LP 2

Repere (rapoarte) ocluzale interarcadice

Arcada mandibulară faţă de arcada maxilară trebuie să se poziţioneze precis în condiţiile
unei corecte alinieri a dinţilor cu scopul obţinerii unei stabilităţi maxime ceea ce înseamnă că există
rapoarte ocluzale normale în ocluzia centrică.
Rapoartele ocluzale normale în ocluzie centrică pot fi identificate în cele trei planuri cu
ajutorul unor repere – cheia lui Angle.

Fig. IV.12. Planuri de analiză ocluzală

Se analizează reperele arcadei mandibulare care sunt mobile faţă de reperele arcadei maxilare care
sunt fixe. REPERUL FIX ESTE LA NIVELUL ARCADEI MAXILARE SUPERIOARE.
Dinţii de referinţă când se analizează rapoartele ocluzale sunt:
- molarii primi (stânga/dreapta);
- caninii (stânga/dreapta);
- incisivii.
Există şi anumite situaţii când nu se poate realiza analiza ocluziei și anume atunci când
avem pe arcadă următoarele situații:
1. arcada dentară în starea de edentaţie totală;
2. când dinţii de referinţă lipsesc (molarii primi, caninii, incisivii) sau lipsește unul
dintre ei;
3. neconcordanţa dentiţiei, de exemplu atunci când persistă caninul temporar
superior și avem canin definitiv inferior;
4. la nivelul coroanei dentare există: obturaţie plastică masivă, reconstituire
coronară, coroană de acoperire, coroana dentară face parte dintr-o punte dentară
fiind acoperit cu un element de agregare și nu mai există reperele morfologice
native ale dintelui analizat ca reper.

Cele trei planuri de analiză a rapoartelor ocluzale interarcadice sunt:

1. planul sagital;
2. planul transversal;
3. planul vertical.

Instrumentele folosite pentru analiza ocluziei sunt:

- creionul/markerul cu vârf subțire (negru, rosu);
- compasul;
- liniarul (rigla).
Etapele efectuate în analiza ocluziei sunt:
1. alegerea planului de analiză (S/T/V);
2. alegerea reperului de analiză (M1/C/I); dreapta-stanga, directia sist de
notare al FDI....cadranul 1 (dreapta sup), cadr 2
3. identificarea elementelor morfologice ale dintelui de reper ( de exemplu:
la planul sagital, reper molar/vârful cuspidului mezio-vestibular al M I
sup cu santul intercuspidian al M I inf);
4. trasarea cu markerul prin linie continuă a reperului normal pornind din
reperul fix pe reperul dintelui antagonist și cu linie întreruptă a reperului
patologic; Markerul trebuie pozitionat perpendicular pe arcada. Privirea
tehnicianului trebuie sa fie perpendiculara pe model.
5. se stabileste reperul ( N, P, -) si se noteaza in tabel. N=normal,
P=patologic, - = nu exista reper de analiza si nu se poate efectua analiza.

La fiecare plan și dinte reper se identifică situațiile normale și patologice ale analizei reperelor
(rapoartelor) ocluzale interarcadice care se notează în următorul tabel.

MODEL DE STUDIU NR...../ NUME PACIENT................../NUME

MEDIC....................../DATA
PLAN M.1.dr. C.dr. I. C.stg. M.1.stg.

MOLAR CANIN DREAPTA INCISIVI CANIN STANGA MOLAR

STANGA
DREAPTA

S (sagital) N/P/- = N/P=M/D(? N/P=? N/P=M/D(? N/P=M/D

Mm.) Mm.)
-( absenta 1.6.) (2 Mm.)

M/D/-( (? Mm.)

T(transversal) N/P=? N/P=? N/P=? N/P=? N/P=?

V(vertical) N/P=? N/P=? N/P=? N/P=? N/P=?
 A. PLANUL SAGITAL (antero-posterior)
a. Reper molar – se analizează raportul la nivelul molarilor de 6 ani (cheia de ocluzie a lui
Angle) care a considerat poziţia primului molar permanent superior fixă, nefiind supusă migrărilor
sagitale.
a.1. Reper normal – şanţul intercuspidian al molarului de 6 ani inferior articulează în
dreptul vârfului cuspidului mezio-vestibular al molarului de 6 ani superior. Satisfacerea
acestui reper permite încadrarea raportului în clasa I Angle;
a.2. Raport distalizat este atunci când șantul intercuspidian al molarului unu inferior este
într-o poziție distalizată cu câți milimetri față de poziția normală. Se măsoară cu compasul/liniarul
câți mm sunt;
a.3. Raport mezializat este atunci când șantul intercuspidian al molarului unu inferior
este într-o poziție mezializată cu....mm. față de poziția normală.

Fig. IV.13. PLANUL SAGITAL

Reper molar: a. Reper normal; b. Raport distalizat; c. Raport mezializat.
b. Reper canin

b.1. Raport normal – vârful caninului inferior articulează în spaţiul dintre incisivul
lateral superior şi caninul superior;
b.2. Raport distalizat este atunci când vârful caninului inferior este distalizat cu ...mm
față de poziția normală;
b.3. Raport mezializat este atunci când vârful caninului inferior este distalizat cu ...mm
față de poziția normală;

Fig. IV.14. PLANUL SAGITAL

Reper canin: d. Reper normal; e. Raport distalizat; f. Raport mezializat
c. Reper incisivi prezintă 2 variante considerate normale:
c.1. Raport normal - raport psalidodont - (psalidodonţie) – faţa vestibulară a incisivilor
inferiori vine în contact cu faţa palatinală a incisivilor superiori;
c.2. Raport cap la cap-raport labiodont- (labiodonţie) – este considerat raport normal
când incisivii articulează la nivelul marginii incizale și ocluzia în plan sagital este
normală la toate celelalte repere (molar stânga, molar dreapta, canin stânga, molar
stânga – toate reperele normale); Doar în această poziție raportul este considerat cap
la cap!
c.3. Inocluzie sagitală este atunci când există spațiu între faţa vestibulară a incisivilor
inferiori nu vine în contact cu faţa palatinală a incisivilor superiori, se poate măsura în milimetri.
c.4. Raport invers este atunci când faţa linguală a incisivilor inferiori vine în contact cu
faţa vestibulară a incisivilor superiori;
c.5. Raport invers cu inocluzie sagitală este atunci când faţa linguală a incisivilor
inferiori nu vine în contact cu faţa vestibulară a incisivilor superiori ci există un spațiu numit
inocluzie sagitală care poate fi măsurat în milimetri.
 Fig. IV.15. PLANUL SAGITAL
Reper incisivi: g. Reper normal (psalidodonţie); h. Raport cap la cap (labiodonţie); i.
Inocluzie sagitală; j. Raport invers; k. Raport invers cu inocluzie sagitală