.
Mâncar` \n grab` micul dejun, delicios \n ciuda faptului c` era
cam pr`jit. Dup` ce aranjar` buc`t`ria, f`cur` un du[ [i se \mbr`car`.
Ajunser` târziu dup`-amiaz` la Lezlie, unde se duser`
pentru ca tân`ra femeie s` se schimbe. O luar` pe drumul
c`tre Roswell [i continuar` spre nord, rulând la \ntâmplare,
profitând de peisajul lini[tit [i v`lurit.
Se oprir` de mai multe ori pentru a explora magazinele
mici cu lucruri de ocazie. |ntr-unul din ele, unde se servea de
asemenea [i cidru rece, b`ur` o halb`. Apoi Lezlie se plimb`
prin magazin, descoperind \n spate o serie de obiecte
LAS~-MI O {ANS~ 273

neobi[nuite [i pline de praf. Scotocind printre ele, descoperi

o sticlu]` roz de o form` aparte, de ad`ugat colec]iei sale.
Negustorul nu cerea decât cincizeci de cen]i.
– S` [ti]i c` se vând mult mai scump, \l inform` Lezlie.
– Ciudat` idee, bomb`ni b`trânul b`rbat. Nu folose[te la nimic.
Dac` o vre]i, cincizeci de cen]i, nici mai mult, nici mai pu]in.
Lezlie petrecu o zi minunat`. Cu spatele rezemat
confortabil de scaun, l`s` briza s`-i mângâie fa]a, pe drumul
de \ntoarcere. Contempla când tr`s`turile relaxate ale lui
Andrew, când paji[tile \nverzite. Iarba câmpurilor se supunea
b`t`ii vântului, cum ea \ns`[i se supusese \n fa]a voin]ei
acestui b`rbat, se gândi.
Pentru cin`, Andrew pr`ji ni[te fripturi pe gr`tar [i le
mâncar` pe teras`, \nso]ite de salat` din gr`din` [i pâine
proasp`t`. Apoi, \n timp ce stelele se aprindeau pe cerul
\ntunecat, se \ntinser` pe un [ezlong, unul lâng` cel`lalt.
Lezlie nu cunoscuse niciodat` fericire mai perfect`.
Cu ochii \nchi[i, asculta b`t`ile regulate ale inimii lui Andrew
[i-i sim]ea c`ldura trupului. A]ipi [i fu trezit` de concertul
greierilor [i de un s`rut pe obraz. D`du capul pe spate, pentru
a-i oferi lui Andrew buzele s` le s`rute. "|ntotdeauna va fi
astfel", \[i spuse.
Noaptea \i \nv`lui \n mantaua sa protectoare, \n timp ce
cedar` elanurilor unei pasiuni f`r` limite.
 Capitolul 14

Charles Sanders ie[i din camera unei paciente operat`

recent. Adâncit \n gânduri, r`spunse \n mod reflex tinerei
femei pe care o \ntâlni [i-l salut` cu veselie. Apoi se \ntoarse
brusc [i alerg` \n urma ei, pentru a o ajunge.
– Hei, Lezlie, a[teapt`-m`!
Aceasta se opri cu un zâmbet fluturând pe buze.
– Nu voiam s` te tulbur din medita]ie, \i explic`.
Charles de-abia \[i credea ochilor. Lezlie nu mai era
aceea[i, cu toate c` diferen]a era greu de descris. Purta tot
halatul alb [i p`rul strâns \n coc, din care sc`paser` câteva
[uvi]e rebele. Transformarea era mai subtil`, de[i evident`.
Pur [i simplu, Lezlie radia de fericire.
– Am \ncercat s` te g`sesc sâmb`t` [i duminic`, \ncepu
Charles, \nc` n`ucit. Myra [i cu mine voiam s` te invit`m la cin`.
LAS~-MI O {ANS~ 275

– Am lipsit \n weekendul `sta, afirm` Lezlie.

O expresie vis`toare i se zugr`vi pe chip, \n timp ce \[i
amintea cele dou` zile... A doua zi diminea]`, Andrew [i ea se
treziser` târziu, pu]in \n]epeni]i c` dormiser` pe jos.
– Va trebui s` g`sesc repede un alt pat, morm`i Andrew.
– Sau o femeie care s` suporte paturile cu ap`...
– Patul este cel care va pleca, declar` tân`rul b`rbat.
|[i petrecuser` diminea]a citind ziarele de duminic`,
deosebit de substan]iale \n Statele Unite. Apoi Andrew o
dusese la [antierul de construc]ii; se plimbase prin cl`dirile
neterminate [i pustii, \n timp ce el verifica ni[te documente \n
rulot`. Când se reg`siser`, se s`rutaser` \ndelung la etajul al
cincilea al imobilului f`r` pere]i, b`tu]i de vânt.
Aceast` amintire \i aduse pe buze senza]ii care o f`cur` s`
zâmbeasc`.
– |]i prie[te s` ie[i la aer, coment` Charles. Dar ai fi putut
s` r`mâi.
– |ntr-adev`r, din cele spuse de doamna Lawrence,
s`pt`mâna va fi calm`. Am v`zut totu[i o feti]` operat` de
amigdale.
– Oare ai trecut pe la biroul t`u? o \ntreb` ironic.
– Da, dar am sosit \naintea Janei. Tocmai m` \ntorceam.
– Perfect. Te va anun]a c` s`pt`mâna asta e[ti \n vacan]`.
Lezlie deschise gura, dar o \nchise f`r` s` rosteasc` o vorb`.
276 ANGELA ALEXIE

– Te po]i \ntoarce acas`, relu` Charles. Altfel, anun]-o pe

doamna Anderson c` nu trebuie s` te \nlocuiasc`.
Tân`ra femeie râse u[or [i se \ndep`rt` salutându-l cu un
semn.
– Probabil ai petrecut un weekend senza]ional, pentru a
uita de concediu! exclam` chirurgul \ndep`rtându-se.
Lezlie scutur` amuzat` din cap; \[i amintise pân` la urm`
c` propusese aceast` dat` cu trei luni mai \nainte. De atunci,
nici m`car nu-[i f`cuse ni[te planuri, se gândi ajungând \n
aripa administrativ`. Pe la Cr`ciun, \[i procurase bro[uri de la
agen]iile de c`l`torii, dar nu hot`râse nimic. Totu[i, acum, o
mul]ime de proiecte \i n`v`liser` \n minte a c`ror cea mai
mare parte necesita interven]ia lui Andrew.
Ca de obicei \n lipsa lui Lezlie, Janet aducea la zi d`rile de
seam` amânate pentru lucr`ri mai urgente. V`zând-o intrând
\n birou, \n`l]` capul [i \[i a]inti asupra ei ochii rotunzi.
Lezlie \[i ag`]` halatul \n cuier. Secretara izbucni \n râs.
– Dup` toate aparen]ele, nu a]i prev`zut nimic special?
– Nu, dar inten]ionez s` remediez asta, replic` voioas`
tân`ra femeie, luându-[i po[eta pentru a pleca.
Iat` \ntr-adev`r cea mai scurt` zi de lucru din via]a mea!
– Cu hâr]oagele care m` a[teapt`, v` invidiez. Dar va fi
curând [i rândul meu. Distrac]ie pl`cut`.
– Voi \ncerca, promise Lezlie, plecând.
LAS~-MI O {ANS~ 277

Se a[ez` la volan [i demar` f`r` s` prea [tie unde s`

mearg`. Andrew era ocupat pe [antier pân` seara [i probabil
nu-i pl`cea s` fie deranjat. Mânat` de un impuls, lu` direc]ia
spre Atlanta [i se opri curând \n fa]a unei case vechi f`r` etaj.
Venerabila locuin]` fusese transformat` \n [coal` special`,
rezervat` copiilor cu autism [i handicap mental.
Proprietatea era \nconjurat` de o barier` ridicat`, destinat`
protej`rii elevilor care \n mare parte nu aveau nici o no]iune
despre pericolele exterioare. |n gr`din` se \ntindeau r`zoare
\ncânt`toare, plantate \ntre]inute de ei.
Sun` [i a[tept` r`bd`toare \n fa]a portalului ca un adult
\narmat cu o cheie, s` vin` s` deschid`. Cea care o \ntâmpin`
cu entuziasm fu Donna \n persoan`.
– Te credeam \n drum spre undeva, sau chiar sosit`!
Ce surpriz` pl`cut`!
– Pe cuvântul meu, toat` lumea [tia de vacan]a mea, \n
afar` de mine!
|n timp ce ajunser` \n biroul Donnei, \i povesti incidentul
cu Charles, care o amuz` enorm pe prietena sa.
– M-am gândit c`, fiindu-]i mil`, vei accepta poate s` iei
prânzul cu mine? \ncheie Lezlie.
– Nu este decât ora zece! protest` Donna. Deja te
plictise[ti?
– Nu chiar, dar n-am mai stat de vorb` recent.
278 ANGELA ALEXIE

– {i ai [i tu timp o dat`! Dac` m` po]i a[tepta pu]in,

probabil m` voi putea elibera \ntr-o or`.
– Nu sunt gr`bit`.
Spre deosebire de institu]iile [colare obi[nuite, cea
condus` de Donna r`mânea deschis` toat` vara, cu excep]ia
lunii august. Cursurile func]ionau pe \ndelete, dar copiii erau
]inu]i aici [i ocupa]i \n timpul orelor de munc` ale p`rin]ilor.
Lezlie v`zu mai mul]i pe peluz`, jucându-se cu asistenta
Donnei. Când aceasta reveni, anun]`:
– Sunt liber` pân` la \nceputul dup`-amiezii! Am putea
face cump`r`turi \n pasajul pietonal cu magazine de la
Cumberland? Curând este aniversarea lui Jim.
Cea a lui Merri va fi de asemenea s`rb`torit` curând, \[i
aminti Lezlie. Se hot`r\ s` caute un cadou special, poate un
accesoriu pentru c`su]a pentru p`pu[i construit` de Andrew.

