DREPTUL CONTRACTELOR

CAP I TO L UL X IV

CONTRACTUL DE TRANSPORT

Structura capitolului
14.1. Noţiune şi reguli aplicabile contractului de transport
14.2. Caractere juridice ale contractului de transport
14.3. Contractul de transport de bunuri
14.4. Contractul de transport de persoane şi bagaje

Obiectiv fundamental:
 Cunoaşterea conţinutului contractului de transport reglementat de
Codul civil

Obiective operaţionale:
 Să definească noţiunea de transport
 Să identifice caractere juridice specifice
 Să precizeze condiţiile de validitate ale contractului de transport
 Să înţeleagă principalele deosebiri dintre contractul de transport de
bunuri şi cel de transport de persoane şi bagaje
 Să formuleze întrebări în baza materialului prezentat

Termeni cheie: transportator, pasager, expeditor, destinatar

173
 SANDRA GRĂDINARU

14.1. Noţiune şi reguli aplicabile contractului de transport

Potrivit art. 1.955 din Codul civil, prin contractul de transport, o
parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o
persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preţ pe care
pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul şi
locul convenite.
Dovada contractului poate fi făcută în condiţiile prevăzute de art.
1.956 Cod civil, respectiv prin documente de transport, precum recipisă de
bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimaţie de călătorie sau
altele asemenea, de la caz la caz.
În ceea ce priveşte modalităţile de transport, Codul civil prevede că
transportul poate fi realizat de unul sau mai mulţi transportatori, în acest din
urmă caz putând fi succesiv ori combinat (art. 1.957 alin. 1).
Transportul succesiv este cel efectuat de doi sau mai mulţi
transportatori succesivi care utilizează acelaşi mod de transport.
Transportul combinat este cel în care acelaşi transportator sau aceiaşi
transportatori succesivi utilizează moduri de transport diferite.
Domeniul de aplicare al contractului de transport prevăzut de Codul
civil are caracter subsidiar, fiind aplicabil tuturor modurilor de transport, în
măsura în care nu se dispune altfel prin legi speciale sau nu sunt aplicabile
practici statornicite între părţi ori uzanţe.
Totodată, transportului cu titlu gratuit nu îi sunt aplicabile dispoziţiile
din Codul civil, cu excepţia situaţiei în care este efectuat de un transportator
care îşi oferă serviciile publicului în cadrul activităţii sale profesionale, caz în
care, transportatorul este ţinut numai de o obligaţie de prudenţă şi diligenţă.
Răspunderea transportatorului
Potrivit art. 1.959 Cod civil, transportatorul răspunde pentru
prejudiciile cauzate prin întârzierea ajungerii la destinaţie, cu excepţia cazului
fortuit şi a forţei majore.
Mai mult, transportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea sa
decât în cazurile prevăzute de lege.
În acest sens, dacă transportatorul îşi substituie un alt transportator
pentru executarea totală sau parţială a obligaţiei sale, acesta din urmă este

174
 DREPTUL CONTRACTELOR

considerat parte în contractul de transport, cu toate consecinţele ce decurg din

această calitate.

14.2. Caractere juridice ale contractului de transport

 consensual – întrucât contractul se încheie prin simplul acord de
voinţă al părţilor.
Existenţa documentelor de transport nu reprezintă o condiţie de
validitate a contractului de transport. Rezultă, deci, faptul că, potrivit art. 1174
Cod civil, contractul de transport nu este un contract solemn. (Flavius-Antoniu
Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod Civil
- Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2016, p. 1528)
 sinalagmatic (bilateral) – deoarece prin încheierea sa dă naştere la
obligaţii reciproce între părţile contractante.
Transportatorul are obligaţia să transporte o persoană sau un bun, iar
expeditorul sau destinatarul, după caz, are obligaţia să plătească preţul.
 cu titlu oneros – ambele părţi urmăresc anumite interese
patrimoniale, adică primirea unui echivalent material în schimbul prestaţiei la
care se obligă.
Preţul este o condiţie esenţială pentru contractul de transport, în lipsa
lui, nefiind aplicabile prevederile din Codul civil referitoare la răspunderea
contractuală
 comutativ – deoarece existenţa şi întinderea obligaţiilor reciproce
sunt cunoscute de părţi de la încheierea contractului şi nu depind, ca în
contractele aleatorii, de un eveniment viitor şi incert, care ar determina
existenţa unor şanse de câştig şi pierdere pentru ambele părţi contractante.

14.3. Contractul de transport de bunuri

14.3.1. Documentul de transport
Documentul de transport este semnat de expeditor şi trebuie să
cuprindă, între altele, menţiuni privind identitatea expeditorului, a
transportatorului şi a destinatarului şi, după caz, a persoanei care trebuie să
plătească transportul.

