Colegiul Național

Zinca Golescu
la 100 de ani
în cuvinte și în imagini…

(impresii de elevi mai mici și mai mari)

Supliment al revistei Cenaclului de creație
„Începuturi”. Nr. VII - VIII. Anul IV (MMXXI)
Coordonator:

prof. Florentina Maria Comănescu

(LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ )

Colaborator:

prof. Ionela Cârstea (DESEN)

Tehnoredactor:

prof. Florentina Maria Comănescu Toader Luana, clasa a IX-a H

 Înțelepciune
Coman Elena-Daniela, clasa a XII-a H

Din curiozitate
ia naștere
profunda
cunoaștere.

Popa Emanuela, clasa a IX-a B

Filă din cartea mea: „Zinca Golescu”
Priseceanu Alma, clasa a V-a A
De mici învățăm cât este de important să mergem la școală și, mai mult, să mergem cu plăcere
acolo pentru a avea succes în viitor ca adulți și pentru a ne contura o personalitate armonioasă. Orice
lucru bun pe care-l întâlnim în lumea de astăzi este datorat unei minți șlefuite prin educație.
Curiozitatea, inteligența, năzuința, toleranța sunt ingredientele fără de care rețeta educației nu ar fi
completă.
Nici nu bănuiam cât de multă căldură va aduce un nume în viața mea „Zinca”. Zidurile reci,
impresionante pe lângă care treceam ascundeau profesori devotați, elevi cu aspirații mari, un stejar
tăcut ce ne cunoaște gândurile și temerile, o clasă ai cărei pereți vibrează în același ritm cu emoțiile
noastre și... să nu uităm de Sobi! Cine este Sobi? Este legătura dintre generații de elevi, trecute și
prezente, este zgomotul lemnelor care ardeau pe vremuri și care oferă liniște, siguranță și confort.
Fascinantă atmosferă autentică: carte și căldură laolaltă! Învățăm aici să fim cei mai buni, dar învățăm și
să păstrăm tradiția și frumusețea trăirilor noastre de acum.
Școala mea este frumoasă! Este un loc minunat, unde razele soarelui năvălesc curajoase, unde
profesorii ne provoacă să gândim liber și profund, unde prietenii sunt pe viață, unde gorunul salută,
unde „Leapșa” nu se uită!
Este școala mea… filă din cartea mea...
Văduva Elena Bianca, clasa a X-a F
ȘCOALA DE VIITOR
La-nceput a fost un vis,
Iară el s-a împlinit,
Pentru că, în urbea noastră,
O școală am construit.
Azi, în anul douăzeci și unu,
La o mie nouă sute,
Visul nostru prinde viață
Cu râset de fete multe.
Cenușă Karina, clasa a V-a A
Un director am găsit,
Școala să o cârmuiască,
Pe Smaranda am numit
Caractere să-nflorească.
Iară viitorul nostru
Stă în carte și popor,
Pentru asta noi lăsăm
O școală de viitor.
Subsemnații,
Zoe și Dinicu Golescu.
Bădescu Maria, clasa a IX -a E

Barbu Daria, clasa a X-a D

„Zinca Golescu”, colegiul meu drag…
Nae Eliza, clasa a V-a A

Eu învăț la un colegiu De profesori, mai ales

Și am mai mult de-un privilegiu. Ca în viitor să avem succes
Am colegi buni și prietenoși Și pe liceul nostru drag
Darnici, atenți și conștiincioși. Să-l transformăm într-un meleag
Am parte de profesori originali
În care toți sunt sârguincioși,
Care ne dau doar note mari,
Harnici și politicoși.
Dar trebuie să știți neapărat
Că pentru aceste note noi am învățat! Ar veni și Eminescu
Să vadă „Zinca Golescu”!
Nivelul de la clasă este mai ridicat,
Dar nu vă faceți griji, ne-am adaptat.
Noi vrem să ajungem cineva,
Dar pentru asta ar trebui a asculta
 A fi profesor…
Coman Elena Daniela, clasa a XII-a H

A fi profesor… a deschide aripi și

orizonturi;
A fi profesor… a susține încercări și
eforturi;
A fi profesor… a sprijini aspirații și
idealuri;
A fi profesor… a înălța ale cunoașterii
valuri;
A fi profesor… a contura idei și
gânduri;
A fi profesor… a învăța (și) a depăși
rânduri.
Buzulică Alexandra, clasa a IX-a H
 Ambra Chinie
clasa a v-a A
Dragă Zinca,

Acum că împlineşti o sută de ani nu pot decât să îţi mulţumesc pentru toate clipele
extraordinare petrecute aici.

