Experienţele crunte ale vieţii au acest dar ascuns, de a te face să devii conştient de
bogăţiile pe care le ai în jurul tău.
Oamenii care trec prin încercări au posibilitatea să înveţe cât de puternici sunt în realitate.
Mai mult, ei văd că necazul lor pe care îl credeau cel mai mare, este de fapt foarte mic în raport
cu necazurile altora.
Când îţi dai seama că eşti mai bogat decât crezi această conştientizare de sine te
iluminează. Devii puternic. Îţi schimbi gândirea.
Iată şi mai multe citate din cartea Robinson Crusoe.
"Să nu disprețuiască nimeni asemenea îndemnuri tainice de a ne feri de primejdie,
ce ne vin câteodată, chiar și atunci când judecata ne spune că nu-i o adevărată primejdie în
preajma noastră."
"E bine, totuși, să dăm ascultare îndemnurilor lăuntrice în anumite momente și mai
ales când simțim puternic aceste imbolduri."
"Toată viața mea am fost bântuit de acea boală, atât de neobișnuită oamenilor, și
din care li se trag cele mai multe năpaste, anume de a nu fi mulțumiți cu soarta pe care ne-a
hărăzit-o bunul Dumnezeu și firea."
"Foarte rar se întâmplă ca Dumnezeu să arunce pe cineva în nenorociri atât de
mari și totuși acesta să nu găsească ceva pentru care să-i fie recunoscător, văzând nenorociri
mai mari decât ale lui proprii."
Robinson Crusoe dincolo de lectură şi rezumat
Puterea minţii este cea care face diferenţa dintre succes şi eşec. Supravieţuirea nu poate
exista dacă nu ai un psihic puternic.
În acest sens îţi recomand să citeşti şi Subconştientul - cheia rezolvării tuturor problemelor
tale.
Chiar dacă nu te afli pe o insulă pustie, citatele motivaţionale din cartea Robinson Crusoe
te ajută să înţelegi mai bine viaţa. Ele îţi sunt un ghid în rezolvarea problemelor cotidiene.
Nimic pe lumea asta nu este fără soluţie.
Însă rezolvarea problemelor poate fi găsită numai de către cei care învaţă să îşi
folosească în mod corespunzător mintea proprie.
Personajul Robinson Crusoe nu ar fi avut nicio şansă să supravieţuiască dacă ar fi
abandonat lupta sau dacă ar fi fost pesimist.
Eşecurile şi încercările prin care a trecut l-au învăţat că Universul vine în sprijinul celor
năpăstuiţi de soartă dacă învaţă să fie recunoscători pentru ceea ce au şi nu renunţă să încerce.
Cartea Robinson Crusoe este plină de cunoaştere. Articolul de faţă nu face decât să te
introducă în universul povestirii şi să îţi dea să guşti puţin din esenţă.
Adevarata cunoaştere o vei obţine în momentul în care citeşti personal cartea, filă cu filă.
Şi asta îţi recomand să faci acum.
Mai jos îţi indic locurile de unde poţi cumpăra cartea.
Romanul îmbină în mod unitar diferite genuri literare: memorialul de călătorie, romanul de
aventuri, romanul autobiografic, romanul social care oglindeşte unele teorii valoroase din
domeniul filozofiei, educaţiei şi al economiei politice. Defoe exprimă prim romanul său aprecierea
pentru munca neobosită şi pentru cunoştinţele şi experienţa omului, interesul pentru caracterul şi
gândirea acestuia, credinţa în posibilitatea supunerii naturii de către om.
Pe insula pustie, Robinson străbate pe rând treptele de evoluţie a omenirii. El reface
evoluţia omului nu numai cu mijloace primitive, ci şi cu unelte moderne — şi înarmat fiind cu
experienţa omului din secolul al XVIII-lea. Pe lângă asta, Robinson îşi făureşte un fel de
societate, pe cate o alcătuiesc cărţile lui, papagalul, Vineri şi, mai târziu, tatăl acestuia.
Această poveste a adaptării la situaţii dificile şi a înfrângerii greutăţilor ne insuflă optimism
prin ideea sa de bază: munca şi eforturile spirituale pot transforma însăşi natura în folosul omului.
