Robinson Crusoe DE Daniel Defoe

Tema calatoriei si a luptei pentru supravietuire ! 

Mesajul : un elogiu adus omului si curajul acestuia de a supravietui in conditii dificile in
singuratate 

Rezumat la cartea Robinson Crusoe

Acest roman este despre experiența și învățăturile personajului Robinson Crusoe.
Neglijând sfatul părinţilor săi, personajul principal al poveştii şi-a urmat dorinţa de a pleca pe
mare deşi ar fi putut să aibă acasă o viaţă liniştită, fără să-i lipsească nimic.
Urmând soarta năprasnică a celor care nu ascultă de sfaturile bune ale părinţilor, tânărul
avea să încerce mai târziu chinurile alegerii sale greşite.
În călătoria sa pe mare a naufragiat pe o insulă pustie, fără nicio țipenie de om. Acolo a încercat
să supraviețuiască și să se adapteze.
A rămas singur întrucât întreg echipajul său a murit pe mare.
Cu toate acestea, Robinson Crusoe a reuşit să trăiască pe acea insulă douăzeci și ceva
de ani.
El a mărturisit într-un jurnal al său preocupările sale zilnice pentru supraviețuire precum și
descoperirile pe care avea să le facă.
Eroul a devenit conştient în fiecare zi de recunoștința pentru că a rămas în viaţă în timp ce toţi
ceilalţi călători de pe vas muriseră în naufragiu.
Romanul Viața și aventurile lui Robinson Crusoe te învață să vezi oportunitățile acolo
unde toți ceilalți văd necazuri şi situaţii fără ieşire.
În singurătate omul îşi construieşte un caracter puternic şi învaţă să capete încredere în forțele
sale proprii.
Te invit să citeşti şi articolul Perseverenţa.
În solitudine, pentru a rămâne în viață, fiinţa umană depinde de abilităţile sale dar și de
semnele Cerului.
Despre asta este, în esenţă, romanul Robinson Crusoe. Însă ce învăţături poţi trage tu din
aventura personajului nostru? 
Pentru a te ajuta, am cules aceste învăţături din carte, pe care ţi le expun în următoarele
paragrafe.
Robinson Crusoe - un ghid 100% despre supraviețuire

Robinson Crusoe ne învață despre aventură și despre conştientizarea darurilor pe care

fiecare le avem în noi înșine dar pe care nu le observăm. Însă nu doar atât!
El ne mărturisește şi efectele neascultării sfaturilor părintești și ne arată problemele care vin
odată cu aceasta.
Ignoranţa este o problemă a multora dintre oameni şi poate conduce la dezastre sau bucle
în viaţă în urma cărora ajungem să experimentăm pe propria piele efectele sale.
Din acest rezumat la cartea Robinson Crusoe afli despre încercările la limita morții.
Toate acestea au scopul de a căli spiritul şi psihicul supravieţuitorului.
Cartea Robinson Crusoe descrie călătoria spirituală a eroului de la aventură către
conştientizare de sine.
În acest fel, personajul ajunge să înveţe virtuțile vieții într-un mediu solitar, primitiv și
adesea greu de suportat.
Cartea Robinson Crusoe face parte din categoria lecturilor motivaţionale care îţi schimbă
viaţa.
În acest sens îţi recomand să citeşti şi Top 3 cărţi de dezvoltare personală.
Citate inspiraţionale din cartea Robinson Crusoe
 Robinson Crusoe nu este doar o carte pe care să o citeşti o singură dată. Romanul este
plin de învăţături utile pentru viaţa fiecărui om.
Iată câteva citate interesante pe care le-am cules în urma conceperii acestui rezumat la
cartea Robinson Crusoe:
 "Toate neajunsurile vieții sunt împărțite între lumea de sus și lumea de jos, pe când
cei din starea mijlocie au parte de cele mai puține nenorociri."
 "Căci bucuriile neașteptate - ca și necazurile - la început totuna par."
 "Totdeauna putem găsi prilej de îmbărbătare, dacă izbutim printr-o judecată dreaptă
- să socotim binele și răul și să alegem calea binelui."
 "...Ce mare nebunie este să începi o treabă înainte de a ști cât te costă și înainte de
a judeca bine dacă îți ajung puterile să o duci la bun sfârșit."