De când am păşit pe porţile tale am fost învăluită de o căldură plăcută şi de

mireasma paginilor noi abia tipărite.

Copacul din curte, cel falnic şi înalt ca un soldat, sau mai bine zis bătrânul cu
frunze mute care a privit în tăcere cum generaţii întregi de copii au crescut sub crengile
sale, mi-a zâmbit blând şi m-a îmbraţişat cu ale sale braţe subţiri. Această fiinţă ne-a
auzit râzând şi plângând în acelaşi timp, a fost alături de noi şi la bune şi la rele iar
frunzele sale au fost cei mai jucăuşi parteneri de joacă. Acesta pot spune că este inima
ta, scump liceu şi apărătorul nostru. Este semnul cunoaşterii şi al disciplinei, dar şi al
voioşiei.
Stan Ana, clasa a X-a J
 Mi-am continuat drumul şi am pășit în incinta colegiului. Holurile tale m-au
fermecat, am rămas impresionată de picturile superbe de pe ai tăi pereţi. Sălile de
clasă erau primitoare şi frumoase, chiar şi sobele lângă care ne-am petrecut iarna
ca să nu îngheţăm de frig păreau extravagante.
Bineînţeles că nu pot uita nici de oamenii pe care i-am întâlnit sub al tău
acoperiş. Am legat multe prietenii cu ai mei colegi dar stimaţii profesori m-au
impresionat prin caracterul şi înţelepciunea lor. Au fost blânzi şi buni cu noi, ne-au
iertat de fiecare dată iar pentru orele dedicate pentru învăţarea noastră le
mulţumesc enorm. Chiar dacă nu ne este dascăl, doamna directoare, o femeie
foarte galantă şi blândă ne-a vizitat de câteva ori şi m-a fascinat prin vorbele
spuse cu o bunătate sinceră.
Deşi nu mi-a fost dat să văd prea multe din casa ta, dragă „Zinca”, sunt
nerăbdătoare să îţi descopăr povestea!
Cu drag,

