Florentina Berlan

Povestind matematica
Poveşti matematice explicate
pentru clasele I-IV

Internal
 Florentina Berlan

Aici se inserează textul casetei CIP. Aici se inserează textul casetei

CIP. Aici se inserează textul casetei CIP.

Copyright © 2013 Nume autor Toate drepturile rezervate.

ISBN: ISBN-13:

ILUSTRAŢII ŞI COPERTĂ - ALINA MILITARU

(WWW.ALEGSADESENEZ.COM)

Internal
 Povestind matematica

DEDICA
DEDICAŢŢIE:

Dedic aceasta carte celei mai iubite fiice, Ioana.

Internal
 Florentina Berlan

CUPRINS:

CUVÂNT ÎNAINTE……………………………………………...PG.5
POVESTEA IEPURAŞLOR………………………………….......PG.9
POVESTEA GRĂDINII FERMECATE……………………......PG.14
POVESTEA OMIDUŢEI SPECIALE………………………......PG.20
POVESTEA VRĂJITORULUI…………………………………..PG.26
POVESTEA UNEI SEMINŢE FERMECATE………………...PG.31
POVESTEA PESCARULUI……………………………………...PG.37
POVESTEA UNEI UŞI FEMECATE…………………………..PG.42
POVESTEA BANCHETULUI REGAL………………………...PG.49
POVESTEA UNUI DANS MAGIC……………………………...PG.56
POVESTEA UNEI CETĂŢI ORDONATE…………………….PG.63
TESTIMONIALE………………………………………………...PG.69

Internal
 Povestind matematica

~ CUVÂNT ÎNAINTE ~

Vrei să ai copii dornici să înveţe? Ai vrea să o facă din pasiune? Îţi

doreşti să înveţe matematica uşor, ca pe o joacă? Poţi face asta cu ajutorul
basmelor!

Matematica e plină de noţiuni abstracte, greu de înţeles ca atare de

către copii, de aceea, rolul nostru, ca părinţi sau educatori, e să o facem cât
mai accesibilă, transformând o succesiune seacă de simboluri într-o...
poveste. Putem face, în felul acesta, o trecere lină de la perioada copilăriei
lipsite de griji şi caracterizate în principal prin joacă, la cea de şcolar aflat în
faţa unor noi provocări: asimilarea unor informaţii într-un timp limitat,
program strict şi, mai ales, evaluarea şi notarea.

Internal
 Florentina Berlan

Cum am putea să-i ajutăm? Copiii sunt foarte sensibili la poveşti şi,
dacă încercăm să adaptăm noţiunile pe care trebuie să le asimileze, să le
punem într-o formă uşor de recunoscut, vom reuşi să-i facem să înţeleagă mai
uşor

paşii pe care trebuie să-i facă şi să perceapă matematica într-un mod diferit:
un instrument util în viaţa de zi cu zi, un mod de gândire, o joacă poate, şi nu
un obstacol sau o limitare.

E foarte simplu! Cu fiecare pagină parcursă vei vedea cât de uşor poţi
să transformi orice operaţie matematică într-o poveste pentru copii,
implicându-i activ, stimulându-i să ajute personajele preferate şi să ajungă
fără efort la rezultatul dorit.

Vreau să vorbim puţin şi despre formularea problemelor de

matematică din manualele şcolare.

La exerciţii e simplu, se văd clar numerele şi semnele matematice. Ce te

faci însă cu problemele, unde întâlneşti exprimări abstracte de tipul
„depăşeşte cu”, „creşte cu”, „se reduce cu”, „se elimină din”, „se multiplică
de n ori”, „se repetă de n ori”, „se divide în n părţi”, „se descompune în” etc.

Internal
 Povestind matematica

Unele dintre ele sunt greu de asociat cu operaţiile matematice şi dacă nu se

înţeleg bine cerinţele problemei, rezolvarea devine dificilă.

Cum ai putea să-i faci pe copii să le înţeleagă mai uşor? Am o idee!

Dacă le spui micuţilor că matematica are… un limbaj secret... iar ei

sunt... spionii care au misiunea să-l descifreze? E o provocare pe care o vor
accepta cu plăcere, pentru că procesul de învăţare are loc ca o joacă. Îi poţi
ajuta, alcătuind împreună un... Dicţionar de termeni secreţi, pe care să îl
folosească pentru decodarea problemelor, şi care ar putea să arate astfel:

„Depăşeşte cu… , se adugă la… , e mai mare cu… , creşte cu... , are în
plus… , suma lor… , au împreună...” reprezintă operaţia de Adunare

„Se diminuează cu… , se scoate din... , scade cu… , e mai mic cu… , se
reduce cu… , se ia din… ,diferenţa dintre...” reprezintă operaţia de Scădere

„Se multiplică de n ori… , se repetă de n ori… , e de n ori mai mare… ,

dublul numărului… , triplul numărului...” reprezintă operaţia de Înmulţire

Internal
 Florentina Berlan

„Se divide în n părţi… , se descompune în… , se împarte în… , se

împarte la… , jumătate din… , un sfert din...” reprezintă operaţia de
Împărţire

De câte ori au o problemă de rezolvat, le dai să consulte dicţionarul, pe

care îl completezi cu fiecare nouă exprimare găsită, în categoria

corespunzătoare. Odată înţeleasă problema, totul se reduce la rezolvarea unei

operaţii matematice.

Încearcă, în acelaşi timp, să foloseşti limbajul secret şi în afara lecţiilor.

La masă, de exemplu: „îţi pun cu 2 linguri mai puţine cereale decât mi-am
pus mie?” sau „astăzi mănânci doar jumătate din ciocolată!”, la joacă: „eu
am cu 3 cărţi de joc mai multe decât tine”, la cumpărături: „cumpărăm de 2
ori mai multe portocale decât ieri?” şi aşa mai departe.

În scurt timp nu vor mai avea nevoie de dicţionar, iar rezolvarea

fiecărei probleme va fi percepută ca o victorie. Odată însuşit limbajul
acesta,poţi să îi ridici la rangul de Spioni Şefi ai matematicii, pentru că

Internal
 Povestind matematica

aceasta nu va mai avea niciun secret pentru ei!

~ POVESTEA IEPURA
IEPURAŞŞILOR ~

fost odată ca niciodată o familie de iepuraşi care trăiau

la marginea unei păduri. În fiecare an se pregăteau
pentru iarnă făcând provizii de mâncare. Ce credeţi că
adunau de pe câmpul de langă padure? Exact, morcovi!

Internal
 Florentina Berlan

Şi cum se strângeau câte 10, cum îi legau frumos şi îi puneau în

cămară. Fiecare iepuraş venea cu morcovii pe care reuşea să-i strângă, iar la
sfârşitul zilei îi adunau pe toţi la un loc, făceau legături de câte 10 şi le
puneau în coşuri, câte 10 legături într-un coş.

Vedeţi voi, morcovii rămaşi liberi reprezintă ordinul unităţilor, o

legătură făcută e ordinul zecilor, iar coşul înseamnă ordinul sutelor.

De exemplu, ieri seară, Iepurilă a adus 8 morcovi şi Iepurica 7. Câte

legături se pot face? Şi câţi morcovi rămân?

Internal
Povestind matematica

Internal
 Florentina Berlan

******************************************

Să desenăm: dacă acesta este un morcov, atunci aşa arată ce

au adunat iepuraşii :

Iepurica i-a dat 2 morcovi lui

Iepurilă ca să formeze o legătură şi a mai rămas cu 5.