 "Tot ce este bun în lumea aceasta nu are preț decât atunci când ne aduce vreun
folos.
Oricât am strânge și grămădi ca să mai dăm și altora, totuși nu ne putem bucura decât de ceea
ce ne folosește și nu de mai mult.
Cel mai sărac om din lume, acela care jinduiește după toate, ar fi fost tămăduit de acest păcat
dacă s-ar fi găsit în locul meu."
 "Toate nemulțumirile din viață pornesc de la lipsa de recunoștință față de ce avem."
În acest sens citeşte şi De ce gândirea pozitivă face minuni?
Rezumat de inspiraţie de la Robinson Crusoe
De multe ori îmi dau seama că această carte este mai mult decât un simplu roman. Este o
lectură motivaţională plină de învăţăminte preţioase despre viaţă.
Iată şi mai multe gânduri din filosofia personajului Robinson Crusoe:
 "Niciodată nu ne cunoaștem soarta până nu ne este luminată de una potrivnică ei.
Nu știm să prețuim bucuriile decât după ce le pierdem."
 "Teama de primejdie este de o mie de ori mai înspăimântătoare decât primejdia
însăși. Povara îngrijorării este cu mult mai rea decât nenorocirea pe care o așteptăm."
 "Puțini ar fi aceia care și-ar căina propria soartă dacă fiecare și-ar compara-o cu a
acelora care viețuiesc mai rău ca ei și nu s-ar uita la cei care o duc mai bine."
 "...Răul de care ne ferim mai mult și ni se pare mai înspăimântător devine, de multe
ori, portița mântuirii noastre și adesea singura prin care putem scăpa din nenorocirea în care ne
aflăm."
 "Adesea, oamenii se călăuzesc în faptele lor nu după îndatoririle pe care le au, ci
mai totdeauna după foloasele la care se pot aștepta."
S-ar putea să te intereseze şi Recenzia cărţii Cel mai înţelept din încăpere + citate
motivaţionale.
Cum evoluează omul în suferinţă

Experienţele crunte ale vieţii au acest dar ascuns, de a te face să devii conştient de
bogăţiile pe care le ai în jurul tău.
Oamenii care trec prin încercări au posibilitatea să înveţe cât de puternici sunt în realitate.
Mai mult, ei văd că necazul lor pe care îl credeau cel mai mare, este de fapt foarte mic în raport
cu necazurile altora. 
Când îţi dai seama că eşti mai bogat decât crezi această conştientizare de sine te
iluminează. Devii puternic. Îţi schimbi gândirea.
Iată şi mai multe citate din cartea Robinson Crusoe.
 "Să nu disprețuiască nimeni asemenea îndemnuri tainice de a ne feri de primejdie,
ce ne vin câteodată, chiar și atunci când judecata ne spune că nu-i o adevărată primejdie în
preajma noastră."
  "E bine, totuși, să dăm ascultare îndemnurilor lăuntrice în anumite momente și mai
ales când simțim puternic aceste imbolduri."
 "Toată viața mea am fost bântuit de acea boală, atât de neobișnuită oamenilor, și
din care li se trag cele mai multe năpaste, anume de a nu fi mulțumiți cu soarta pe care ne-a
hărăzit-o bunul Dumnezeu și firea."
 "Foarte rar se întâmplă ca Dumnezeu să arunce pe cineva în nenorociri atât de
mari și totuși acesta să nu găsească ceva pentru care să-i fie recunoscător, văzând nenorociri
mai mari decât ale lui proprii."
Robinson Crusoe dincolo de lectură şi rezumat
Puterea minţii este cea care face diferenţa dintre succes şi eşec. Supravieţuirea nu poate
exista dacă nu ai un psihic puternic.
În acest sens îţi recomand să citeşti şi Subconştientul - cheia rezolvării tuturor problemelor
tale.
Chiar dacă nu te afli pe o insulă pustie, citatele motivaţionale din cartea Robinson Crusoe
te ajută să înţelegi mai bine viaţa. Ele îţi sunt un ghid în rezolvarea problemelor cotidiene.
Nimic pe lumea asta nu este fără soluţie.
Însă rezolvarea problemelor poate fi găsită numai de către cei care învaţă să îşi
folosească în mod corespunzător mintea proprie.
Personajul Robinson Crusoe nu ar fi avut nicio şansă să supravieţuiască dacă ar fi
abandonat lupta sau dacă ar fi fost pesimist.