Ambra.
Stanciu Diana Elena, clasa a IX-a F
 Rămas bun, „Zinca”…
La revedere, drag liceu!
Rămas bun, vechi prieten de-al meu!
Încă-mi amintesc de prima zi
(Dar tu poate că n-o mai știi)
Când am intrat pe ale tale porți,
Când m-am lăsat purtat de sorți.
Aceștia au fost blânzi cu mine,
Căci în Zinca m-am simțit bine:
Cu prietenii m-am distrat,
Cu dascălii am învățat
Și mereu m-am bucurat.
Acum, după câteva luni,
Când mi-am găsit noi pasiuni,
Tomikawa Alexandru, clasa a X-a G
Când au trecut anii școlăriei,
Acum, când s-au dus anii bucuriei,
Îți spun rămas bun, liceu drag!
Cu inima grea trec al tău prag.
O să-mi fie mare dor de holuri
Unde ne-adunam ca niște stoluri. Rămas bun, Zinca!
O să-mi fie și mai dor de clase Îți mulțumesc pentru toți
Unde eram familii, în mici case. Anii fericiți!
O să-mi fie dor de sobe,
De glume și de vorbe,
Dar cel mai dor o să-mi fie
De amici și de dăscălie!
Cu astfel de gânduri în minte
Eu îți spun aceste cuvinte:
Sămărăscu Vanessa, clasa a X-a J
Doar la „ ZINCA”
Voinea David, clasa a V-a A
Educația,
Ce este educația? Încă nu sunt mare,
Educația îți aduce grația, Dar știu bine
Educația îți face viața. Că în viață fără tine
Pe scurt, educația N-aș fi bun la exprimare
Este cel mai important lucru, Și, că atunci când voi fi adult,
Ceva sacru Nu voi fi cult.
Ce se învață numai la școală.
Școala mea dragă, Viața nu este bună
Am o presimțire vagă Fără învățătură.
Că, fără tine, Bani nu vin
Mă rugam mult și bine Fără acest lucru divin...
Să găsesc pe pământ Pe care la „Zinca” îl primim.
Bun învățământ.
Liceu, rămâi la fel, ca nava lui Tezeu -
Tu, drag locaș al sufletului meu!
Pe-a tale coridoare pășesc atâți soldați:
Elevi timizi sau aprigi și oameni învățați,
Iar zidurile, veghind de-atâta vreme,
Se miră ne-ncetat de legi și teoreme,
De poezii și proze, calcule și probleme,
De parc-ar fi rostite niște anateme.
Dar blesteme nu-s, ci strigăte de luptă,
Căci, prin timp, soldații în lume se aruncă
Făr-a mișca un deget, ci doar a lor privire -
Citesc și se întreabă (e-o temă de gândire):
Cum am ajuns aici și omul ce e oare?
Liceu - navă a lui Tezeu
Coman Elena-Daniela, clasa a XII-a H
E-o ființă ce învață a fi nemuritoare,
De-asta plăsmuit-a mii de lucruri sub soare,
Lăsându-și amintiri din viața trecătoare;
De-asta noi, elevii, tot studiem întruna,
Încercând a dăinui pentru totdeauna:
E veșnica nevoie de-a face-un pas în față,
De-a urma devenirea pentru-a rămâne-n viață.
Dar tu, liceu, care-adăpostești lupte
Și vezi taina unor vieți necunoscute,
Care-nveți oamenii ce-nseamnă efemer
Și-i pui apoi în fața marelui mister,
Rămâi la fel, liceu, rămâi la fel,
Nu te schimba ca nava lui Tezeu!
Maria Bianca Ioana, clasa a IX-a F
CU PAȘI GRĂBIȚI
Eliza Gîrtan, clasa a X-a G
„Am intrat copil și am ieșit adult.”
Cu pași grăbiți și dornici de-o nouă perioadă,
Stingherită-n glas, vedeam cum stau la coadă
Copii de mână cu părinți, prieteni, cunoștințe,
Copacul negru și înalt, lipit de niște ființe.
O clădire mare cu povești misterioase
Ce-mi pregătea cu timpul amintiri prețioase,
Iar colegii timizi fixați pe lângă stejar
Se dovedeau a fi frați la cel mai greu amar.
De acolo, clopoțelul răsuna în zare,
Niciunul dintre tineri nu credea Zinca-n stare
Că ar putea lega atâția oameni din pasiuni
Și c-ar putea răzbate atâtea presiuni.
Val de persoane străbate parterul însorit,
Parcă pianului îi era dor să fie atent privit,
S-auzi în zile negre ode ușor cântate,
Iar sufletul să ți se-ncarce de bucurii uitate.
Urcând câte o treaptă, vedeam pereții înalți,
Acoperiți de alb și prea frumoși pictați,
Cum se ridică-n ceruri și mă cheamă în clasă,
O nouă-ncăpere unde mă simțeam acasă.
Din zorii dimineții, mă trezeam pregătită,
De-o nouă zi de școală la Zinca mea iubită.
Și-n lunile mai reci mă primea călduroasă,
Iar soba mă-ncălzea în orice zi geroasă.
Clopoțelul suna grăbit ca niciodată,
Iar pasul se mărea și repezea deodată.
Și, când zidurile se iveau de la distanță,
Știam că sunt pe-aproape, că sunt în siguranță.
Amintiri frumoase cu profesori și colegi,
Prietenii-s familia pe care ți-o alegi,
Iar tu, Zinca dragă, la 100 de ani,
Să rămâi la fel, plină de puștani.
Să nu te schimbi vreodată, c-ai unicitate,
Corpul tău bătrân reflectă solemnitate,
Și din oameni mici, copii, tu ai făcut adulți
Deștepți, simpatici, frumoși, amabili și culți.
Florian Roberta, clasa a VI-A
Stănescu Raisa
clasa a V-a A
ȘCOALA MEA

Tânăra este școala noastră,

De când am intrat pe ale tale porți,
Va fi tânără mereu.
Dascălii ne-au învățat
Mulți ani ea va fi frumoasă,
Multe lucruri necesare
Frumusețe de la Dumnezeu.
Care-n viață sunt folositoare.

