Scurt istoric despre Sistemul Solar

Universul reprezintă totalitatea stelelor, a corpurilor cerești și a spațiului dintre acestea. Se

presupune că Universul este nemărginit în timp și în spațiu. Unele elemente ale Universului pot fi observate
de pe Pământ, cu ochiul liber sau cu ajutorul unor instrumente (telescopul).
Universul este alcătuit în principal din stele. Stelele sunt corpuri cerești cu lumină proprie și
temperaturi foarte ridicate. Când există aglomerări de miliarde de stele, între care există praf și gaz, acestea
formează galaxiile. Galaxia în care se află planeta noastră se numește Calea Lactee.
Sistemul Solar este alcătuit din Soare (stea mijlocie), planetele care se rotesc în jurul său, sateliții
planetelor, asteroizi, comete și meteoriți.
Planetele sunt corpuri cerești fără lumină proprie, ele fiind luminate și încălzite de Soare.
Sateliții sunt corpuri cerești de dimensiuni mai mici care orbitează în jurul unor planete. Nu toate
planetele au sateliți.
Asteroizii sunt corpuri cerești mai mici decât planetele, care seamănă cu niște roci mai mari ce se rotesc
în jurul Soarelui pe propriile orbite. Între Marte și Jupiter se găsesc foarte mulți asteroizi care formează așa-
numita centură de asteroizi.
Cometele sunt corpuri cerești mai mici care se rotesc în jurul Soarelui. Acestea sunt formate din cap,
alcătuit din gheață și praf, și coadă, alcătuită din gaze. Coada este orientată în sens opus față de Soare și este
luminoasă, deoarece reflectă lumina solară.
Meteoriții sunt bucăți desprinse din asteroizi și comete care cad pe suprafața altor corpuri cerești. Când
intră în atmosfera Pământului, în urma frecării cu aerul, meteoriții se aprind, de aceea se mai numesc și
„stele căzătoare”.
Sistemul solar cuprinde 8 planete, care se rotesc în sens antiorar, de la dreapta spre stânga, mai puțin
Venus și Uranus care se rotesc în sens invers. Dacă vrei să știi care sunt planetele sistemului solar în ordine
de la cea mai apropiată de Soare, află că ele sunt poziționate astfel: Mercur, Venus, Pământul (Terra),
Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun.
Sistemul solar s-a format acum 4,6 miliarde de ani, în centrul unui enorm vârtej de praf și gaz numit
nebuloasă solară. Apoi, o undă de șoc a dus la explozia unei supernove și la exapansiunea acestei nebuloase.
Centrul s-a aprins și a devenit o stea, adică Soarele. Lumina și căldura s-au răspândit în noul sistem solar.
Cele 4 planete mai apropiate de Soare, anume Mercur, Venus, Pământul și Marte, sunt formate, în
principal, din rocă și metal, iar planetele mai îndepărtate, adică Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun sunt mai
mari, fiind formate în mare parte din gaze.
Planeta Mercur
Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare, iar pentru a nu fi atrasă de gravitația acestuia, se
învârte destul de repede în jurul axei sale. Astfel, un an pe Mercur este echivalentul la 88 de zile terestre.
Mercur are doar 4.900 de km în diametru, astfel că este doar puțin mai mare decât Luna planetei Pământ.
Nefiind protejată de atmosferă, Mercur se încălzește foarte tare în partea expusă Soarelui și este foarte rece
în partea aflată în umbră. Suprafața lui Mercur este plină de cratere, formate prin căderea meteoriților.
Mercur este atât de aproape de Soare încât pe partea expusă la căldură se ating și 4.000℃, iar în cea
umbroasă temperaturile ajung la -200℃.
Planeta Venus
Venus este a 2-a planetă ca distanță de la Soare și cea mai apropiată de Pământ. După Soare și Lună,
Venus este cel mai luminos punct care poate fi văzut pe cer, unde apare ca o stea strălucitoare, în special
înainte de răsărit și de apus. Deși este aproape la fel de mare ca Terra, pe Venus se dezvăluie o lume total
diferită, anume solul este arzător, iar atmosfera este densă și plină de otrăvuri. Atmosfera de pe Venus este
formată în special din anhidridă carbonică. Reacțiile chimice între atmosferă și sol formează nori de acid
sulfuric, care se revarsă pe planetă sub formă de ploi acide. Totodată, lava vulcanilor acoperă 3 sferturi din
suprafața planetei Venus.
Planeta Pământ
Pământul sau Terra este a 3-a planetă de la Soare și s-a format acum 4,5 miliarde de ani.  Pământul
se află la distanța ideală față de Soare pentru a primi cantitatea potrivită de lumină și căldură. De asemenea,
planeta noastră are un singur satelit natural, adică Luna. Până la momentul actual, Pământul este singura
planetă pe care există forme de viață, deoarece aici există elemente esențiale pentru dezvoltarea plantelor,
animalelor și oamenilor. Atmosfera Pământului este formată dintr-un amestec de gaze, în special de oxigen
și azot. Deși are păduri înfloritoare, câmpii fertile și deșerturi toride, 3 sferturi din suprafața Pământului este
acoperită de ape. La fiecare 24 de ore, Terra face un ocol complet în jurul axei sale, de aceea pe fața întoarsă
către Soare este zi, în timp ce pe cealaltă față este noapte. De aici și diferențele de fus orar între continente.