Eşecurile şi încercările prin care a trecut l-au învăţat că Universul vine în sprijinul celor
năpăstuiţi de soartă dacă învaţă să fie recunoscători pentru ceea ce au şi nu renunţă să încerce.
Cartea Robinson Crusoe este plină de cunoaştere. Articolul de faţă nu face decât să te
introducă în universul povestirii şi să îţi dea să guşti puţin din esenţă.
Adevarata cunoaştere o vei obţine în momentul în care citeşti personal cartea, filă cu filă.
Şi asta îţi recomand să faci acum.
Mai jos îţi indic locurile de unde poţi cumpăra cartea.

Romanul îmbină în mod unitar diferite genuri literare: memorialul de călătorie, romanul de
aventuri, romanul autobiografic, romanul social care oglindeşte unele teorii valoroase din
domeniul filozofiei, educaţiei şi al economiei politice. Defoe exprimă prim romanul său aprecierea
pentru munca neobosită şi pentru cunoştinţele şi experienţa omului, interesul pentru caracterul şi
gândirea acestuia, credinţa în posibilitatea supunerii naturii de către om.
Pe insula pustie, Robinson străbate pe rând treptele de evoluţie a omenirii. El reface
evoluţia omului nu numai cu mijloace primitive, ci şi cu unelte moderne — şi înarmat fiind cu
experienţa omului din secolul al XVIII-lea. Pe lângă asta, Robinson îşi făureşte un fel de
societate, pe cate o alcătuiesc cărţile lui, papagalul, Vineri şi, mai târziu, tatăl acestuia.
Această poveste a adaptării la situaţii dificile şi a înfrângerii greutăţilor ne insuflă optimism
prin ideea sa de bază: munca şi eforturile spirituale pot transforma însăşi natura în folosul omului.
Robinson îl întruchipează şi pe homo faber şi pe homo sapiens. În fiecare acţiune a lui se
manifestă gândirea, pentru fiecare din aceste acţiuni există o justificare. E interesant de constatat
bogăţia cuvintelor care descriu activităţi mintale, una din plăcerile cititorului fiind şi aceea de a
urmări desfăşurarea proceselor de gândire, inventivitatea şi elasticitatea minţii umane.
.
Robinson Crusoe – Istoria unei cărţi (I)
Începuturile
La 25 aprilie 1719 apare la Londra cartea lui Daniel Defoe, Extraordinarele aventuri ale
lui Robinson Crusoe din York, elogiu adus luptei omului pentru dreptul la viaţă. Povestea
aventurilor lui Robinson Crusoe  pe o insula pustie a fost tradusă în multe limbi ce se vorbesc pe
glob; pe baza ei s-au făcut piese de teatru şi filme. O generatie după alta, milioane şi milioane de
cititori, de pe toate meridianele pământului, „devorează” fără încetare această minunată carte.
Robinson Crusoe a intrat în conştiinţa şi gândirea colectivă a cititorului român în anul
1831. Atunci a fost tipărită cu litere chirilice, la Iaşi, în traducerea serdarului Drăghici, ediţia
princeps a acestei cărţi. De atunci, fără contenire, e citită cu egal interes de mici şi de mari, fiind
una dintre cărţile cele mai iubite. Socotim că nu-i deloc lipsit de interes să dezvăluim  palpitanta
istorie a acestei minunate cărţi.
Adevărata istorie a adevăratului Robinson Crusoe a început în Scoţia.  Cizmarul
Alexander Selkirk avea o obrăznicătură de fiu, care nu arăta pentru nimeni nici cea mai vagă
urmă de respect, dar care nu respecta nici legile vremii şi, pe deasupra, nici nu lucra nimic cât
era ziua de mare. Mai mult, neastâmpăratul se ducea duminica la biserică, îşi punea degetele
între buze şi, când era slujba în toi, slobozea câte un şuerat de credeau toţi cei prezenţi că se
abătuse necuratul prin sfântul lăcaş!