Dragă, Zinca, noi ne bucurăm,

În fiecare an aici, concerte organizăm,
Te iubim și mult sperăm
Căci tradițiile noi vrem să le păstrăm.
Că vei exista mereu,
Poți să o compari cu a doua casa a ta,
Ocrotită de Dumnezeu!
Că tare mândră sunt de ea!
În 1921 ai fost înființată
Și acum eu nu cred că mai poți fi uitată.
100 de ani ai împlinit
Și tuturor ai dovedit
Că multe generații pentru viitor ai pregătit.
Pîrlici Elena Maria, clasa a X-a F
 Zinca Golescu- o tradiţie de familie
Azamfire David, clasa a V-a A
Anul Centenarului - 100 de ani de existenţa a Colegiului Naţional „Zinca Golescu” – este primul meu an de studiu în
acest liceu ca elev în clasa a V-a.
O sa mă întrebaţi probabil cum de am ajuns aici şi de ce.
Am susţinut un examen de selecţie în vara anului trecut, examen la care au participat elevi din toate școlile din Pitești.
Doar cei cu note foarte bune se pot pregăti în acest loc. Îmi amintesc și acum emoţia pe care am trăit-o: toată familia era cu
ochii pe mine, dar mai ales bunica paternă care a fost profesoară la acest liceu. Între noi fie vorba și acum tot exigenţă de
profesor are!
Motivul pentru care am ales să învăţ la Zinca?
Acolo au învăţat şi bunica mea maternă şi părinţii mei. Ştiam de la ei că este o școală cu tradiţie, cu profesori de
valoare, cu standarde înalte și că majoritatea absolvenţilor acestei şcoli au devenit oameni realizaţi în viaţă. În cazul meu, toţi
au devenit medici. Şi eu îmi doresc același lucru! Bunica îmi povestea că, pe vremea când a fost ea la liceu, doar fetele puteau
învăţa acolo și că, datorită aspectului clădirii, colegele ei spuneau că învaţă la „Bastilia”. Am înţeles că şi astăzi clădirea şcolii
are acelaşi aspect ca pe vremuri - sobră, cu ziduri solide, cenușii - și că acum este monument istoric. Acest aspect mi-a
inspirat și mie la început un fel de teamă. Dar, după începerea şcolii, cunoscându-mi colegii și profesorii, acest sentiment a
dispărut instantaneu. Chiar am simţit o mare părere de rău când, din cauza pandemiei, am trecut la şcoala on-line. Acum
când am reînceput școala în condiţii normale de abia aștept să-mi cunosc mai bine colegii şi să leg prietenii.
Probabil și eu voi fi în filele de istorie ale Colegiului - generaţia cu numărul „100”/ generaţia „pandemiei”. Oricum, să
termin liceul la acest colegiu este unul din visele mele și mă voi strădui să calc pe urmele familiei mele!
Stroe Raisa, clasa a V-a A Ilina Roxana, clasa a IX-a B
„ZINCA” - file de istorie
Stoicea Anisia, clasa V-a A

