Ministerul Educației și Culturii al R.

Moldova
Colegiul ,,A. Mateevici”, din Chișină u

Referat
Disciplina: Teoria Educației
Tema: Ideile pedagogice ale lui Ion
Creangă

Autor: Cotaru Lucia

Chișină u 2022
 Cunoașterea trecutului cultural al unui popor este nu numai o
necesitate istorico-cognitivă ci și o condiție esențială în formarea
conștiinței sociale a poporului însuși și îndeosebi a tinerelor sale
generații. Se știe însă că o cultură nouă bazată pe valori general-
umane poate să se prezinte numai ca o sinteză a culturii create de
întreaga dezvoltare a omenirii. Prin urmare istoria culturii și a
gâ ndirii pedagogice din Basarabia nu poate fi tratată în afara
procesului cultural din masivul româ nesc în care cultura Basarabiei
intră ca o componentă inseparabilă .
Astă zi, câ nd se pune problema creă rii unei școli noi, devine tot mai
clar, că aceasta trebuie să fie o școală națională , iar o școală națională
poate fi înfă ptuită numai de o generație de pedagogi, care să
cunoască eforturile predecesorilor depuse în această direcție,
eforturi pe care ei astă zi în condiții noi sunt chemați să le continue
întru prosperarea neamului. Iată de ce investigațiile în domeniul
istoriei școlii naționale și a gâ ndirii pedagogice de la noi au devenit
astă zi un imperativ al timpului.
Pe timpul lui Cuza în școli se mai folosea metoda perimată a
silabisirii, ori cea lancasteriană , depă șită și ea, drept manuale fiind
întrebuințate bucoavnele, că rți religioase ori tablele lancasteriene. Se
impunea imperios necesitatea unei moderniză ri a învă ță mâ ntului
româ nesc atâ t în plan organizatoric, câ t și teoretic și mai ales
metodic. La rezolvarea acestei complicate sarcini, în Moldova rolul de
cititor al pedagogiei îi revine ilustrului clasic al literaturii noastre Ion
Creangă .
Înainte de a deveni proeminent scriitor realist al literaturii clasice
româ ne, Ion Creangă a fost un iscusit învă ță tor și inovator în
domeniul învă ță mâ ntului primar. Devenind învă ță tor în 1864 la
școala primară de la mă nă stirea Trei Ierarhi, el se apucă cu zel,
împreună cu colegii să i de școală , să elaboreze un abecedar și o carte
de citire în lumina unor principii pedagogice moderne. Creangă
tă gă duia autoritatea morală a bisericii și dreptul de a fi educatoarea
poporului. Rolul acesta trebuia să -l îndeplinească școala. De altfel
într-un proces-verbal din 1865 e schițat de el un întreg program de
educare a tineretului și totodată sunt explicate ideile despre rolul
școlii în acest proces: ,, ... un învă ță tor capabil, activ și conștiincios,
aflâ ndu-se în mijlocul a cincizeci școlari, poate cu facilitate a deștepta
și a dezvolta de o dată câ te-trele însușirile bune ale fiecă ruia copil din
clasa sa, adică : psihice, intelectuale și morale, fă ră de care un școlar,
pe lâ ngă faptul că nu poate îmbucura pe pă rinții să i, apoi nu poate
deveni chiar nici folositor patriei în care s-a nă scut și care îngrijește
de el, așteptâ ndu-l cu brațele deschise pentru viitorul și înflorirea ei”.
Învă ță torilor le revine sarcina de a educa ,, ce e mai scump, mai
prețios și mai gingaș: deșteptarea și dezvoltarea inteligenței și
calită ților morale” ale copiilor.
Este remarcabil faptul că Ion Creangă vede la fiecare copil însușiri
bune, demne de a fi deșteptate și dezvoltate. Însă , adevă ratul sens al
creației artistice a lui Creangă , activitatea sa pedagogică ,
personalitatea sa complexă cu rare excepții n-au fost înțelese de
contemporani. Singurul care i-a intuit și apreciat genialitatea a fost M.
Eminescu. Studii serioase despre Creangă apar de abia peste câ teva
decenii după moartea sa. Despre cultura pedagogică a lui Ion Creangă
se știe puțin, deoarece imediat după moartea lui biblioteca și
manuscrisele s-au risipit. S-au pă strat numai câ teva manuale de
gramatică , aritmetică , pedagogie. Documentele ce s-au pă strat
dovedesc că marele povestitor era la curent cu inovațiile pedagogice
ale timpului să u.
În Moldova rolul de protagonist al ideilor de modernizare a
învă ță mâ ntului primar și lichidare a vechiului sistem feudal cu
motodele sale anacronice îi revine marelui nostru clasic Ion Creangă .