Sigur că aceste ieşiri deloc cuviincioase nu puteau să rămână nesancţionate. În ziua de
27 august 1695, tânărul Alexander, în vârstă de 19 ani, a fost citat în faţa tribunalului. Speriat de
eventualele consecinţe, cu aventura vieţii în sânge, fuge din căminul părintesc, se îmbarcă pe o
corabie portugheză şi…pe-aici ţi-i drumul! Curajos până peste limită, pleacă în Africa să facă
diverse activităţi comerciale, e luat prizonier de piraţi şi vândut ca sclav. Evadează şi începe să
cultive tutun în Brazilia, apoi porneşte iarăşi pe mare să caute sclavi, de care plantatorii au
nevoie ca să-şi cultive pământurile.
După ce învaţă atât cât să nu fie considerat prost, iată-l pe vagabondul Alexander ajuns
marinar. În 1703 ajunge în echipajul căpitanului Thomas Stradling, care tocmai pregătea o
expediţie în regiunile din sudul Pacificului, şi căruia Alexnader îi jurase deplină ascultare. Selkirk
nu numai că nu şi-a respectat angajamentul, dar a început să-i instige pe marinari împotriva
căpitanului, îndemnându-i la revoltă. Situaţia era de nesuportat. Căpitanul nu-l mai putea suferi
pe Selkirk şi-i făcea mereu şicane.  Într-o zi îl cheamă în cabină şi-i spuse: „M-am săturat, nu mai
am putere să mă cert cu dumneata. Ştii că pentru instigare la revoltă aş putea să-ţi iau viaţa, dar
cum sunt un om mărinimos, te cruţ”. La rândul său, pierzându-şi răbdarea – nu că ar fi avut prea
multă! – Selkirk i-a strigat în faţă:  „Uite ce-i, căpitane, dacă nu-ţi plac ochii ei, lasă-mă în insula
asta!” Atâta i-a trebuit căpitanului care spuse:  „Te las aici, iar noi ne vom vedea mai departe de
drum..” Corabia „Cinci porturi” devenise prea neîncăpătoare pentru amândoi!

Robinson Crusoe – Istoria unei cărţi (II)

Lăsat în voia soartei
În apropiere se zărea o insulă necunoscută celor de pe „Cinci porturi„, deşi ea fusese
descoperită din 1572 de către marinarul spaniol Juan Fernandez. De fapt, este vorba de un
arhipelag alcătuit din trei insule muntoase de natură vulcanică (Mas-a Tierra, Santa Clara şi Mas-
a-Fuerra), situat în sudul Oceanului Pacific. În 1704 arhipelagul a devenit un loc de exil silit,
având un locuitor permanent în persoana lui Alexander Selkirk. Convins că-i sunase ceasul cel
de pe urmă,  marinarul se ruga, se căina, implora, dar severul căpitan rămase neînduplecat şi
ordonă ridicarea ancorei. Rămas pe ţărm, Alexander privea neputincios cum cu fiecare metru cu
care înainta corabia se duceau tot mai departe şi speranţele lui de a fi, totuşi, reprimit, pe punte.
Supravieţuirea
Plecând de pe vas, Selkirk a luat cu el haine, hrană, un cuţit, un târnăcop, o toporişcă, o
căldăruşă, o Biblie, o puşcă cu alice, puţină pulbere, câteva gloanţe, amnar, tutun, aşternuturi.
Mai avea drept unelte două mâini, un creier şi invincibilul… instinct  de conservare. Erau ele oare
suficiente?
Rămas singur, scoţianul nostru se frământa cu gândurile sale şi se lupta cu serioase
greutăţi. Primele opt luni au fost îngrozitoare. Nu suferea de foame, nici de sete, dar frica şi dorul
de oameni îl chinuiau cumplit. Totodată, s-a văzut nevoit să muncescă din greu pentru ca să
poată trăi. Din trunchiuri de copac şi-a durat două colibe şi le-a învelit cu iarbă şi-n piei de capră.
Una dintre colibe îi slujea de cămară şi bucătărie, iar cealaltă de dormitor.
Chinurile singurătăţii au scăzut cu timpul, înăbuşite de munca grea. Mai mult, marinarul şi-
a biruit şi anumite spaime şi superstiţii, înţelegând că nu duhurile rele, ci inofensivii lei de mare
urlau atât de înfioraăor pe ţărm. Multă bătaie de cap i-au dat şoarecii aduşi pe insulă de corabiile
în trecere, dar până la urmă le-a venit de hac. Corăbiile n-au lasat în urma lor numai rozătoare, ci
şi pisici. Selkirk a hotărât să se folosească de ele. Vasele cu lapte de capră le-au ademenit şi
ingeniosul marinar a reuşit să încheie alianţa cu toate pisicile de pe insulă. A domesticit pisicile
sălbaticite pentru a prinde şoarecii care erau atât de numeroşi, încât noaptea îl muşcau de
picioare!
