Conţinutul socio-economic

al impozitelor şi taxelor
1. Conţinutul socio-
economic al impozitelor
şi taxelor
2. Funcţiile impozitelor
 Cuvinte-cheie:

 Impozit;
 Taxă;
 Legalitate;
 Obligatoriu;
 Nonechvalenţă;
 Nerambursabilitate.
1.Conţinutul social economic al
impozitelor

Cea mai veche resursă financiară este

impozitul. După cum s-a menţionat
anterior, originile sale aparţin perioadei de
stagnare a organizaţiei statale. Iniţial, s-a
recurs la prelevări asupra bunurilor
private, iar odată cu introducerea monedei
se practică impozite în bani.
1.Conţinutul social economic
al impozitelor (2)
În sens general, impozitele reprezintă plăţile
obligatorii, stabilite prin lege, pe care persoanele
fizice şi juridice le varsă din veniturile lor în bugetul
statului.

Între specialiştii în fiscalitate se poartă uneori

dispute cu privire la noţiunea de impozit, la
definiţia dată impozitului.
1.Conţinutul social economic
al impozitelor(3)

Totodată fiecare din aceste definiţii conţine esenţialul:

obligaţia persoanelor fizice şi juridice de a plăti la bugetul
statului o parte din veniturile lor, sub formă de impozite
care se stabilesc în funcţie de veniturile obţinute sau
averea deţinută, iar plata acestora este cu titlu
nerambursabil, fără contraprestaţie directă din partea
statului şi obligatorie.
1.Conţinutul social economic
al impozitelor (4)
Faptul că în loc de plată se folosesc
noţiunile de “prelevare”, “contribuţie
bănească”, etc., nu sunt aspecte esenţiale
şi nu afectează sensul şi conţinutul
definiţiei date de dicţionarul explicativ al
limbii române.
În literatura de specialitate se întâlnesc mai
multe noţiuni de impozit, însă cel mai
frecvent întâlnită este:
 1.Conţinutul social economic
al impozitelor(5)
Impozitul reprezintă o
contribuţie băneasca
obligatorie şi cu titlu
nerambursabil, achitata,
conform legii, statului de
către persoanele fizice şi
juridice pentru veniturile
care le obţin sau pentru
averea pe care o posedă.
 1.Conţinutul social economic
al impozitelor(6)

Plata impozitului se efectuează în

cuantumul şi termenul precis stabilit
prin lege.
Pentru a se înţelege deplin şi corect,
din punct de vedere fiscal, conţinutul
noţiunii de impozit, se impun
următoarele precizări legate de
trăsăturile impozitelor.
 Principalele
trăsături ale
impozitelor

Obligativit Nerestituir Nonechival

Legalitatea
atea ea enţa
impozitelor
impozitelor impozitelor impozitelor
 Legalitatea impozitelor:

Aceasta presupune, că instituirea

de impozite se face în baza
autorizării conferite prin lege. Nici
un impozit al statului nu se poate
stabili şi percepe decât dacă
există legea respectivă la impozit.
 Legalitatea impozitelor: (2)

Fiecare act normativ, prin care

se stabileşte un impozit, trebuie
să conţină dispoziţii clare,
precise şi la modul imperativ
(obligatoriu) privind plata
impozitului respectiv.
 Obligativitatea impozitelor:

Aceasta înseamnă, că plata nu

este benevolă, ci are caracter
obligatoriu pentru toate
persoanele care obţin venituri sau
deţin bunuri din categoria celor
supuse impozitării conform legilor
în vigoare.
 Obligativitatea impozitelor: (2)
În cazul în care un impozit nu se achită
la termenul legal de plată, statul
recurge la executarea silită, respectiv la
recuperarea sumelor pe care le are de
încasat prin preluarea unor bunuri din
patrimoniul persoanei respective şi
vînzarea acestora, pînă la recuperarea
integrală a drepturilor sale.
 Nerestituirea impozitelor:
Prevede, că prelevările de impozite la
fondurile publice de resurse financiare se
fac cu titlu definitiv şi nerambursabil.
Adică, transferurile de impozite făcute în
aceste fonduri sunt utilizate numai la
finanţarea unor obiective necesare tuturor
membrilor societăţii şi nu unor interese
individuale sau de grup.
 Nonechivalenţa impozitelor:
Poate fi înţeleasă, pe de o parte, ca o
plată în schimbul căreia contribuabilii
nu beneficiază de contraservicii
imediate şi direct din partea statului,
pe de altă parte, ca o diferenţă între
cuantumul impozitelor plătite şi
valoarea serviciilor primite în schimb
în viitor.
 Între impozite şi taxe există
deosebiri.
Taxele reprezintă plata
efectuată de persoanele fizice
sau juridice pentru serviciile
prestate acestora de instituţii
publice.
 Prin urmare, taxele sunt
reglementate ca obligaţii
bugetare datorate de
persoanele fizice sau juridice,
reprezentând plata
neechivalentă pentru servicii
solicitate de acestea unor
instituţii de stat după principiul
recompensei speciale.
 Trăsăturile
specifice ale
taxelor

Plata Subiectul
neechivalentă plătitor
 Trăsăturile specifice ale taxelor
sunt:

 Plata neechivalentâ pentru servicii sau lucrări

efectuate de organe sau instituţii care primesc,
întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează
servicii şi rezolvă alte interese legitime ale
persoanelor fizice sau juridice.
 Subiectul plătitor este precis determinat din
momentul când acesta solicită efectuarea unei
activităţi din partea unei instituţii de stat.
Taxele reprezintă
o contribuţie de
acoperire a
cheltuielilor
necesare
serviciilor solicitate
de diferite
persoane în mod
direct şi imediat.
 Astfel, între cuantumul
serviciilor sau activităţile
prestate de către stat nu există
un raport de echivalenţă, fiind
independente de costul, preţul
sau valoarea serviciului
prestat.
 Caracteristic pentru care taxele se
deosebesc fundamental de preţurile
mărfurilor sau tarifele serviciilor
executate de agenţii economici.
Preţurile şi tarifele oglindesc toate
cheltuielile de producţie şi circulaţie, pe
când taxele nu au decât o valoare
simbolică.
Dreptul de a institui un impozit
sau o taxă îl are statul, care
este exercitat de autoritatea
publică - Parlamentul.
Activitatea executivă în
domeniul impozitelor revine
guvernului, care o exercită prin
intermediul aparatului fiscal.
Deosebirea între impozite şi taxe este
evidentă, dar necesită careva
concretizări. Trecerea la economia de
piaţă şi la autonomia economico-
financiară a unităţilor administrativ-
teritoriale impune, tot mai mult,
existenţa unei corelaţii depline între
cheltuielile făcute de stat şi nivelul
taxelor plătite de contribuabili pentru
serviciile de care beneficiază.
 Cuantumul impozitului se
determină fie în funcţie de
volumul venitului impozabil, fie în
funcţie de mărimea materiei
impozabile pentru care statul
urmăreşte limitarea sau
reducerea cît mai mult a acesteia.
 Astfel, în cazul impozitului,
prestarea unui serviciu direct şi
imediat din partea statului
lipseşte cu totul, pe cînd pentru
taxe se prestează de către stat
un serviciu direct şi pe cît posibil
imediat.
La impozite, termenele de plată se stabilesc
în prealabil, în timp ce termenele de plată
a taxelor se stabilesc, de regulă, în
momentul solicitării sau chiar după
prestarea serviciilor. Deci taxele prezintă
plăţi efectuate de persoanele fizice sau
juridice pentru serviciile prestate acestora
de instituţiile de drept public.
 2. Funcţiile impozitelor :
Prin politica fiscală practicată, statul
are dreptul de a prelua o parte din
veniturile realizate de subiectele
de drept sau de a percepe o parte
din costul serviciilor prestate în
folosul solicitanţilor. Impozitele la
care sunt obligate subiectele
plătitoare îndeplinesc, în principiu,
trei funcţii:
Funcţiile impozitelor:

Contribuţia la formarea fondurilor

generale de dezvoltare a societăţii
(fiscală)
Redistribuirea unor venituri
primare sau derivate (socială)

Reglarea unor fenomene

economice sau sociale
(economică)
 Contribuţia la formarea fondurilor
generale de dezvoltare a societăţii
(fiscală)
Este o obligaţie a tuturor persoanelor fizice sau
juridice care obţin venituri impozabile sau
taxabile. Aceste fonduri sunt utilizate de stat
pentru finanţarea de obiective şi acţiuni cu
caracter general, folosind întregii colectivităţi
ca: finanţarea instituţiilor publice, constituirea
rezervelor de stat, alte acţiuni şi obiective cu
caracter economic şi social.
 Redistribuirea unor venituri
primare sau derivate (socială)
Este operaţiunea de preluare a unor resurse
în vederea repartizării lor pentru
satisfacerea unor trebuinţe acceptate în
folosul altora decât posesorii iniţiali ai
resurselor.
Redistribuirea aplică principiul
depersonalizării resurselor, înfâptuindu-se
pe mai multe planuri pentru satisfacerea
tuturor trebuinţelor generale ale societăţii.
 Redistribuirea unor venituri
primare sau derivate (socială)
Datorită faptului că redistribuirea exagerată
şi nerealistă are consecinţe grave asupra
cointeresării şi responsabilităţii, practicarea
acestuia prin metode administrative şi
gratuite justificată va fi înlocuită cu
redistribuirea prin metode economice sau
restituibile. În cazurile când redistribuirea pe
baza principiului mutualităţii, aceasta este
nu numai inerentă dar şi echitabilă.
Reglarea unor fenomene economice
sau sociale (economică)

Acţionează în mod diferit în cazul

unităţilor economice sau a
persoanelor fizice. La unităţile
economice, prin impozite şi taxe se
influenţează preţurile mărfurilor şi
tarifelor executărilor de lucrări şi
servicii publice, rentabilitatea,
eficienţa economico-financiară, etc.
Reglarea unor fenomene economice sau
sociale (economică)

La persoanele fizice, prin impozite

şi taxe se stimulează utilizarea cât
mai productivă a terenurilor
agricole şi ale altor bunuri, pe care
le au în patrimoniul personal, se
limitează realizarea de venituri
exagerate, etc.