175
 SANDRA GRĂDINARU

În documentul de transport trebuie de asemenea menţionate locul şi

data primirii bunului, punctul de plecare şi cel de destinaţie, preţul şi termenul
transportului, natura, cantitatea, volumul sau masa şi starea aparentă a bunului
la predarea spre transport, caracterul periculos al bunului, dacă este cazul,
precum şi documentele suplimentare care au fost predate şi însoţesc
transportul.
În ceea ce priveşte documentele suplimentare, art. 1.961 alin. 1 Cod
civil prevede că expeditorul trebuie să predea transportatorului, în afară de
documentul de transport, toate documentele suplimentare vamale, sanitare,
fiscale şi altele asemenea, necesare efectuării transportului, potrivit legii.
Documentul de transport se întocmeşte în cel puţin 3 exemplare, câte
unul pentru transportator şi expeditor şi altul care însoţeşte bunul transportat
până la destinaţie.
În lipsa documentului de transport, transportatorul trebuie să elibereze
expeditorului, la cererea acestuia, o recipisă de primire a bunului spre
transport, prevedere ce nu se aplică însă în cazul transportului rutier de
mărfuri.
14.3.2. Efecte specifice contractului de transport de bunuri
Obligaţiile transportatorului
 obligaţia de a prelua bunurile predate de expeditor;
 să întocmească după primirea mărfii, documentele de transport;
 să asigure mijlocul de transport în stare corespunzătoare, la data
şi ora fixată;
 obligaţia de a transporta bunurile;
Conform art. 1.968 Cod civil, transportatorul are obligaţia de a
transporta bunurile predate pentru transport până la destinaţie, iar transportul
trebuie efectuat în termenul stabilit de părţi.
Aceasta este considerată a fi obligaţia caracteristică a contractului de
transport şi incumbă transportatorului. Ca regulă, potrivit art. 1958 Cod civil,
este o obligaţie de rezultat. (Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica
Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod Civil - Comentariu pe articole, Ed.
C.H. Beck, Bucureşti, 2016, p. 1535)
Dacă termenul în care trebuie făcut transportul nu a fost determinat de
părţi, se ţine seama de practicile statornicite între părţi, de uzanţele aplicate la
locul de plecare, iar în lipsa acestora, se stabileşte potrivit împrejurărilor.
176
 DREPTUL CONTRACTELOR

În caz de împiedicare la transport, transportatorul are dreptul să îi

ceară instrucţiuni expeditorului sau, în lipsa unui răspuns din partea acestuia,
să transporte bunul la destinaţie, modificând itinerarul.
Dacă nu există o altă rută de transport sau dacă, din alte motive,
continuarea transportului nu este posibilă, transportatorul va proceda potrivit
instrucţiunilor date de expeditor prin documentul de transport pentru cazul
împiedicării la transport, iar în lipsa acestora sau dacă instrucţiunile nu pot fi
executate, împiedicarea va fi adusă fără întârziere la cunoştinţa expeditorului,
cerându-i-se instrucţiuni.
În această situaţie, expeditorul înştiinţat de împiedicăre poate denunţa
contractul plătind transportatorului numai cheltuielile făcute de acesta şi preţul
transportului în proporţie cu parcursul efectuat.
 obligaţia de predare;
În conformitate cu prevederile art. 1.976 alin. 2 Cod civil, predarea
bunurilor transportate se face la domiciliul sau sediul destinatarului, dacă din
contract, din practicile statornicite între părţi ori conform uzanţelor nu rezultă
contrariul.
Imposibilitatea predării bunurilor
În situaţia în care destinatarul nu este găsit, refuză sau neglijează
preluarea bunurilor ori dacă există neînţelegeri privind preluarea bunurilor
între mai mulţi destinatari sau din orice motiv, fără culpa sa, transportatorul nu
poate preda bunurile transportate, acesta va solicita imediat instrucţiuni
expeditorului, care este obligat să i le transmită în maximum 15 zile, sub
sancţiunea returnării bunurilor către expeditor, pe cheltuiala acestuia, sau a
vânzării lor de către transportator, după caz.
La sfârşitul perioadei de depozitare sau la expirarea termenului pentru
primirea instrucţiunilor expeditorului, obligaţiile transportatorului sunt cele de
la depozitul gratuit, cu obligaţia pentru expeditor de a-i rambursa integral
cheltuielile de conservare şi depozitare a bunurilor.
 obligaţia de informare;
În condiţiile în care predarea nu se face la domiciliul sau sediul
acestuia, transportatorul are obligaţia de a-l aviza pe destinatar cu privire la
sosirea bunurilor şi la termenul pentru preluarea acestora

