UNIVERSITAEA „LUCIAN BLAGA”

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUȚIU”

2022

CAPACITATEA DE FOLOSINȚĂ ȘI
CAPACITATEA DE EXERCIȚIU A
PERSOANEI JURIDICE

MATERIA: DREPT CIVIL – PERSOANE

COORDONATOR: Conf. Univ .Dr. Cornelia MUNTEANU

STUDENT: IGNAT ANTONIA TEODORA

GRUPA A II-a

5/9/2022
 CUPRINS

1. Capacitatea de folosință a persoanei juridice

1.1.Noțiune
1.2.Caractere juridice
1.3. Sancțiuni
2. Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice
2.1. Noțiune
2.2. Începutul capacității de exercițiu
2.3. Limitele capacității de exercițiu
2.4. Sfârșitul capacității de exercițiu
1.Capacitatea de folosință a persoanei juridice
1.1. Noțiune

Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării dobândesc capacitate de

folosință la data înregistrării lor1. Celelalte persoane juridice dobândesc capacitatea
de folosință de la data actului de înființare, de la data autorizării construirii sau de
la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege. 2 Capacitatea de folosință
anticipată este dobândită de persoanele juridice care sunt supuse înregistrăii, chiar
de la data actului de înființare. Dacă înregistrarea persoanei juridice are caracter
constitutiv, persoana juridică nu se consideră legal înființată cât timp înregistrarea
nu a fost efectuată. Dacă înregistrarea este numai pentru opozabilitate față de terți,
actele sau faptele juridice făcute în contul persoanei juridice pentru care nu s-a
efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terților în afară de cazul în
care se face dovada că aceştia cunoşteau că publicitatea nu a fost îndeplinită. Dacă
fondatorii, asociații, reprezentanții şi orice alte persoane care au lucrat în numele
unei persoane juridice ( supuse înregistrării) în curs de constituire au încheiat acte
juridice care nu erau necesare pentru înființarea ei valabilă, răspund nelimitat şi
solidar față de terți pentru actele juridice încheiate în contul acesteia, în afară de
cazul în care persoana juridică nou creată, după ce a dobândit personalitate
juridică, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi ale
persoanei juridice încă de la data încheieii lor şi produc efecte depline.

Actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor referitoare la conținutul

capacității de folosință sunt lovite de nulitate absolută. Sunt, de asemenea, lovite de
nulitate absolută actele şi operațiunile juridice săvâşite fără autorizațiile impuse de
1
Art 205 – Cod civil
2
Art 194 – Cod civil
lege, în cazul activităților care trebuie autorizate, iar persoanele care le-au făcut
răspund nelimitat şi solidar pentru toate prejudiciile cauzate.

Excepție: Persoana juridică are capacitatea de a primi liberalități în condițiile

dreptului comun, de la data actului de înființare, sau, în cazul fundațiilor
testamentare, din momentul deschiderii moştenirii testatorului chiar şi în cazul în
care liberalitățile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod
legal.â

1.2. Caractere juridice

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice se caracterizează prin: legalitate;
inalienabilitate; intangibilitate; generalitate; şi, specialitate. Legalitatea capacităţii
de folosinţă a persoanei juridice înseamnă însuşirea acesteia de a fi instituită numai
de către lege, de a i se stabili începutul, conţinutul şi încetarea doar prin norme
legale. În alţi termeni, capacitatea de folosinţă a persoanei juridice – ca şi cea a
persoanei fizice – este exclusiv de domeniul legii. Inalienabilitatea este trăsătura
capacităţii de folosinţă a persoanei juridice de a nu putea fi înstrăinată ori cedată şi
de a nu se putea renunţa la ea, nici de tot şi nici în parte. De menţionat că
inalienabilitatea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice nu se opune acordării
de împuterniciri de reprezentare, pentru că acest aspect ţine de valorificarea
capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice. Intangibilitatea este caracterul
capacităţii de folosinţă a persoanei juridice care constă în însuşirea acesteia de a nu
i se putea aduce îngrădiri decât în cazurile stabilite de lege. Acest caracter este o
consecinţă a acelui caracter care este legalitatea ei.

