Dosarul nr.

2a-621/22
2-21013704-02-2a-03022022
Instanța de fond: Judecătoria Criuleni, sediul Criuleni (Judecător Caraman Sergiu)

DECIZIE

22 iunie 2022 mun.

Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții de Apel Chișinău
În componența:
Preşedintele şedinţei, judecător Guzun Maria
Judecătorii: Buhnaci Virgiliu și Sîrbu
*****ia
Grefier Negrei Corina

examinând în ședință publică, cererea de apel declarată de către avocatul *****,

în interesele apelantului *****,
împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni, sediul Criuleni din data de 22
noiembrie 2021,
adoptată în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de *****
către ***** cu privire la încasarea datoriei, -

C O N S T A T Ă:

Argumentele participanților la proces:

La data de 29 ianuarie 2021, reprezentantul reclamantului, avocatul *****, a
depus din numele reclamantului ***** o cerere de chemare în judecată împotriva lui
***** cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la data de 04 noiembrie 2017 i-a
împrumutat pârâtului pentru necesități personale suma de 490,00 EURO, ultimul
obligându-se să restituie datoria în termen de 5 luni de la data împrumutului, adică
până la data de 04 aprilie 2018.
A susținut reclamantul că, faptul primirii mijloacelor bănești, la data de 04
noiembrie 2017 a fost consemnat în recipisa de împrumut bănesc, scrisă personal și
semnată de pârât.
A comunicat că, până la moment pârâtul nu și-a onorat obligația de restituire a
datoriei, iar comportamentul acestuia, care evită întâlnirile cu reclamantul, denotă
lipsa intenției de a restitui benevol datoria.
 A solicitat instanței încasarea de la pârât în beneficiul reclamantului a datoriei în
mărime de 490,00 EURO, a dobânzii de întârziere în mărime de 147,60 EURO și a
cheltuielilor de judecată (f.d. 6).
La data de 19 mai 2021, reprezentantul pârâtului, avocatul *****, în interesele
pârâtului ***** a depus o referință în care a indicat că, cererea de chemare în judecată
depusă de către ***** este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
A menționat în referință faptul că, în argumentarea pretențiilor sale, reclamantul
*****, a invocat precum că i-a împrumutat pârâtului *****, pentru necesități
personale, suma de 490,00 EURO, ultimul obligându-se să restituie datoria în timp de
5 luni de la data împrumutului. Faptul primirii mijloacelor bănești la data de 04
noiembrie 2017 a fost consemnat în recipisa de împrumut bănesc, scrisă personal și
semnată de pârât, or, aceste afirmații care au fost invocate în cererea de chemare în
judecată nu corespund adevărului, deoarece pârâtul *****, fiind recrutat cu scopul
exploatării prin muncă în Republica Portugheză de către reclamantul *****, a fost
impus să scrie această recipisă.
Astfel, a indicat că, pârâtul la data de 29 octombrie 2017 a fost transportat de
către reclamantul ***** la baza agricolă din localitatea *****, unde a fost cazat. Peste
trei zile, după ce reclamantul i-a făcut înregistrare lui *****, acesta a ieșit la muncă
unde se ocupa cu culesul măslinelor. Văzând condițiile dezastruoase de trai și de
muncă, pârâtul a contactat soția și a rugat-o să împrumute suma de 260,00 EURO
pentru transport retur ***** – Republica Moldova. La data de 04 noiembrie 2017,
pârâtul i-a comunicat lui ***** că, pleacă înapoi în Moldova din motivul că condițiile
sunt destul de degradante. După această discuție reclamantul ***** cu mai multe
persoane l-a amenințat pe pârâtul ***** să nu plece nicăieri, fiind impus să scrie o
recipisă precum că a împrumutat de la ***** 490,00 EURO.
În asemenea circumstanțe consideră pîrîtul că recipisa de împrumut din 04
februarie 2017 este lovită de nulitate absolută (f.d. 29-32).

Poziția instanței de fond:

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni, sediul Criuleni din data de 22 noiembrie
2021, s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de ***** către ***** cu
privire la încasarea datoriei, ca fiind neîntemeiată (f.d. 60, 75-78).