177
 SANDRA GRĂDINARU

Obligaţiile expeditorului şi ale destinatarului

 obligaţia de plată a preţului şi a cheltuielilor;
Aşa cum rezultă din art. 1978 Cod civil, preţul contractului de
transport este alcătuit din mai multe elemente componente, respectiv:
a) preţul transportului;
b) preţul serviciilor accesorii prestate de transportator;
c) alte cheltuieli.
Structura preţului contractului de transport este importantă prin
raportare la stabilirea titularului obligaţiei de a plăti fiecare dintre aceste
preţuri, fracţiuni ale preţului contractului de transport. (Flavius-Antoniu Baias,
Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Noul Cod Civil -
Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2016, p. 1543)
Preţul transportului şi al serviciilor accesorii prestate de transportator
sunt datorate de expeditor şi se plătesc la predarea bunurilor pentru transport,
dacă nu se prevede altfel prin contract sau legea specială, după caz.
Dacă preţul se plăteşte la destinaţie, transportatorul va preda bunurile
contra plăţii acestuia de către destinatar.
Tot în sarcina destinatarului va fi şi plata preţului serviciilor accesorii
şi al cheltuielilor efectuate pe parcursul transportului, dacă prin contract sau
legea specială nu se prevede altfel.
 obligaţia de a asigura încărcarea/descărcarea bunurilor la
momentul livrării;
 obligaţia de a confirma întreaga activitate a mijlocului de transport
prin fişa de transport, bonul de transport, scrisoarea de transport.
Corelativ acestei obligaţii, conform art. 1.979 alin. 1 Cod civil, la
primirea bunurilor transportate, destinatarul are dreptul să ceară să se constate,
pe cheltuiala sa, identitatea, cantitatea şi starea bunurilor transportate.
În caz de neînţelegere asupra calităţii sau stării unei mărfi, instanţa, la
cererea uneia dintre părţi, poate dispune, cu procedura prevăzută de lege
pentru ordonanţa preşedinţială, constatarea stării acesteia de unul sau mai
mulţi experţi numiţi din oficiu.
Textul art. 1.980 alin. 1 Cod civil prevede în mod expres că predarea
bunurilor către destinatar poate fi efectuata doar dacă acesta plăteşte

178
 DREPTUL CONTRACTELOR

transportatorului sumele datorate potrivit contractului şi eventualele

rambursuri cu care transportul a fost grevat.
14.3.3. Răspunderea transportatorului de bunuri
Transportatorul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea
totală ori parţială a bunurilor, prin alterarea ori deteriorarea acestora, survenită
pe parcursul transportului, precum şi pentru paguba cauzată prin neefectuarea
transportului sau prin depăşirea termenului de transport.
În caz de pierdere a bunurilor, transportatorul trebuie să acopere
valoarea reală a bunurilor pierdute sau a părţilor pierdute din bunurile
transportate.
Însă, în situaţia în care bunurile au fost alterate sau deteriorate,
transportatorul va acoperi doar diferenţa de valoare pentru acele bunuri.
Independent de repararea prejudiciului efectiv cauzat bunurilor,
transportatorul trebuie să restituie şi preţul transportului, al serviciilor accesorii
şi cheltuielile transportului, proporţional, după caz, cu valoarea bunurilor
pierdute sau cu diminuarea valorii cauzate de alterarea ori deteriorarea
acestora.
Despăgubirea datorată de transportator va fi calculată în raport cu
valoarea declarată a bunului transportat. Cu toate acestea, dacă valoarea reală a
bunului de la locul şi momentul predării este mai mică, despăgubirea se
calculează în raport cu această din urmă valoare.
Înlăturarea răspunderii
Transportatorul nu răspunde dacă pierderea totală ori parţială sau,
după caz, alterarea ori deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unor fapte în legătură cu încărcarea sau descărcarea bunului, dacă
această operaţiune s-a efectuat de către expeditor sau destinatar;
b) lipsei ori defectuozităţii ambalajului, dacă după aspectul exterior nu
putea fi observată la primirea bunului pentru transport;
c) expedierii sub o denumire necorespunzătoare, inexactă ori
incompletă a unor bunuri excluse de la transport sau admise la transport numai
sub anumite condiţii, precum şi a nerespectării de către expeditor a măsurilor
de siguranţă prevăzute pentru acestea din urmă;
d) unor evenimente naturale inerente transportului în vehicule
deschise, dacă, potrivit dispoziţiilor legii speciale sau contractului, bunul
trebuie transportat astfel;

179
 SANDRA GRĂDINARU

e) naturii bunului transportat, dacă aceasta îl expune pierderii sau

stricăciunii prin sfărâmare, spargere, ruginire, alterare interioară spontană şi
altele asemenea;
f) pierderii de greutate, oricare ar fi distanţa parcursă, dacă şi în
măsura în care bunul transportat este dintre acelea care prin natura lor suferă,
obişnuit, prin simplul fapt al transportului, o asemenea pierdere;
g) pericolului inerent al transportului de animale vii;
h) faptului că prepusul expeditorului, care însoţeşte bunul în cursul
transportului, nu a luat măsurile necesare pentru a asigura conservarea bunului;
i) oricărei alte împrejurări prevăzute prin lege specială.
Transportatorul este, de asemenea, exonerat de răspundere, dacă
dovedeşte că pierderea totală sau parţială ori alterarea sau deteriorarea s-a
produs din cauza:
a) unei alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), săvârşită cu intenţie
ori din culpă de către expeditor sau destinatar, ori a instrucţiunilor date de
către unul dintre aceştia;
b) forţei majore sau faptei unui terţ pentru care transportatorul nu este
ţinut să răspundă.