Generalitatea capacităţii de folosinţă desemnează însuşirea acesteia de a exprima

vocaţia persoanei juridice a avea drepturi şi obligaţii în general, fără o enumerare
limitativă a acestora. Cele patru caractere se regăsesc şi în cazul capacităţii de
folosinţă a persoanei fizice. Dar, caracterul juridic distinctiv al capacităţii de
folosinţă a persoanei juridice îl constituie specialitatea ei şi constă în însuşirea
acesteia de a cuprinde doar posibilitatea acestui subiect de drept civil de a avea
acele drepturi şi obligaţii civile care sunt în acord cu scopul pentru care persoana
juridică a fost înfiinţată. Principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei
juridice stabileşte limitele activităţii sale juridice şi demonstrează intenţia statului
de a supraveghea actele încheiate de aceasta, pe toată perioada existenţei sale, în
ideea garantării intereselor generale. De la înfiinţarea persoanei juridice statul îşi
afirmă competenţa verificării legalităţii acestui subiect de drept, prin reglementarea
procesului de înfiinţare, aşa încât urmăreşte permanent să menţină echilibrul
stabilit între interesele fondatorilor persoanei juridice şi interesele generale. În
acest sens, un mijloc eficient este specialitatea capacităţii persoanei juridice. Dacă
în dreptul public specialitatea serviciilor publice este o consecinţă normală şi o
necesitate pentru activitatea acestora, în dreptul privat principiul specialităţii poate
deveni, în măsura tehnicizării exagerate, o piedică adusă liberei iniţiative12. Între
generalitatea şi specialitatea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice nu există
nici o contradicţie, pentru că, în realitate, ele se completează reciproc.

1.3. Sancțiuni

Nerespectarea regulilor privind capacitatea de folosinţă a persoanei juridice se

poate concretiza în:
a) încheierea actului juridic în lipsa capacităţii de folosinţă; cum se ştie, capacitatea
de a face actul juridic civil este o condiţie de fond, generală şi esenţială, deci de
validitate pentru actul juridic civil.
b) încheierea actului juridic civil cu încălcarea principiului specialităţii capacităţii
de folosinţă.
În ambele situaţii, sancţiunea care intervine este nulitatea absolută a actului juridic
civil astfel încheiat. Pentru ipoteza încălcării principiului specialităţii capacităţii de
folosinţă este o nulitate absolută expresă (art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 ),
iar pentru situaţia încheierii actului în lipsa capacităţii de folosinţă, este o nulitate
absolută virtuală20.

2.Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice

2.1. Noțiune

Reprezintă aptitudinea de a-şi exercita depturile şi de a-şi asuma obligațiile,

încheind acte juridice civile, prin organele sale de administrare. Se dobândeşte la
data constituirii organelor sale de administrare. Persoana juridică participă în nume
propriu la circuitul civil şi răspunde pentru obligațiile asumate cu bunurile proprii.
( art. 193, alin.1 Cod civil). Potrivit art. 209, alin.3, Cod civil, raporturile dintre
persoana juridică şi organele sale de administrare sunt supuse prin analogie
regulilor mandatului. Capacitatea de exercițiu încetează odată cu încetarea
capacității de folosință a persoanei juridice, adică atunci când încetează persoana
juridică însăşi.

In prezent, realizarea continutului capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este

guvernata de urmatoarele doua principii, si anume:
1) principiul raspunderii persoanelor fizice care alcatuiesc organele persoanei
juridice pentru modul cum realizeaza capacitatea de exercitiu a acesteia;
2) principiul pluralitatii organelor de conducere ale persoanei juridice; cele mai
multe persoane juridice prezinta mai multe organe de conducere, din care unul este
unipersonal (director, presedinte, etc) si celelalte colegiale, colective (comitete,
consilii, etc).