E o după-amiază târzie. Soarele iese cu greu dintre norii denși, animând puțin atmosfera de primăvară ce se lasă în continuare
așteptată. Bogdan și Xenia au de făcut un proiect pentru ora de limba română. Au căutat informații pe internet și acum încearcă
să le aranjeze într-o formă cât mai interesantă.
-Știai că școala noastră a avut mai multe denumiri de-a lungul timpului? o întreabă Bogdan pe Xenia. Uite, s-a numit Liceul de
Fete „Mihail și Sevastița Vasilescu” la un moment dat.
-Da, am găsit și eu asta pe internet. Cred că are legătură cu testamentul prin care familia Vasilescu a donat bani pentru
construirea clădirii în care să funcționeze o școală de fete. Ai observat placa comemorativă care se află pe peretele liceului?
întreabă Xenia privindu-l din spatele ochelarilor cu rame portocalii.
-Sigur că da. Propun să includem aceste informații în rubrica „Un Colegiu – mai multe nume”. Tu știi ceva despre semnificația
numelui Zinca Golescu pe care colegiul nostru îl are acum?
-Da. Zoe Golescu (alintată Zinca, Zoița) a fost căsătorită cu boierul Dinicu Golescu, vestitul cărturar și iluminist român. Am mai
aflat că au avut patru băieți și o fată, băieții reprezentând elita de la 1848.
-Foarte interesant! Știai că școala noastră a avut și un internat pentru elevele care veneau din mediul rural?
-Nu. Dar tu știai că școala noastră a fost construită în mai multe etape din cauză că nu existau suficienți bani?
-Da. Am aflat că s-au implicat directorii în atragerea fondurilor. Chiar și părinții elevelor au ajutat cu donații. Ce oameni inimoși!
-Adevărat. Mă gândesc să includem și o pagină despre proiectele la care profesorii școlii au participat împreună cu elevii.
-Și parcul trebuie să apară în proiectul nostru. E celebru! Mii de elevi și-au petrecut timpul aici.
Noaptea se strecoară tiptil pe fereastră. Nu observă nimeni. Copiii încă dezbat locul fotografiilor în proiect. „Zinca Golescu”
– trecut, prezent, viitor. Ce zi captivantă!
Oarcea Carla Sophia, clasa a X-a I

