LA ȘEZĂTOARE

Decor: interior de casă ţărănească, elemente de decor popular, materiale necesare

pentru a executa diferite lucrări (împletit, cusut, tricotat, depănarea firului de lână; obiecte
folosite în îndeletnicirile casnice de către femei: fus, fuior, caier de lână, suveici, vârtelniţă,
ace de tricotat şi croşetat; pentru băieţi - cărţi de joc, porumb etc.).
Personaje:
Fetele îmbrăcate în costume populare aduc la şezătoare coşuri de nuiele cu gheme şi
sculuri pe care le vor depăna
Gazda îmbrăcată şi ea în costum popular, trebăluieşte prin casă
Băieţii – în costume populare

Prezentator: Din bătrîni se ştie că acest popor

Ştie să muncească pe cîmp , pe ogor ;
Ştie preţul pîinii , gustul ei amar ,
Însă românul nu-i numai plugar !
Pe toate le face cînd nevoia-l apasă ,
Iar bucuria şi-amarul le-aduce acasă .
În casa cea mare le-ncuie pe toate .
Sfinte obiceiuri , sentimente curate
Şi cînd oboseşte de toate pe lume
În faţa icoanei se duce anume .
Cînd munca-i apasă trupul trudit ,
Cînd ziua se –apropie de un bun sfîrşit ,
Îşi cheamă vecinul , îl întreabă ce mai face ,
Dar numai şezînd, şede ca pe ace .
El se odihneşte , însă tot muncind .
Aşa e ţăranul pînă la mormînt .
Acest obicei îl ştie fiecare –
Azi vă invităm la o şezătoare .
Să glumim un pic , să cîntaţi cu noi
Ca să mai uităm de griji şi nevoi
Gazda : - Of ,of , of, păcatele mele , toată ziua mă învîrt prin casă , da lucrul nu-l mai termin.
Iată o să mă apuc să mătur prin casa asta .

Soțul gazdei : - Lasă , hăi , nu mai mătura atîta . Casa nemăturată musafiri aşteaptă . Nu ştiu
de ce mă doare capul ! Mă duc şi eu să mă lungesc oleacă .

Gazda :- Hm ! Ca să te doară capul , mai întîi trebuie să-l ai .

Soțul gazdei :- Nu ştiu cine dintre noi doi nu-l are . Iaca văd c-ai uitat că în astă zi ai poftit
musafiri la şezătoare .

Gazda:- Că bine zici , măi Ioane ! Of , cum de-am uitat ?!Du-te pînă în bordei şi vezi ce-om
pune pe masă

Cântec: Lasă-mă la șezătoare Fetele intră cântând în sală, una după alta, cu mâna stângă pe
umărul fetei din faţă, iar mâna dreaptă pe sold
În acest timp apare și soțul gazdei

FATA 1 Bună vremea, gazdă mare

Am venit la şezătoare
Să lucrăm şi să cântăm,
Cu toţii să ne bucurăm.

Gazdele Hai, intraţi cu voie bună,

C-aşa-i datina străbună!
Om lucra, ne-om veseli
Cât vremea va-ngădui...

Fata 2 : - Iată am adus pîine şi sare , ca să fie soare .

Fata 3 : - Iar eu am adus două cepe , să n-avem oiţe sterpe

Fata 4 : - Eu am adus 4 hrinci de brînză grasă , să le pun chiar acum pe masă .

Fata 5 : -Iar eu am adus 5 plăcinte cu mărar , să-mi găsesc un gospodar.

Fata 6: - Eu am adus 9 căţei de usturoi , să plouă şi pe la noi.

Fata 7 :- Eu am adus şapte mere , să ne păzească Dumnezeu de guri rele .

Toţi : - Dă Doamne !!
Gazda: Bine aţi venit. Mulţumim pentru bucate. Puneţi-le, aici, pe masă.
Poftiţi fetelor, poftiţi,
La şezătoare veniţi!
C-acesta-i obicei străbun,
Păstrat şi astăzi la români:
Muncă, joc şi voie bună
Să-mpletesc azi împreună
După datina străbună!
Doamne, mult îmi place mie
Să am în casă veselie,
Să lucrăm şi să cântăm
Şi la urmă să jucăm.

Soțul gazdei Orice zi de şezătoare

E un fel de sărbătoare
Când prietenii se-adună
Şi muncesc cu voie bună.
Treaba lor cu toţi şi-o fac,
Dar nici din gură nu tac:
Basme, glume, ghicitori
Se spun pe la şezători..

Fetele se așează și încep a lucra

Şezătoarea a pornit,
Dar băieţii n-au venit.

Se aud bătăi în uşă, intră băieţii – salută

Fetele (cântă): Când vii bade-n şezătoare

Băieţii: - Bună vreme, gazdă mare!

Am venit la şezătoare!
Gazda: - Bine-aţi venit, măi flăcăi
Da…aţi umblat mult
Până aţi ajuns la noi?

Un băiat: - Am umblat la şase case,

Tot cu fete frumoase!
Dar mai mândre şi frumoase,
Sunt aici, în aste case!

Un băiat: - Noi, ce o să lucrăm?

Gazda: Fetele, mileuri coasă,

Iar băieţii să-mpletească.
Gurile să nu ne tacă,
În proverbe să se-ntreacă!
În zicale româneşti
Şi în vorbe bătrâneşti!
Aşa te înţelepţeşti:
Şi munceşti, dar şi gândeşti!
Apoi, bunătăţi serveşti!

Un baiat: Lenea e cucoană mare,

Dar aici n-are intrare!
Cine-n casă o primeşte,
În nimica nu sporeşte,
Omul bun îl ocoleşte,
Dumnezeu îl pedepseşte!

Un baiat: La pomul cel lăudat,

Oameni mulţi au alergat.
Tot cu saci, tot cu desagi,
Ca la culesul de fragi;
Ei, nimica n-au primit,
Doar zâmbetul le-a pierit...
Bogăţia străluceşte,
Însă nu prea dăruieşte!...

Un baiat: Frunză verde, primăvară,

Omul bun e o comoară.
Când îl ai, să-l preţuieşti,
Căci prea des nu îl găseşti.
Vremurile se-nrăiesc,
Oamenii buni se răresc,
Însă în această casa
Numai oameni buni se-aşează.
Şezătoare strămoşească,
Timpul să îl păcălească

Un baiat: Când ora n-o mai umbla,

Noi cu toţi în Rai om sta.
Şezătoare între sfinţi,
Adunaţi, fii şi părinţi;
Dumnezeu gazda ne-o fi,
Cu bunătăţi ne-o servi;
Tu vei fi înlocuit
De ospăţul nesfârşit:
Dragi cu dragi şi sfinţi cu sfinţi,
Bunici, copii şi părinţi!

O fata: Timpul trece, nu se-ntoarce,

Viaţa curge, n-ai ce-i face.
Doar să îl trăieşti frumos,
În iubire, bucuros,
Şi cu ceilalţi, omenos,
Ascultând de cel sfătos!
Învierea ne-a deschis
Calea către Paradis!

O fata: Tot omul o moarte are

Şi o viaţă trecătoare;
În urmă-i, omul să lase
Nu palate, şi nici case,
Ci nădejdea-n veşnicie
Şi îndemn la bucurie;
Credinţa în înviere
Şi a iubirii putere!

Gazda: - Foarte frumos, dragii mei,

Dacă…nu-i cu supărare,
Hai să zicem o cântare!
O cântare românească,
Cine-o cântă, să trăiască!
CÂNTEC Toată lumea are-un dor

Un băiat: Măi, da harnice mai sunteţi, ce mult mai lucraţi. Dar ce coaseţi voi, ce împletiţi?

O fată: M-a-nvăţat mama să cos

Şi pe faţă şi pe dos.
Să fac zestre pentru mine
Ca să mă mărit cu tine

Un băiat: Fata mamei lăudată

De trei luni nepieptănată
Cînd o iei la pieptănat,
Nici grebla nu intră-n cap.
Un băiat: Fata mamei jucăuşă
Cu gunoiul după uşă
Toată ziua la oglindă
Şi gunoiul pînă-n grindă.

Un băiat: Satu-i mare, fete-s multe

Şi mai mari, şi mai mărunte,
Fete-s multe şi frumoase,
Dar cu acul nu ştiu a coase.

O fată: Cum nu ştim, vezi cît lucru am făcut? Ia, fetelor să le arătăm ce putem şi noi.
Badea numai cizme are
Şi se ţine boier mare
De-ar avea şi iţari noi
Nici n-ar vorbi cu noi.

O fată: Frunză verde de secară,

Bade, dă-mi şi mie-o scară,
Să mă sui la nasul tău,
Că-l ridici în sus mereu.

O fată: Am un bade cît un ied

Secerînd prin iarbă-l pierd
Trag nădejde că va creşte
Cînd a prinde vulpea peşte!

Un băiat: Ia, lăsaţi cearta, mai bine să vă spun nişte zicători

Cine spune vorbe rele

Ca pe altul să îl doară
Chiar dulceaţă de mănâncă
Are gura tot amară.
 Alt baiat Cine treaba sa şi-o lasă
Şi mereu o tot amână
Ce-ar putea-ntr-o zi s-o facă
Nu-i ajunge-o săptămână.

Alt baiat Cine-i harnic şi se scoală

Zilnic dis-de-dimineaţă
Are spor în tot ce face!
Şi se bucură de viaţă!

Gazda: - Înţelepte vorbe, măi copii!

Gazda: De lucrat, bine-aţi lucrat,

Și frumos aţi mai cântat,

Ca gazdă vă mulţumesc,

Şi la masă vă poftesc.

V-aşezaţi şi vă serviţi

Şi puţin să vă odihniţi.

O fată Îţi mulţumim, lele Mărie,

Şi ziua asta am vrut să fie
Cum era demult, o dată,
Când era bunica fată!
Vrem să nu lăsăm să piară
Ce străbunii ne lăsară
Graiul, straiele frumoase,
Îndeletnicirile alese
Şi mai ales cântul şi jocul
Vrem să răsune în tot locul.
Gazda: Eu sunt foarte făloasă

Că taman la mine-n casă

Ați poftit să vă adunați,

Numai oameni minunați

Românași prea pricepuți,

La minte și mână iuți

Soțul gazdei Și acum lucrul să-l lăsăm

Și un cântec să cântăm

Toți cântă urarea