Creangă în fruntea unui grup de institutori a purces la crearea unui
nou abecedar și totodată la elaborarea unei metodici de predare a
scris-cititului în conformitate cu spiritul științific al timpului. Dar
înainte de a trece la înfă ptuirea acestui plan el a lucrat trei ani ca
învă ță tor în clasa întâ i a școlii de la mă nă stirea Trei Ierarhi, unde
fusese numit după terminarea școlii preparandale. Aceștia au fost ani
de că ută ri intense, de nesfâ rșite experimentă ri ale diverselor forme
de organizare a lecțiilor, a conținutului instruirii, a diferitelor
procedee și metode de predare, au fost ani de acumulare a unui bogat
fond de experiență și gâ ndire pedagogică . Din documentele ce s-au
pă strat (cataloage, procese-verbale, jurnale) se vede cum învă ță torul
Creangă pe încetul trece de la sistemul lancasterian cu împă rțirea
clasei în grupe după nivelul de cunoștințe al elevilor la cel al predă rii
directe, întregii clase, lă rgește treptat conținutul instruirii,
îmbogă țindu-l cu material nou, neprevă zut de programă (fragmente
din istoria națională , științe naturale, folclor etc.). Mai tâ rziu
constată m că face diferite exerciții de despă rțire a cuvintelor în silabe
și distingerea vocalelor și consonantelor. În alt loc scrie despre
stabilirea a ,,oricari regule pentru înlesnirea silabisă rii, dobâ ndite de
mine în experiența de toate zilele”. Toate aceste materiale acumulate
nemijlocit în procesul activită ții sale creatoare ca institutor la clasa
întâ i aveau să -l servească mai tâ rziu la alcă tuirea manualelor și
elaborare noii metode de predare a scris-cititului. Creangă se stă ruia
ca lecția să nu fie numai o formă de acumulare a unor cunoștințe, ci
totodată și un mijloc de dezvoltare a forțelor intelectuale, morale și
fizice ale copiilor. De la începutul carierei sale de pedagog Creangă
tinde să dezvolte inteligența copiilor și cunoașterea treptată a lumii
înconjură toare.
La lecțiile lui Creangă pe primul plan stă teau ,,deprinderile orale
pentru formarea ideilor”. Se insista, în deosebi, ca elevii să citească
corect, să nu folosească cuvinte dialectale și să -și formuleze gâ ndul în
propoziții întregi. ,,Deprinderile orale” , după o veche concepție,
contribuie la întipă rirea mai adâ ncă în conștiința oamenilor a ideilor.
În acest scop Creangă întrebuința convorbirea și dialogul socratic cu
copiii.
Deci, odată cu tendința de a ridica nivelul de cunoștințe al
școlarilor, învă ță torul trebuie să contribuie la formarea
individualită ții lor, la dezvoltarea capacită ții de a judeca, de a scoate
concluzii. Acest principiu e promovat mereu de Creangă atâ t în
școală , câ t și în manualele sale. El îi învață pe școlari nu numai să
cunoască lumea, dar pe câ t permitea vâ rsta și s-o înțeleagă .
Creangă ca în toate cazurile similare, avâ nd noțiuni mai mult sau
mai puțin elementare despre pedagogia vest-europeană --
rousseauistă și pestalozziană , le descoperă principiile în practica sa
de lucru în școală , devine reformator lucrâ nd la manualele sale pe
care dorea să le facă câ t mai accesibile școlarilor. Dar izvorul cel mai
important de ispirație pedagogică pentru Creangă îl constituie
înțelepciunea pedagogică populară , care respectă natura lucrurilor
și-l acomodează treptat pe copil cu realitatea lumii înconjură toare.
În concluzie pot spune că Ion Creangă , pe lâ ngă faptul că a fost
excelent autor de manuale și un iscusit pedagog, mai ră mâ ne și un
autentic creator de stil adecvat manualelor. Pentru Creangă familia
era primul nucelu, unde se începe procesul de formare a
individualită ții copilului. În școala lui Creangă era mare cură țenie și
multă râ nduială . Copiii se simțeau și se manifestau liber și deschis
într-o atmosferă ce amintea casa pă rintească . Prin activitatea sa
reformatoare ca metodist talentat și excelent autor de manuale,
neîntrecut pedagog practician, Ion Creangă înscrie o pagină
luminoasă în istoria învă ță mâ ntului și gâ ndirii pedagogice româ nești.
Figura sa de dască l de vocație și exponent al gâ ndirii pedagogice
populare poate servi drept model și pentru învă ță torii zilelor noastre.