În cifre:

8 + 7 = 8 + 2 + 5 = 10 + 5 = 15

În acelaşi mod, hai să-i ajutăm să depoziteze morcovii, ştiind că astăzi

au avut o zi norocoasă! Câte legături se pot face şi câţi morcovi rămân, dacă
Iepurilă a adunat 28, iar Iepurica 14? Câte coşuri au pus în cămară, câte
legături şi câţi morcovi au rămas, dacă Iepurilă a adunat până acum 75 de
morcovi şi Iepurica 68 ?

Internal
 Povestind matematica

Într-o seară, Iepurica a vrut să facă de mâncare. În bucătărie avea

două legături şi încă 3 morcovi, adică 23, dar ea avea nevoie de 9, aşa că a
tăiat cei 3 morcovi, a desfăcut o legătură şi a mai luat diferenţa până la 9,
adică 6 morcovi. Din legătura desfăcută au mai rămas 4 morcovi.

Să desenăm :

ÎÎn
cifre:

23 – 9 = 20 +3 – 3 – 6 = 20 +3 – 3 – 6 = 10 + 4 + 6 – 6 =
10
+ 4

+6–6=

= 10 + 4 = 14

În acelaşi mod, dacă într-un coş mai are 54 de morcovi, adică 5

legături şi încă 4 morcovi, cu câte legături ar mai rămâne întregi şi câţi
morcovi pe lângă, dacă le dă împrumut vecinilor 16 morcovi?

Internal
 Florentina Berlan

Cu câţi morcovi mai rămân la sfârşitul ultimei luni de iarnă (coşuri, legături,
ori liberi), dacă la începutul acesteia au avut 457, adică 4 coşuri pline, 5
legături şi încă 7 morcovi, iar în timpul ei au mâncat 279 de morcovi?

Ce familie chibzuită, nu-i aşa?

Internal
 Povestind matematica

~ POVESTEA GR
GRĂĂDINII FERMECATE ~

fost odată ca niciodată o grădină de o frumuseţe

nemaivăzută, pentru că era scăldată de razele
soarelui, răcorită de apele unui râu lin curgător,
îmbogăţită de cântecul păsărilor călătoare şi
mângâiată de adierea uşoară a vântului. Era atâta
pace şi atâta armonie în jur, încât toate fructele şi legumele creşteau fericite,
frumos colorate, mari şi cărnoase.

Se bucurau mai ales pentru energia şi sănătatea pe care o vor aduce

copiilor, legumele şi fructele, şi pentru emoţia pe care o vor stârni florile cu
frumuseţea şi parfumul lor. În fiecare dimineaţă, odată cu răsăritul soarelui,
plantele ajunse la maturitate se aliniau la marginea grădinii pentru a pleca…
la piaţă.

Internal
 Florentina Berlan

Le conducea spre destinaţie zâna cea bună, protectoarea grădinii, care

le privea acum, cu zâmbetul pe buze, agitaţia şi nerăbdarea de a se oferi.
Încetul

cu încetul, rumoarea se transformă în ceartă, iar ordinea de la început, în

haos.

Ce se întâmplase? Roşiile se certau cu merele: „Noi trebuie să plecăm

primele, copiii au nevoie de noi la masa de prânz, voi sunteţi doar desert!”
Merele: „Noi suntem gustarea de dimineaţă, deci fă-ne loc!” Intervin şi
florile: „Ba noi trebuie să fim primele pe masă, că să le bucurăm sufletul şi să
înceapă ziua cu bine!”

„Linişte!” spuse zâna, „Trebuie să mergem în ordine la piaţă!”. „Să

vedem… în stânga să treacă legumele, în dreapta... fructele şi în centru să
rămână florile!“. S-au pus toate plantele în mişcare şi au început să se
contureze mulţimile:

- în stânga mulţimea legumelor (L): salata verde, cartofii, morcovii,

ceapa, ţelina, varza, spanacul, ridichile, brocoli, conopida.

- în dreapta mulţimea fructelor (F): merele, cireşile, piersicile,

căpşunile, caisele, murele, zmeura.

Internal
 Povestind matematica

- la mijloc, mulţimea florilor (Fl): trandafirii, crinii, crizantemele,

lalelele

Pe margine, rămăsese o mulţime de plante confuze (R): roşiile, ardeii,

dovleceii, castraveţii, fasolea, porumbul şi vinetele.

„Voi de ce nu intraţi într-o mulţime?” întreabă zâna. „Păi, nu ştim

unde să mergem… aparţinem şi de legume (aşa ne cunosc copiii, pentru că ne
mănâncă în salată) … şi de fructe (avem seminţe şi am crescut dintr-o
floare)”.

„Hmmm… ca să simplificăm lucrurile, reunim cele două mulţimi într-

una singură (S-de la sănătate)”.

Apoi se întoarse spre flori: „Pe voi o să vă grupez pe culori! Toate

florile colorate (C) să treacă în faţă, iar diferenţa, cele albe (A), să rămână în
spate.

Vom merge ÎMPREUNĂ către piaţă, în perechi şi, ca să treacă timpul

mai uşor, vom cânta ceva!” Şi au plecat fredonând vesel .

Internal
Florentina Berlan

Internal
Povestind matematica

Internal
 Florentina Berlan

******************************************

Să reprezentăm operaţiile din poveste:

1. Intersecţia este formată din elemetele comune mulţimilor F şi L,

adică mulţimea R

F∩L=R

2. Reuniunea este formată din elementele ce aparţin cel puţin uneia din
mulţimile F şi L

FUL=S

3. Incluziunea este orice mulţime R formată numai din elemente ale lui
L

R ⊆ L şi R e submulţime a lui L

4. Diferenţa este formată din elementele mulţimii Fl care nu aparţin

mulţimii C

Internal
 Povestind matematica

Fl – C = A

5. Produsul cartezian este mulţimea formată din toate perechile

ordonate (x, y), unde x ∈ S şi y ∈ Fl

S X Fl

Luaţi ca exemplu clasa voastră.

Găsiţi intersecţia dintre mulţimea fetelor şi cea a băieţilor, mulţimi

incluse în oricare dintre ele şi diferenţa dintre ele. Care este reuniunea
celor două mulţimi?

Internal
 Florentina Berlan

~ POVESTEA OMIDU
OMIDUŢŢEI SPECIALE ~

fost odată ca niciodată o grădină minunată, un colţişor

de rai, cu flori colorate şi frumos mirositoare,
unduindu-şi frunzele în bătaia vântului şi bucurându-
se de căldura soarelui. Petalele catifelate adăposteau
gâze amorţite ori albine harnice, iar pe tulpinile
plantelor se plimbau omizi pufoase, în căutare de frunze proaspete. Se
apropia Banchetul Florilor, o seară importantă în care toate florile se vor
deschide, într-o simfonie de culori şi mirosuri, aşa că toată suflarea se
pregătea pentru această ocazie specială.

Omiduţele tinere au început să caute cu înfrigurare pantofiori coloraţi

şi lucioşi, ca să fie cât mai cochete şi să poată dansa în voie toată noaptea.

Internal
 Povestind matematica

Umpluseră magazinele, şi erau îmbujorate de febra căutărilor, răvăşind una

câte una cutiile, în speranţa că vor găsi încălţările perfecte pentru cele 14

picioruşe, adică 7 perechi de pantofiori frumoşi, cu fundiţe colorate sau

mărgele.