Terminând bucăţica de cremene cu care debarcase, îşi aprindea focul frecând cu putere
două lemne, ca şi oamenii din epoca primitivă.
Într-o zi, s-a terminat praful de puşcă. Selkirk nu mai avea cu ce vâna caprele. Dar viaţa
pe care o ducea îi sporise puterea şi agilitatea, aşa că nu i-a venit foarte greu să le fugărească şi
să le prindă cu mâinile goale. Într-o altă zi, când prinsese o capră, alunecase cu pradă cu tot într-
o văgăună unde rămăsese o zi întreagă. În ciuda rănilor, a avut forţa să se caţere până la colibă.
Cum se arătase precaut, domesticind câteva capre pentru a se hrăni în caz de boală, se restabili
în 10 zile.
Când hainele s-au rupt, şi-a cusut din piei de capră cămăşi şi pantaloni, făcându-şi ac
dintr-un cui, iar aţă din fibre de copac şi din maţele animalelor. Găsea din belşug fructe de
pădure. Cu ambarcaţiunea sa pleca la pescuit. Stomacul său nu suporta carnea de broască
ţestoasă, în schimb langustele erau un deliciu. În loc de pâine, se hrănea cu mugurii comestibili
ai palmierilor şi, mai târziu, descoperi napii, ridichile şi păstârnacul, semănate cu zeci de ani în
urmă de piraţi. Vâna şi păsări de pe insulă. Pe papagali îi învăţa să „vorbească”. Fabrica scaune
şi mese şi nu-şi lua ochii noaptea întreagă de la primele oale pe care le arde. Fiindcă le-a
modelat cu mâna lui, e cuprins de o bucurie cum n-a mai resimţit niciodată până atunci. Cu
tenacitate, inteligenţă şi spirit întreprinzător şi plin de prevedere, Selkirk îşi alcătuieşte un univers
care să-i poata fi convenabil.
Robinson Crusoe – Istoria unei cărţi (III)
Salvarea
Selkirk ar fi murit desigur de foame şi de deznădejde, dacă ar fi stat cu braţele
încrucişate. Singura lui salvare o întrevăzuse în muncă. Străbătuse insula de la un capăt la altul,
croindu-şi drum prin vegetaţia luxuriantă. Pe culmea promontoriului, Selkirk aprindea focuri de
semnalizare şi scruta depărtările. Luni în şir, zi de zi, agita în zadar o pânză.
A petrecut pe insulă aproape 1500 de zile lungi şi grele. În sfârşit, în februarie 1709, veni
şi clipa mult aşteptată. Era chiar ziua de 1 februarie când prizonierul insulei zări din postul său de
observaţie, două pânze îndreptate spre golf. Erau corăbiile engleze Dutchesse şi Duckes,
ultima comandată de căpitanul Rogers Wood. Naufragiatul aşteptă o noapte întreagă, după ce
aprinse focul pe plajă. Pe bord, echipajele, temându-se de o capcană, hotărâseră să patreacă o
noapte pe apă. La prânz căpitanul Rogers trimise o ambarcaţiune în recunoaştere. Şi nu mică a
fost mirarea celor opt oameni înarmaţi, când se treziră în faţa omului bărbos care părea „mai
sălbatic decât caprele”.
Iată cum a descris evenimentul Tomas Dover, căpitanul fregatei:
„La 31 ianuarie 1709, în amurg, am zărit arhipelagul Juan Fernandez. Lumina unei flamuri
l-a făcut pe Rogers, conducătorul expediţiei noastre, să bănuiască prezenţa spaniolilor pe insulă.
Încât am adunat câţiva voluntari şi m-am îmbarcat cu ei pe o şalupă care a acostat lângă ţărmul
îngust al uneia dintre insule. Ne-am îmbarcat la 12 februarie; m-am întors la bordul fregatei cu o
mare cantitate de homari şi cu un prizonier: un bărbat înveşmântat în piei de capră şi la fel de
sălbatic la înfăţişare ca şi animalele pe care le vânase până atunci. Era faimosul Alexander
Selkirk, pe care căpitanul Stradling îl abandonase acolo înainte cu patru ani pentru „rebeliune”.