Cartea
Cismaru Eric
clasa a V-a A
Cartea, un amic chiar devotat
(M-a-nvățat și-am desenat!)
Ascunde comoara cea mai bună
Cu care-o să-mi meargă strună!
Am citit-o iar, astfel,
Știu fel de fel
De lucruri noi.
Deci n-o aruncati la gunoi!
Cartea ne învață multe, multe...
Să citim, să vorbim corect...
Și-aș mai putea enumera,
Dar important este ca mințile să fie
culte!
Iar proverbul următor,
Ne-nvață încetișor
Faptul că-n viața tuturor
Cartea este de ajutor.
Și într-un singur cuvințel:
,,Dacă ai carte, ai parte”.
Cartea are o mare însemnătate,
Căci mintea ne-antrenează
Și ne face să nu ne mai fie groază
De compunerile date pentru acasă
Care greu acumulează cuvinte
scrise
cu penița groasă.
Cartea va rămâne, spre final,
Camaradul meu loial.
Eu mereu o să-i mulțumesc
Că la „Zinca” am fost ales.
 COPACUL, Chineață Mara - clasa a V-a A
Prima zi de școală. Abia mă mutasem de la vechea școală la liceul „Zinca Golescu” și nu cunoșteam pe
nimeni.
Eram foarte rușinoasă, iar tot ce trecea prin mintea mea era : vorbește cu ceilalți, fă-ți prieteni noi, intră
în vorbă cu ei, spune-le despre tine. Mă simțeam foarte stresată și nici nu vedeam în jurul meu. După ce
m-am scuturat puțin de frica aceasta am privit în jur. Pe lângă școală, cel mai frumos mi s-a părut copacul din
curte. Nu mai văzusem un copac mai maiestuos ca acesta! Era toamnă iar frunzele lui, superbe. Fiecare
frunză avea propria nuanță de culoare.Trunchiul gros îi dădea un aer magic. Pe crengile bătrâne ciripeau
păsărele, aproape gata de plecarea în țările calde. M-am uitat la copac mai mult de cinci minute, chiar
aproape toată pauza, în timp ce ceilalți colegi se jucau „Sticluța cu otravă”. Câțiva copii s-au oprit și ei pentru
câteva secunde să admire bătrânul copac, dar apoi plecau spunând: „Ce copac frumos!” Eu nu îl consider un
simplu copac, ci îl văd ca pe un ceas al anotimpurilor! Primavara îmbracă o haină verde, mătăsoasă; vara își
pune accesorii, flori alb-rozalii; toamna își schimbă hainele cu un palton multicolor: galben, roșu, portocaliu
sau maro! Iarna își pierde hainele în adierea vântului puternic.
Timpul a trecut și m-am împrietenit cu mulți copii. Nu prea mai am timp să admir copacul, dar tot mai
trag o privire cu coada ochiului când merg pe afară. Cele mai multe și cele mai frumoase amintiri le avem cu
dragul nostru copac. El a legat multe prietenii, a fost martor la multe întâmplări, a auzit multe secrete. Cred că
Zoe Golescu l-a plantat cu gândul la generațiile ce vor urma să le fie tovarăș.
Butnaru Sabin, clasa a V-a A Oarcea Carla Sophia, clasa a X-a I
 Sala de clasă
Butnaru Sabin, clasa a V-a A
De cum vei intra în Liceul „Zinca Golescu”, vei simți atmosfera primitoare și veselia purtată de vocile copiilor umblând pe
holuri! Pășind în sala de clasă, te va cuprinde un sentiment de liniște și armonie, iar inima îți va fi încălzită de focul sobei ce
tăinuiește tăcută, dar impunătoare, în colțul acesteia. Așezându-te în bancă, te vei simți confortabil și în largul tău,
îndemnându-te să dai tot ce poți și să înveți cu silință.
Mai apoi, când orele încep și, odată cu ele, profesorii să predea și copiii să fie atenți, în clasă se mai aude doar sunetul
subțire al penițelor alergând pe hârtie, lăsând litere albastre în urma lor, sau zăngănitul capacului peste stilou.
De multe ori, în timpul orelor, profesorii propun fel de fel de subiecte, iar atunci, dintr-odată, sala de clasă devine locul
unei dezbateri incitante, care atrage fiecare copil să participe, iar idee cu idee o constituie pe aceea de bază, adică cea care ne
reprezintă, aceea că suntem o clasă unită.
În timpul pauzei, clasa devine un loc de relaxare, plin de râsete jucăușe.
Cu toții, fie profesori, fie elevi, trebuie să luptăm și să contribuim la păstrarea acestei comunități armonioase, cum și Zoe
Golescu, al cărei nume îl poartă chiar liceul, a luptat pentru societatea românească.
De fapt, sala de clasă nu înseamnă neapărat obiectele din ea, cum ar fi băncile, catedra sau tabla, ci cei ce o constituie,
căci fiecare elev sau profesor se completează unul pe altul și se unesc, împreună formând tabloul sălii de clasă.
Așa este, după părerea mea, o sală de clasă din Liceul „Zinca Golescu”, de când școala a fost fondată la 6 iulie
1921, până acum, în prezent, și... să sperăm... și în viitor.
 De vorbă cu bunica
Șerban Lucas, clasa V-a A

Într-o seară, am stat de vorbă cu bunica mea, o fostă elevă a Colegiului Naţional „Zinca Golescu”.
Am fost plăcut impresionat de amintirile deosebite ale bunicii mele, din anii ei de şcoală, instituţie
unde învăţ şi eu. Mi-a povestit că a fost înfiinţată la 19 februarie 1921 sub denumirea de Şcoala
Secundară de Fete, la început cu mai puţine clase, apoi cu un ciclu complet de clase I – VIII. În anul
şcolar 1928 – 1929, şcoala a funcţionat într-un local nou, pe Strada Egalităţii şi s-a numit Liceul „Mihail
şi Sevastiţa Vasilescu”, după cei care au donat întreaga lor avere pentru ridicarea acestui lăcaş de suflet
şi cultură. În 1971, an în care bunica a absolvit liceul, cu ocazia Semicentenarului, a primit numele de
Liceul ”Zinca Golescu”.
Am ascultat laudele bunicii referitoare la competenţa, entuziasmul şi dăruirea profesorilor care au
contribuit la cariera şi drumul în viaţă al dânsei. Mi-a relatat că nu va uita niciodată nume de rezonanţă
precum: Petrescu Cecilia, Grecu Radiana, Popescu Elena, Gava Maria, Şerbănescu Magdalena, Andrei
Adriana şi alţi dascăli de renume. Tot bunica mi-a dezvăluit că, atunci când mă aşteaptă uneori după
cursuri, i se umple sufletul de bucurie şi de amintiri deosebite din perioada în care era elevă a acestei
şcoli.
Astfel am înţeles de ce eram aşa de emoţionat la deschiderea anului şcolar şi de ce mă mândresc
că sunt elev al acestui colegiu.
Panait Alexia Ioana, clasa a VI-a A
Zinca Golescu!