Doar una dintre ele era foarte necăjită. De ce oare, te întrebi? Pentru
că apăruse pe lume cu un picioruş în plus. Pe partea stânga avea 7, iar pe
dreapta 8, deci 15 picioruşe în total. Părinţii ei consideau asta un semn că e
specială, însă celelalte omiduţe erau foarte rele şi îi spuneau în fel şi chip.

Ar fi dorit să-şi cumpere şi ea pantofiori pentru banchet, însă nu se

găseau decât câte 7 perechi în cutie, aşa că picioruşul în plus rămânea tot
desculţ. Nici nu mai voia să participe la eveniment, însă părinţii au insistat că
e foarte important să fie acolo, pentru că ceva extraordinar se va întâmpla.

A sosit şi seara mult aşteptată, Banchetul florilor. Un zumzet continuu

de nerăbdare străbătea dintr-o parte în alta grădina şi o vânzoleală de
nedescris o făcea să pară un uriaş furnicar. Omiduţele erau gătite cu
pantofiorii cei noi, gâzele îşi lustruiseră aripile, albinuţele se curăţaseră de
polen, greierii îşi acordaseră instrumentele, iar florile îşi pregătiseră petalele

Internal
 Florentina Berlan

pentru momentul-cheie al serii. Onoarea de a deschide petrecerea a revenit

cărăbuşilor, care au şi început să sufle în florile de crin, anunţând că a sosit
clipa cea mare. O linişte

deplină a cuprins grădina şi, la lumina licuricilor, toate petalele s-au deschis,
una câte una, lăsând să se vadă forme şi culori deosebite, care de care mai
frumoase, şi să apară mirosuri divine, dulci şi îmbătătoare.

O exclamaţie comună de admiraţie şi încântare a ieşit de pe buzele

tuturor, timp de o clipă, şi ochii li s-au bucurat de frumuseţea oferită în dar.

Când au început să cânte vesel greieraşii, omiduţele s-au aruncat în

dans, bătând din picioruşe, cu pantofiorii lor cei noi. Undeva într-o margine,
stătea visătoare omiduţa specială, neîndrăznind să se alăture dansatoarelor,
pentru că era desculţă. Însă muzica o punea pe jar. Fără să-şi dea seama,
picioruşele au pornit să se mişte singure, a început să se învârtă şi a ajuns, pe
nesimţite, în mijlocul petrecerii. Cu ochii închişi, absorbea fiecare notă
muzicală şi o transforma în mişcări graţioase, fiecare miros era sublimat într-
un curcubeu de culori, fiecare culoare din spatele pleoapelor închise începea
să vibreze în ritmul inimii, şi se rotea, şi se rotea, într-un vârtej de emoţii,

Internal
 Povestind matematica

până când... se făcu brusc linişte!

Deschise surprinsă ochii şi văzu un cerc larg în jurul ei şi pe toată

lumea privind-o cu admiraţie. Se simţea diferit, parcă era alta, dar n-ar fi
putut să

spună ce se schimbase. Se uită curioasă în jur, căutând să înţeleagă, şi

privirea îi căzu pe ceva colorat, ce venea din spatele ei. Erau două aripi mari,
superbe, şi erau parcă pictate cu toate culorile grădinii. Una avea 7 cercuri
aurii şi cealaltă 8, ce străluceau ca nişte mici sori şi văzu cu uimire că...
aripile ERAU ALE EI!! Era extraordinar! Părinţii au avut dreptate: se
transformase într-un fluture minunat.

Văzând uimitoarea întâmplare, toate omiduţele au început să se

învârtă, sperând că îi vor atinge sau chiar depăşi frumuseţea. Pantofiorii au
început să le încurce mişcările aşa că au renunţat repede la ei şi, desculţe,
continuau să se rotească. Însă, cele mai multe dintre ele au rămas la fel, iar
cele câteva care au reuşit să se transforme, aveau aripi micuţe şi sărăcăcios
colorate.

˝De ce oare?˝ se întrebau toate. Fluturaşul cel frumos zâmbea şi îşi

Internal
 Florentina Berlan

amintea cât de intens trăise fiecare moment al dansului şi cum se bucurase de

fiecare senzaţie, fără să realizeze că asta va produce o schimbare. Dar nu ştia
cum să le explice, pentru că ceea ce simţise nu se putea spune în cuvinte…

Internal
Povestind matematica

Internal
 Florentina Berlan

******************************************

Explicaţie:

Numerele pare sunt acele numere care se pot face perechi, iar numerele
impare sunt acelea la care rămâne o unitate fără pereche.

Dacă dintr-un număr par se formează perechi de câte două, la cât se va

împărţi întotdeauna acesta? De câte perechi de pantofi vor avea nevoie
omiduţele cu 14 picioruşe?

După ce ai ascultat povestea, poţi să-mi spui ce fel de număr este 18?
Dar 23? Dă alte exemple de alte numere pare şi impare.

Internal
 Povestind matematica

~ POVESTEA VRÃJITORULUI ~

fost odată ca niciodată un vrăjitor vestit, peste nouă

mări şi nouă ţări. Venea multă lume la el să-i ceară
ajutorul şi nu pleca nimeni nemulţumit.

Copii speriaţi după nopţi întregi de coşmaruri,

temători şi nesiguri, ieşeau senini şi liniştiţi, după ce
miroseau floarea magică de lavandă, adulţi nefericiţi, copleşiţi de necazuri,
plecau plini de încredere, după ce ascultau cuvintele magice şi luau cu ei praf
din cenuşa păsării Phoenix.

Bătrâni aplecaţi de boală mergeau drept şi fără teamă, după ce

primeau poţiunea magică din Astragalus, femei triste şi nemulţumite de
propria persoană ieşeau dansând, cu zâmbetul pe buze, după ce se priveau în

Internal
 Florentina Berlan

oglindă magică a Încrederii, bărbaţi lipsiţi de putere ridicau fără probleme

animalele

căzute, după ce erau atinşi de pana magică de grifon.

Şi era atâta lume care aştepta magia vrăjitorului, stăteau cu zilele,

uneori

şi cu săptămânile până să fie vindecaţi...

Vrăjitorul nu mai dormea, abia mai mânca, şi era din ce în ce mai

solicitat... aşa că s-a hotărât să-şi ia un ucenic, să-l ajute.

Mulţi au fost cei care s-au bucurat când s-a răspândit zvonul, dar nu
ştiau că există o probă anume, şi numai cine o va trece, va avea onoarea să-i
stea alături. Unul câte unul, plecau dezamăgiţi tinerii, care veniseră siguri că
vrăjitorul îi va primi: când auzeau că trebuie să treacă de un test, se gândeau
că trebuie să fie foarte greu, aşa că renunţau. Dezamăgit era şi vrăjitorul,
văzând că niciunul nu cutează măcar să încerce...

Când aproape era hotărât să renunţe la idee, intră în sală un tânăr,

îmbrăcat simplu, cu privirea directă şi mers hotărât. Când auzi de provocare,

Internal
 Povestind matematica

brusc i se luminară ochii a curiozitate : „Despre ce test este vorba?” întrebă

tânărul.

Vrăjitorul îl conduse în laboratorul său şi îi arătă o cutie închisă,

aşezată

pe o balanţă. „În cutie sunt câteva sticluţe cu poţiuni magice, toate la fel.
Dacă adaug încă 3, cântăresc cât 7 sticluţe. Fără să o deschizi, să-mi spui câte
sticluţe sunt în cutie. Ai la dispoziţie tot ce se află în această cameră”.

