Gingia

Gingia este partea mucoasei orale care acoperă o parte a dinților dar şi osul alveolar, maxilar şi mandibular.
Ea este supusă permanent fricțiunii şi presiunii din timpul masticației. Structura epiteliului şi a laminei propria este
adaptată acțiunii acestor factori. Gingia are în general o culoare roz, dar poate avea şi o tentă brun-maronie.
Culoarea roz este dată de prezența vaselor de sânge din lamina propria, care se văd prin transparența epiteliului,
iar cea brună de prezența melaninei.
Structural, este alcătuită din epiteliu şi lamina propria; submucoasa lipseşte în gingie.
Epiteliul gingival este paracheratinizat în proporție de 75%, cheratinizat în 15% şi necheratinizat în 10%.
Lamina propria are structura descrisă în partea generală. Papilele sunt în general lungi şi subțiri, spre
deosebire de cele din mucoasa alveolară unde sunt scurte. Lamina propria ataşează puternic gingia de periostul
osului alveolar şi pe o mică porțiune, de dinte.
Din punct de vedere anatomic, gingia poate fi împărțită în trei porțiuni:
- gingia ataşată
- gingia marginală sau liberă
- gingia papilară sau papila interdentară