2.2. Începutul capacități de exercițiu

In ceea ce priveste inceputul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice, in

literatura de specialitate s-a nascut o controversa, data fiind lipsa unei dispozitii
legale care sa determine aceasta problema. Astfel, in literatura juridica s-au
conturat doua pozitii, potrivit carora momentul de inceput al capacitatii de
exercitiu este diferit. Conform unei opinii, momentul dobandirii capacitatii de
exercitiu coincide cu momentul dobandirii capacitatii de folosinta. Potrivit celei
de-a doua opinii, se considera ca momentul dobandirii capacitatii de exercitiu a
persoanei juridice este acelasi cu desemnarea organelor de conducere ale persoanei
juridice. Se considera ca persoana juridica dobandeste capacitate de exercitiu de la
data infiintarii sale, insa aceasta capacitate, astfel dobandita, este efectiva doar de
la data desemnarii organelor de conducere ale persoanei juridice. In sprijinul ideii
mai sus mentionate trebuie sa avem in vedere interpretarea art. 33 alin. 3 din
Decretul nr. 31/1954, text care se refera la capacitate in general, si nu doar la
capacitatea de folosinta: „Cu toate acestea chiar inainte de data inregistrarii sau de
data indeplinirii celorlalte cerinte care ar fi prevazute, persoana juridica are
capacitate chiar de la data actului de infiintare cat priveste drepturile constituite in
favoarea ei, indeplinirea obligatiilor si a oricaror masuri preliminare care ar fi
necesare, dar numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia
fiinta in mod valabil”.

Astfel, trebuie luat in calcul principiul „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere
debemus”. De asemenea, observam ca textul se refera la „indeplinirea obligatiilor”,
ori indeplinirea obligatiei presupune, de obicei, incheierea de acte juridice ceea ce
implica capacitatea de exercitiu.

Prin urmare, persoana juridica dobandeste capacitatea de exercitiu odata cu

infiintarea sa, insa este necesar a fi facute anumite precizari. Una dintre acestea se
refera la faptul ca, capacitatea de exercitiu nu poate fi dobandita inainte de
dobandirea capacitatii de folosinta; premisa obligatorie a capacitatii de exercitiu
este prezenta capacitatii de folosinta. O alta precizare are in vedere faptul ca
titulara capacitatii de exercitiu este insasi persoana juridica - ca subiect de drept
civil distinct; insa, capacitatea de exercitiu este pusa in valoare prin intermediul
organelor de conducere ale persoanei juridice. Totusi, capacitatea de exercitiu - ca
aptitudine de a dobandi si exercita drepturile sale civile si de a-si asuma si executa
obligatiile civile prin incheierea de acte juridice civile - nu trebuie confundata cu
organele de conducere ale persoanei juridice, care constau intr-un colectiv de
persoane fizice ori chiar o singura persoana fizica investit(a) cu atributii de organ
de conducere. Asadar, desi inceputul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice
este marcat de data infiintarii ei, realizarea efectiva este strans legata de
desemnarea persoanelor investite cu atributiile de organe de conducere. In ceea ce
priveste continutul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice, acesta este exprimat
in insasi definitia notiunii, si anume: aptitudinea de a dobandi si exercita drepturile
si de a-si asuma si indeplini obligatiile civile, prin incheierea actelor juridice civile
de catre organele sale de conducere. Ca si in cazul continutului capacitatii de
folosinta, continutul capacitatii de exercitiu este format din doua laturi: latura
activa constand in dobandirea si exercitarea drepturilor subiective civile prin
incheierea de acte juridice si o latura pasiva constand in asumarea si indeplinirea
obligatiilor civile prin incheierea de acte juridice civile.

2.3. Limitele capacității de exercițiu

In analizarea continutului capacitatii de exercitiu a persoanei juridice trebuie

avute in vedere si limitele acestei capacitati. O astfel de limita este cea impusa de
capacitatea de folosinta a persoanei juridice care este guvernata de principiul
specialitatii ei, limita ce poate fi concretizata in urmatoarele reguli:

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice nu poate fi mai intinsa decat

capacitatea de folosinta, aceasta gasindu-si aplicarea atat in cazul capacitatii de
folosinta limitata, restransa, cat si in cazul capacitatii de folosinta deplina. Spre
deosebire de capacitatea de folosinta a persoanei juridice care consta in aptitudinea
de a avea drepturi si obligatii civile, indiferent de izvorul lor concret (acte juridice
si fapte juridice stricto sensu), capacitatea de exercitiu reprezinta aptitudinea de a
dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma obligatii civile exclusiv prin
incheierea de acte juridice civile; drept urmare, capacitatea de exercitiu a persoanei
juridice este mai redusa decat capacitatea de folosinta si sub aspectul izvorului.