Anotimpurile pe Terra sunt determinate de înclinarea axei planetei noastre. Astfel, când Polul Nord
este înclinat către Soare, este vară în emisfera nordică și iarnă în emisfera sudică, iar 6 luni mai târziu, este
vară în sud și iarnă în nord.
Planeta Marte
Marte sau planeta stâncoasă, mai poartă numele și de „planeta roșie”, din cauza prafului roșiatic care
o acoperă și pe care, de multe ori, vântul îl ridică în furtuni de nisip puternice. Marte are anotimpuri, la fel
ca Terra, dar este mai departe de Soare, iar temperatura pe ea este mai scăzută. Distanța planetei Marte față
de Soare este de 228 de mlilioane de km. Marte este asemănătoare cu Pământul și din punct de vedere al
duratei unei rotații complete, astfel că Marte face un ocol complet în jurul propriei axe tot în 24 de ore.
Planeta Marte este plină de cratere, exact ca Luna planetei Pământ, dar acestea sunt bătute de vânt și
de furtunile de nisip. Vulcanii și munții de pe Marte seamănă mult cu cei de pe Terra, dar sunt mai mari. Pe
lista de curiozități despre planetele sistemului solar se află și faptul că cel mai mare vulcan de pe Marte,
Muntele Olimp, are 26 de km înălțime, de 3 ori mai mult față de Everest, cel mai înalt munte de pe Terra.
Marte are 2 luni, adică Phots și Deimos, iar ambele sunt mici și acoperite de cratere.
Planeta Jupiter
Jupiter este a 5-a planetă de la Soare și de departe cea mai mare dintre toate planetele sistemului
solar. Față de Pământ, Jupiter este de 10 ori mai mare. Totuși, nu este o planetă stâncosă precum Terra, ci
este formată din aceleași gaze ca Soarele, adică 92% hidrogen și 8% heliu. În ciuda dimenisiunilor sale și a
compoziției, Jupiter nu a crescut suficient pentru a deveni o stea. Vălurile colorate care înfășoară planeta
Jupiter sunt, de fapt, furtuni care se dezlănțuie timp de sute de ani. De exemplu, „marea pată roșie” este o
furtună cu diametrul de 50.000 de km, adică de 4 ori dimensiunile Pământului. Alte zone mai întunecate
sunt, de fapt, straturi mai adânci de gaz vizibile prin deschiderile dintre nori. Din pricina dimensiunii sale,
Jupiter are 63 de luni, iar cele mai cunoscute sunt Europa, Ganimede, Io și Callisto. Ganimede este luna cea
mai mare din sistemul solar. În schimb, Io este cea mai apropiată de Jupiter. Lunile lui Jupiter mai sunt
cunoscute și sub numele de „luni galineene”, deoarece au fost descoperite de către Galileo Galilei în 1610.
Un lucru mai puțin cunoscut despre Jupiter este legat de inelul subțire care înconjoară planeta. Acest inel are
adesea o grosime mai mică de un kilometru și a fost descoperit în 1979.
Planeta Saturn
Saturn este a 2-a planetă a sistemului solar ca mărime. Saturn este diferită față de toate celelalte
planete pentru că este înconjurată de inele late și plane vizibile de pe Pământ. Inelele lui Saturn formează un
disc plat și lat de 600.000 de km, fiind formate din fragmente de piatră și gheață care orbitează în jurul
planetei. La fel ca Jupiter, Saturn este un adevărat uriaș gazos, fiind format tot din hidrogen și heliu. Pe
Saturn se găsesc tot timpul nori, descărcări electrice, vânt și furtuni. Dacă pe Pământ uraganele ating o
viteză de 110 m/s, pe Saturn astfel de fenomene ajung la 500 m/s. Cea mai mare furtună de pe Saturn are
8.000 de km în diametru, iar vântul de acolo atinge viteze de 550 km/h. Saturn are peste 82 de sateliți
naturali, dar este posibil să mai existe și alți sateliți mai mici care nu afost descoperiți. Cel mai mare satelit
al lui Saturn este Titan, cu un diametru mai mare decât al planetei Mercur. Din cauza distanței enorme față
de Sare, în afară de Titan , restul sateliților sunt lumi înghețate. Rolul acestor sateliți este de a menține
inelele celebre ale lui Saturn.