Tânărul nu a stat prea mult pe gânduri: a pus deasupra cutiei închise 3

sticluţe, a luat o cutie identică împachetată şi a aşezat-o pe celălalt taler, apoi
a pus deasupra alte 7 sticluţe de pe raft – balanţa era în echilibru. A luat cele
3 sticluţe de deasupra cutiei închise, şi apoi 3 de pe al doilea taler – balanţa
era în echilibru. A numărat sticluţele rămase în partea dreaptă – 4, şi i-a spus
vrăjitorului: ˝sunt 4 sticluţe în cutia închisă!˝.

˝Deschide cutia˝, spuse vrăjitorul, ˝şi dacă ai avut dreptate eşti ucenicul
meu de acum înainte!˝. Tânărul a deschis cutia, a numărat sticluţele şi s-a
bucurat: bineînţeles că erau exact 4! Vrăjitorul l-a privit lung, cu admiraţie
şi respect, l-a îmbrăţişat şi i-a şoptit: ˝Bine ai venit alături de mine, fiul meu!

Internal
 Florentina Berlan

Ţie îţi voi lăsa moştenire toate cunoştinţele mele, eşti singurul în stare să le
înţeleagă!˝. Şi aşa, împreună, au ajutat foarte mulţi oameni, iar după moartea
vrăjitorului, tânărul i-a continuat cu succes munca. Atunci când, obosit fiind,
a avut şi el, la rândul lui, nevoie de ucenici, i-a testat în acelaşi fel.

Internal
Povestind matematica

Internal
 Florentina Berlan

******************************************

Să scriem rezolvarea problemei date de vrăjitor:

a + 3 = 7 / - 3 (scădem 3 din fiecare membru al ecuaţiei, aşa cum a

făcut tânărul, când a luat sticluţele de pe talerele balanţei)

a+3–3=7–3

a+0=7–3

a=4

Proba:

4 + 3 = 7 Adevărat

Şi dacă vrăjitorul ar fi spus: „dacă adaug 9, cântăresc cât 16 sticluţe”,

ai fi ştiut să afli câte sunt în cutie?

Internal
 Povestind matematica

~ POVESTEA UNEI SEMIN

SEMINŢŢE FERMECATE ~

fost odată ca niciodată un tânăr sărman, care stătea la

marginea unei cetăţi înfloritoare. Trăia doar din ce
creştea pe o bucăţică de pământ de lângă casă, de care
se ocupa cu dăruire, ca de copilul lui. Îi vorbea tot
timpul, o uda, îi smulgea buruienile şi, tocmai de aceea,
avea cele mai frumoase flori şi cele mai gustoase legume.

Într-o zi, pe la prânz, obosit după lucru, s-a aşezat să mănânce la

umbra unui copac. Tocmai atunci trecea pe acolo un bătrân, în drum spre
cetate. Pentru că părea obosit şi flămând, tânărul l-a invitat să se odihnească
lângă el, i-a pus o cană cu apă şi i-a oferit o bucăţică de pâine.

Tare s-a mai bucurat bătrânul, pentru că era foarte cald în acea zi şi
picioarele nu-l mai ajutau ca altădată. Merindele se terminaseră de ceva

Internal
 Florentina Berlan

timp,

aşa că bătrânul era foarte slăbit. S-a aşezat cu greutate şi a respirat uşurat,
bucurându-se de răcoare şi de cele primite. “Ai un suflet bun, fiule, pentru că
împarţi cu mine din puţinul tău”, i-a spus bătrânul, “ şi pentru asta îţi voi
face un dar pe care doar tu îl poţi preţui”.

S-a ridicat şi a scos din traista ponosită, pe care o purta pe umăr, o

sămânţă uriaşă. I-a spus: “ din ea va creşte o floare minunată, cea mai
frumoasă din lume, cu un curcubeu de culori şi mirosul cel mai dulce” şi a
plecat spre castel. După câţiva paşi, s-a întors si a strigat: “trebuie neapărat
să o uzi de 3 ori pe zi câte 7 picături, în primele 2 zile, apoi, toate picăturile
odată dimineaţa, timp de 5 zile, alfel nu va creşte!”.

Tânărul s-a bucurat mult de dar şi a făcut întocmai cum îi spusese

bătrânul. După o săptămână, crescuse un lujer frumos şi înalt. A opta zi
dimineaţă, la răsăritul soarelui, atunci când primele raze l-au atins, s-a
deschis maiestuos şi a lăsat să se vadă o floare uriaşă, cu petale în toate
culorile curcubeului. O simfonie de mirosuri s-a răspândit încântându-i
simţurile. Îl făcea să se simtă special, pentru privilegiul de a asista la aşa o

Internal
 Povestind matematica

apariţie.

Aromele florii, purtate de vânt, au ajuns în scurt timp în cetate şi i-au

fermecat pe toţi locuitorii, care s-au îndreptat, ca vrăjiţi, spre casa tânărului.

În scurt timp, a aflat şi conducătorul cetăţii şi pentru că nu putea

rezista tentaţiei de a vedea minunea, dar nu se cădea să vină el la ţăran, a
poruncit servitorilor să mergă degrabă şi să-i ofere 10 galbeni pentru floare.
Tânărul a refuzat, aşa că oferta a crescut, dar nu era niciun chip să cedeze. În
cele din urmă, văzând că nu are succes şi aflând că are cea mai frumoasă
grădină, conducătorul cetăţii i-a propus să devină grădinarul său, să aibă
grijă de pământurile sale, cu o plată foarte bună, desigur, şi doar dacă ia
floarea cu el. Tânărul a acceptat bucuros, pentru că avea ocazia să facă ceea
ce îi plăcea cel mai mult, rămânea alături de floare şi scăpa de sărăcie.

Abia atunci a înţeles ce valoros fusese darul primit în schimbul

bunătăţii sale!

Internal
Florentina Berlan

Internal
 39
Internal
 ******************************************

Să aflăm: câte picături a pus într-o zi?

Vom folosi întâi metoda figurativă:

7 picături, de 3 ori - le reprezentăm astfel, dacă e o picătură 

- prima dată 

- a doua oară 

- a treia oară 

În total sunt:

Vedem cum operaţia de înmulţire se transformă

în una de adunare.

Numărând picăturile rezultă că a trebuie să pună 21 picături într-o zi.

În cifre: 7 x 3 = 7 + 7 + 7 = 21

40
Internal
 Câte picături a pus în primele două zile? În acelaşi mod, ştiind că în
fiecare zi a pus 21 de picături, câte picături va pune în total, în următoarele 5
zile? Şi câte picături a pus din prima zi şi până a înflorit?

41
Internal
 ~ POVESTEA PESCARULUI ~

fost odată ca niciodată, într-un sat de pe malul mării, o

familie săracă de pescari ce trăiau doar din ceea ce
reuşeau să prindă în larg.

Într-una din zile, tatăl familiei, Isac, iese pe

mare, ca de obicei, aruncă năvodul, stă câteva
ore şi... nimic.

Schimbă locul şi... tot nimic. Şi-a spus: „Se mai întâmplă! O să încerc şi
mâine!” A doua zi îşi luă sculele de pescuit şi plecă dis-de-dimineaţă. Aruncă
năvodul şi... iar nimic. Începu să se îngrijoreze: „Oare ce s-a întâmplat cu
peştii? Trebuie să încerc altfel!” îşi spuse.

