2. La termenul de judecată din 5 februarie 2014, judecătorul T.T.

respinge excepţia necompetenţei

teritoriale şi excepţia lipsei de interes în promovarea cererii, ridicate de pârâta U.A.T.G.
Ulterior, judecătorul formulează cerere de abţinere, având în vedere că este soţ cu avocatul T.I., care
o reprezintă pe pârâtă, cauza fiind repartizată altui complet după constatarea stării de
incompatibilitate.
Instanţa, la termenul din 21 mai 2014, respinge cererea reclamantului ca inadmisibilă, deoarece nu a
parcurs procedura prealabilă obligatorie, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În recursul declarat de reclamant, se susţine că excepţia a fost greşit admisă, deoarece a fost
invocată de pârât abia în completarea întâmpinării depuseă tardiv, chiar în faţa instanţei, după
parcurgerea procedurii de regularizare şi comunicare prevăzuteă de art. 200-201 C.proc.civ.
Instanţa de recurs admite recursul, casează hotărârea şi trimite cauza la acelaşi tribunal pentru
soluţionare.
În rejudecare, cum judecătorul care a pronunţat soluţia nu mai funcţiona în cadrul instanţei fiind
pensionat, dosarul este repartizat aleatoriu la judecătorul T.T., care formulează cerere de abţinere,
arătând că pârâta este acum reprezentată de dl. S., asociat în cadrul societăţii profesionale cu
răspundere limitată cu dl. T.I., soţul său.
Completul desemnat pentru soluţionarea cererii de abţinere:

a. va respinge cererea, constatând că nu are relevanţă calitatea de soţ al avocatului asociat celui
care reprezintă partea;
b. va admite cererea, deoarece incompatibilitatea rezultată din calitatea de soţ al avocatului se
extinde la orice instanţă;
c. va respinge cererea ca lipsită de interes, constatând că judecătorul a fost deja constatat
incompatibil în cauză prin încheierea din primul ciclu procesual la fond, o nouă cerere
nemaifiind posibilă, starea de incompatibilitate extinzându-se asupra întregului dosar.

3. Prin cererea de recuzare formulată la data de 12 iunie 2014 de către intimatul pârât X., în dosarul
aflat pe rolul instanţei de apel, se susţine incidenţa art. 42 alin. (1) pct. 6 şi 8 C.proc.civ.,
susţinându-se că judecătorul S., unul dintre membrii completului de apel, a încheiat cu societatea în
care asociat este şi reclamantul un contract de antrepriză, primind pe această cale promisiunea
primirii unor avantaje de la parte.
Arată, de asemenea, că, datorită modului în care s-a derulat contractul, judecătorul S. a formulat, la
data de 20 februarie 2011, o plângere penală împotriva asociaţilor societăţii contractante, motiv
pentru care este incident art. 42 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ.
Judecătorul S. arată că formulează cerere de abţinere pentru a asigura părţile de deplina sa
imparţialitate, dar că temeiurile arătate nu sunt incidente în cauză, întrucât, pe de o parte, contractul
de antrepriză nu s-a finalizat, fiind reziliat, aspectele referitoare la avantaje nefiind reale şi nici
dovedite, iar, pe de altă parte, plângerea penală formulată împotriva asociaţilor nu l-a vizat pe
reclamant, cauza fiind clasată, pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Instanţa suspendă cauza până la soluţionarea cererilor de abţinere şi de recuzare.
Instanţa desemnată să soluţioneze cererile nu îl ascultă pe judecătorul S. cu privire la motivele
invocate, însă îi solicită acestuia să-şi dovedească susţinerile, cauza fiind amânată în acest scop.
La termenul fixat, instanţa, pe baza înscrisurilor depuse la dosar (contract de antrepriză, declaraţie
de rezoluţiune, ordonanţa de clasare a procurorului), respinge cererea de abţinere ca inadmisibilă,
deoarece se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 42 alin. (1) C.proc.civ. şi respinge
cererea de recuzare ca nefondată, pentru cererea întemeiată pe art. 42 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., şi
ca lipsită de interes cererea întemeiată pe art. 42 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ.

1. Identificaţi nereguli în actele procedurale ale instanţei până la pronunţare.

2. Soluţia corectă ar fi fost:
a. admiterea cererii de abţinere şi respingerea cererii de recuzare ca rămasă fără obiect;
b. admiterea cererii de abţinere şi respingerea cererii de recuzare ca nefondată;
c. respingerea cererilor ca nefondate, deoarece nu s-a dovedit incidenţa art. 42 alin. (1) pct. 6 şi
pct. 8 C.proc.civ.