Pentru un elev, profesorul este cea mai importantă persoană după părinţi. Profesorul a fost alături
de noi când am făcut primii paşi în viaţa de şcolar, atunci când am intrat în clasa I. Tot el este cel care
ne-a pus creionul în mână şi ne-a învăţat să scriem primele cuvinte, a stat alături de noi atunci când am
învăţat să citim primele litere.

La Colegiul Zinca Golescu, profesorii noştri sunt alături de noi, ne îndrumă în viaţă şi ne
împărtăşesc cu bucurie din experienţa şi cunoştinţele lor. Pentru orice problemă pe care am avea-o, în
profesori găsim un sprijin şi putem fi siguri că vom primi de la ei un sfat bun şi util.

Pentru răbdarea şi grija pe care o manifestă faţă de noi, profesorii trebuie trataţi cu respect. În
clasă trebuie ascultaţi şi trebuie să ţinem cont de sfaturile lor, deoarece au cele mai bune intenţii în ceea
ce ne priveşte. În afara orelor ei trebuie trataţi cu acelaşi respect cu care îi tratăm și în clasă. Atunci
când îi întâlnim pe stradă trebuie să-i salutăm şi să le arătăm că-i stimăm şi îi preţuim. Chiar şi atunci
când nu vor mai fi profesorii noştri trebuie să-i căutăm şi să le arătăm recunoştinţa noastră pentru orele
petrecute cu noi, ore în care ne-au învăţat si ne-au ajutat să devenim oameni.
Alexe Fabian, clasa a V-a A
Făclia care a luminat începuturile
Dragoș Filip, clasa a V-a A