***

Jonglând cu pachetele, Lezlie scoase pân` la urm` cheile

din po[et` [i deschise u[a de acas`. G`sise \ntr-un magazin de
artizanat un cadou pentru Merri, care ar trebui s`-i fac`
\ntr-adev`r pl`cere. Dormitorul \n miniatur`, cu pat cu
baldachin, mas` de toalet`, scrin [i tablouri \nr`mate, era
LAS~-MI O {ANS~ 279

\ncânt`tor. L`s` saco[ele, dintre care una con]inea un material

brodat din care va confec]iona o cuvertur` pentru pat [i ni[te
perne.
Debordând de energie, se schimb` [i \mbr`c` un [ort.
Dorea s`-i telefoneze lui Andrew, dar prefer` s` nu ri[te s`-l
\ntrerup` din munc`. Era momentul ideal pentru a des]eleni
gr`dina prea mult timp neglijat`. Scoase dintr-un sertar al
buc`t`riei m`nu[ile groase [i o p`l`rie de soare [i astfel
preg`tit`, se \nh`m` la munc`. De-abia smulse câteva
buruieni, c` Beelzebub trecu prin gard [i veni s` se instaleze
pe o piatr` mare [i plat` \n fa]a ei. Sub privirea sa impasibil`,
Lezlie \[i continu` munca, vorbind distrat` pisoiului negru,
care uneori catadicsea s`-i r`spund` printr-un mieunat
indiferent. C`ldura era sufocant` [i tân`ra femeie sim]ea
curgându-i [iroaie de transpira]ie pe frunte [i pe spate.
Dup` cur`]irea primului strat de flori, se a[ez` \n iarb`
pentru a se odihni. Un miros pl`cut de p`mânt se ridica din
zona s`pat` [i Lezlie \l mirosea cu pl`cere. Pupilele lui
Beelzebub se m`rir` \n timp ce urm`rea cu aten]ie zborul
unui fluture alb, apoi, obosit de efort, \nchise ochii.
Lezlie aranj` sapa [i foarfecele de gr`din` \n cabana cu
scule [i apoi m`tur` terasa \nainte de a-[i scoate m`nu[ile.
|ntoars` \n cas`, l`s` u[ile-fereastr` deschise, \n cazul \n care
Beelzebub ar vrea s` intre [i se duse la du[.
280 ANGELA ALEXIE

Apoi, \mbr`cat` \ntr-o rochie u[oar` de cas`, se \ntinse pe

canapea pentru a citi, dar a]ipi imediat.
Când se trezi, apusul \ntunecase \nc`perea. |[i pip`i p`rul
\nc` umed [i, \n`bu[indu-[i un c`scat, se duse la buc`t`rie
pentru a cerceta con]inutul frigiderului. Se a[ezase s`-[i
preg`teasc` o salat` variat`, când sun` telefonul.
Zâmbi recunoscând vocea lui Andrew, mai degrab`
moroc`noas` \n acea sear`.
– Pari obosit, remarc` tân`ra femeie.
– Este un eufemism.
– |n ceea ce m` prive[te, am avut o zi interesant`.
Se preg`ti s`-i relateze cum uitase de s`pt`mâna sa de
vacan]`, dar se r`zgândi: enervarea sim]it` la Andrew era mai
important`.
– Mi-ar pl`cea s` pot spune acela[i lucru! morm`i acesta.
Imagineaz`-]i c` \ntreprinderea care furnizeaz` pardoselile a
f`cut o gre[eal` de comand` pentru dou` cl`diri. Nu numai c`
au expediat o marf` de calitate inferioar`, dar culoarea nu
corespunde deloc cu indica]iile specificate de arhitect.
Colac peste pup`z`, societatea refuz` orice returnare f`r`
girul directorului comercial, care lipse[te pân` joi!
– Ce po]i face?
– Dac` problema nu se rezolv` mâine diminea]`, va trebui
s` merg la sediul furnizorului, la o sut` de kilometri de aici.
Echipa \mi este blocat` din lips` de materiale.
LAS~-MI O {ANS~ 281

Oft` exasperat.
– {i eu care speram ca \n aceast` s`pt`mân` s` petrec mai
mult timp cu tine! Dar sunt \ntr-adev`r dep`[it.
– |n]eleg, \l asigur` Lezlie.
– {i, aceast` zi interesant`?
– Nimic cu adev`rat extraordinar. Ai ve[ti de la Merri?
Prefera s` nu \nvârt` cu]itul \n ran` spunându-i c` era
complet liber` acum.
– Am vorbit cu ea asear`. Pe scurt, mâncarea i se pare
"oribil`", iar tab`ra "nu prea rea".
– Este \ncurajator, f`cu Lezlie râzând.
– Mi s-a p`rut pu]in ciudat`. Cred c` se simte singur`.
Se pare c` Jill a f`cut cuno[tin]` cu alte feti]e.
– Cu siguran]` c` acest cadru o sperie pu]in. Dar [i-a f`cut
prieteni aici [i va reu[i s`-[i fac` [i acolo.
– Totu[i, m` doare pentru ea.
– Ca pe to]i p`rin]ii, admise blând Lezlie. Po]i doar s-o
sf`tuie[ti, s-o \ncurajezi, s-o lini[te[ti, dar f`r` \ndoial` nu-i
po]i u[ura perioada de cre[tere a copil`riei.
– Consider c` a suferit deja prea mult, protest` Andrew.
– Este puternic`, Andrew.
– Ai optimism pentru doi... |mi lipse[ti, ad`ug` el.
– Ne-am desp`r]it doar asear`.
– Este deja prea mult. {i aceast` \ncurc`tur` de pe [antier se
\mpotrive[te planurilor mele de lungi seri petrecute singuri amândoi.
282 ANGELA ALEXIE

– {i eu m` gândesc mult la tine, admise Lezlie.

– Te sun mâine sear`, \ncheie tân`rul b`rbat, pe un ton
mai vesel. Târziu poate, dac` va trebui s` m` deplasez.
Dup` ce a \nchis, Lezlie privi pe fereastr`, dezam`git`.
Vacan]a se anun]a foarte diferit` de ceea ce sperase! Dar, la
urma urmei, avea o mul]ime de lucruri cu care s` se ocupe [i
va vorbi cu Andrew \n fiecare sear`. Le va r`mâne totu[i
weekendul, se consol`.

***

S`pt`mâna, de[i pu]in pasionant`, trecu relativ repede.

Andrew trebui s` se duc` la sediul \ntreprinderii \n culp` [i nu
sunase decât la miezul nop]ii. O sunase \n fiecare zi, dar
[ansele de a-l avea doar pentru ea \ncepând de vineri,
sc`deau. Echipa va lucra sâmb`t` pentru a recupera
\ntârzierea.
Tân`ra femeie \[i consacr` timpul liber cur`]eniei mari de
prim`var`, pe care nu o putuse face. Munca fu epuizant`, dar
v`zând roadele eforturilor sale, fu profund satisf`cut`.
Totu[i, \n fiecare dup`-amiaz` \[i acordase câteva ore de
leneveal` la soare. |ntr-o zi \[i conduse mama la aeroport,
pentru plecarea \n c`l`torie. Era tentat` s`-i accepte oferta de
LAS~-MI O {ANS~ 283

a o \nso]i, dar hot`r\ s` renun]e. |n ultimele luni via]a \i fusese

prea dat` peste cap [i acest timp de singur`tate f`r` ocupa]ii,
\i permitea s` fac` ordine.
Dar joi, lini[tea f`cu loc furtunii. Lezlie termina de aranjat
un dulap, când r`sun` soneria telefonului; \n timp ce cobor\
de pe taburet pentru a merge s` r`spund`, t`cu. Crezu c` o
aude iar \n timp ce f`cea du[, dar când \nchise apa, o lini[te
absolut` domnea \n toat` casa. Plec` apoi s` fac` ni[te
cump`r`turi [i s`-[i ia draperiile curate de la sp`l`torie.
|n clipa \n care r`sucea cheia \n broasc`, telefonul \ncet` din
nou s` sune. Sim]i o u[oar` stare de indispozi]ie \n timp ce-[i
golea saco[ele de provizii.
Andrew \nchise cu un gest furios [i ie[i din cas` trântind
u[a. Oare de ce nu-l anun]ase c` nu va fi la clinic` s`pt`mâna
aceasta? Acum, când avea atâta nevoie de ea, era imposibil s-o
g`seasc`.
Lezlie se preg`tea s` sune la spital pentru a \ntreba dac`
cineva c`utase s` ia leg`tura cu ea, când o ma[in` frân` cu
zgomot \n fa]a casei. Câteva clipe mai târziu, se cioc`nea la u[a
de la intrare.
Sigur` c` era vorba de Andrew, se duse alergând.
Evident se \ntâmplase ceva, ceva grav.
Andrew se gr`bi s` intre, cu tr`s`turile descompunse de
mânie [i \ngrijorare.
284 ANGELA ALEXIE