Robinson îl întruchipează şi pe homo faber şi pe homo sapiens. În fiecare acţiune a lui se
manifestă gândirea, pentru fiecare din aceste acţiuni există o justificare. E interesant de constatat
bogăţia cuvintelor care descriu activităţi mintale, una din plăcerile cititorului fiind şi aceea de a
urmări desfăşurarea proceselor de gândire, inventivitatea şi elasticitatea minţii umane.
.
Robinson Crusoe – Istoria unei cărţi (I)
Începuturile
La 25 aprilie 1719 apare la Londra cartea lui Daniel Defoe, Extraordinarele aventuri ale
lui Robinson Crusoe din York, elogiu adus luptei omului pentru dreptul la viaţă. Povestea
aventurilor lui Robinson Crusoe pe o insula pustie a fost tradusă în multe limbi ce se vorbesc pe
glob; pe baza ei s-au făcut piese de teatru şi filme. O generatie după alta, milioane şi milioane de
cititori, de pe toate meridianele pământului, „devorează” fără încetare această minunată carte.
Robinson Crusoe a intrat în conştiinţa şi gândirea colectivă a cititorului român în anul
1831. Atunci a fost tipărită cu litere chirilice, la Iaşi, în traducerea serdarului Drăghici, ediţia
princeps a acestei cărţi. De atunci, fără contenire, e citită cu egal interes de mici şi de mari, fiind
una dintre cărţile cele mai iubite. Socotim că nu-i deloc lipsit de interes să dezvăluim palpitanta
istorie a acestei minunate cărţi.
Adevărata istorie a adevăratului Robinson Crusoe a început în Scoţia. Cizmarul
Alexander Selkirk avea o obrăznicătură de fiu, care nu arăta pentru nimeni nici cea mai vagă
urmă de respect, dar care nu respecta nici legile vremii şi, pe deasupra, nici nu lucra nimic cât
era ziua de mare. Mai mult, neastâmpăratul se ducea duminica la biserică, îşi punea degetele
între buze şi, când era slujba în toi, slobozea câte un şuerat de credeau toţi cei prezenţi că se
abătuse necuratul prin sfântul lăcaş!
Sigur că aceste ieşiri deloc cuviincioase nu puteau să rămână nesancţionate. În ziua de
27 august 1695, tânărul Alexander, în vârstă de 19 ani, a fost citat în faţa tribunalului. Speriat de
eventualele consecinţe, cu aventura vieţii în sânge, fuge din căminul părintesc, se îmbarcă pe o
corabie portugheză şi…pe-aici ţi-i drumul! Curajos până peste limită, pleacă în Africa să facă
diverse activităţi comerciale, e luat prizonier de piraţi şi vândut ca sclav. Evadează şi începe să
cultive tutun în Brazilia, apoi porneşte iarăşi pe mare să caute sclavi, de care plantatorii au
nevoie ca să-şi cultive pământurile.
După ce învaţă atât cât să nu fie considerat prost, iată-l pe vagabondul Alexander ajuns
marinar. În 1703 ajunge în echipajul căpitanului Thomas Stradling, care tocmai pregătea o
expediţie în regiunile din sudul Pacificului, şi căruia Alexnader îi jurase deplină ascultare. Selkirk
nu numai că nu şi-a respectat angajamentul, dar a început să-i instige pe marinari împotriva
căpitanului, îndemnându-i la revoltă. Situaţia era de nesuportat. Căpitanul nu-l mai putea suferi
pe Selkirk şi-i făcea mereu şicane. Într-o zi îl cheamă în cabină şi-i spuse: „M-am săturat, nu mai
am putere să mă cert cu dumneata. Ştii că pentru instigare la revoltă aş putea să-ţi iau viaţa, dar
cum sunt un om mărinimos, te cruţ”. La rândul său, pierzându-şi răbdarea – nu că ar fi avut prea
multă! – Selkirk i-a strigat în faţă: „Uite ce-i, căpitane, dacă nu-ţi plac ochii ei, lasă-mă în insula
asta!” Atâta i-a trebuit căpitanului care spuse: „Te las aici, iar noi ne vom vedea mai departe de
drum..” Corabia „Cinci porturi” devenise prea neîncăpătoare pentru amândoi!