Era toamnă. O zi însorită de noiembrie în care aveam să cunosc o nouă

perspectivă a Colegiului Național Zinca Golescu. L-am însoțit pe tatăl meu la
slujba de comemorare a patronilor spirituali ai acestei instituții: Mihail și
Sevastița Vasilescu. Curtea Colegiului părea altfel fără elevi, fără profesori, doar
cu un copac ruginiu în mijloc. Mă așteptam să văd mai multă lume. Credeam că
este o sărbătoare care va aduna mulți entuziaști. Restricțiile au făcut ca la
ceremonie să fie prezenți doar doi profesori preoți și câțiva directori din prezent,
dar și din trecut. Mă simțeam un pic stingher, dar doream să aflu mai multe
despre această școală de elită a Argeșului în care am reușit să fiu admis în vara
lui 2020.
Stroe Bianca, clasa a IX-a F
 La finalul discursului său doamna profesoară Călina Ionescu a evocat câteva
chipuri ale directorilor din trecut. Mi-a trecut fulgerător prin minte un gând! Cine a
fost primul director al acestei instituții care se pregătește să își sărbătorească
centenarul pe 11 septembrie 2021? Nu am putut să scap de această întrebare
nici seara, când am stins lumina. Răsfoisem o monografie a liceului, tipărită
acum 50de ani, pe care am găsit-o din întâmplare în biblioteca tatăului meu.
Unele informații îmi zburdau hai-hui prin minte... Cred că am adormit. Nu sunt
sigur. O făclie luminează la capătul unui coridor întunecos. Visez sau m-am
întors la școală?
Priseceanu Alma, Ursu Alin,
clasa a V-a A clasa a VII-a A
 Era o atmosferă de entuziasm general. O plăcuță indica data de 11
septembrie 1921. O doamnă distinsă ținea un discurs emoționant. M-am
apropiat sfios de dumneaei și am întrebat-o:
- Cine a fost primul director al acestei instituții?
Mi-a zâmbit elegant și a răspuns ferm:
- De ce vrei să știi?
- Sunt curios să aflu cum a apărut această școlă în care mulți își doresc și
astăzi să învețe.
- Cu toate că, la început, a funcţionat ca şcoală secundară de fete, instituția
a fost încercată de numeroase greutăţi până a ajuns să devină şcoală bugetară.
Această măsură de bugetare a învăţământului a oferit posibilitatea scutirii şi
micşorării taxelor şcolare pentru o anumită categorie de eleve ce aveau condiţii
materiale modeste, dar rezultate strălucite la învăţătură.
- Dar de ce elevii silitori care aveau o situație materială modestă nu puteau
merge la școală?
Constantinescu Cezara, clasa a VII-a A
 - În mentalitatea vremii instrucţia fetelor se limita la o educaţie de salon, ignorându-se
aproape total aspectul naţional al culturii acestora.
- Puteau învăța aici atât eleve de gimnaziu, cât și de liceu?
- Şcoala a început prin a funcţiona cu 3 clase – I, II, V – , dar anul şcolar 1924-1925 a
marcat un deosebit eveniment în viaţa acestei instituţii, determinat de faptul că a
funcționat cu ciclu complet cu clase I-VIII.
- Care a fost cel mai mare obstacol în calea înființării școlii?
- Încă de la înfiinţare, şcoala a întâmpinat multiple greutăţi materiale. Cea mai acută
problemă a constituit-o localul. A început prin a funcţiona într-o clădire improprie, închiriată
în fosta stradă Brătianu, aparţinând familiei Buzoianu. În 1928, doi donatori cu suflet mare
au contribuit la ridicarea clădirii în care se învață și astăzi.
- Dar dumneavoastră de unde cunoașteți atâtea detalii despre Colegiul Zinca Golescu?
Cine sunteți? Cum vă numiți?
Mi-a zâmbit din nou, cu aceeași eleganță, și mi-a spus:
- Sunt Smaranda Bekiş Popovici, prima directoare a Școlii Secundare gr. II de fete, în
prezent Colegiul Zinca Golescu din Pitești.
Cârstea Ana, clasa a IX-a F
 Soarele strălucea prin perdea. Am visat... Deși părea atât de real... M-am dus grăbit spre
biblioteca tatălui meu să caut mai multe informații despre această doamnă deosebită, care
a fost ca o făclie într-o călătorie cu multe întrebări.
Iată ce am găsit: „Popovici Bekis Smaranda director 1921-1928. Prima directoare a
școlii, o distinsă profesoară de limba franceză, „spirit de elită, colegă bună, conducătoare
inteligentă, pedagogă desăvârșită”, cum o caracterizau contemporanele, energică,
inimoasă, care s-a dăruit cu toată generozitatea și puterea sa de muncă cu scopul nobil al
educației tinerelor vlăstare ale patriei și propășirii învățământului românesc. În întreaga
perioadă cât a deținut funcția de directoare se afla în centrul grelelor probleme ale
începutului. Este prezentă în eforturile comitetului școlar pentru recrutarea și alcătuirea
unui corp profesoral de o ținută științifică corespunzătoare, pentru găsirea unui local
propice de funcționare a școlii, problemă extrem de dificilă pentru acea vreme, în lupta
pentru ridicarea unui nou local în legătură cu care s-au impus eforturile găsirii subvențiilor
necesare, apoi lupta pentru transformarea școlii într-o instituție bugetară sub auspiciile
sigure ale statului, care a adus baza solidă și larga perspectivă pe viitor. A fost distinsă cu
Ordinul Răsplata muncii pentru învățământ clasa I.” (Arc peste timp al învățământului
argeșean Școala Secundară de Fete 100 de ani Colegiul Național „Zinca Golescu”Pitești,
Argeș. Centenar 1921-2021, pag. 173).
 Cârstea Ana, clasa a IX-a F

Podaru Karina, clasa a IX-a B