1.

Țesutul epitelial de tapetare: terminologie, criterii de clasificare

- formează adevărate membrane celulare plasate pe suprafeţe exterioare, interioare sau
în structura unor cavităţi
- organizări variate, adaptate unor funcţii diferite (protecţie, absorbţie, difuziune, secreţie)

EPITELIILE DE TAPETARE (SAU EPITELIILE DE SUPRAFATA) SE CLASIFICA PE BAZA A DOUA

CRITERII UTILIZATE IN PARALEL:
(i) criteriul citologic - se referă la caracteristicile morfologice ale celulelor ce intră în
componenţa unei varietăţi de ţesut epitelial;
(ii) criteriul histoarhitectonic - se referă la modul în care sunt organizate celulele în
alcătuirea unei varietăţi de ţesut epitelial.
Criteriul citologic: în structura ţesutului epitelial apar trei tipuri principale de celule:
 celula pavimentoasă (scuamoasă) – celulă deosebit de aplatizată, cu o suprafaţă mare şi
o înălţime foarte mică, cu margini rectilinii sau sinuoase care delimitează poligoane
neregulate
 celula cubică (prismatică joasă) – celulă care are înălţimea aproximativ egală cu
diametrul transvers
 celula cilindrică (prismatică înaltă) – celulă care are înălţimea de două până la cinci ori
mai mare faţă de diametrul transvers

*celula de aspect poligonal sau celula denumită polimorfă - forme foarte variate
Criteriul histoarhitectonic:
 epitelii simple: toate celulele constituente sunt aranjate într-un singur strat şi fiecare
celulă vine în raport direct cu membrana bazală prin structuri de ancorare
 epitelii stratificate: celulele sunt aranjate în straturi suprapuse unele peste celelalte; în
aceste epitelii există un singur strat numit strat bazal, în care celulele vin în raport direct
cu membrana bazală; peste acesta se găsesc, în număr variabil, alte straturi în care
celulele vin în raport unele cu celelalte; ultimul strat formează stratul superficial, în care
celulele vin în raport direct, printr-o faţă a lor, cu celulele subjacente, iar cu faţa opusă cu
mediul exterior (de exemplu, la epiderm) sau interior (de exemplu, în cavităţi interne)