– Unde ai fost? r`cni acesta. De ore \ntregi \ncerc s` dau de

tine!
– Am fost aici, bâigui Lezlie, descump`nit` de expresia
r`v`[it` a tân`rului b`rbat. Am lipsit doar o or`.
– La tine la birou, o imbecil` mi-a r`spuns c` erai \n
vacan]`. Nu [tia unde e[ti [i se \nc`p`]âna s` m` pun` \n
leg`tur` cu o anumit` Anderson!
M`sura nervos \nc`perea \n lung [i-n lat, aruncându-i lui
Lezlie priviri extenuate.
– Nu \n]eleg cum mi-ai putut ascunde asta! tun` [i fulger`
el, remarcând valizele aliniate pe culoar. Erai gata de plecare?
F`r` s`-mi spui?
– Nu plec nic`ieri, replic` tân`ra femeie pe un ton
defensiv. Astea sunt haine vechi pe care trebuie s` le duc la
ajutorul social. Dar oare ce ai?
– Este vorba de Merri, m`rturisi Andrew, lovindu-[i palma
stâng` cu pumnul drept. Totul p`rea c` se aranjeaz` [i acum...
– Ce? \l \ncuraj` Lezlie.
|ntorcându-se spre ea, agresivitatea f`cu loc unei
descuraj`ri f`r` limite.
– A fugit! Directorul taberei m-a sunat chiar \nainte de prânz.
Lezlie scutur` din cap, descump`nit`.
– Dar de ce? Ce [tii exact?
– Doar c` s-au r`scolit toate \mprejurimile. Nimeni nu-[i
aminte[te s` o fi v`zut de ieri dup`-amiaz`. Dar absen]a nu a
LAS~-MI O {ANS~ 285

fost constatat` decât diminea]`, când s-a g`sit pe patul s`u gol
un bilet pe pern`. Poli]ia o caut`...
– Un bilet? Ce scrisese? \ntreb` Lezlie cu voce
ner`bd`toare, cuprins` [i ea de \ngrijorarea lui Andrew.
– Am uitat... O poveste de adio, de \ntoarcere acas`, dar
doamna Cates o a[teapt` [i nu a venit...
Lezlie \[i aminti atunci de ultima [edin]` de terapie.
Sensul mesajului s`u se l`muri subit:
– {tiu unde este, declar` calm`. |n timpul ultimei noastre
\ntâlniri, \n clipa când m-a sunat Donna, vorbeam despre
p`rin]ii ei. M-a \ntrebat cum am putu s`-mi uit familia.
I-am explicat c` nu i-am uitat, dar c` pentru a m` ajuta s`
\ntorc aceast` pagin`, m-am \ntors la locul accidentului
pentru a le spune adio.
Andrew o privea atent, f`r` s` spun` o vorb` [i \[i mas`
fruntea cu o mân` tremur`toare.
– Asta \nsemna scrisoarea sa, relu` Lezlie. S-a dus s`-[i ia
adio de la p`rin]i.
– Nu este logic, protest` Andrew. N-a fost niciodat` o
copil` impulsiv`...
– N-a ac]ionat sub un impuls, Andrew. Nu te-a rugat oare
s-o duci la Denver? {i este mai independent` decât \]i
\nchipui. O dovedesc r`spunsurile la teste.
– |n acest caz, de ce nu m-ai prevenit de riscul unei fugi? o
acuz`.
286 ANGELA ALEXIE

– Nu mi se p`ruse atât de evident.

– Va \ncerca s` str`bat` mii de kilometri complet singur`?
murmur` Andrew \ncremenit.
Lezlie lupta \mpotriva unui val de vinov`]ie ce o cople[ea.
Oare prin confiden]a sa \i oferise aceast` idee dezastruoas` lui
Merri? Dac` ar fi fost cel pu]in mai atent` [i perspicace, ar fi
putut ghici inten]iile pacientei sale...
– Deocamdat`, s` \ncerc`m s` verific`m ipoteza, propuse
cu un calm silit.
Refuzând \nc` s-o cread`, Andrew \ncepu iar s` se \nvârt`
ca un leu \n cu[c`.
– Ce mijloace ar fi avut s` ajung` la Denver? \ncepu
aceasta. Dac` [i-a luat economiile, are probabil suma necesar`
pentru a face drumul... nu cu avionul, dar m`car cu autocarul.
Pentru asta trebuie s` ajung` la o sta]ie Greyhound...
– Poate autostopul?
– Directorul [i-a amintit de asemenea c` unul dintre
instructori s-a dus \n ora[ pentru a lua materialele comandate
\n ajun. Crede c` s-a putut ascunde \n camionet`, f`r` s` fie
observat`.
– {i exist` o sta]ie Greyhound la Mariette, pe strada 11, \[i
aminti Lezlie.
– Voi lua leg`tura cu ei, hot`r\ Andrew. |n acest timp
preg`te[te-]i lucrurile, s-ar putea s` plec`m departe \n
c`utarea sa...
LAS~-MI O {ANS~ 287

Lezlie \[i arunc` ni[te haine \ntr-o geant` de c`l`torie [i se

\ntoarse \n salon. Andrew tocmai \nchidea telefonul.
– Am vorbit cu func]ionarul care era la ghi[eu ieri, la
Marietta. |ntr-adev`r, a vândut un bilet unei feti]e blonde.
Ar recunoa[te-o dup` o fotografie, a spus.
O lu` pe Lezlie de bra] [i o conduse afar`, \n timp ce
continu`:
– Am luat de asemenea leg`tura cu doamna Cates.
Va r`mâne la noi acas`, pentru cazul \n care s-ar \ntoarce Merri,
sau pentru a r`spunde la telefon, \n cazul \n care sun` poli]ia...
|n timp ce Porcheul gonea spre Marietta, Lezlie se ruga \n
t`cere ca Merri s` fi fost cea v`zut` \n ajun. Cel pu]in vor [ti
unde s-o a[tepte [i pericolul era mai mic \n autobuz decât pe
drum...
La sta]ia Greyhound, func]ionarul de la ghi[eu, un b`rbat
sp`tos, cu ochii obosi]i, observ` imediat intrarea tinerei
perechi. Ace[tia doi nu sem`nau clien]ilor obi[nui]i.
Disperarea le era atât de evident`, \ncât le acord` toat` aten]ia
când se prezentar` \n fa]a lui.
– V-am sunat mai devreme \n leg`tur` cu o feti]`, explic`
Andrew.
Func]ionarul ridicase deja capul [i studia cu aten]ie
fotografia pe care i-o \ntinse Andrew.
– Ea este, afirm` f`r` ezitare. A venit pe la ora cinci [i mi-a
cerut o c`l`torie doar dus pentru Denver. De obicei, reperez
288 ANGELA ALEXIE

u[or fugarii, dar când am \ntrebat-o a pretins c` biletul era

pentru mama sa, care o a[tepta cu tat`l \n ma[in`.
– {i a]i crezut-o? se mir` Andrew.
– Nu, recunoscu angajatul. Dar dac` refuzam s`-i vând
biletul, ar fi g`sit un alt mijloc. Iar o b`trân` doamn` trebuia
s` plece pentru aceea[i destina]ie. Au \nceput s` stea de vorb`
[i, când autocarul de ora optsprezece [i patruzeci [i cinci de
minute a trecut, s-au a[ezat \mpreun`.
– Vre]i s`-mi ar`ta]i parcursul exact al acestei linii, cu toate
etapele? \l rug` Andrew.
– Bine\n]eles.
|i duse \n fa]a unui perete pe care se afla o hart` [i indic`
opririle de la Chattanooga, Nashville, apoi câteva ora[e mici,
\nainte de Saint Louis, unde era necesar` o schimbare.
– Unde se afl` autobuzul la ora actual`? \ntreb` Andrew, cu
ochii a]inti]i la hart`, ca [i când era vorba de un fir care-l lega
de nepoata sa.
Func]ionarul se gândi câteva minute.
– Ar trebui s` fi p`r`sit Saint Louis aprecie el. Va ajunge la
Denver mâine diminea]` la ora [ase.
– Vino, Lezlie, spuse Andrew. Vom avea de rulat mai mult
de toat` noaptea.
– Dac` spera]i s-o ajunge]i din urm`, v` sf`tuiesc s` lua]i
mai curând avionul [i s-o a[tepta]i la sosire.
LAS~-MI O {ANS~ 289

Când ajunser` la Porche, Andrew era \nc` hot`rât s`

conduc` nebune[te, pentru a intercepta autobuzul.
– Omul acesta are dreptate, trase concluzia Lezlie, blând.
Cea mai bun` [ans` de a i-o lua \nainte lui Merri este s`
prindem un zbor \n aceast` dup`-amiaz`.
Andrew \i arunc` o privire \nc`rcat` de incertitudine [i
team`, care o mi[c` pân` \n adâncul sufletului.
– Nu este chiar a[a de grav cum am crezut la \nceput, \l
lini[ti ea. N-a fugit, Andrew. Dimpotriv`, a f`cut acest pas
pentru a putea \ntoarce spatele trecutului.
– Dar tu nu [tii totul, obiect` acesta.
Deschise portiera pasagerului [i Lezlie se instal`. |n timp ce
p`trundeau \n circula]ia aglomerat` de la periferia \nconjur`toare
a Atlantei, ea t`cu. El decidea când voia s` vorbeasc`.
– Frumoas` brambureal` am f`cut, \ntr-adev`r morm`i
tân`rul b`rbat.
– Nu fi atât de dur fa]` de tine, Andrew. |ntotdeauna este
greu s` devii la repezeal` p`rinte [i nimeni nu va g`si s`-]i
repro[eze ceva.
– Greg, da...
Lezlie se gândise la situa]ia dificil` a celor doi fra]i.
Cu siguran]`, Greg sim]ise o anumit` triste]e, referitor la
fostele rela]ii dintre so]ia sa [i Andrew.
– Probabil avea o stânjeneal` fa]` de tine, [tiind c` \i
cunoscusei so]ia, observ` Lezlie.
290 ANGELA ALEXIE

– Spune mai degrab` c` m` ura pentru ceea ce-i f`cusem

Meredithei.
– Te ura? Dar a luat-o de so]ie de bun`voie...
– Crezuse c` nu are de ales, o corect` Andrew, cu mâinile
crispate pe volan. {i de fiecare dat` când o vedea pe Merri, \i
amintea...
– De ce \i amintea?
– C` eram tat`l ei!
|ntoarse capul pentru a o privi pe Lezlie, uluit`.
Trecur` mai multe minute pân` când aceasta \[i rec`p`t` graiul.
– Merri este fiica ta? bâigui. Dar nu \n]eleg...
– Este foarte simplu, exclam` Andrew, cu un evident
dispre] pentru el \nsu[i. Meredith [i cu mine eram foarte
intimi, când am primit ordinul de \ncorporare. |n acea
perioad`, motivele pentru care nu ne c`s`toream, mi se
p`reau foarte nobile [i dezinteresate. Dar nu [tiam un lucru:
când am plecat \n Vietnam, Meredith era \ns`rcinat`.
Dac` mi-ar fi spus, a[ fi luat-o imediat de so]ie. |n schimb,
Greg este cel care a avut grij` de ea [i de Merri...
Lezlie asculta \n t`cere, str`duindu-se s` \nregistreze
uria[ele dimensiuni a ceea ce aflase.
– Timp de trei ani, cât a durat absen]a mea, Meredith [i
Merri au devenit via]a lui Greg, continu` Andrew. Când m-am
\ntors, am fost foarte surprins s` aflu de c`s`toria lor.
Fusesem dat disp`rut, m` crezuser` mort... Am z`cut mai mult
LAS~-MI O {ANS~ 291

de un an \n blestematul `la de lag`r de prizonieri, \nainte de

a reu[i s` evadez cu al]i câ]iva. N-a[ fi avut puterea s`
supravie]uiesc dac` nu m-a[ fi ag`]at de speran]a unui viitor
cu Meredith [i cu Greg...
Oft` \ndelung. Simpla amintire a prizonieratului s`u p`rea
c`-l cople[e[te.
– Totu[i, eram nebun de bucurie mergând s`-i vizitez la
Denver. Fericirea de a-i revedea [tersese [ocul c`s`toriei lor.
P`rea c` se iubeau... Apoi am v`zut-o pe Merri. Am luat-o \n
mod firesc drept fiica lui Greg, pân` \n clipa \n care am
\ntrebat de vârst`, f`r` vreun gând ascuns. Dar reac]ia lor
suspicioas`, mi-a trezit b`nuielile. Când m-am confruntat cu
Meredith, a recunoscut c` feti]a era a mea.
Scutur` din cap [i relu`:
– M-am sim]it \n acela[i timp fericit s` fiu tat` [i consternat
c` nu \mp`rt`[isem aceast` responsabilitate. A[ fi f`cut orice
pentru a m` reabilita. Dar Greg mi-a interzis s` joc vreun rol
\n via]a lui Merri. {i a refuzat categoric s` fie informat` c`-i
sunt tat`.
Ajunser` la calea de acces spre aeroport.
Dintre nenum`ratele \ntreb`ri care i se \ngr`m`deau \n minte,
Lezlie alese una:
– Te temi oare ca Merri s` nu fi auzit o ceart` pe acest
subiect, \n noaptea accidentului?
Andrew consim]i:
292 ANGELA ALEXIE

– A fost atât de \nchis` \n ea, de atunci! Nu [tiu dac`

motivul a fost durerea sa, sau aflarea secretului.
A[a deci, Meredith nu fusese r`spunz`toare de
\ndep`rtarea celor doi fra]i, gândi Lezlie. Fusese un nefericit
concurs de \mprejur`ri care-i desp`r]ise. Greg se c`s`torise cu
Meredith, fusese \ndr`gostit de ea [i o iubise pe Merri ca pe
propria fiic`. Dar \ntoarcerea nesperat` a lui Andrew le
tulburase existen]a lini[tit`.
– La \nceput, povesti Andrew, am convenit cu Meredith c`
Merri era prea tân`r` pentru a \n]elege. A[a c` n-am insistat.
Dar pe m`sur` ce cre[tea, am vrut s` \nsemn ceva pentru ea.
Meredith era gata s`-mi acorde un timp pe care s`-l petrec cu
ea, pentru ca s` m` cunoasc` mai bine. Greg se \mpotrivea cu
vehemen]`; credea c` dac` Merri venea la mine, voi lupta
pentru a o p`stra [i \i voi dezv`lui totul. Poate n-ar fi fost atât
de \nver[unat dac` ar fi avut al]i copii. Dar din cauza unei
probleme la na[tere, Meredith n-a mai putut r`mâne
\ns`rcinat`. F`r` s` mi-o fi spus vreodat`, sunt sigur c` Greg
m` f`cea r`spunz`tor de asta.
– Ar fi trebuit s`-mi explici toate acestea \nc` de la \nceput,
remarc` Lezlie.
– Spuneai c` vrei s-o ascul]i pe Merri [i nu o ra]ionalizare
de adult, \i aminti tân`rul b`rbat. {i cu toat` sinceritatea, am
ezitat s`-]i fac aceast` dezv`luire.
Râse amar.
LAS~-MI O {ANS~ 293

– |n aceast` poveste, nu de]ineam rolul cel mai bun.

Am abandonat o fat` \ns`rcinat`...
– F`r` s` [tii asta, interveni Lezlie. Pe de alt` parte, nu sunt
convins` c` Merri a \n]eles \ntr-adev`r situa]ia. Dup` p`rerea
mea, atitudinea ei rezervat` ]ine mai mult de ostilitatea lui
Greg, de cuvintele pe care-l auzise spunându-le...
– Referitor la mine?
– Andrew...
– Oare ce ]i-a spus? se \nc`p`]ân` acesta.
Cum oare s` \ndulceasc` toate comentariile lui Greg
referitoare la lipsa de tact a fratelui s`u fa]` de copii, certurile
cu Meredith la fiecare vizit` a lui Andrew? Lezlie \i m`rturisi
amintirile lui Merri [i v`zu o sfâ[ietoare triste]e \ntunecându-i
tr`s`turile.
– Cu siguran]`, Greg era convins c` ac]iona pentru binele
lui Merri, sublinie ea. {i se temea probabil c`-i vei lua locul \n
afec]iunea sa.
– Nu vom [ti niciodat`, oft` Andrew. Dar acum, doresc
doar s-o g`sesc pe Merri.
– Vom reu[i, \l asigur` Lezlie, punând o mân` pe bra]ul
s`u.
Acum \ntrevedea atâtea interven]ii care ar fi putut s` fac` s`
progreseze psihotera
 Capitolul 15

Fluxul ne\ncetat de pasageri pe punctul de plecare

accentu` impresia de neputin]` a lui Andrew, care a[tepta
\mpreun` cu Lezlie \n zona de \mbarcare. Din fericire,
r`m`seser` locuri \n zborul de la ora [aisprezece [i zece
minute, cu destina]ia Denver. Tân`rul b`rbat se duse s` ia
cafea [i un pachet de ]ig`ri de la distribuitoarele din sala de
a[teptare. |n timp ce el fuma f`r` \ntrerupere, tân`ra
femeie bea cu \nghi]ituri mici b`utura cald`.
Datorit` \ngrijor`rii sale pentru Merri, dar [i pentru
Andrew, nici nu-i remarc` pe ceilal]i c`l`tori care a[teptau
lâng` ei. |n aceast` inactivitate for]at`, Andrew \[i st`pânea
cu greu energia nervoas`, iar tr`s`turile r`v`[ite tr`dau o
LAS~-MI O {ANS~ 295

suferin]` de nedescris.
Dac` se acuza c` e[uase \n rolul de tutore, ea examin`
f`r` mul]umire de sine gre[elile de psihoterapeut`.
Esen]ial era c`-[i pierduse neutralitatea, investise prea mult
\n tratamentul [i \n via]a lui Merri.
– E[ti foarte t`cut`, observ` Andrew.
– Dac` eram mai atent`, poate a[ fi putut s` previn
aceast` fug`, admise Lezlie, schi]ând un zâmbet slab.
Dar am neglijat propria mea regul`, de a evita raporturile
personale.
– Cu mine sau cu Merri?
– Cu amândoi... Atitudinea mea n-a fost deloc
profesional`. }i-am f`cut r`u [i ]ie [i ei.
– Este gre[it, Lezlie, obiect` Andrew blând. |n aceste
ultime luni, Merri a fost mai fericit` decât n-am v`zut-o de
un an. A progresat enorm, datorit` expertizei tale
psihologice [i mai ales datorit` r`bd`rii [i \n]elegerii tale.
Nu era posibil s` faci mai mult.
– Mi-ar pl`cea s` te cred. M`car dac` a[...
Nu-[i termin` fraza [i Andrew ghici:
– Crezi c` dac` rela]ia noastr` nu ar fi evoluat, ai fi putut
fii mai vigilent` \n privin]a lui Merri?
– Este posibil, confirm` Lezlie. De fapt, este exact de
ceea ce m` temeam. C` sentimentele fa]` de tine \mi vor
distrage aten]ia.
296 ANGELA ALEXIE

– Gre[e[ti luând toat` responsabilitatea asupra ta.

Am discutat despre asta \mpreun`.
|nainte ca tân`ra femeie s`-i poat` r`spunde, difuzoarele
anun]ar` \mbarcarea pentru zborul lor. Lezlie se ridic` [i \[i
lu` po[eta, f`r` s`-[i poat` \ntrerupe repro[urile fa]` de ea
\ns`[i: dac` ar fi insistat pentru men]inerea ultimei \ntâlniri
cu micu]a pacient`, poate ar fi sesizat ni[te indicii care s`
permit` s`-i perceap` planurile?
Cât timp urcar` la bord [i \[i g`sir` locurile, Andrew
t`cu. Când Lezlie \[i prinse centura, Andrew \i lu` mâna [i
\ntreb` cu greu:
– Asta schimb` ceva \ntre noi, Lezlie?
Tân`ra femeie privi degetele lor \nl`n]uite, cele
puternice [i bronzate ale lui Andrew [i ale sale, albe [i fine.
Cât trebuie s` se fi silit s`-[i exprime \ndoielile!
– Rela]iile tale cu Merri \mi dau câteva regrete \n ceea ce
prive[te tratamentul. Dar m` crezi totu[i atât de
superficial` \ncât s` te judec pentru o situa]ie \n care nu
puteai face nimic?
– Superficial`, nu, \i r`spunse cu o sinceritate
cople[itoare. Dar rela]iile intime te \nsp`imântau atât de
mult, \ncât m` temeam s` nu te fac s` fugi. Iat` de ce n-am
insistat s` te informez asupra trecutului lui Merri...
{i ast`zi, când nu reu[eam s` te g`sesc, mi-a fost atât de
team` s` nu v` pierd pe amândou`!
LAS~-MI O {ANS~ 297

Privea cu intensitate tr`s`turile armonioase ale lui Lezlie

[i murmur`:
– Mul]umesc c` m-ai \nso]it, draga mea.
– Totul se va aranja, vei vedea, declar` ea, cu mai mult`
siguran]` decât sim]ea.
– Denver este un ora[ mare, remarc` Andrew nelini[tit.
Numai s` o g`sim la sosirea autobuzului...
|n timpul decol`rii, Lezlie privi prin hublou,
\mp`rt`[ind rug`ciunea \nso]itorului s`u. |mpotriva voin]ei
sale, un alt gând o preocupa. Fizionomia lui Andrew
exprimase emo]ii atât de violente \n timp ce povestea
\ntoarcerea lâng` Greg [i Meredith... Aceast` femeie tân`r`
pe care o iubise ca student, care-i purtase copilul, r`m`sese
legat` de el mai mult decât voia s` admit`? Oare pentru c`
n-o putea uita, nu s-a c`s`torit niciodat`?
Când stewardesa le propuse b`uturi, Lezlie nu vru
nimic. |nchise pleoapele \n timp ce Andrew comand` un
scotch. Portretul Meredithei o obseda: femeia aceea mic`,
blond`, sl`bu]` [i blând`, era complet deosebit` de ea.
O imagine \i chinuia ne\ncetat mintea, cea a lui Andrew
lâng` Meredith, \mbr`]i[ând-o pe Meredith...
Faptul de a se fi \ndr`gostit de el, o f`cea atât de
vulnerabil`! Deoarece nu [tia dac` aceast` dragoste era
reciproc`. Desigur, Andrew ]inea la ea, dar oare va conta
vreodat` mai mult decât prima, mai mult decât Meredith?
298 ANGELA ALEXIE

***

Andrew o scutur` u[or. Pu]in dup` plecare, Lezlie

adormise [i nu se trezise când o tr`sese spre el. Respira]ia
sa regulat` \l lini[ti [i b`utura \l f`cu \n cele din urm` [i pe
el s` a]ipeasc`.
Tinerei femei \i trebuir` câteva minute s`-[i vin` \n fire.
Era \n drum spre Denver, \[i aminti deschizând ochii,
pentru a descoperi chipul zâmbitor al lui Andrew.
– Vom ateriza \n dou` minute, \i explic` \nainte de a o
s`ruta pe buze.
Lezlie se \ndrept` \n scaun [i-[i netezi p`rul.
– M` simt toat` [ifonat`, se lament` ea.
– Te g`sesc perfect`. Dar chiar \mbr`cat` cu un sac de
cartofi, m`rturisesc c` mi-ai p`rea frumoas`.
Tân`ra femeie se adânci cu \ncântare \n privirea de un
albastru nemai\ntâlnit. Cât` pl`cere i-ar fi f`cut aceast`
c`l`torie, dac` nu ar fi avut un motiv atât de dramatic!
Peisajul specific de[ertului pe care \l descoperea pân` \n
spatele Mun]ilor Stânco[i, \ntrerupt de oaza ora[ului o
fascina.
LAS~-MI O {ANS~ 299

Andrew strânse lucrurile lor [i o conduse pe Lezlie prin

aeroportul pe care-l cuno[tea atât de bine, spre standul de
\nchiriere de ma[ini. |n timp ce \[i a[teptau rândul, Andrew
]op`ia nervos [i b`tea cu degetele pe tejghea, spre marea
agasare a celorlal]i clien]i. F`r` \ndoial` va r`mâne la fel de
agitat pân` la sosirea lui Merri, b`nui Lezlie. Trebuia s`
g`seasc` neap`rat un mijloc de a-l distrage, sau \i va epuiza
pe amândoi.
Dup` \ndeplinirea formalit`]ilor, g`sir` rapid Fordul
care le fusese atribuit. Andrew se familiariz` cu tabloul de
bord [i apoi demar`.
– Unde mergem? \ntreb` lezlie.
– La cap`tul liniei Greyhound.
– Autobuzul lui Merri nu va fi aici decât mâine
diminea]`, sublinie tân`ra femeie. Nu-l putem pândi timp
de dou`sprezece ore, ar fi insuportabil. |n plus, probabil c`
sta]ia este \nchis` o parte din noapte.
Andrew medit` la aceste cuvinte, apoi d`du din cap.
– |n acest caz, ce propui?
– S` lu`m o camer` la hotel, s` cin`m [i dac` suntem
incapabili s` ne odihnim, s` ne imagin`m un mod de a
petrece timpul.
Andrew se angaj` pe Colfax Avenue. Seara, circula]ia era
aglomerat` \n sens invers. Cartierele mai vechi cedaser`
aici locul imobilelor moderne din centrul ora[ului, de stil
300 ANGELA ALEXIE

destul de asem`n`tor celui din Atlanta. Ma[ina se opri \n

fa]a unui zgârie-nori ad`postind Park Suite Hotel.
– Vom dormi aici, declar` Andrew.
Lezlie se preg`tea s` conteste necesitatea unui loc atât
de luxos, când Andrew ar`t` cl`direa situat` chiar \n fa]`:
"Denver Bus Center", citi pe fa]ad`.
Andrew o lu` de bra] [i o conduse \n hol. Fu imediat
impresionat` de atmosfera lipsit` de orice zgomot a
a[ez`rii somptuoase. Oglinzile imense, pere]ii tapisa]i cu
m`tase de culoarea caisei, mocheta roz pal, odihneau ochii
[i sufletul. |nc` [i mai pl`cut` era polite]ea personalului,
discret dar atent la nevoile clien]ilor.
– Aici nu au decât apartamente, murmur` Andrew \n
timp ce se \ndreptau spre recep]ie. Preferi unul cu dou`
dormitoare separate?
– |nc` preocupat de reputa]ia mea? \l tachin` Lezlie.
N-are rost. Este de-ajuns o camer`.
– Curând, buna ta reputa]ie nu va mai avea s` se team`
de nimic, observ` tân`rul b`rbat, cu o lic`rire mali]ioas` \n
ochii de azur. Inten]ionez s` oficializez situa]ia noastr`,
imediat ce voi avea acordul t`u.
– Ar mai trebui s`-mi faci [i o cerere...
– Deocamdat`, m` mul]umesc s`-]i dau un preaviz.
Cererea ]i se va face [i reface [i re-reface. Sper doar c`
nu-mi vei face sarcina la fel de grea ca pân` acum...
LAS~-MI O {ANS~ 301

– Insinuezi oare c` a[ fi \nc`p`]ânat`?

– Tu ai spus-o.
Dar aceast` discu]ie glumea]` n-o \n[el` pe Lezlie.
|n realitate, Andrew era mistuit de nelini[te [i ea se gr`bise
s` r`mân` singuri, pentru a \ncerca s`-l calmeze.
Totu[i era prea \ngrijorat pentru a urca \n apartamentul
lor. |ndat` dup` efectuarea rezerv`rii, Andrew \i \ncredin]`
unui grom pu]inele lor bagaje [i se \ntoarse afar` cu Lezlie.
De data aceasta, tân`ra femeie nu puse \ntreb`ri când
f`cur` cale-ntoars` [i merser` pe Colfax Avenue, pân` când
cotir` pe o strad` lini[tit`, m`rginit` de locuin]e vechi [i
modernizate cu gust. Un teren orizontal, acoperit cu mult`
iarb`, plantat cu arbori, conferea cartierului un aspect
\nverzit [i spa]ios foarte neobi[nuit \n plin ora[.
Andrew se opri \n fa]a unei case frumoase din c`r`mid`,
cu obloane negre. Brazii care o \nconjurau o protejau.
Lezlie o recunoscu imediat, deoarece Andrew o
reprodusese fidel \n cadoul pe care trebuia s` i-l ofere lui
Merri.
P`trunse \n`untru cu el, cu impresia c` f`cea o
indiscre]ie. Aici tr`iser` Greg [i Meredith... Du[umelele din
stejar, \mpodobite cu covoare orientale, formau un
contrast pl`cut cu tonurile de ivoriu [i bej ale zidurilor [i
tavanelor. Obiecte rare, vaze de China, statuete din bronz,
personalizaser` acest interior superb decorat.
302 ANGELA ALEXIE

Dar totul era acoperit cu un strat de praf [i se respira

greu.
– Poate ar fi trebuit s` pun o femeie de serviciu s` vin`
aici, remarc` Andrew. Am \ns`rcinat doar un tân`r din
vecin`tate s` tund` peluza.
Mici detalii semnalau \ntreruperea brusc` a vie]ii de
fiecare zi. Ni[te farfurii r`m`seser` pe suportul de scurs
vasele, pe masa joas` din salon se afla o revist` deschis`.
Doar camera lui Merri era goal`, cu excep]ia unor cutii
\ngr`m`dite \ntr-un col].
Andrew privea \nc`perile nelocuite, cu fa]a lipsit` de
orice expresie. Probabil \l chinuiau toate acele amintiri, se
gândi Lezlie. Oare se gândise la Meredith, privind piscina
goal`?
– De ce n-ai vândut proprietatea asta? \l \ntreb` \ncet.
– Chiar n-am avut timp s` m` ocup de asta. M` gândeam
s-o \nchiriez, dar ar fi trebuit s` mut mobilierul...
– Le-ai putea depozita \ntr-un loc de p`strare cu paz`.
Apoi, când Merri va cre[te, \[i va alege ceea ce vrea s`
p`streze.
– Este o idee, \ncuviin]` Andrew distrat.
Lezlie studie salonul elegant.
– |nc`perea aceasta reflect` probabil personalitatea
Meredithei, remarc`. F`r` \ndoial`, este greu pentru tine...
LAS~-MI O {ANS~ 303

– S` reg`se[te aici firea blând` a Meredithei, preciz`

Andrew. |n general avea un caracter destul de constant, dar
când eram prezent, [tia s` m` fac` s`-mi regret gre[elile fa]`
de ea. N-a vorbit deschis despre asta decât de câteva ori,
dar \i sim]eam mereu ranchiuna, cel pu]in \n primii ani.
N-am reu[it s-o conving c` dac` m-ar fi anun]at de sarcin`
\nainte de plecarea mea, m-a[ fi c`s`torit f`r` ezitare.
Cu timpul, m-a iertat totu[i pân` la urm` – mai mult sau
mai pu]in.
Cu o vie compasiune pentru ceea ce suferise, Lezlie
str`b`tu distan]a care-i separa [i-l \mbr`]i[` cu toat`
puterile, afundându-[i fa]a pe um`rul s`u.
– Trebuie s` fi fost \ngrozitor de suportat, mai ales
venind din partea unei femei pe care o iubeai, \i [opti.
– Aveam \nc` mult` afec]iune pentru Meredith, fu
Andrew de acord. Din cauza trecutului nostru [i a copilei
pe care o n`scuse...
F`cu o pauz`, \nainte de a continua \n [oapt`, cu o voce
r`gu[it` de emo]ie:
– Dar singura femeie pe care am iubit-o cu adev`rat, \n
afara mamei mele... o ]in \n aceast` clip` strâns` lâng`
mine. {i m` \ntreb dac` m` iube[te la fel de mult cât o
iubesc eu, sau \nc` nu \ndr`zne[te...
Pentru Lezlie, timpul se oprise \n loc. L`s` treptat sensul
cuvintelor s-o p`trund`, risipindu-i \ndoielile. Se \ndep`rt`
304 ANGELA ALEXIE

pu]in pentru a-l privi pe Andrew [i pe tr`s`turile luminoase

i se citeau sentimentele profunde, pe care nu le mai nega.
– Eu sunt aceea? murmur`.
– Cred c` nu am pe nimeni altcineva \n bra]e, \i replic`
el, cu un zâmbet nesigur.
– Poate o umbr`... Am crezut c` Meredith ocupa \nc`
primul loc \n inima ta, m`rturisi Lezlie. Nu mi-ai spus
niciodat` ce sim]i fa]` de mine...
Expresia tensionat` a lui Andrew se \mblânzi.
– Ba da, o dat`. Dar se pare c` nu m-ai auzit.
– |n prima noapte \n care... [opti tân`ra femeie.
Andrew cl`tin` din cap.
– De atunci, am \ncercat s` ]i-o ar`t prin toate
mijloacele, \n timp ce ardeam de dorin]a de a o striga.
Dar mi-a fost team` c` o declara]ie din partea mea te va
speria... A[a c` am a[teptat.
Cu un lung oftat, \i \mbr`]i[` strâns umerii.
– E[ti tot ceea ce mi-am dorit mereu la o femeie, Lezlie,
relu`. E[ti sensibil` [i generoas`, ceea ce ]i-a permis s`
câ[tigi imediat \ncrederea lui Merri. {i \l invidiam pe so]ul
t`u pentru loialitatea pe care i-ai p`strat-o, dincolo de
moarte.
|i mângâie u[or obrazul [i-i \ndep`rt` o [uvi]` de p`r de
pe frunte.
LAS~-MI O {ANS~ 305

– Când am v`zut fotografia fiului t`u, am [tiut ce ai

\ndurat. Tu pierdusei o familie, iar eu n-am putut niciodat`
s-o am pe a mea. Dar via]a ne ofer` o a doua [ans`, Lezlie.
{i s` nu te temi de nimic...
– Sunt atât de fericit` c` te-ai \nc`p`]ânat, Andrew!
Pentru c` [i eu te iubesc. Nu ne mai desparte nici o
fantom`, afirm` Lezlie cu fermitate. {i nu mi-e team`...
Andrew \i atrase capul la pieptul s`u, unde inima \i b`tea
nebune[te de bucurie.
– Vezi, relu` tân`ra femeie, când au murit amândoi, am
fost chinuit` de vinov`]ie. Dac` a[ fi [tiut c`-mi r`m`sese
atât de pu]in timp, a[ fi avut atât de multe lucruri s` le
spun! Iar eu eram vie, de ce, cu ce drept? Mi-am jurat s` nu
m` mai expun unei asemenea suferin]e.
– {tiu, draga mea, [tiu. Cred c` aveai nevoie de cineva
ca mine. {i sunt sigur c` [i eu te a[teptam de mult timp.
}i-o voi repeta \n fiecare zi.
Când buzele li se \ntâlnir`, fu cel mai minunat s`rut pe
care-l primise Lezlie vreodat` Un s`rut plin de dragoste,
tandre]e [i \ncredere. Faptul c` Andrew \[i dezv`luise
sentimentele aici, \n locuin]a lui Greg [i a Meredithei, o
asigura c` \ntorsese definitiv pagina peste trecutul s`u, la
fel ca ea.
– Dac` am pleca? propuse tân`rul b`rbat.
306 ANGELA ALEXIE

Lezlie accept` [i p`r`sir` casa, \nc` \mbr`]i[a]i. Andrew

privi o dat` \n urm`, apoi \nchise hot`rât u[a. Urcar` \n
ma[in` cu sufletul mai \mp`cat. Indiferent ce le va rezerva
viitorul, \l vor \nfrunta \mpreun`, um`r lâng` um`r. {i \i
a[tepta o sarcin` important`.

***

Andrew conduse f`r` ]int`, ar`tându-i lui Lezlie edificiile

mai importante ale ora[ului. |n toate p`r]ile era \n curs
construirea de imobile noi, iar printre cele recent
terminate, \i ar`t` mai multe concepute de fratele s`u.
Când \n cele din urm` ajunser` la hotel, se \nnoptase.
|n apartamentul lor, la fel de rafinat pe cum l`sa s` se
anticipeze holul elegant, hainele le fuseser` despachetate
[i aranjate. F`cur` câte un du[, fiecare separat, neavând
dispozi]ia de a se juca, a[a cum f`cuser` \n seara pe care o
petrecuser` la Lezlie.
Ref`cu]i dup` drumul lung, traversar` salonul de la
etajul \ntâi, [i mai elegant decât parterul imobilului, cu
fântâna care scânteia sub candelabrul imens din cristal,
pianul cu coad`, canapelele [i fotoliile adânci, grupate \n
mici col]uri intime.
LAS~-MI O {ANS~ 307

Andrew alese micul restaurant "Burgundy's", mai

degrab` decât vastul "Plaza View Restaurant". |n tihna pe
care le-o oferea bancheta de catifea \n form` de semicerc,
comand` o cin` complet`. Mânc` totu[i foarte pu]in [i
Lezlie se str`dui s`-l distrag` prin \ntreb`ri banale despre
Denver [i \mprejurimi. Din p`cate, eforturile \i fur`
zadarnice [i la sfâr[itul mesei \[i pierduse speran]a s`-l
scoat` din depresia care-l cuprinsese.
La \ntoarcerea \n apartament, tân`ra femeie se duse \n
baie s`-[i \mbrace c`ma[a de noapte. |ntorcându-se, \l g`si
pe Andrew a[ezat \n fa]a ferestrei, cu umerii pr`bu[i]i.
Inima i se strânse \n fa]a unei asemenea descuraj`ri.
Se duse [i \[i puse mâna pe um`rul s`u.
– Nu serve[te la nimic s` te fr`mân]i, Andrew, observ`
cu blânde]e.
– Nu m` pot \mpiedica s` m` gândesc la Merri \n acel
autobuz, venind s` \nfrunte aceast` \ncercare complet
singur`. Oare ce poate s` simt`?
– |n tot cazul, va fi cu siguran]` u[urat` s` te vad`
mâine. Copiii regret` deseori deciziile pe care le iau, dar
mândria \i \mpiedic` s` revin` asupra lor. Sper` totu[i \n
interven]ia unui adult. Iar tu vei fi acolo pentru Merri.
Andrew \n`l]` capul spre ea, recunosc`tor.
– Când m` gândesc c` ]i-am pus la \ndoial` \n]elegerea
fa]` de copii! |nainte s` \nceap` terapia cu tine,
308 ANGELA ALEXIE

raporturile noastre zilnice erau f`r` ciocniri, dar [i f`r`

profunzime... M-am gândit mult la toate acestea \n timpul
serii. Am vrut, am putut s`-]i dezv`lui adev`rul asupra
paternit`]ii mele, dar nu am curajul s` i-l aduc [i ei la
cuno[tin]`...
Ridic` din umeri, descurajat.
– Dup` tot ce s-a \ntâmplat, nu cred c` poate accepta
aceast` dezv`luire venind de la mine. S-ar putea s` simt` [i
mai mult` ranchiun` fa]` de mine, s`-[i imagineze c` vreau
s`-i iau locul lui Greg \n inima sa. Dar nu doresc asta
deloc. I-a fost tat` cu adev`rat, cum eu \nsumi n-am putut
s`-i fiu.
– Merri are un noroc rar, sublinie Lezlie. A pierdut un
tat`, dar a reg`sit un altul care o iube[te. Va \n]elege.
Mai târziu, probabil va pune multe \ntreb`ri [i treptat, ve]i
discuta asta \mpreun`.
– Vrei s`-i vorbe[ti tu?
R`mase complet nemi[cat, pândind r`spunsul pe care
i-l va da la aceast` rug`minte nea[teptat`. Scoase un oftat
de u[urare când o auzi spunând:
– Da, Andrew. |i voi vorbi.
Lezlie \i netezi cu vârful degetelor fruntea br`zdat` de o
cut` de \ngrijorare.
– Te iubesc, Andrew. {i \n dou` luni m-am ata[at enorm
de Merri.
LAS~-MI O {ANS~ 309

Andrew o atrase pe genunchi [i-[i afund` fa]a \n p`rul

s`u.
– Mare noroc am avut c` Charles a f`cut apel la tine, \n
acea zi... \i murmur`.
|i mângâie f`r` grab` [oldul [i coapsa, \n timp ce o
s`rut` pe gât. Când puse st`pânire pe gura care i se oferea,
Lezlie \[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului s`u,
r`spunzându-i la s`rut.
Andrew s`ri \n picioare [i o duse pe Lezlie pe pat.
Voluptatea care-i uni prin farmecul s`u era mai mult decât
o nevoie fizic`; trupurile, dar [i inimile [i sufletele g`sir`
acolo refugiu [i alinare.
Lezlie se prinse de Andrew, dându-i uitarea \n extaz [i
alungând datorit` lui, propria nelini[te. Pentru prima dat`,
gesturile lor de dragoste fur` \nso]ite de fraze tandre, pe
care fiecare [i le re]inuse mai \nainte. |n culmea pl`cerii,
Lezlie \i rosti numele cu nesfâr[it` gratitudine.
Prin \mbr`]i[area pe care n-o sl`bise deloc, tân`rul
b`rbat o aduse \ncet la realitate. |n ochii mari, cenu[ii,
citi \ncrederea f`r` margini pe care-[i dorise atât de mult
s-o vad`. O strânse complet lâng` el [i, con[tient de
dorul nepre]uit pe care Lezlie i-l f`cea, adormi \n sfâr[it,
lini[tit.
Tân`ra femeie mângâie o clip` p`rul cenu[iu [i fa]a
adormit`. Când Andrew se mi[c` u[or, \i [opti cuvinte
310 ANGELA ALEXIE

alin`toare. Dar ea nu putea s` doarm`. Privea distrat`

motivul tapi]eriei roz somon, dar toate gândurile i se
\ndreptau spre Andrew. Dumnezeule, cât \l iubea! Era un
b`rbat complex, capabil de o mare for]` [i de asemenea de
tandre]e, gata s` se bat` pentru a ob]ine ceea ce voia.
Zâmbi \n penumbra \nc`perii [i \nchise pleoapele.
Era complet fericit`. Ziua de mâine va veni destul de
curând.

***

Recep]ia \i sun` fix la ora cinci. Andrew se trezi tres`rind

[i r`spunse imediat; când \nchise, orice urm` de somn \i
disp`ruse de pe fa]a obosit`. F`r` o vorb`, Lezlie [i cu el se
\mbr`car`. Apoi b`ur` câte o cafea care le fusese adus` sus,
a[teptând deschiderea autog`rii, la ora [ase f`r` un sfert –
localul fiind \nchis o parte din noapte, a[a cum crezuse
Lezlie.
|ncepuse s` se lumineze de ziu` când p`r`sir` hotelul.
Lezlie se \nfior`, surprins` de r`coarea nocturn` din
Colorado. Câ]iva c`l`tori adormi]i tocmai \[i cump`rau
deja bilete pentru primele autobuze de diminea]`.
LAS~-MI O {ANS~ 311

Se duser` s` se a[eze \n fa]a por]ii num`rul opt, unde

trebuia s` soseasc` vehiculul care venea de la Saint Louis.
La ora anun]at`, auzir` zgomotul unui motor.
Pasagerii coborâr` unul câte unul din autocar sub privirea
ner`bd`toare a lui Andrew. Tr`s`turile i se reg`sir` când \l
v`zu pe [ofer luându-[i saco[a pentru a cobor\ la rândul
s`u. |l prinse de bra].
– Unde este feti]a care s-a urcat la Marietta? aproape \i
strig`.
B`rbatul o privi uluit pe Lezlie. Evident, nu era acela[i
care condusese cu o zi \nainte.
– O feti]` blond`, \n vârst` de doisprezece ani, \i explic`
Lezlie. Func]ionarul de la Marietta, din Georgia i-a vândut
un bilet doar dus pentru Denver. Ar fi trebuit s` se afle \n
autocarul dumneavoastr`.
– Ah da, admise [oferul, care-l supraveghea pe Andrew
cu o privire suspicioas`. A coborât acum câ]iva kilometri.
– Cum? strig` Andrew.
– Calmeaz`-te, Andrew, [opti Lezlie.
– Unde a]i l`sat-o? \l \ntreb` tân`rul b`rbat.
– La \ncruci[area East-Colfax cu Boston Street, la
Aurora.
– De ce a]i l`sat-o s` plece?
– Asculta]i, domnule, se ap`r` [oferul. |mi pare r`u dac`
a]i a[teptat degeaba, dar am \ntrebat-o dac` venea cineva
312 ANGELA ALEXIE

s-o ia [i mi-a spus c` nu. Cum mergea undeva la Aurora, era

mai simplu pentru ea s` nu continue drumul pân` la
cap`tul liniei.
Andrew se \ntoarse, deprimat. Sperase atât de mult s-o
g`seasc` pe Merri [i acum ea r`t`cea singur`, atât de
vulnerabil`, \n ora[ul acesta mare... Luând-o pe Lezlie de
mân`, o trase afar`.
– S-a dus acas`, este singura posibilitate, \i explic`.
Str`b`tur` Denverul gonind nebune[te,
strecurându-se prin circula]ia matinal`. Nelini[tit`, Lezlie
\ntreb` \ncet:
– Andrew, unde s-a produs accidentul?
– Pe autostrad`, replic` el, luând un viraj.
– S` fi \ncercat oare s` mearg` acolo?
Andrew se gândi câteva clipe [i scutur` din cap.
– Nu cred c` [tie locul. Nu, cu siguran]`, s-a \ntors
acas`.
Dar când se oprir` \n fa]a locuin]ei, Lezlie era sigur` c`
Merri nu se va afla acolo. Urcar` aleea \n fug` [i Andrew
c`ut` cheia \n ascunz`toarea obi[nuit` a familiei, sub un
ghiveci mare cu flori. O expresie de team` i se zugr`vi pe
chip, când o scoase de acolo.
– F`r` \ndoial`, nu ne mai r`mâne decât s` a[tept`m,
concluzion` doborât. Poate voi alerta poli]ia...
LAS~-MI O {ANS~ 313

– S` verific`m un ultim loc, suger` Lezlie. Unde sunt

\nmormânta]i Greg [i Meredith?
– S` fie oare la cimitir? f`cu Andrew sceptic.
– Ar fi logic, Andrew. A venit s` le spun` adio....
Câteva minute mai târziu, p`trundeau \n Fairmont
Cemetery, situat la trei kilometri de cas`. |n acest cadru
extraordinar, domnea o pace deplin`, gândi Lezlie.
Drumul [erpuia printre brazi centenari, ale c`ror ramuri
atingeau solul. Mormintele erau marcate de pietre cioplite
artistic, \nf`]i[ând mici monumente sau statui pentru
cavourile mai importante. P`s`relele cântau, coco]ate pe
ramurile copacilor, prin care murmura vântul.
Andrew parc` ma[ina. O cript` foarte \mpodobit`
ascundea mormântul lui Greg [i al Meredithei.
– {i dac` n-o g`sim? [opti Andrew.
– Nu poate fi decât aici, afirm` Lezlie.
|naintar` \ncet [i acolo, \n plin soare, z`rir` un cap
blond, plecat.
– Iat-o! exclam` Lezlie \n [oapt`.
Se \mbr`]i[ar` scurt, u[ura]i, [i gr`bir` pasul.
|n genunchi, Merri mi[ca buzele vorbind singur`, \n lini[te.
Cu un nod \n gât, Lezlie \[i re]inu \nso]itorul de bra].
A[teptar` \ndelung, nu departe de cele dou` morminte
sculptate delicat; le unea o band` colorat`, simbol al
leg`turii care unise perechea \n via]`.
314 ANGELA ALEXIE

Andrew nu-[i sc`p` fiica din ochi nici o clip`.

|n sfâr[it, aceasta se ridic` \n picioare [i un oftat ridic`
umerii pl`pânzi. Când se \ntoarse [i-i recunoscu pe unchiul
s`u [i pe Lezlie, chipul \i tr`da mai \ntâi surpriza, apoi
bucuria. |n ochi \i ap`rur` lacrimi.
– Unchiule Andrew.
Alerg` spre el pentru a i se arunca \n bra]e, iar acesta o
\mbr`]i[` cu putere. Era prima dat` când se cuib`rea astfel
lâng` el dorind \ncurajare, plângând \n fa]a lui. Voi s` i-o
spun` lui Lezlie, dar nu putu rosti nici un cuvânt.
– Ce face]i voi aici? se mir` feti]a.
– }ie ar trebui s` ]i se pun` \ntrebarea asta, replic`
Andrew, ar`tând o severitate pu]in credibil`.
Merri \i privi pe cei doi adul]i, pe rând.
– |mi pare r`u, admise. Dar era ceva ce trebuia s` fac.
– Dac` mi-ai fi m`rturisit motivele pentru care voiai s`
vii la Denver, te-a[ fi adus aici, Merri.
– Dar e[ti atât de ocupat...
– Dac` ai nevoie de mine, nu voi fi niciodat` prea
ocupat. Va fi suficient s` m` \ntrebi [i s`-mi dai o
explica]ie... S` [tii c` voi \n]elege.
Emo]ionat`, Merri d`du din cap [i m`rturisi:
– Ce mul]umit` sunt s` v` v`d, pe amândoi!
– Cu siguran]`, nu mai mult decât noi, c` te-am g`sit.
Frumos m-ai mai speriat! Dar data viitoare...
LAS~-MI O {ANS~ 315

– Te voi anun]a, unchiule Andrew. Promit.

Lezlie schimb` o privire cu tân`rul b`rbat [i o lu` pe
Merri de mân`.
– Vino s` te plimbi pu]in cu mine, \i propuse.
– {i tu \mi vei face moral`, oft` Merri.
– Nu, Merri. Vreau s`-]i explic un lucru important [i
dificil. Dar acum e[ti destul de mare pentru a cunoa[te
adev`rul.
Se \ndep`rtar` pe alee [i Andrew se duse s` se a[eze pe
o banc` de marmur`, lâng` ma[in`. Niciodat` a[teptarea nu
i se p`ruse mai lung`. |n afar` de Lezlie, copila aceasta era
tot ce iubea mai mult pe lume; \l va accepta oare a[a cum
era, când se va \ntoarce spre el?
|n timp ce urma drumul lini[tit`, Merri pândea chipul
lui Lezlie, a[teptându-se la o dojan`. Dar tân`ra femeie
r`mase t`cut`. Soarele \i aprindea \n p`r reflexe
str`lucitoare care o fascinau. Remarc`:
– Faptul c` ]i-ai l`sat p`rul liber, te schimb`.
– Andrew crede la fel, admise Lezlie zâmbind.
– |l iube[ti pe unchiul, nu-i a[a?
– Da, Merri. Este un b`rbat minunat. {i totu[i, a f`cut [i
el gre[eli [i regret` anumite lucruri din trecut, pe care nu
le poate schimba.
– Ca [i mine, admise Merri. Am fost o adev`rat`
pacoste...
316 ANGELA ALEXIE

– |n anumite privin]e, poate. Dar ai avut de \nfruntat o

realitate foarte dur`.
– Unchiul Andrew \mi repro[eaz` asta mult? f`cu Merri
cu timiditate.
– Nu, dar este foarte \ngrijorat. Este normal pentru un
tat`.
– Este ciudat, nu l-am considerat niciodat` astfel...
Lezlie se opri [i se \ntoarse spre ea.
– Poate este timpul, Merri. Ascult` bine ceea ce \]i voi
spune.
Treptat [i cu delicate]e, \ncepu s`-i spun` povestea
istoria mamei sale [i a acelui b`rbat pe care-l cunoscuse
\ntotdeauna ca unchiul ei. Feti]a, mai \ntâi curioas`, se
ar`t` sceptic`, apoi izbucni \n lacrimi. Dar cum Lezlie
continua s` o aline, \n cele din urm` ridic` spre aceasta
ochii mari alba[tri, cu \ncredere.
– A[adar, el este tat`l meu? rezum` Merri.
Lezlie \ncuviin]`.
– Urmarea este \n mâinile tale, Merri. Andrew nu s-a
impus \n via]a ta, pentru a nu o complica. Iar certurile
dintre p`rin]ii t`i, când venea la Denver, se refereau la
decizia de a-]i dezv`lui sau nu secretul na[terii tale. Ai auzit
asta, uneori?
– Pu]in, dar n-am \n]eles nimic. Pentru mine, erau doar
sup`ra]i pe unchiul Andrew...
LAS~-MI O {ANS~ 317

Feti]a \[i mu[c` buzele gânditoare, apoi, brusc, plec` \n

fug` de unde veniser`. Lezlie \ntârzie \n urm`, pentru a-i
l`sa timp s` vorbeasc` singur` cu Andrew.
Cu coatele pe genunchi, acesta din urm` \[i a]intise
privirea pe pietri[ul aleii, pierdut \n gânduri. Dar când
dou` picioare mici, \nc`l]ate \n sandale intrar` \n câmpul
s`u vizual, \n`l]` capul. La doi metri de el, Merri \i cerceta
cu intensitate chipul.
– Este adev`rat ce mi-a povestit Lezlie?
Andrew d`du din cap [i fu surprins s-o vad` \naintând
spre el. |l cuprinse \n bra]ele pl`pânde, plângând, \n timp
ce el o strângea cu \nfl`c`rare, de-abia \ndr`znind s` cread`
\n atâta bucurie. Lezlie se apropie \ncet, cu un zâmbet
lini[tit pe buze.
Când \n sfâr[it Merri \ncet` s` suspine, alinat` de
cuvintele \ncurajatoare ale lui Andrew, acesta se ridic` \n
picioare lâng` ea. Lezlie se strecur` lâng` um`rul s`u liber
[i se \ndreptar` spre ma[in`. Merri privi perechea cu
curiozitate [i spuse cu un aer vesel spre tân`ra femeie:
– Cred c` [i el te iube[te mult.
– Spune mai degrab` c` o iubesc [i atâta tot, o corect`
Andrew. {i-]i dator`m foarte mult, Merri, deoarece f`r` tine
nu ne-am fi \ntâlnit.
Se aplec` pentru a o s`ruta pe frunte, apoi f`cu la fel [i
cu Lezlie, cu ochii str`lucind de recuno[tin]`.
318 ANGELA ALEXIE

– Formidabil! exclam` feti]a. Ar putea oare s` devin`

noua mea mam`?
– Asta mi se pare o idee excelent`. Ce crede oare
psihologa noastr`?
– Sunte]i doi la unu, m` supun majorit`]ii, glumi
Lezlie. {i dac` vom tr`i \ntr-o lume democratic`, votez
pentru a petrece weekendul la Denver, \n loc s` ne
\ntoarcem ast`zi.
– Oh da! \nt`ri Merri.
– Doi la unu, exclam` Lezlie c`tre Andrew. Am câ[tigat.
– Oricum, eu nu pierd nimic, replic` acesta bine dispus.
Dar va trebui s` discut`m povestea asta cu democra]ia...
Se \ntoarse spre Lezlie pentru a pecetlui acordul cu un
s`rut, \ntrerupând scurt orice protest. Merri, instalat` deja
\n Ford, privea scena cu gura c`scat`.
– Mai bine s` te obi[nuie[ti cu asta, dragostea mea, [opti
Andrew. O va face [i Merri. Sunt o fire foarte afectuoas` [i
nu inten]ionez s`-mi st`pânesc impulsurile.
– Cine ]i-a cerut-o? ripost` Lezlie s`rutându-l.
Ca [i lui Merri, via]a \i oferea o a doua [ans`, o nou`
dragoste. |n sfâr[it, viitorul se ar`ta plin de speran]`, \ntre
cele dou` fiin]e pe care le iubea.
Andrew demar` [i p`r`si cimitirul, f`r` s`-i lase mâna.
Pe bancheta din spate, Merri f`cea cu bucurie mii de
planuri ale vizitelor de efectuat \n timpul sejurului lor.
LAS~-MI O {ANS~ 319

Nu vor avea niciodat` timp s` le fac` pe toate, gândi Lezlie,

dar ce importan]` avea?
|[i va f`uri o comoar` de amintiri cu Andrew [i Merri [i
poate cu al]i copii ai c`ror ochi vor fi alba[tri ca azurul, sau
cenu[ii [i p`rul blond ca grâul, sau ro[cat? |n fiecare zi,
memoria sa se va \mbog`]i cu aceste pagini care se vor
ad`uga celor precedente, unui timp trecut, dar niciodat`
uitat. Fericirea ei va fi complet`.

Sfâr[it

gianninajollys