O alta limita este acea care este impusa de pluralitatea organelor de conducere ale
persoanelor juridice. De regula, in cazul majoritătii persoanelor juridice exista mai
multe organe de conducere. Ori, potrivit art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954,
actul incheiat de organele persoanei juridice este actul persoanei juridice insesi
numai daca a fost incheiat „in limitele puterilor ce le-au fost conferite”.
De asemenea, pentru intelegerea exacta a continutului capacitatii de exercitiu a
persoanei juridice, este necesar sa avem in vedere si urmatorul aspect: capacitatea
de exercitiu nu se reduce doar la prerogativa incheierii de acte juridice civile direct,
personal de catre persoanele fizice care au calitate de organ ori organe de
conducere, ci include in continutul sau si prerogativa de a da mandat altor
persoane, pentru ca acestea sa incheie acte juridice civile, care vor avea ca parte pe
insasi persoana juridica astfel reprezentata.

Potrivit art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31J1954, faptele licite sau ilicite savarsite de
organele sale obliga insa5i persoana juridica, daca au fost indeplinite cu prilejul
exercitarii functiei lor. Prin urmare, persoana juridica isi va angaja raspunderea ca
pentru propria sa fapta in conditiile art. 998 - 999 Codul civil, insa raspunderea
persoanei juridice nu va fi angajata si pentru faptele ilicite ale unui reprezentant,
caz in care este vorba despre o raspundere pentru fapta altuia potrivit dispozitiilor
art. 1000 alin. 3 Codul civil.

2.4. Sfârșitul capacitâții de exercițiu

Corelatia ce exista intre capacitatea de exercitiu si capacitatea de folosinta,
admitem ca sfarsitul capacitatii de exercitiu a persoanei juridice este marcat de
momentul incetarii capacitatii de folosinta care coincide cu cel al incetarii fiintei
persoanei juridice. Insa, trebuie sa facem diferenta intre incetarea capacitatii de
exercitiu a persoanei juridice si incetarea calitatii unei persoane fizice de a fi organ
de conducere al persoanei juridice.

Nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la capacitatea de exercitiu a persoanei

juridice, ca si in cazul nesocotirii normelor privind capacitatea de folosinta a
persoanei fizice, se poate concretiza in fapte diferite avand consecinte juridice ce
apartin unor diverse ramuri de drept: penal, civil, comercial, financiar. Spre
deosebire de incalcarea principiului capacitatii de folosinta pentru care legea
prevede expres sanctiunea nulitatii absolute a actului (art. 34 alin. 2 din Decretul
nr. 31/1954), pentru incalcarea regulilor referitoare la capacitatea de exercitiu a
persoanei juridice legea nu prevede expres consecinta de drept civil a unei
asemenea incalcari.

In practica, insa, nerespectarea regulilor referitoare la capacitatea de exercitiu a

persoanei juridice, se poate concretiza in: incheierea actului civil de catre o
persoana careia i s-a dat mandat, dar care nu respecta puterile ce i-au fost
incredintate, depasindu-le, fiind vorba practic de o lipsa a imputernicirii; incalcarea
delimitarilor de atributii intre organele de conducere ale persoanei juridice;
incheierea actului civil de catre o persoana din colectivul acelei persoane juridice,
dar care nu are calitatea de organ al persoanei juridice.

În lipsa unei prevederi legale exprese referitor la faptul de a sti care va fi

consecinta juridica care va interveni intr-un asemenea caz, jurisprudenta s-a
pronuntat in contradictoriu, iar in doctrina s-a nascut o controversa. Astfel, unii
autori au sustinut teza inopozabilitatii, in timp ce altii au sustinut teza nulitatii, fie
absoluta, fie relative.

Consideram ca, in cazul nesocotirii normelor referitoare la capacitatea de exercitiu

a persoanei juridice intervine sanctiunea nulitatii actului juridic civil, avand in
vedere faptul ca s-a incalcat o prevedere care tine de conditiile de fond a actului
juridic-capacitatea.
 BIBLIOGRAFIA

1. Cornelia MUNTEANU, Ovidiu Ungureanu - DREPT

CIVIL - Persoanele
2. www.legeaz.ro
3.www.creeaza.com
4.www.euroavocatura.to