Aşa că merse la cei doi fraţi ai lui, Ilie şi Constantin, şi, aflând că au
avut cu toţii aceleaşi probleme, au decis să-şi unească forţele şi să iasă

42
Internal
împreună pe mare… poate aşa vor fi mai norocoşi!

Aşa că şi-au cusut năvoadele unul de altul, formând unul mai mare, ca
să ajungă mai adânc în apă, au ieşit cu toţii pe mare şi... s-au pus pe aşteptat.

Marea era calmă, niciun pic de vânt, soarele strălucea şi o linişte

deplină se aşternea încet, ca o vrajă. Aproape că aţipiseră aşteptând, când...
au simţit că se smuceşte plasa. Au sărit cu toţii, bucuroşi de pradă, dar când
au ridicat-o... era ruptă şi goală, doar câteva alge şi scoici rămânând prinse în
ochiuri. Orice ar fi fost prins în plasă... scăpase.Vrând să o cureţe, Isac luă
algele şi le înapoie mării, iar scoicile le aruncă pe fundul bărcii, gândindu-se
că vor reuşi să încropească ceva de mâncare din ele. Au reparat cum au putut
năvodul şi l-au aruncat înapoi, cu speranţă.

A trecut o oră, au trecut două, trei, dar... nicio schimbare! Dezamăgiţi

şi flămânzi, s-au îndreptat către casă şi au decis să-şi împartă scoicile, ca să
aibă fiecare ce mânca.

Le-au adunat şi le-au numărat: erau 20 de toate. Isac a încercat una, să

vadă dacă era proaspătă şi... SURPRIZĂ! Înăuntru a găsit o perlă uriaşă! Le-
au desfăcut cu teamă şi nerăbdare pe celelalte şi... ce credeţi?... toate aveau

43
Internal
câte o perlă albă, perfectă! Mare bucurie! Le-au aşezat pe toate pe nisip şi le-
au privit

cu respect şi recunoştinţă. Iată, marea nu i-a uitat!

Isac a început să le împartă: una mie, una ţie, Ilie, şi una ţie,
Constantin, astfel încât fiecare dintre cei 3 fraţi avea câte una. Din nou: una
mie, una ţie, una ţie... şi tot aşa, până când nu s-au mai putut împărţi în mod
egal.

Câte a primit fiecare? Câte ture au fost, adică 6.

Câte au rămas? Două perle, ce nu au putut fi împărţite în mod egal la

cei trei fraţi. Cu acestea, au decis să-şi cumpere împreună o barcă mai mare,
ca să poate merge mai departe de mal, şi un năvod mai rezistent.

44
Internal
 45
Internal
 ******************************************

Să vedem câte a primit fiecare şi câte au rămas:

La prima tură s-au dat 3 perle, la fiecare câte una. Au rămas 20-3= 17

La a două tură încă 3. Au rămas 17- 3 = 14

La a treia tură încă 3. Au rămas 14 – 3 = 11

La a patra tură încă 3. Au rămas 11 – 3 = 8

La a cincea tură încă 3. Au rămas 8 – 3 = 5

La a şasea tură încă 3. Au rămas 5 – 3 = 2

La sfârşit au rămas 2 perle. Câte perle a primit fiecare? Câte ture au

fost, adică 6.

Aşadar, 20 : 3 = 6 rest 2. Verificăm: 6 x 3 = 18, 18 + 2 =20.

Dacă ar fi adunat 55 de perle, câte ar fi primit fiecare şi câte ar fi

rămas ce nu puteau fi împărţite?

46
Internal
 ~ POVESTEA UNEI U
UŞŞI FERMECATE ~

fost odată ca niciodată un castel ce se credea a fi

bântuit, pentru că foarte des se întâmpla ca personele
care au intrat acolo să nu se mai întoarcă ba, mai mult,
să apară din senin oameni necunoscuţi, de prin alte
locuri şi îmbrăcaţi foarte ciudat. Femeile au interzis
copiilor să se joace în grădina castelului, de teamă să nu-i piardă, iar dacă se
întâmpla ca vreun drumeţ obosit să vrea să se oprească puţin ca să-şi tragă
sufletul la umbra copacilor, renunţa imediat la idee, când afla de la sătenii
din jur istoria locului.

O tăcere stranie stăpânea grădina părăsită, plină de buruieni şi înţesată

de pânze de păianjen, iar în interiorul castelului abia pătrundeau razele
soarelui, aşa că plutea un miros greu de mucegai şi de praf învechit.

47
Internal
 Creaturi umede mişunau prin colţurile băltite, păianjenii puseseră
stăpânire pe mobilierul rupt şi decolorat de timp, iar când ploua, apa îşi făcea
loc prin acoperişul găurit, sporind umezeala.

A venit între timp şi iarna, aşa că o pătură curată de zăpadă acoperea

peisajul dezolant, făcându-l să pară, de departe, aproape prietenos. Într-una
din zile, vântul năprasnic viscolea zăpada în vârtejuri ameţitoare, prinzând
în capcana lor un biet călător ce se întâmplase să fie pe drum. Îngheţat şi
obosit, acesta zări, în pauza dintre două pale de vânt, silueta unei aşezări. Se
îndreptă cu greutate într-acolo şi deschise cu efort uşa mare de la intrare. Se
împinse să o închidă la loc, pentru că vântul bătea cu furie şi respiră uşurat
atunci când reuşi. Se întoarse şi cercetă curios cu privirea locul în care
nimerise.

Nu era cea mai plăcută încăpere în care fusese, dar era mult mai bine
decât în urgia de afară. Începu să cerceteze locul, în speranţa că va găsi o
zonă mai uscată, în care să-şi odihnească oasele. De o parte şi de altă a uşii
masive de la intrare, erau câte două uşi larg deschise, abia ţinându-se în
balamale. În interiorul acelor camere peisajul era asemănător cu cel din hol.
În partea din spate a camerei, abia când se apropie, văzu o uşă închisă, ce

48
Internal
părea diferită de celelalte.

Era roşie, cu vopseaua intactă şi părea să emită o lumină difuză când te

apropiai de ea. Puse mâna pe clanţă şi împinse. Întâmpină o uşoară
rezistenţă, ca şi cum i-ar fi testat hotărârea de a intra, lumina se intensifică şi
în cele din urmă se deschise larg...

A fost ca şi cum ar fi intrat în altă lume, pentru că se afla într-un loc

însorit şi încărcat de verdeaţă. Un aer călduţ, de vară, îl făcu să renunţe la
haina ponosită care abia îl acoperea şi să se îndrepte către grădina din
apropiere. O feerie de culori şi mirosuri l-au năpădit şi l-au făcut să uite, pe
moment, de frigul prin care tocmai trecuse, de foamea care îl chinuia, de
picioarele obosite de atâta mers. Găsi copaci încărcaţi de fructe şi se înfruptă
pe săturate, apoi se întinse la umbra lor. Era atât de bine acolo, încât nu s-ar
mai fi întors niciodată şi nici nu mai avea la cine... părinţii muriseră de boală
şi bătrâneţe, soţie şi copii nu avea, fiind mai tot timpul pe drumuri, în căutare
de lucru.