 Aşadar, iată-l pe Selkirk din nou printre oameni! ” Sănătos, puternic şi, mai ales, în toate
minţile”, după cum consemnase căpitanul lui „Duckes” în jurnalul de bord. Adus la bordul
corăbiei, căpitanul constată că bărbosul nu ştia să vorbească. Singurătatea, lipsa contactului cu
oamenii l-au făcut cu timpul să uite vorbirea, cuvintele. „Silit să tacă, uitase să se mai exprime,
încât noi cu greu puteam să ne înţelegem. Nu pronunţa decât jumătăţi de cuvinte”, scrie Rogers.
Întâlnirea a fost, totuşi, emoţionantă. Selkirk vărsa lacrimi de fericire că se văzuse salvat şi
că, în sfârşit, va putea revedea pământurile patriei sale. A început să-şi amintească şi cuvintele
abia după trei zile petrecute pe vas. I-a trebuit însă mult mai mult până să se obişnuiască cu
mâncarea cea de toate zilele a oamenilor.
Ca să se aprovizioneze şi să repare pânzele, echipajul avu nevoie de 12 zile, timp în care
Selkirk îi ului cu povestirile sale consemnate şi în jurnalul de bord. Căpitanul Rogers îşi va aminti
mai târziu că, înainte de plecarea de pe insulă, Selkirk captura câteva capre pe zi pentru ei şi
„era mai iute de picior decât buldogul echipajului”.
Până la urmă, Rogers îl numi pe Selkirk secund. Un secund ciudat, cu tălpile cornoase,
care nu mai suportau de mult încălţămintea.
 Aventura întoarcerii
Curând, „Duckes” şi „Dutchesse” porniră la drum.
– Mulţumeşte soartei – i-a spus căpitanul Rogers.
– De ce?
– Insula Mas-a Tierra ţi-a salvat viaţa. După ce ai fost debarcat şi lăsat în voia sorţii,
corabia „Cinci porturi” a naufragiat şi aproape întregul echipaj a pierit!
Timp de 11 luni, perioadă în care Selkirk preia conducerea unui vas spaniol capturat,
corsarii lui Rogers jefuiră o mulţime de corăbii strângând o pradă foarte mare. În 1711 corsarii au
ajuns la Londra. Odată cu ei debarca şi Selkirk, cu buzunarele doldora de bani.
Sosi în oraşul natal (York) într-o duminică dimineaţa şi porni direct spre biserică, unde
apariţia lui îi ului pe toţi. Până şi părinţii ezitară câteva clipe să recunoască în bărbatul elegant pe
fiul ce-l credeau de mult mort. În numai câteva zile de la sosirea în Anglia, fostul cârmaci Selkirk
a devenit un tip interesant, ajungând omul cel mai la modă. Toţi snobii londonezi au considerat
că trebuie să stea de vorbă cu marinarul care a locuit patru ani pe o insulă pustie, printre capre şi
pisici. Dar Selkirk, necioplit şi zgârcit la vorbă, era mai puţin pitoresc decât peripeţiile sale. Tratat
pretutindeni cu băutură din belşug, a căzut în patima beţiei şi, treptat-treptat, interesul faţă de
persoana lui s-a stins.
În timpul şederii la Londra, Selkirk devenise celebru prin povestirea scrisă de căpitanul
Rogers, eliberatorul său. În 1712 acesta şi-a publicat însemnările sub titlul Ocolul lumii din
1708-1711, cu un capitol intitulat Cum a trăit Alexander Selkirk patru ani într-o insulă. La 1
decembrie 1713 ziaristul Richard Steele a publicat un reportaj literar depre Selkirk. Cu toate
acestea, aventurile lui Selkirk ar fi fost repede date uitării, ca şi omul însuşi, dacă cele scrise
despre dânsul  n-ar fi nimerit în mâinile unui geniu: Daniel Defoe.
Robinson Crusoe – Istoria unei cărţi (IV)
Cine era Daniel Defoe?
Daniel era fiul măcelarului Defoe, din cartierul londonez puritan St. Giles-Cripplegate. Se
născuse cu 20 de ani înaintea lui Selkirk şi ajunsese cu timpul un om cu ocupaţii multiple: orator
şi om politic, negustor şi autor a numeroase cărţi şi legi.
