a) Fiecare corp perseverează în starea sa de repaus, sau de mișcare
uniformă în linie dreaptă, cu excepția cazului în care este obligat să schimbe acea stare de forțele imprimate pe el. b) Alterarea mișcării este întotdeauna proporțională cu forța motrice imprimată; și se face în direcția liniei drepte în care acea forță este imprimată. c) Fiecărei acțiuni i se opune întotdeauna o reacție egală; sau acțiunile reciproce a două corpuri unul asupra celuilalt sunt întotdeauna egale și îndreptate către părți contrare.
2. Legea invers-pătratului-Utilizându-se de legile mișcării planetare
emise de Kepler, Isaac Newton a derivat legea invers-pătratului gravitației, care presupune că forța de gravitație dintre două obiecte este invers proporțională cu pătratul distanței dintre centrele lor. Această lege este utilizată pentru lansarea sateliților în spațiu, ceea ce a permis identificarea a numeroase noi planete și corpuri cerești.
3. Legea răcirii-Legea lui Newton afirmă că rata cu care un corp
pierde căldură este direct proporțională cu diferența de temperatură dintre corp și mediul înconjurător. Cu cât diferența este mai mare, cu atât de repede se va răci un anumit obiect, până când se ajunge, în cele din urmă, la echilibru termic Ce a descoperit Kepler?
1. Prima lege a lui Kepler, enunţată în 1609: „Planeta se mişcă în
jurul stelei pe o orbită eliptică, în care steaua este unul dintre focare.”(enunţată în 1609). Ecuaţia unei elipse este descrisă de ecuaţia:{tex}\frac{x^2}{a^2}+\frac{x^2}{b^2}=1{/tex}
Imaginea de mai jos reprezintă atât diagrama unei elipse, unde a
este semiaxa mare şi b semiaxa mică, dar şi cum Soarele se află într- unul dintre cele două focare ale elipsei şi Pământul se mişcă în jurul Soarelui urmând traiectoria unei elipse.
2. A doua lege a lui Kepler, enunţată în 1609: „Raza vectoare a
planetei (linia ce uneşte planeta de stea) mătură arii egale în intervale de timp egale.” (enunţată în 1609). Practic această lege dovedeşte că planeta are viteză mai mare când se află mai aproape de stea şi mai mică când e la distanţe mai mari de steaua în jurul căreia orbitează. 3. A treia lege a lui Kepler, enunţată în 1619: „Pătratul perioadei de revoluţie a planetei este direct proporţional cu cubul semiaxei mari a orbitei.” Această lege este enunţată de următoarea formulă, unde T reprezintă perioada de rotaţie în jurul Soarelui, iar R reprezintă lungimea semiaxei mari a orbitei, a reprezintă prima planetă şi b a doua planetă. Ce a descoperit Copernic?
Nicolaus Copernic este creditat cu dezvoltarea teoriei heliocentrice
din 1543 potrivit căreia Soarele se află în centrul Sistemului Solar, o idee considerată fantezistă până spre sfârşitul anilor 1600.Pământul, planeta noastră, se roteşte în jurul Soarelui, care se află în centrul Sistemului Solar, care la rândul său face parte din Calea Lactee, una dintre numeroasele galaxii din Univers.Acest concept pare atât de banal şi de simplu de înţeles în prezent încât este greu de imaginat că, cu numai câteva sute de ani în urmă, oamenii considerau că Pământul are o poziţie privilegiată în Univers.Mai exact, convingerea oamenilor era că Pământul este o planetă fixă amplasată în centrul Universului în jurul căreia se rotesc celelalte planete şi Soarele.
Ce a descoperit Galileo?
1.Legea inerției-această lege afirmă că fiecare obiect în mișcare are
tendința de a continua mișcarea în linie dreaptă, cu excepția cazului în care este influențat de o altă forță care îl abate de pe cale. Legea inerției a fost folosită de Isaac Newton pentru a stabili ulterior liniile directoare ale primei sale legi.
2.Legea căderii libere-galileo a considerat că, într-un spațiu liber de
aer, două obiecte aflate în cădere liberă ar putea acoperi distanțe egale în aceeași perioadă de timp, indiferent de greutatea fiecăruia. Această afirmație a fost extrem de controversată pentru vremea respectivă, deoarece a contrazis vechile principii aristotelice ale căderii libere.Pentru a-și testa teoria, Galileo a decis să experimenteze cu o sferă de plumb, pe care a scăpat-o de mai multe ori pe un plan înclinat, testând diferite înălțimi și înclinații. Prin acest experiment, astronomul a reușit să afirme că pătratul timpurilor este proporțional cu distanța parcursă de sferă.
3.Legea izocroniei pendulelor-principiul pendulului a fost descoperit de
Galilei, care și-a dat seama că perioada de oscilație a pendulului este independentă de amplitudine (adică distanța maximă pe care pendulul o poate îndepărta de poziția echilibrată).În schimb, perioada de oscilație este dependentă de lungimea firului. Mai târziu, a fost dezvoltat pendulul Foucault, care consta dintr-un pendul lung care putea să se balanseze liber în orice plan și ore întregi.