Solicitarea apelantului și termenul de declarare a apelului:

La data de 23 noiembrie 2021, reprezentantul apelantului *****, avocatul *****
a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând, admiterea
apelului, casarea hotărârii instanţei de fond şi pronunţarea unei noi hotărâri privind
admiterea cererii de chemare în judecată (f.d. 63).
În conformitate art. 362 alin. (1) Codul de procedură civilă, termenul de
declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,
dacă legea nu prevede altfel.
 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră depus în
termen apelul declarat de avocatul *****, în interesele apelantului ***** împotriva
hotărârii primei instanțe, or, hotărârea Judecătoriei Criuleni, sediul Criuleni a fost
pronunțată la data de 22 noiembrie 2021, iar cererea de apel a fost depusă prin
intermediul oficiului poștal cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.
362 alin. (1) Codul de procedură civilă.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din data de 02 martie 2022, s-a primit
spre examinare cererea de apel înaintată de apelantul ***** împotriva hotărârii
Judecătoriei Criuleni, sediul Criuleni din data de 22 noiembrie 2021.

Argumentele părților în instanța de apel:

În susținerea argumentelor invocate în cererea de apel motivată, depusă prin
intermediul Secției Monitorizare și Relații Publice din cadrul Curții de Apel Chișinău
la data de 22 februarie 2022, reprezentantul apelantului *****, avocatul *****
menționează că, hotărârea instanței de fond este neîntemeiată, pe motiv că, instanţa de
fond nu a elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei, a
apreciat unilateral şi tendenţios probele prezentate de părți, urmare a cărui fapt a făcut
nişte concluzii pripite și a adoptat o hotărâre vădit arbitrară.
Indică apelantul că de fapt, la data de 04 noiembrie 2017, reclamantul/apelant i-a
împrumutat pârâtului/intimat pentru necesităţi personale suma de 490 euro, ultimul
obligându-se să restituie datoria în timp de 5 luni de la data împrumutului, adică până
la 04 august 2018, iar faptul primirii mijloacelor băneşti a fost consemnat în recipisa
de împrumut bănesc, scrisă personal și semnată de pârât.
Consideră că, pentru a se eschiva de la restituirea datoriei, intimatul a depus o
plângere la organul de urmărire penală, pe care, mai bine de 4 ani, nu a fost adoptată o
hotărâre de expediere a cauzei în instanţa de judecată sau de clasare a acesteia.
Susține apelantul că, alegaţiile instanţei de fond privind neveridicitatea recipisei,
sunt greşite și contrare prevederilor legale, or, pornirea urmăririi penale (se cere a fi
reținut faptul că nu pe cazul de impunerea de a scri recipisa litigioasă), recunoaşterea
în calitate de bănuit, învinuit, parte vătămată în nici un caz nu probează vinovăţia
persoanei, dar sunt acţiuni procesuale, îndreptate la stabilirea adevărului în cauza
penala. Numai instanţa de judecată, cercetând toate probele prezentate de părți,
dispune asupra vinovăției/nevinovăției persoanei.
Realtează că, în speţă instanţa de fond, care trebuie sa fie imparţială, și-a asumat
rolul de acuzator, admițând o ingerinţă evidentă în drepturile persoanei acuzate de
săvârşirea unei infracţiuni, care este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăţia sa
nu va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, printr-o hotărâre judecătorească
de condamnare definitivă, constatând ca recipisa de împrumut ar fi fost scrisă sub
ameninţări din partea reclamantului/apelant și a recunoscut-o neveridică, necătând la
faptul ca partea pârâtă nu a înaintat o cerere reconvențională cu solicitarea constatării
nulităţii acestea și cu invocarea vre-unei prevederi a legislaţiei civile. Din
circumstanţele speței și din prevederile legale pertinente, este cert faptul că între
***** și ***** s-a stabilit un raport juridic în baza contractului sinalagmatic în care
fiecare dintre părţi s-a obligat reciproc, astfel încât obligaţia fiecăreia din ele să fie
corelativă obligaţiei celeilalte, iar de ultimul nu au fost prezentate careva probe
concludente şi pertinente privind încheierea recipisei sub imperiul comportamentului
agresiv al creditorului *****.
Intimatul *****, în termenul fixat de instanța de apel, nu a înaintat referință la
cererea de apel.
La examinarea cauzei civile, în ordine de apel, reprezentatul apelantului *****,
avocatul ***** ( în baza mandatului seria MA, nr. 1349100 din 11.01.2021) a pledat
pentru admiterea cererii de apel formulată, casarea hotărârii instanței de fond și
pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii integral.
Apelantul ***** și intimatul *****, în ședința de judecată nu s-au prezentat,
fiind înștiințați legal cu aviz de recepție despre locul, data și ora ședinței de judecată,
din care considerente, în conformitate cu prevederile art.379 alin.(2) Codul de
procedură civilă, instanța de apel dispune examinarea cererii de apel în lipsa acestora,
or, neprezentarea în ședința de judecată a apelantului sau a intimatului, a
reprezentanților acestora, precum şi a unui alt participant la proces, citați legal despre
locul, data şi ora ședinței, nu împiedică judecarea apelului în condițiile lipsei unor
încrisuri justificative privind imposibilitatea prezenței acestora, la caz, fiind în
prezența reprezentantului legal al apelantului.
Aprecierea instanței de apel:
Audiind explicațiile participanților la proces, studiind şi analizând materialele
anexate la dosar, verificând argumentele invocate întru susținerea poziției în raport cu
circumstanțele cauzei, Colegiul civil atestă că, apelul este neîntemeiat şi urmează a fi
respins.
Colegiul civil reține că, în conformitate cu prevederile art. 373 alin. (1), (2) și (5)
Codul de procedură civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale
referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce
privește constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În
limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice
stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care
au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele
prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de
apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Din conținutul celor relatate, Colegiul civil reține că, sarcina instanței de apel
derivă din dispozițiile art.373 alin.(1), (2) și (5) Codul de procedură civilă, în
condițiile în care instanța de fond a soluționat fondul cauzei, cu expunerea
argumentelor în vederea admiterii sau respingerii acțiunii în raport cu concluziile
reținute de către aceasta.
 În conformitate cu art. 385 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța de apel,
după ce judecă apelul, este în drept să respingă apelul și să mențină hotărîrea primei
instanţe.
Astfel, prevederile legale enunțate în mod expres obligă instanța de apel să
verifice circumstanțele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum şi cele care nu au fost stabilite şi este obligată să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Instanța de apel constată că, prima instanța a determinat corect raportul juridic
dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite
şi elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă, obiectivă şi sub
toate aspectele, iar hotărârea este legală şi întemeiată, adoptată cu respectarea
drepturilor şi intereselor legale a participanților la proces.
Conform art.7 alin.(1) şi alin.(4) Codul civil (în redacția în vigoare până la
01.03.2019 în perioada desfășurării raportului civil litigios), legea civilă nu are
caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei
situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice
stinse anterior. Deasemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja
produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare. În cazul situaţiilor
juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea
veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor,
precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel.
Având în vedere că raporturile juridice între părțile litigante au apărut până la
data intrării în vigoare a modificărilor Codului civil din 01.03.2019, Colegiul civil
reține că pretențiile înaintate de ***** sunt guvernate de Codul civil în redacția de
până la 01 martie 2019.
Conform art.8 alin.(1) şi alin.(2) lit. a) Codul civil (în redacția în vigoare până la
01.03.2019 , în perioada desfășurării raportului civil litigios), drepturile şi obligaţiile
civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice
care, deşi nu sunt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind
de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile. Drepturile şi obligaţiile civile
apar: din contracte şi din alte acte juridice.
Potrivit art.9 alin.(1) Codul civil (în redacția în vigoare până la 01.03.2019 în
perioada desfășurării raportului civil litigios), persoanele fizice şi juridice participante
la raporturile juridice civile trebuie să-şi exercite drepturile şi să-şi execute obligaţiile
cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele
moravuri. Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.
Obiectul cererii de chemare în judecată și implicit al apelului înaintat de
apelantul *****, prin intermediul reprezentantului său, avocatul ***** reprezintă
dezacordul apelantului cu hotărârea instanței de fond privind respingerea acțiunii de
încasare a datoriei în baza recipisei.
 În conformitate cu prevederile art. 512 Codul civil, în virtutea raportului
obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații,
iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.
Prevederile art. 513 Codul civil stabilesc că, debitorul şi creditorul trebuie să se
comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la
momentul executării şi stingerii obligaţiei. Este nulă clauza prin care se derogă de la
prevederile alin.(1).
Conform art. 514 Codul civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi
din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii.
În acord cu prevederile art. 572 Codul civil, obligația trebuie executată în modul
corespunzător, cu bună credință, la locul și în momentul stabilit.
Conform art. 666 alin. (1) Codul civil, contract este acordul de voinţă realizat
între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting
raporturi juridice.
Instanța de apel reține că, materialele cauzei conțin un înscris prin care se
pretinde că, ***** i-ar fi împrumutat lui ***** suma de 490 EURO, întocmind o
recipisă în acest sens, cu mențiunea că, ***** a luat ”în datorie” de la ***** suma
nominalizată, ultimul obligându-se să restituie suma de bani împrumutată în termen de
5 luni, începând cu data de 04 noiembrie 2017 până la data de 04 august 2018 (f.d. 7).
Colegiul civil constată că, conform calculului prezentat de către *****, dobânda
de întârziere pentru neonorarea obligațiilor de restituire a împrumutului constituia
suma de 147,60 EURO (f.d. 12).
Instanța de apel atestă concomitent și faptul că, prin ordonanța ofițerului
principal de urmărire penală al DUP al IGPF a MAI, s-a dispus începerea urmăririi
penale în privința lui *****, pe faptul recrutării, transportării, transferului, adăportirii
sau primirii unei persoane, cu sau fără consimțământul acesteia, în scop de exploatare
prin muncă, săvârșită prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate, asupra mai
multor persoane, de două sau mai multe persoane, infracțiune prevăzută de art. 165
alin. (2) lit. b) și d) Codul penal (f.d. 33).
Colegiul civil observă că, prin ordonanța de recunoaștere în calitate departe
vătămată din data de 16 ianuarie 2018, s-a recunoscut intimtul *****, în calitate de
parte vătămată în procesul penal nr. *****în baza acțiunilor sus menționate, care vin
dealtfel să confirme faptul că intimatul a fost impus să semneze o atare recipisă, iar
careva sume de bani de fapt nu a primit (f.d. 34-35).
Totodată, potrivit ordonanței de punere sub învinuire emisă la data de 10 martie
2021, s-a dispus punerea sub învinuire a lui ***** *****, incriminându-i-se
comiterea infracțiunii prevăzute la 165 alin. (2) lit. b) d) Codul penal (f.d. 54).
Conform art. 195 Codul civil, act juridic civil este manifestarea de către persoane
fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea
drepturilor şi obligaţiilor civile.
 În baza prevederilor art. 199 Codul civil, consimţămînt este manifestarea,
exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic. Consimţămîntul este
valabil dacă provine de la o persoană cu discernămînt, este exprimat cu intenţia de a
produce efecte juridice şi nu este viciat.
Conform art. 217 din Codul civil (redacţia până la 01 martie 2019), nulitatea
absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut
şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Nulitatea absolută nu poate fi
înlăturată prin confirmarea de către părţi a actului lovit de nulitate.
Acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă.
Conform art. 221 alin. (1) din Codul civil (redacţia până la 01 martie 2019), actul
juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul.
Potrivit art. 867 din Codul civil (redacţia până la 01 martie 2019), prin contractul
de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi
(împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în
aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului
pentru care i-au fost date.
Contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
Se reţine că, actele juridice fictive au menirea să creeze o aparență juridică
pentru terţi şi implică o neconcordanță intenţionată între voinţa reală şi voinţa
declarată şi această neconcordanţă are ca scop amăgirea terţilor. Actul juridic încheiat
fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate
absolută, deoarece în cazul acestui act lipseşte unul din elementele definitorii ale
actului juridic consfinţit în art. 195 din Codul civil – intenţia de a da naştere, modifica,
sau stinge drepturi şi obligaţii civile.
Manifestarea de voinţă în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop
inducerea în eroare a altor persoane, creând aparența existenţei actului juridic în
realitate.
Raportând prevederile legale la materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții de Apel Chișinău consideră că este întemeiată
concluzia instanţei de fond privind respngerea acțiunii, dat fiind caracterul fictiv al
recipisei.
Reieșind din circumstanele de fapt ale cauzei, instanța de apel atestă
netemeinicia pretențiilor invocate de către ***** privind încasarea datoriei rezultată
din recipisa litigioasă, or, semnarea recipisei de către ***** a avut loc contrar voinței,
care este lovit de nulitate în sensul art. 221 Codul civil și nicidecum nu ar confirma
careva raporturi de împrumut în condiţiile când nu a avut loc transmiterea banilor „de
facto”.
În confirmarea concluziei enunțate, Colegiul civil, analizînd recipisa prezentată,
oferă și o apreciere și declarațiilor intimatului/pârât, recunoscut ca parte vătămată în
dosarul penal nr. *****prin ordonanța ofițerului principal de urmărire penală a DUP a
IGPF al MAI (f.d. 34-35), care potrivit procesului-verbal de audiere a părții vătămate
date sub jurămînt, din data de 16 ianuarie 2018 a enunțat că, dat fiind faptul că, în
R.Moldova nu avea un loc de muncă stabil, în toamna anului 2017 aproximtiv prin
luna octombrie-noiembrie a accesat rețeaua de socializare www.999.md, în căutarea
unui post de muncă, unde a găsit un anunț unde era indicat – lucru în domeniul
strânsului de măsline în *****. Ajunși în *****, la 29.10.2017 în jurul orelor 10.00-
11.00, aproximativ la 20 km de *****, s-a întâlnit cu cet. *****, și, văzând atitudinea
și condițiile dezastruoase care erau acolo, a decis toți trei să plece acasă în
R.Moldova. La 04.11.2017 i-a comunicat lui ***** că, pleacă înapoi în R.Moldova,
din considerentul că condițiile sunt destul de degradante. A doua zi, a ieșit la muncă,
iar ***** împreună cu aproximativ 12 băieți cu vârste cuprinse între 20-25 ani, au
intrat în camera unde locuia, a început a-l amenința, în scopul să rămână pe loc și să
nu plece nicăieri, dat fiind faptul că este dator acestuia cu suma de 490 EUR
(transportul, asigurarea și contractul de muncă), fiind impus să scrie o recipisă,
pentru returnarea sumei date (f.d. 36-38).
Aici, instanța de apel desconsideră argumentele apelantului privind lipsa unei
decizii de condamnare în privința ultimului, care ar stabili vinovăția acestuia în
comiterea infracțiunii imputate, or, la caz, instanța de apel urmează să stabilească dacă
într-adevăr a fost sau nu transmiși banii respectivi în baza recipisei la care se face
trimitere, iar faptul că în privvința apelantului nu este vreo sentință de condamnare nu
are relevanță.

Totodată, Colegiul Civil, analizînd actele cauzei, ajunge la concluzia că recipisa

din 04.11.2017 ( f.d.7) nu justifică realitatea unei asemenea convenţii, contractul de
împrumut fiind încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice, iar ***** nu a
combătut argumentul lui *****, precum că el careva sume de bani nu a primit dar a
fost impus să scrie recipisa dată în condițiile în care a refuzat să mai lucreze.
Dealtfel, cronologia evenimentelor date, și anume, recipisa din 04.11.2017, prin
care se pretinde că au fost transmiși banii este urmată de ordonanța organului de
urmărire penală din 16.01.2018, la plîngerea lui ***** care pretinde că a fost
exploatat prin muncă de către ***** ( f.d.34) și care de altfel, vin să completeze
declarațiile date de ***** sub jurămînt, la aceeași dată care confirmă că bani nu a
primit dar a fost impus să scrie recipisa ca urmare a faptului că nu dorea să lucreze în
continuare, iar *****a pretins că deja a avut cheltuieli în privința lui.
Astfel, în situația cînd nu s-a constatat faptul transmiterii efective a banilor
cerința de încasare a datoriei nu poate fi admisă.
În concluzie, instanța de apel apreciază ca fiind temeinică concluzia primei
instanțe referitor la faptul că, recipisa întocmită de ***** nu poate fi calificată ca fiind
o confirmare a încheierii unui contract de împrumut, după cum pretinde apelantul,
nefiind reţinută incidenţa dispoziţiilor art.867 Codul civil, ce se referă la încheierea
contractului de împrumut între părți.
 Cu referire la pretenția apelantului privind încasarea dobânzii de întârziere,
Colegiul civil învederează că reieșind din faptul că, pretențiile privind încasarea
datoriei au fost respinse ca neîntemeiate, reieșind din caracterul ilegal al actului
juridic litigios, iar solicitarea privind încasarea dobânzii de întârziere, reprezintă
pretenție subsecventă, ultima poartă soarta celei principale, urmând a fi respinsă ca
neîntemeiată.
Prin prisma circumstanțelor de fapt deduse judecății, Colegiul civil apreciază
critic alegațiile apelantului ***** privind legalitatea contractului de împrumut
(recipisa), or, acestea nu pot fi reținute, în lipsa a careva probe, în sensul dispozițiilor
art. 118 alin. (1) Codul de procedură civilă, care ar stabili fără echivoc valabilitatea
actului juridic, precum și transmiterea efectivă a banilor, nu au fost prezentate,
ultimele fiind declarative, formale și neprobate.
Din aceste considerente, Colegiul civil concluzionează că, de vreme ce ***** nu
și-a onorat obligația de predare a împrumutului în sumă de 490 euro față de *****,
atestându-se, la caz, lipsa transmiterii în natură a mijloacelor bănești, împrumutătorul
nu este în drept, să solicite împrumutatului executarea prestației de restituire a
împrumutului.
Prin urmare, odată fiind stabilit inexistenței raportului juridic obligațional între
părți, instanța de apel apreciază ca fiind întemeiată și legală concluzia primei instanțe
cu privire la respingerea acțiunii înaintate privind încasarea datoriei rezultate din
recipisă.
În conformitate cu art. 94 alin.(1) Codul de procedură civilă, instanţa
judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut
cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost
admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii
admise din pretenţii, iar pîrîtului – proportional părţii respinse din pretenţiile
reclamantului.
Colegiul civil apreciază ca fiind legală concluzia instanței de fond privind
respingerea pretenţiile reclamantului privind încasarea cheltuielilor de judecată, în
situația în care au fost respinse ca fiind neîntemeiate per ansamblu și solicitările de
încasarea a datoriei și dobânzii de întârziere.
În consecință, instanța de apel apreciază critic și respinge argumentele
avocatului, în interesele apelantului, precum că concluziile primei instanțe, expuse în
hotărâre, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei și normele de drept material sau
normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, or, în susținerea
acestor argumente, nu a fost indicat care concluzii ale instanței de fond contravin
circumstanțelor cauzei și care normă de drept, material sau procedural, in concreto, a
fost aplicată sau interpretată eronat de prima instanță.
În așa împrejurări, instanța de apel conchide că, concluziile primei instanţe sunt
întemeiate şi legale, în concordanță cu prevederile art.239 Codul de procedură civilă,
iar hotărârea urmează a fi menținută cu respingerea cererii de apel, ca fiind
neîntemeiată.
Din aceste raționamente, în conformitate cu art.385 lit. a), 389, 390, 434 Codul
de procedură civilă, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel
Chişinău,-

D E C I D E:

Se respinge cererea de apel declarată de avocatul *****, în interesele apelantului

*****.
Se menține hotărârea Judecătoriei Criuleni, sediul Criuleni din data de 22
noiembrie 2021, adoptată în cazua civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată
de ***** către ***** cu privire la încasarea datoriei.
Decizia este definitivă din momentul pronunțării, dar poate fi atacată cu recurs
prin intermediul Curții Supreme de Justiție, în termen de două luni, de la data
comunicării deciziei integrale.

Președintele ședinței,
Judecătorul Guzun Maria

Judecătorii Buhnaci
Virgiliu

Sîrbu *****ia