Închise ochii moleşit şi aproape aţipise, când simţi prezenţa unei

persoane alături el. Sări speriat în picioare şi văzu o făptură aproape

49
Internal
nepământeană. O femeie de o frumuseţe blândă şi diafană, cu ochi luminoşi
şi calzi, ce păreau că au în ei toată iubirea din lume, îl atinse cu un gest
liniştitor şi îi spuse, cu o voce ca un sunet de clopoţei, să nu se sperie pentru
că a ajuns

exact unde trebuia şi sigur va fi fericit aici. I-a povestit că acea uşă, prin care
tocmai trecuse, e o poartă deschisă spre o lume opusă celei din care venise.
Dacă acolo era frig, aici e cald, dacă era zi, aici e noapte, dacă acolo erau
oamenii supăraţi, aici sunt fericiţi, dacă erau înfometaţi, aici sunt îndestulaţi
şi aşa mai departe. „ Şi dacă dincolo e vară, aici cum e?” întrebă tânărul. „O
iarnă blândă cu fulgi mari, fără vânt, numai bună să răcorească aventurierii
înfierbântaţi ce se încumetă să treacă prin uşa fermecată”, îi răspunse femeia.
„Toţi cei care vin pe tărâmul nostru sunt bineveniţi, dacă vor să rămână, iar
noi mergem dincolo măcar o dată pe an, ca să trăim alături de cei în
suferinţă, pentru a găsi căi de a-i ajuta şi mai ales, pentru a nu ne obişnui cu
starea permanentă de bine, uitând cât suntem de binecuvântaţi.”

După o perioadă de timp, tânărul nostru a decis să se stabilească acolo.

Stătea aproape de intrare, ca să-i întâmpine cu haine curate şi mâncare pe
călătorii rătăciţi şi, cum simţea că îl cuprinde amorţeala şi plictiseala, cum

50
Internal
trecea de uşa fermecată, ca să nu uite frigul şi viscolul din care venise.

51
Internal
 52
Internal
 ******************************************

Explicaţie:

Ca să afli termenul necunoscut dintr-o relaţie de tipul : 8a – 12 = 3a+

28, gândeşte-te că semnul egal e uşa fermecată iar semnele matematice
reprezintă emoţii (pozitive, dacă semnul din faţă numărului e plus şi negative,
dacă e minus), momente ale zilei (zi sau noapte), ori senzaţii (cald ori frig). Le
foloseşti pe cele care ţi se par mai uşor de ţinut minte, iar la trecerea prin uşa
fermecată (de o parte şi de alta a semnului egal), se transformă în opusul lor.

Rezultatul operaţiei din fiecare membru trebuie să fie pozitiv, aşa că

vom trece prin uşa fermecată elementul necunoscut cu valoarea mai mică (în
cazul nostru 3a, care e de fapt + 3a) din dreapta în stânga şi -12 din stânga în
dreapta, schimbându-le semnul.

Aşadar,

8a – 12 = 3a + 28 devine: 8a – 3a = 28 + 12

53
Internal
 5a = 40

a = 40 : 5

a=8

După ce ai citit povestea şi explicaţiile, rezolvă urmând modelul dat

următorul exerciţiu:

a - 2b = 10

a- 6=b+8

54
Internal
 ~ POVESTEA BANCHETULUI REGAL ~

fost odată ca niciodată departe, tare departe,

dincolo de orizont, Regatul Numerelor. Era vestit
prin faptul că, odată ajuns acolo, trebuia neapărat
să respecţi legile locului, indiferent dacă erai doar
în trecere sau voiai să rămâi definitiv.

Deşi în Regat regulile erau stricte, nimeni nu s-a plâns vreodată de asta.
Aşa erau orânduite lucrurile de când se ştiau şi totul funcţiona fără cusur
datorită lor. Regele şi Regina erau mereu corecţi, iar la curtea lor era
binevenit oricine, mai ales în ziua Banchetului regal!

Şi a venit ziua mult aşteptată! Au sosit supuşi din tot regatul, să

55
Internal
petreacă şi să se minuneze de toate făpturile ciudate invitate cu ocazia
banchetului. Dintre toate, ieşeau în evidenţă două: un vrăjitor şi fiinţa
cameleon.

Vrăjitorul (semnul „-” ) are o baghetă magică, ce schimbă dispoziţia şi

emoţiile celor pe care îi atinge, adică a numerelor de după semn. Cum adică?

Dacă sunt vesele, se fac triste (emoţiile pozitive se transformau în

negative), iar dacă sunt triste, se fac vesele (din negative, în pozitive).

- =

- =

Făptura cameleon (semnul „+” ), ca şi şopârla cu acelaşi nume, ia

forma şi emoţiile celor din faţa ei. Dacă persoanele sunt vesele (emoţii
pozitive), este vesel, dacă sunt triste, rămâne trist (reflectă emoţiile celor cu
care se întâlneşte).

+ =

+ =

56
Internal
 Înmulţirea şi împărţirea sunt Regina şi Regele matematicii. Iar la
banchetul dat în cinstea lor, cine credeţi că are întâietate? Exact! Ei vor
mânca primii, ei vor dansa primii, ei vor avea supremaţia! Dar au o
slăbiciune... ghiceşti care e?... Prinţesele Paranteză!

Nu le vor rezista niciodată... va fi mai important pentru ei ceea ce

doresc sau ce vor să facă prinţesele! Şi bineînţeles că răsfăţata e cea mică,
Paranteza rotundă, apoi cea mijlocie, Paranteza pătrată, iar cea mare,
Acolada, va avea tot timpul răbdare să se desfăşoare surorile ei...

Adunarea şi Scăderea sunt supuşii care mănâncă, beau şi dansează,

abia după ce Regele şi Regina s-au săturat sau au plecat, care aduc bucatele,
strâng masa, pun scaunele la loc, fac ordine, şi toate astea se vor face
ultimele.

S-a dat semnalul, au venit invitaţii la masă şi... banchetul a început!

Vrăjitorul, aşezat în stânga regelui, a fost rugat să-şi arate puterile, mai
ales că prinţesa cea mică (Paranteza rotundă), era tot timpul într-o dispoziţie
schimbătoare. Regele a fost mulţumit de rezultat, iar Prinţesa cea mică a
plecat la joacă. Cea mijlocie rămâne cea mai mică prinţesă din cameră, şi se

57
Internal
transformă din Paranteză pătrată în Paranteză rotundă... cea mare e a doua
ca vârstă din cameră, aşa că ia locul surorii sale şi devine Paranteză pătrată.

Bucatele se adună pe masă mirosind îmbietor... aburii se ridică până

aproape de tavan, gurile supuşilor lasă apă, dar trebuie să aştepte să
mănânce regele întâi, ca să le poată savura şi ei.

Noua Prinţesă Paranteză rotundă rămâne pentru puţin timp, ca să se

joace cu regina, dar se plictiseşte şi pleacă, iar Prinţesa Paranteză pătrată
devine rotundă (e cea mai mică din camera). Făptura cameleonică oglindeşte
regina - e veselă .

Se aduce tortul şi regina îl gustă prima - e foarte bun, cu frişcă şi

căpşuni, „Hmmmm, ce deliciu!”... apoi dă ordin să se împartă mâncarea şi
celor din jur.

Între timp, vrăjitorul îşi face de cap cu bagheta magică şi o atinge pe

Prinţesa rămasă, care se supără şi pleacă. Regina ia un pahar cu apă şi merge
repede după ea, iar Regele porunceşte gărzilor să-l prindă pe vrăjitor şi să-l
scoată din sală, înainte de a le strica dispoziţia tuturor... În final, ordinea a
fost restabilită, familia regală a plecat şi a venit timpul celorlalţi să petreacă.

58
Internal
 Supuşii încep să danseze, muzicanţii cântă de zor, bucatele şi băutura
dispar rapid de pe masă... ce banchet pe cinste! Trăiască Regele şi Regina!

59
Internal
 60
Internal
 ******************************************

Să presupunem că avem de rezolvat exerciţiul de mai jos, aşa cum

descrie povestea:

40x2 - {10x2 + 3x [ 60:3 - (2-X) ]}=0

7 8 5 6 4 2 3 1 - ordinea operaţiilor

40x2 - [10x2 + 3x (60:3 – 2 + X)]=0

40x2 - [10x2 + 3x (20 – 2 + X)]=0

2x2 - [10x2 + 3x (18 + X)]=0

40x2 - (10x2 + 54 + 3X)=0

40x2 - (20 + 54 + 3X)=0

40x2 - (74 + 3X)=0

80 - 74 - 3X = 0

61
Internal
 6 - 3X = 0 /+ 3X

6 = 3X /: 3

2=X

X=2

Ai văzut cât de uşor e? Tot regatul te ajută să rezolvi problema.

Ideea este că poţi privi orice, chiar şi matematica, ca pe tărâmul tău de

joacă, numerele fiind jucăriile tale, iar semnele matematice ucenicii tăi, ce te
ajută, şi atunci totul devine mult mai plăcut şi mai simplu!

Ţine minte ordinea: parantezele, înmulţirea şi împărţirea, adunarea şi

scăderea! Rezolvă singur următorul exerciţiu :

{ 12 + 3 x [ 20 - 2 x (7 - 10 : 5 ) ] +13 } x 10 = X + 500

62
Internal
 ~ POVESTEA UNUI DANS MAGIC ~

fost odată ca niciodată un rege bătrân ce avea

două fiice, diferite ca ziua de noapte. Cea mare,
Elena, era mereu veselă şi avea un obicei foarte
drăguţ: împărţea zâmbete şi îmbrăţişări tuturor.
Îi plăcea să stea foarte mult în aer liber, să alerge
împreună cu vântul şi cu păsările, să stea

întinsă în iarbă, urmărind mersul norilor pe cer ziua, şi mesajul trimis de

stele, noaptea. Purta haine simple, comode şi mergea, de regulă, desculţă, ca
să simtă energia pământului cum îi intră prin tălpi, iar părul îi flutura pe
lângă obrajii arşi de soare. Se simţea liberă şi fericită.

Fata cea mică, Maria, era cu totul altfel. Avea o frumuseţe uluitoare,
dar rece, pentru că era tot timpul nemulţumită de ceva: de cum îi stătea

63
Internal
părul, cum se aşezau hainele, era prea cald sau prea frig, mâncarea era prea
sărată sau prea

dulce. Stătea mereu în interior, ca nu cumva razele soarelui să-i atingă pielea
albă ca laptele, se hotăra foarte greu ce rochie să îmbrace, iar aranjarea
părului de culoarea aurului dura ore întregi. Singura ei preocupare era să
arate impecabil, de aceea, o servitoare îi stătea tot timpul alături cu o oglindă,
în care se privea foarte des, că nu cumva să fie ceva în neregulă cu aspectul
ei. Se simţea frumoasă şi îi plăcea să fie admirată, deci hainele trebuiau să
rămână fără nicio cută, pantofii fără un fir de praf, iar şuviţele la locul lor, în
cocul sofisticat.

Regele era foarte mândru de fetele lui şi le iubea la fel de mult pe

amândouă. Cea mare îi umplea sufletul de bucurie cu veselia ei, iar cea mică
îi bucura privirea cu frumuseţea-i desăvârşită. Simţea că venise timpul să
lase treburile cetăţii în mâinile unui bărbat, iar regele vecin avea un fiu care
ar fi fost numai bun de ginere. Era viteaz, înţelept şi aplecat spre popor. Îi
plăcea să se plimbe prin cetate, să discute cu oamenii, să afle care sunt

64
Internal
problemele şi necazurile lor, apoi să le aducă la cunoştinţa tatălui sau, pentru
a găsi o soluţie împreună, de aceea era foarte iubit şi respectat de către
supuşi.

Şi pentru că nu ar fi putut să le oblige pe nici una dintre fete să se

căsătorească, regele a decis să-l invite pe prinţ, împreună cu familia, la

următoarea petrecere, lăsând lucrurile să se întâmple firesc. Poate că fetele îl
vor plăcea pe prinţ şi el, poate, va fi atras de veselia Elenei, ori de frumuseţea
Mariei.

Invitaţia a fost trimisă şi la castel au început pregătirile pentru

petrecere. Era mare agitaţie şi în camera Mariei: intrau ori ieşeau croitori cu
materiale scumpe, pantofari cu botine lăcuite, negustori cu panglici colorate
ori mărgele. Se încercau coafuri noi, cu sau fără pene, toate astea pentru a
ajunge la ţinuta perfectă pentru seara cea mare. Elena, în schimb, stătea mai
mult cu muzicanţii, ce repetau de zor, şi încerca, râzând, noi paşi de dans.

A sosit şi seara petrecerii. Totul arată perfect: castelul era împodobit

65
Internal
cu flori, făcliile luminau toate ungherele, muzicanţii cântau, bucatele alese
erau aduse pe mese iar vinul rubiniu curgea în pahare. Invitaţii au sosit,
într-o caleaşcă elegantă şi au fost primiţi cu onoruri de către familia regală.
Prinţul a fost prezentat fetelor, iar el fost încântat de sclipirea jucăuşă din
ochii Elenei şi uimit de frumuseţea fără cusur a Mariei. Trebuia să le invite la
dans, pe rând şi să încerce să le cunoască mai bine.

Prima cu care a dansat a fost Elena, fiica cea mare. Era uşoară că
fulgul, dansa plină de încântare şi zâmbea cu căldură tuturor. Părea un copil
ce descoperise un joc grozav, unde doar muzica stabilea regulile şi în care se
prinseseră toţi cei din sala mare a balului. Prinţul şi prinţesa se simţeau în
largul lor, glumeau şi râdeau, rotindu-se în ritmul melodiei. Muzica se opri,
prinţul îi mulţumi cu o reverenţă, o conduse la loc şi o invită la dansul
următor pe fiica cea mică, frumoasa Maria.

Mergând către centru sălii de bal şi aşteptând să înceapă o nouă

melodie, prinţul o privea şi se gândea: ce piele fină şi albă că laptele, ce par
strălucitor, ce ochi migdalaţi şi gene dese... e foarte frumoasă!

66
Internal
 S-au auzit primele acorduri, perechile au început să se rotească şi...
Maria nu se mişca din loc! "Ce se întâmplă?" întrebă îngrijorat prinţul. "Ai
grijă ca în timpul dansului să nu-mi şifonezi rochia, să nu-mi calci pantofii şi
să nu-mi deranjezi cocul!", spuse prinţesa. "Mă voi strădui !", răspunse
zâmbind acesta. Porniră stângaci, cu scurte întreruperi, pentru că Maria tot
încerca să-şi aşeze panglicile la locul lor. Prinţul era nevoit să privească mai
mult în jos, în încercarea de a-i feri pantofii, şi tocmai de aceea, s-a întâmplat
să fie împinşi de

alte perechi ce se avântaseră în dans. Rochia prinţesei s-a şifonat, pantofii s-

au murdărit şi panglicile au căzut, fiind călcate în picioare de dansatori.