Planeta Uranus
Uranus este a 7-a planetă de la Soare și a 3-a ca mărime din sistemul solar. Uranus face o rotație
completă în jurul axei sale în 17 ore. Pare imposibil pentru o planetă atât de mare, dar având o compoziție
gazoasă, acest lucru îi permite să se miște atât de repede. Un alt lucru interesant este faptul că axa de rotație
a lui Uranus este înclinată la 98 de grade, ceea ce înseamnă că planeta se rostogolește pe orbită. Se pare că
la începutul formării sistemului solar, Uranus s-a ciocnit de un corp mare și s-a răsturnat. Peste 80% din
greutatea planetei se află în nucleul compus din apă, metan și amoniac. Atmosfera pe Uranus este formată
din hidrogen, heliu și metan. Uranus are 27 de sateliți naturali, cei mai mari fiind Titania și Oberon. Uranus
este cea mai rece planetă din sistemul solar, temperatura medie fiind de -218℃. Culoarea de albastru pal de
pe Uranus este dată de prezența metanului în aer.
Planeta Neptun
Neptun este a 8-a planetă din sistemul solar, fiind și cea mai îndepărtată de Soare. Planeta Neptun
este asemănătoare cu vecina sa Uranus, atmosfera pe ea fiind compusă tot din hidrogen, heliu și metan. La
fel ca toate celelalte planete gazoase, Neptun nu are o suprafață solidă, ci un nucleu format din apă, amoniac
și metan.
Pe Neptun au loc cele mai puternice furtuni din sistemul solar, deoarece acolo vântul suflă cu peste
2.000 km/h. De exemplu, „marea pată întunecată” de pe Neptun este, de fapt, o furtună care atinge
dimensiunile Pământului. Neptun are 13 sateliți naturali cunoscuți, cel mai mare dintre ei fiind Triton.
Satelitul Triton este singurul din sistemul solar cu o orbită retrogradă, adică se rotește în sensul invers de
rotație al planetei.
Pentru copii pasionați de astronomie, cunoașterea sistemului nostru solar reprezintă punctul de
început către descoperirea întregului univers.
Oamenii au fost fascinați de imensul albastru ce se află deasupra lor încă din antichitate. Pentru a
studia astrele s-au invetat instrumente optice precum luneta, telescopul. În anul 1609, Galileo Galilei a
construit o lunetă, cu care a început cercetarea cerului. Cu ajutorul acestei invenții, care putea mări de 20 de ori,
Galilei a descoperit, între altele, inelele planetei Saturn, cele mai mari patru luni ale lui Jupiter, munți și cratere
pe Lună, precum și stelele din Calea Lactee.
În 1688, Sir Isaac Newton, unul dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile, avea să
inventeze telescopul reflector. Datorită evoluției tehnologice, telescoapele din ziua de astăzi sunt
ultraperformante și nu mai sunt limitate în ceea ce privește folosirea lentilelor și a oglinzilor, ele ajutându-ne să
privim la cele mai îndepărtate planete, aflate la mii de kilometri distanță.
Cel mai recent telescop spatial este telescopul spațial James Webb (JWST) dezvoltat
de NASA, Agenția Spațială Europeană (ESA) și Agenția Spațială din Canada (CSA). Este destinat să
succcedă telescopului spațial Hubble ca misiune emblematică a NASA în astrofizică și a fost lansat la 25
decembrie 2021.
Câteva date importante legate de studierea planetelor și cucerirea spațiului:
  Sputnik 1 a fost primul obiect creat de om care a ajuns pe orbita Pământului (la 4 octombrie 1957),
în cadrul Programului spațial Sputnik desfășurat de Uniunea Sovietică.
 Laika însemnând Lătrătorul) a fost un câine din Uniunea Sovietică (n. 10 august 1954 - d. 3
noiembrie 1957) care a devenit primul animal lansat în spațiu și prima ființă decedată în
afara Pământului. 
 Yuri Gagarin a fost un cosmonaut sovietic, primul om care a ajuns în spațiul cosmic (pe 12 aprilie
1961).
 Neil Armstrong este un fost astronaut American, primul om care a pășit pe Lună pe data 20 iulie
1969, în timpul misiunii Apollo 11. Cu ocazia coborârii pe suprafața Lunii, Armstrong a rostit "Un
pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire", citat devenit ulterior celebru. La aselenizare a
participat și astronautul Buzz Aldrin.
România este cunoscută ca una dintre țările cu tradiție aerospațială și posedă calitățile necesare pentru
sprijinirea eforturilor în această direcție. De-a lungul istoriei sale s-au remarcat personalități, cum ar fi:

 Conrad Haas, care a construit rachete multietajate cu stabilizatori delta în 1529 la Sibiu
 Traian Vuia, proiectant și constructor al primului avion cu decolare autonomă în 1906
 Henri Coandă, proiectant și constructor al primului avion cu reacție în 1910
Goliat este un satelit artificial științific, primul construit vreodată în România, lansat în spațiu la
data de 13 februarie 2012.
Dumitru Dorin Prunariu  este singurul cosmonaut român. La 14 mai 1981 a devenit primul român
care a zburat vreodată în spațiul cosmic. A participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spațial
„Intercosmos” și a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute.