Politică

Primarul Nicușor Dan

Bucureștiul are un statut special în țară, fiind singurul oraș care nu aparține niciunui județ. Totuși,
populația sa este mai numeroasă decât a oricărui județ.
Primăria administrează orașul și este condusă de un Primar General. Puterea Primăriei Generale
este la fel ca a oricărui consiliu județean din România. Primarul general, Nicușor Dan, a fost ales
în 2020.[92] Primăria Generală este responsabilă cu utilitățile (apa, transportul, bulevardele
principale), iar Primăriile sectoarelor au responsabilitatea contactului dintre cetățeni și consiliile
locale, străzile secundare, parcuri, școli și serviciile de salubrizare.
Consiliul General al Municipiului București se compune din 55 de consilieri (conform alegerilor locale
din 2020):[93]

Consilier
Partid Componența Consiliului
i

  PSD 21                                          

  USR 17                                  

  PNL 12                        

  PMP 5          

Ca toate celelalte consilii locale din România, consiliile sectoriale, consiliul general și primarii sunt
aleși la fiecare patru ani de către locuitorii Bucureștiului. În plus, Bucureștiul are un prefect, numit
de guvernul României. Prefectului nu i se permite să fie membru al unui partid politic și rolul acestuia
este de a reprezenta guvernul la nivel municipal. Prefectul acționează ca o autoritate de legătură
care facilitează implementarea planurilor naționale de dezvoltare și a programelor de guvernare la
nivel local. Actualul Prefect al Bucureștiului este Georgiana-Alexandra Vacaru.[94]

Împărțire administrativă
Articol principal: Sectoarele Bucureștiului.
Noul sediu al Primăriei Capitalei în apropiere de Podul Ciurel

Bucureștiul este împărțit în șase sectoare, fiecare administrat de câte o Primărie de sector.
Sectoarele sunt dispuse radial (și numerotate în sensul acelor de ceasornic), astfel încât fiecare să
aibă în administrație o parte a centrului Bucureștiului. Împărțirea actuală pe sectoare a Bucureștiului
este cea prevăzută de Decretul nr. 284/1979, în vigoare și în prezent.[95]
Până în prezent, nu există un consens administrativ în legătură cu numărul de cartiere ale orașului,
dar Planul Urbanistic General al Bucureștiului identifică 70 de cartiere diferite.[58] Pe de altă parte, un
studiu antropologic al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) a identificat mai
mult de 100.[58]
Prima formă de organizare administrativă a Bucureștiului a fost cea a plășilor. La sfârșitul secolului
al XVIII-lea, în 1798, existau cinci plăși: Târgul, Podul Mogoșoaiei, Târgul de afară, Broștenii și
Gorganul.[96] Acestor cinci plăși le corespundeau, la începutul secolului al XIX-lea, în
timpul războiului ruso-turc (1806–1812), culorile sau „boielile”: Roșu, Galben, Negru, Albastru și
Verde.[96] Teritoriul numit Roșu, cel mai mic dintre cele cinci culori și cuprinzând centrul comercial și
o porțiune îngustă pe malul drept al Dâmboviței, a fost desființat la începutul secolului al XX-lea.
Teritoriul acestei culori a fost repartizat celorlalte patru.[96] După reforme succesive, prin legea
administrativă din 1950, cele patru culori s-au transformat în opt raioane, care au permis o
administrație mai intensivă și au stimulat într-un mai mare grad inițiativele locale. Cele opt raioane
ale Bucureștiului purtau următoarele denumiri: Grivița Roșie (1), 30 Decembrie (2), 1 Mai (3), 23
August (4), Tudor Vladimirescu (5), Nicolae Bălcescu (6), V. I. Lenin (7) și 16 Februarie (8).[96]

Sector Suprafață (km²) Populație (2011) Primar

Sectorul
67,5 225.453 Clotilde Armand (USR)
1

Sectorul
32 345.370 Radu Mihaiu (USR)
2

Sectorul 32 385.439 Robert Negoiță (PRO B)

3

Sectorul
34 287.828 Daniel Băluță (PSD)
4

Sectorul
30 271.575 Cristian Popescu Piedone (PPU SL)
5

Sectorul
38 367.760 Ciprian Ciucu (PNL)
6

Zona metropolitană
Articol principal: Zona metropolitană București.
Zona metropolitană București (abreviat ZMB) cuprinde actualmente aproximativ 2,4 milioane de
locuitori (neoficial 3,4 milioane). Conform proiectelor Primăriei București, ZMB urmează să fie mărită
astfel încât să cuprindă 94 de unități administrativ-teritoriale (84 de comune, opt orașe,
municipiul Oltenița și municipiul București), întinse pe un teritoriu de 5.046,1 km².[97]

Sistemul judiciar

Palatul de Justiție, sediul Curții de Apel București, văzut de pe malurile Dâmboviței

Sistemul judiciar al Bucureștiului este similar cu cel al celorlalte județe. Fiecare dintre cele șase
sectoare are propria judecătorie, în timp ce infracțiunile mai grave sunt direcționate Tribunalului
București. Curtea de Apel București judecă recursurile la deciziile luate de judecătoriile și tribunalele
Bucureștiului și a altor cinci județe învecinate (Teleorman, Ialomița, Giurgiu, Călărași și Ilfov).
Bucureștiul este, de asemenea, sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curții
Constituționale și Direcției Naționale Anticorupție.
Bucureștiul are o forță de poliție municipală, Poliția București, care este responsabilă de controlul
criminalității în întregul oraș și operează 26 de secții.[98] Poliția București își are sediul central
pe Calea Victoriei,[99] în centrul orașului. Începând cu anul 2004, fiecare primărie de sector are, de
asemenea, sub administrația sa o poliție comunitară, care se ocupă de problemele comunității
locale. În București se află și inspectoratele generale ale Jandarmeriei și ale Poliției Române.
Criminalitate
Rata criminalității în București este destul de scăzută în comparație cu alte capitale europene,
numărul total al infracțiunilor scăzând cu 9% între 2015 și 2016.[100] În 2017, rata criminalității era de
28,92%, sub Madrid, Amsterdam, Berlin, Moscova, Stockholm, Londra, Paris și Roma,
[101]
 Bucureștiul menținându-se ca una dintre cele mai sigure capitale europene.[100] Rata crimelor
violente rămâne scăzută, cu 31 de crime înregistrate în 2014, toate fiind soluționate.[102]
Deși în anii 2000 au avut loc o serie de acțiuni ale poliției împotriva unor grupări infracționale, cum ar
fi clanul Cămătaru, criminalitatea organizată are, în general, un impact redus asupra vieții publice.
Infracțiunile minore sunt mai frecvente, în special sub forma furtului din buzunare sau genți, și au loc
de cele mai multe ori în rețeaua de transport public a orașului. Cu toate acestea, furtul s-a redus cu
11% în 2016 față de anul precedent.[100] Infracționalitatea este mai ridicată în cartierele sudice ale
orașului, în special în Rahova și Ferentari, zone dezavantajate din punct de vedere social.[103]
Deși prezența copiilor străzii a fost o problemă în București în anii 1990, numărul lor a scăzut în
ultimii ani, situându-se acum la sau sub media marilor orașe europene. Un documentar
numit Children Underground și nominalizat la Oscar a ilustrat viața copiilor străzii români în 2001.
[104]
 Aproximativ 1.100 de persoane încă locuiesc pe străzile Bucureștiului, 41% dintre ele fiind
minore.[105] Multe sunt exploatate, practică cerșetoria sau prostituția.[106]

Calitatea vieții
Conform studiilor despre calitatea vieții în orașele lumii, emise anual de firma de consultanță Mercer,
Bucureștii se aflau pe locul 94 în topul mondial al calității vieții, în anul 2001,[107] și au coborât pe
locul 108 în anul 2009.[108] Bucureștiul este astfel pe penultimul loc în topul calității vieții, între
capitalele Uniunii Europene, pe ultimul loc fiind capitala bulgară, Sofia.

Cultură
Viața culturală a Bucureștiului este un melanj bogat între cultura tradițională (elitistă) – reprezentată
de un sector consistent de arte ale spectacolului (teatru, operă, dans și muzică), dar și de o rețea
extinsă și diversă de muzee –, o cultură de masă (recreere) – reprezentată de un număr tot mai
mare de festivaluri, concerte și evenimente în aer liber – și o scenă a artelor contemporane cu
dezvoltare rapidă.

Clădiri emblematice
În București își au sediul Parlamentul (găzduit în Palatul Parlamentului sau Casa
Poporului), Guvernul și Președinția României. De asemenea, își au sediul numeroase instituții de
cultură, precum: Academia Română (fondată în 1866), peste 60 de institute de
cercetare, Universitatea, Institutul Politehnic, Institutul de Medicină, alte numeroase institute de
învățământ superior, mari biblioteci (Biblioteca Academiei, Biblioteca Națională, Biblioteca Centrală
Universitară, printre altele) ș.a.m.d.

Palatul Parlamentului