Roşie de furie, Maria a început să ţipe, muzicanţii s-au oprit şi

dansatorii au încremenit surprinşi. A cerut imediat să vină fata cu oglinda şi,
văzându-se cum arată, a ieşit alergând spre camera ei, ca să-şi refacă ţinută.
„Repede, dă-mi rochia roşie, vino cu alţi pantofi, aranjează-mi părul!” a
început să strige. Abia când a fost mulţumită de rezultat, s-a întors în sala de
bal.

67
Internal
 Însă, surpriză! Invitaţii plecaseră deja, iar regele şi regina discutau
încântaţi despre nunta pe care o aveau de organizat…

68
Internal
 69
Internal
 ******************************************

Ai ghicit cine va fi mireasa, nu-i aşa?

În poveste, prinţul este cifra simbolizată cu a, iar prinţesele sunt b -

Elena şi c - Maria, cu semnul minus, pentru că era tot timpul nemulţumită.
Prinţul trebuia să danseze cu prinţesele, pe rând, formând cuplurile axb şi
axc, păstrând semnul minus, pentru că Maria s-a înfuriat în timpul dansului.

Să recapitulăm: ax(b-c) = axb - axc

Testează ce ai învăţat rezolvând următorul exerciţiu :

2x(a-2) = 3x(3+a)

70
Internal
 ~ POVESTEA UNEI CETÃ
CETÃŢŢI ORDONATE ~

fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti,

o cetate foarte bine organizată, în care toate casele
erau numerotate, apoi grupate pe alei şi cartiere.
Era un model de eficienţă, aşa că pentru orice
călător era foarte uşor să se orienteze, folosindu-se
de hartă şi urmând regulile explicate la intrare.

De o parte şi de alta a porţii, erau familiile paznicilor cetăţii, în case

numerotate de la 1 la 4, având pereţii din spate lipiţi de zidul gros şi înalt de
apărare.

Cum păşeai în cetate, prima casă întâlnită era cea cu numărul 5, şi de

acolo începea Aleea roşie, formată din 10 clădiri, numerotate de la 5 la 14.
Doar la numărul 10 se afla o instituţie publică, în rest erau case de locuit.

71
Internal
 De la numărul 15, începea Aleea galbenă, cu sediul la numărul 20 şi se
termina la numărul 24, apoi cea albastră, de la numărul 25 până la 34, cu
sediul la numărul 30, urmată de cea verde, de la 35 la 44, cu centrul la 40,
apoi cea violet, de la 45 la 54, având clădirea publică la numărul 50, cea maro
(cu sediul la 60), portocalie (cu centrul la 70), turquoise, gri, albă... Şi tot aşa,
se schimba culoarea, imediat ce treceai de casa cu numărul terminat în cifra
unităţilor 4, o nouă culoare începând de la casă cu numărul terminat în cifra
unităţilor 5, iar sediul, clădirea publică, era întotdeauna la casa cu numărul
terminat în cifra unităţilor 0. Dacă aveau probleme de rezolvat, cei de la
numerele 1, 2, 3 şi 4, trebuiau să se întoarcă la clădirea cu ultima cifra 0
(rotunjire prin lipsă), iar cei de la numerele 5, 6, 7, 8 şi 9 trebuiau să mergă
înainte până la sediu (rotunjire prin adaos).

Pe harta de la intrarea din cetate, erau trecute doar aleile şi sediile lor
centrale, aşa că trebuia să ştii care sunt regulile grupării caselor. Ca să
găseşti, de exemplu, un anumit număr, te uitai la cifra unităţilor şi dacă era
mai mică decât 5 (adică 1 ,2, 3, 4) o găseai pe aleea corespunzătoare sediului
cu numărul rotunjit prin lipsă, iar dacă era mai mare sau egală cu 5 (adică 5,
6, 7, 8, 9), o găseai pe aleea unde se află sediul cu numărul rotunjit prin

72
Internal
adaos. Simplu, nu?

Şi pentru că nu ar fi ajuns culorile pentru toate aleile din cetate, s-a

propus că acestea să se grupeze pe cartiere, aleile repetându-se din 10 în 10.
Astfel, poziţia unei case va putea fi identificată întâi după cartierul din care
face parte şi apoi după alee. Primele 4 alei vor rămâne Cartierul zero al
cetăţii, locul în care se găsesc cele mai importante instituţii: trezoreria, sediul
armatei, judecătoria şi biblioteca. De la casa cu numărul 50, începea
Cartierul unu, ce cuprindea 100 de case, avea primăria şi şcoala la numărul
100, şi se termină la numărul 149. Se aplică aceeaşi regulă ca la alei însă, în
loc de cifra unităţilor, trebuia să te uiţi la cifra zecilor. Un locuitor de la
numărul 457, stă pe Aleea maro şi trebuie să se ducă la primăria de la
numărul 500, ce aparţine de Cartierul 5, ca să-şi plateaxa taxele (cifra zecilor
e 5, se rotunjeşte prin adaos). Iar un copil ce locuieşte la numărul 449, pe
Aleea violet, merge la şcoala de la numărul 400 (cifra zecilor e 4, rotunjire
prin lipsa), din Cartierul 4.

Nu te-ai putea rătăci în acea cetate, nu-i aşa?

73
Internal
 74
Internal
 ******************************************

Să recapitulăm:

Un număr de tipul MZU ( M reprezintă cifra miilor, Z e cea a zecilor şi

U cifra unităţilor) se rotunjeşte astfel:

La zeci - prin adaos, dacă U≥5

- prin lipsă, dacă U<5

La sute - prin adaos, dacă Z≥5

- prin lipsă, dacă Z<5

În poveste 457 se rotunjeşte astfel :

- la zeci - prin adaos, pentru că 7 > 5 - în 460

75
Internal
- la sute - prin adaos, pentru că 5 = 5 - în 500

Iar 449 se rotunjeşte în acest mod :

- la zeci - prin adaos, pentru că 9 > 5, în 450

- la sute - prin diferenţă, pentru că 4 < 5, în 400

Urmând exemplele de mai sus, rotunjeşte, la zeci şi sute, numerele:

134, 573, 621, 258, 224, 715, 551.

Identifică aleea si cartierul în care se află casele ce au aceste numere.

Ai reuşit ? Felicitări, ai învăţat să te descurci în Cetatea ordonată!

76
Internal
 TESTIMONIALE
TESTIMONIALE  :

DANA BOBU- Prof. înv. primar Col. Naţional ,,Costache Negri” Galaţi
Mă bucur că am avut ocazia să descopăr Poveștile tale. M-a impresionat
partea de POVESTE a MATEMATICII. Pentru că de curând am devenit
Formator MATEDIDACTICĂ, trebuie să-ți spun că poveștile tale au fost pentru
mine o reală ,,sursă de alimentare". Bineînțeles că am vorbit și cursantelor
mele, învățătoare, despre tine. Ești deja în referințele noastre bibliografice. Să
ne trăiești și să ne mai povestești, așa cum numai tu știi!

MARIA PAULIUC-Părinte
Mă bucur că ai acest dar şi că încerci să ne ajuţi şi pe noi, părinţii.
Contează mult la început de drum cine îţi îndrumă paşii. Am văzut o
ABORDARE NOUĂ ŞI FOARTE ORIGINALĂ a matematicii. Băieţelul meu

77
Internal
cel mare are 7 ani, iar la toamnă va intra în clasa I cu o viziune diferită asupra
acestei materii. Sunt încântată că te-am întâlnit la început de drum. Mulţumesc!

78
Internal