Mihai Viteazul (1593-1601)

În prima jumătate a secolului al XVI-lea, marile puteri europene și-au canalizat resursele în războaie
interminabile pentru supremație și au suferit primele consecințe ale Reformei religioase. Pentru Țările
Române, sfârșitul secolului al XVI-lea a adus, pentru prima oară în istoria românilor o realizare de
excepție care va marca evoluția ulterioară a statelor române: Unirea sub sceptrul lui Mihai Viteazul.

Conform obiceiului din epocă, Mihai își cumpără domnia (1593), apoi aderă la coaliția antiotomană
aflată sub conducerea papalității (Liga Sfântă). În anul următor, Mihai declanșează lupta antiotomană și
obține mai multe victorii, cele mai importante fiind cele de la Călugăreni și Giurgiu (august-octombrie
1595).

Nemulțumit de schimbările din Transilvania și de nerespectarea tratatului încheiat cu principele

Sigismund Bathory, la Alba Iulia (20 mai 1595), prin care Mihai era recunoscut drept locțiitor al
principelui Ardealului, domnul Țării Românești ocupă Transilvania la 1 noiembrie 1599, apoi unește
stăpânirilor sale și Moldova (1600), realizând astfel, prima unire a Țărilor Române.