14.4. Contractul de transport de persoane şi bagaje

14.4.1. Efectele specifice contractului de transport de persoane şi
bagaje
Obligaţiile transportatorului
În conformitate cu prevederile art. 2.002 alin. 1 Cod civil, obligaţia de
transport al persoanelor cuprinde, în afara operaţiunilor de transport, şi
operaţiunile de îmbarcare şi debarcare.
Astfel, transportatorul este ţinut să aducă la timp călătorul, nevătămat
şi în siguranţă, la locul de destinaţie, fiind de asemenea obligat să aibă
asigurare de răspundere civilă, încheiată în condiţiile legii.
Pe lângă obligaţia principală de a transporta, în temeiul contractului de
transport, transportatorul este obligat faţă de călător:
a) să pună la dispoziţia acestuia un loc corespunzător legitimaţiei sale
de călătorie;
b) să transporte copiii care călătoresc împreună cu acesta, fără plată
sau cu tarif redus, în condiţiile legii speciale;

180
 DREPTUL CONTRACTELOR

c) să transporte fără o altă plată bagajele acestuia, în cantitatea şi

condiţiile prevăzute prin dispoziţiile legii speciale;
d) să asigure condiţiile de confort şi serviciile necesare unei călătorii
normale;
e) să respecte itinerariul fixat.
Obligaţiile călătorului
La rândul său, călătorul este obligat pe durata transportului să:
a) se supună măsurilor luate potrivit dispoziţiilor legale de către
prepuşii transportatorului;
b) achite taxa de transport;
c) instruiască grupul de turişti în vederea respectării regulilor de
călătorie stabilite pentru transportul auto de persoane;
d) nu depăşească greutatea admisă de transportator pentru bagaje. În
caz contrar, agentul va plăti o taxă suplimentară calculată în funcţie de
greutatea depăşită.
14.4.2. Răspunderea transportatorului de persoane şi bagaje
Răspunderea pentru persoana călătorului
Transportatorul răspunde pentru moartea sau vătămarea integrităţii
corporale ori a sănătăţii călătorului, fiind de asemenea răspunzător pentru
daunele directe şi imediate rezultând din neexecutarea transportului, din
executarea lui în alte condiţii decât cele stabilite sau din întârzierea executării
acestuia.
În cazul în care, după împrejurări, din cauza întârzierii executării
transportului, contractul nu mai prezintă interes pentru călător, acesta îl poate
denunţa, solicitând rambursarea preţului.
Exonerarea de răspundere a transportatorului intervine dacă acesta
dovedeşte că paguba a fost cauzată de călător, cu intenţie sau din culpă gravă
ori atunci când dovedeşte că paguba a fost cauzată de starea de sănătate a
călătorului, fapta unui terţ pentru care nu este ţinut să răspundă sau forţa
majoră.
Totodată, potrivit art. 1.959 Cod civil, transportatorul răspunde pentru
prejudiciile cauzate prin întârzierea ajungerii la destinaţie, cu excepţia cazului
fortuit şi a forţei majore.
Mai mult, transportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea sa
decât în cazurile prevăzute de lege.
181
 SANDRA GRĂDINARU

În acest sens, dacă transportatorul îşi substituie un alt transportator

pentru executarea totală sau parţială a obligaţiei sale, acesta din urmă este
considerat parte în contractul de transport, cu toate consecinţele ce decurg din
această calitate.
Răspunderea pentru bagaje şi alte bunuri
Pe lângă răspunderea pentru persoana călătorului, potrivit art. 2.005
Cod civil, transportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea
bagajelor sau a altor bunuri ale călătorului, dacă nu se dovedeşte că
prejudiciul a fost cauzat de viciul acestora, culpa călătorului sau forţa majoră.
În ceea ce priveşte bagajele de mână sau alte bunuri pe care călătorul
le ţine cu sine, transportatorul răspunde numai dacă se dovedeşte intenţia sau
culpa acestuia din urmă cu privire la pierderea sau deteriorarea lor.
Transportatorul răspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor
ori a altor bunuri ale călătorului în limita valorii declarate sau, dacă valoarea
nu a fost declarată, în raport cu natura, conţinutul obişnuit al acestora şi alte
asemenea elemente, după împrejurări.

182