Cartierul natal a fost unul din cele mai greu încercate în timpul groaznicei epidemii de
ciumă neagră din 1665. De ravagiile molimei, Daniel Defoe avea să se ocupe el însuşi pe larg în
faimosul Jurnal în anul ciumei, cu care se va înscrie printre memorialiştii de frunte ai secolului.
Daniel a învăţat carte cu un dascăl bun, la a cărui trudă didactică s-a referit totdeauna cu
recunoştinţă, căci spunea că cele învăţate de la dânsul i-au permis să-i răspundă cândva lui
Swift, care-l făcuse „scriitoraş stupid şi analfabet„, că „aşa analfabet cum sunt, am învăţat la
vremea mea să ştiu cinci limbi ca pe apă„.
 Renunţând prea devreme la ideea de a se desăvârşi în teologie, cum voise să-l consacre
tatăl sau, Daniel s-a dedicat carierei de negustor de ciorapi, deschinzând un magazin de
galanterie şi tricotaje. Se lansează în diferite speculaţii şi e curând ruinat. Mai târziu poate fi
întâlnit şi în închisoare. Însă nu falimentul comercial îl adusese acolo, ci noua-i profesie de
pamfletar. Cel mai scurt dintre foiletoanele lui era mai exploziv decât un butoi cu pulbere. Un
singur cusur avea pana lui Defoe: imprudenţa. Pentru foiletonul „Un drum mai scurt” este închis
şi pus la stâlpul infamiei în piaţa centrală a Londrei. Creaţia lui literară, mai bine zis aceea carte
apărută în 1719 la Londra, l-a făcut însă nemuritor.
Apare Robinson Crusoe
Povestea lui Selkirk a nimerit în mâinile lui Defoe când acesta din urmă, în vârstă de 58 de
ani, atinsese culmea creaţiei sale literare. Era un subiect minunat pentru pana sa. Nu-l putea el
dezvolta? Defoe se gândi atunci să-l facă pe cititor să creadă în existenţa lui Robinson Crusoe
(Crusoe era numele unui vechi prieten scoţian al lui). Avea nevoie de o ambianţă potrivită.
Arhipelagul Juan Fernandez era departe, vizitarea lui aproape imposibilă. El s-a consultat cu un
prieten care locuise mulţi ani în insula Tobago din Arhipelagul Antilelor Mici. De aceea flora,
fauna şi clima insulei descrise în carte sunt asemănătoare celei din Tobago şi nicidecum celei din
arhipelagul Juan Fernandez. Dar aceasta nu-l deranjează cu nimic pe Defoe. Pe lângă
informaţiile primite de la prietenul său, el mai are şi o bibliotecă plină de cărţi documentare, dar şi
o uimitoare capacitate de a face veridice legendele şi basmele cele mai uimitoare. Nu mai are
timp să revadă paginile scrise. Romanul este conceput şi scris realmente dintr-o suflare.
Cartea a apărut în comerţ sâmbătă 25 aprilie 1719. Chiar din primele zile şi-a început
călătoria triumfală împreună cu eroul principal şi credinciosul său Vineri (inventat în întregime de
scriitor). Faptul că există şi multe pagini neverosimile nu-l deranjează cu nimic pe editor.
Preocupat doar de profit, el cere scriitorului  să continue aventurile lui Robinson Crusoe. Daniel
se aşează din nou la masa de scris şi noua carte care a ieşit de sub pana sa sprintenă s-a
bucurat de acelaşi succes strălucit ca şi prima. Taylor, editorul nesăţios, pretinde noi aventuri.
Dar Daniel se istovise. Alcătuieşte cu greu al treilea volum cu titlul „Raţionamentele serioase
ale lui Robinson Crusoe„. De data aceasta, cartea n-a mai avut succes.
Daniel Defoe a fost unul dintre primii scriitori care a scris cu inegalabil talent un minunat
poem în proză despre măreţia luptei omului cu natura. Povestea naufragiului din insulă, triumful
asupra singurătăţii şi inconfortului în eforturile de a-şi construi o existenţă civilizată, salvându-şi
nu numai viaţa, dar şi condiţia umană, are toate atributele necesare pentru a-i asigura o reputaţie
perenă.