Crina Coliban - Cum II Facem Pe Copii Sa Manance Vol 2 MM

Scanare O.
jpeg
CUM îi FACEM
„PE COPH
SA MANANCE
TU ŞTii CÂTE NU ŞTÎI ?
Scanare l.jpeg
CRINA COLIBAN
CUM îl FACEM
PE COPII
SĂ MĂNÂNCE
TU STII
» CÂTE NU STII?
»
B
Bucureşti 2019
Scanare 2.jpeg
CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
Copyright © Crina Coliban 2019

Toate drepturile rezervate.
ISBN: 978-606-749-461-7
Bucureşti
»
2019
2
Scanare 3.jpeg
CUPRINS
SARCINA
V D acă AR TREBUI SĂ IAU CEVA ÎN SARCINĂ, CE AR TREBUI SĂ IAU? 15
v Ce îţi spun săn ii t ă iîn s a r c in ă şi a lă p t a r e ? 21
V FĂ CUNOŞTINŢĂ CU SFÂRCURILE TALE 25
y Ş tii p e n t r u ce a u f e m e il e s f â r c u r i ? 2g
Scanare 4.jpeg
ALĂPTARE
V CRINA, CE MĂNÂNC CÂND ALĂPTEZ? 35
¥ CÂND SĂ îl DAU LAPTE, CASĂ MAI MĂNÂNCE Şl MÂNCARE? 38
v C r in a , t u a i a l ă p t a t ? 41
V Nu a l ă p t a p â n ă nu c it e ş t i a s t a ! 44
DIVERSIFICARE
¥ C e p o t s ă îi d au c â n d în c e p e m d iv e r s if ic a r e a CA SĂ îl p l a c ă m â n c a r e a ? 53
¥ D e ce să nu să le d ăm c o p iil o r s u c d e f r u c t e ? 56
V 11 PASI PENTRU O DIVERSIFICARE FERICITA 62
¥ C e r e a l e l e , p â in e a n o a s t r ă c e a de t o a t e z il e l e 65
V A p ă : DE CARE, CÂTĂ, PERICOLELE, APA PENTRU COPII, PET-UL 70
v O u l : Tu stii c â t e o u ă a r e v o ie s ă m ă n â n c e c o p il u l t ă u ? 77
v D acă nu bea la p te , ce să îi d au ? Ce mai e şi a s ta : la p te v e g e ta l? 84
V „DĂ-i f ie r ! Să nu a ib ă a n e m ie !” 88
¥ „C a l c iu i- a i d a t ? B r â n z ă , l a p t e m a n a n c aX?”
? 92
v Ce u le i să fo lo s e s c la g ă tit? Putem să le dăm p r ă jit ? 97
v C e p e s t e s ă îi d au c o p il u l u i ? 103
Scanare 5.jpeg
Ml-E FRICĂ!
v Cum FAC SĂ NU SE ÎNECE? 113
v A l e r g iil e : C e s u n t , C u m se m a n if e s t ă , D in c e c a u z e a p a r , C um îl f e r e s c pe c o p il 117
v B e b e l u ş u l t ă u a r e v o ie s a r e : c â t ă şi de c a r e ? 126
V D e CE NE TEMEM ATÂT DE ZAHĂR? 132
V CUM SĂ ALEGI CEL MAI BUN ALIMENT? I4O
V D a r LE-AM SPĂLAT BINE! Şl TOT NU E BINE. I4 5
V MUCUS. MUCISORI. SĂNĂTATE 149
* P e CINE SĂ MAI CRED? 153
v Î n c e p e ş c o a l a ! C e le d ă m s ă m ă n â n c e ? 158
MOFTUROŞI
v C um îm i d au s e a m a d a c ă o să a j u n g cu c o p il u l la C r in a C o l ib a n ? 165
v Nici a s ta nu îţi p la ce ? 16 9
v D a c ă v r e i să m ă n â n c e , l a s ă - l s ă s c u ip e ! 172
v Nu m i - e f o a m e ! -175
Scanare 6.jpeg
CUM ÎI FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
¥ D e c e nu m ă n â n c i ? P e n t r u c ă nu Î m i p l a c e ! 179
y D e ce nu m ă n â n c ă ? P en tr u c ă îi ies d in ţ ii ! 183
v C e le 8 p o r u n c i c a să m ă n â n c e 18 7
PENTRU BINELE MEU
¥ A m n ă s c u t . V r ea u s ă s l ă b e s c ! Ş i n u , s e c r e t u l nu s t ă în d ie t ă ! 19 3
v N - a m t im p s ă g ă t e s c ! 20 0
V Eu NU MAI APUC SĂ MĂNÂNC! 203
v D e p r e s ia P o s t P a r t u m :
C um s ă o a ju ţ i pe m a m a în d e p r e s ie 20 8
C um s ă t e a ju ţ i s in g u r ă , d a c ă eşti Î n d e p r e s ie ( p e n t r u m a m e l e s in g u r e ) 213
V Cea MAI IMPORTANTĂ LECŢIE DESPRE MÂNCARE 219
V De CE SĂ CITIM ETICHETA PRODUSULUI Şl CUM SĂ O Şl ÎNŢELEGEM? 225
V CUM ŞTIM CÂND îl E FOAME COPILULUI? 23O
¥ CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE MAI PUŢINE DULCIURI DE SĂRBĂTORI? 235
v V re i să Îţi spun S e c r e t u l S u c c e s u lu i în r e la ţ ia cu m â n ca re a ? 240
v D acă eşti fe tiţă , e p en tru tin e a s ta ! (p re g ăte şte -te să p lâ n g i!) 24 5
6
Scanare 7.jpeg
Ca să conduci o maşină, ai nevoie de Permis. Ca să creşti un copil, nu?
7
Scanare 8.jpeg
CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTI! CÂTE NU ŞTII?
8
Scanare 9.jpeg
MULŢUMIRI
9
1 ceasta este a doua carte a mea. Cartea pe care o ţii acum în mâinile tale a devenit realitate
- intru că am fost sprijinită. Am cerut ajutor, aşa cum îi sfătuiesc eu mereu pe oameni:
Doar un om care cere ajutor poate deveni un om mai bun. Cu cât afli mai mult, cu atât poţi să
ajuţi şi să te ajuţi mai mult.
E ~iomentul cel mai bun să mulţumesc pentru ajutorul pe care l-am primit:
_ dl România
Peitru că ai simţit tu, o imensă companie internaţională, să mă alegi tocmai pe mine din toată
*=ra asta, ca să îi ajutăm împreună pe oameni să îşi facă meseria de părinte mai uşor şi mai cu
spor.
3 anca Cenuşescu şi Ruxandra Simion
-r~:tru că aţi crezut în mine atât de tare, încât m-aţi transformat în proiectul-cel-mare.
1 _ ţumesc că lucraţi cu mine într-un fel care a devenit reper pentru cum-aş-vrea-să-fie-
: 3~ienii-cu-care-lucrez.
-^dreea Caranda
: 3 :e cheme în fiecare săptămână cel mai important canal de televiziune din România ca să fii
: 'ezentă în emisiunea lor înseamnă mult. Foarte mult. Cred că îi putem număra pe degetele
: e a o mână pe cei care au şansa asta şi nu sunt angajaţi la televiziunea respectivă. Mulţumesc,
- ~ dreea, că, din clipa în care m-ai cunoscut, ne-ai oferit şansa, nouă, părinţilor din ţara asta, să
--an im poporu’ cu televizoru’. Mulţumesc că mă primeşti de mai bine de 3 ani la PRO TV şi că,
- rreună, îi ajutăm pe părinţi să înveţe cum să facă din copii mici oameni mari.
-nam aria Conut
: e~tru că ai pus inima ta lângă inima mea, ca să iasă coperta asta aşa.
Doina Ocu
Cred că o să plângi când o să te vezi în carte la mine. Şi-o să spui că nu îţi vine să crezi că ţi-am
■acut una ca asta. De la 16 ani ne iubim. De mai bine de 20 (douăzeci!) de ani mă faci să râd, să
cred, să pot, să râd din nou, să ştiu ce înseamnă prietenie adevărată. Mulţumesc că nu te-ai
oprit niciodată în 20 de ani să mergi alături de mine prin viaţă.
Oana Coantă
Normal că scriu de tine, cum ar fi să nu scriu într-o carte cu-mâncare-şi-cu-suflet despre tine?
Săru’mâna pentru masă! Nu o să uit niciodată cum mă hrăneai ca să pot să îmi hrănesc, la
-ândul meu, copila. Mulţumesc că te-ai purtat mereu cu mine ca şi cum te-ai fi purtat cu tine.
9
Scanare 10.jpeg
Anca Fuiorea
Mulţumesc că m-aiînvăţat din ce ştiai şi ce e-Rai. Şi cel mai mult îţi mulţumesc pentru că, atunci
când nu mai vedeam lumina, mi-ai legat la mână un Soare. Şi nu un soare oarecare, ci soarele
care-străluceşte-în-fiecare-dimineaţă indiferent cât-de-noapte-a-fost-azi-noapte. Abia aştept
să ne întâlnim şi viaţa viitoare. Tot în soare.
Tatăl Fiicei mele
îţi mulţumesc că m-ai ajutat să vină Runa. Şi pentru că, prin tine, am ajuns la mine, cea care
sunt astăzi. Dacă nu ne despărţeam, această carte nu arfi existat, această lume nu s-arfi creat.
Durerea m-a ajutat să ajung unde suntem astăzi. Mulţumesc pentru cea mai importantă lecţie
din viaţa mea pe care o învăţ încă!
Semnul de la Univers
îţi mulţumesc că mi-ai apărut în noaptea în care eu mă prăbuşeam. în noaptea în care

divorţam, mă mutam, tremuram, alergam cu o fetiţă mică în braţe. Şi că atunci când am strigat
spre Dumnezeu să îmi dea un semn, mi-ai dat. Ca să ştiu dacă să continui să îi ajut pe oameni
sau să aleg să mă ajut doar pe mine. Ca să ştiu dacă să termin cu alăptarea şi cu diversificarea
şi cu un „job” care nu îmi garanta că mâine fetiţa mea va avea ce mânca. Sau dacă n-ar fi mai
bine să mă angajez undeva unde să am un salariu sigur, chiar dacă asta însemna un destin mult
mai singur... Mi-ai apărut şi am auzit când mi-ai zis: „Asta e misiunea ta. Te voi ajuta. Fă ce
iubeşti să faci şi fetiţa ta va fi mereu în grija mea.” Mulţumesc că ai fost în stare să mă treci
prin cea mai dificilă încercare.
Lumea (mea)
Da, tu. Şi tu. Şi tu. Vă ştiţi voi care. Voi, femei care sunteţi în stare de o iubire atât de mare!
Vouă vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat şansa să intru în familiile voastre, în sufletele voastre,
la mesele voastre, în pat lângă copiii voştri şi că mi-aţi permis să vă ajut. Vă mulţumesc pentru
că vreţi să fiţi mereu mai bune şi pentru că vă îngrijiţi zi şi noapte de cum o să arate lumea de
mâine. Şi pentru că, prin miile de mesaje pe care mi le trimiteţi, îmi arătaţi că e plin de iubire în
noi.
Sursele mele
Le mulţumesc tuturor surselor ştiinţifice din care mă informez de ani de zile. E un cadou
extraordinar că avem acces la informaţii sigure, competente şi elocvente, prin intermediul
cercetătorilor care investesc anii lor din viaţă ca să studieze şi să descopere metode prin care
noi să avem viată. O viată mereu mai bună.
10
Scanare 11.jpeg
Creierul meu
O ic a t de ciudat ar suna, fără creierul meu nu s-ar fi întâmplat nimic din toate astea. Creier atât
:■£ Dutemic, îţi mulţumescîn fiecare secundă a vieţii mele că faci totul pentru mine. Şi îţi promit
z± t-o să mă opresc niciodată din a te respecta şi a te căuta.
Cc*rpul meu
I
M : _:_ie, frumosule, ce mă mai slujeşti tu! Ce mă mai iubeşti! Mulţumesc că ai înţeles de atâtea
că e mai important să ajutăm decât să mâncăm, că e mai important să alăptăm decât să
rtarcam , că e mai important să iubim decât să dormim. Mulţumesc că nu te-ai supărat
n*aodată pe mine şi că ai ales să arătăm aşa bine împreună. Mulţumesc, mulţumesc,
—uftumesc, de un infinit de ori mulţumesc pentru că îmi ţii de cald la suflet.
='3rtenerul meu
ir o s s ib /e = l’m possible. Ba da, oamenii se schimbă! în familie, nu fugim, ne iubim. Iubeşte mai
™!ut zecât eşti iubit! Tot ce citisem în cele mai celebre cărţi de dezvoltare personală şi credeam
Z3 e ..din cărţi”, (ai venit tu şi) mi-ai demonstrat că e „de-adevăratelea”. Mulţumesc că mă
protejezi permanent şi că te îngrijeşti să mai fiu şi mâine. Mulţumesc că îmi arăţi în fiecare zi
C3t de bun e drumul. Eşti dovada că Binele făcut se întoarce întotdeauna. Tu eşti felul în care
- - .e ^ u l mă răsplăteşte.
:sor-mea
v _ :e aşteptai să te pun în carte, aşa-i? Mulţumesc, sora mea, adevărata mea soră (de la sor-
vă zic la toate „soro”) © ! Pentru ce „Mulţumesc”?, sunt sigură că fix asta te întrebi.
Pentru că împreună cu tine pot să văd albul când totul e negru. Pentru că numai cu tine pot să
~~>z. card e de plâns. Pentru că numai cu tine mă cert atât de tare, încât să pot să înţeleg ce
_r a iertare. Tu mă înveţi că, în familie, ne iubim necondiţionat si pentru totdeauna.
Tata
Mulţumesc că ai pus în mine tot ce aveai tu mai bun în tine. Cartea asta se încheie cu scrisoarea
—ea către tine, Tată. Mulţumesc că m-ai iubit aşa de tare încât abia mă mai pot ţine pe picioare
acum, fără tine. Mulţumesc că mi-ai lăsat „moştenire” cel mai frumos mod de a vorbi cu un
ccpii şi că nu mi-ai răspuns niciodată la telefon altfel decât asa:
- „Alo! Da, tată!

- Teiubeştetata!'>
11
Scanare 12.jpeg
Mama
Mulţumesc că ai ştiut să fii părinte. Te-am scotocit de multe ori prin bibliotecă, prin sertare,
prin cutiuţe, ca să îmi dau seama de unde ai învăţat tu să fii părinte şi să te porţi aşa cu mine.
Să aflu cine te-a învăţat pe tine să mă aduci în stare să vorbesc cu tine tot ce îmi vine, să vreau
să locuiesc cu tine, să mă plimb cu tine, să cresc copii cu tine, să te iau peste tot cu mine. Am
aflat că, şi dacă n-avem cărţile pe care ni le dorim şi dacă n-avem ajutorul de care avem, uneori,
atâta nevoie, e suficient să fie iubire în suflet. Cu iubire adevărată m-ai făcut mare. Mulţumesc,
mamă, că, dintre toţi copiii pe care i-ai fi putut face, m-ai făcut tocmai pe mine! Fii mândră, asta
e fiica ta!
Fiica mea ©
Tu, RunaMinuna, ai făcut toate astea posibile. Tu m-ai învăţat, tu m-ai apărat, tu m-ai ajutat, tu
nu m-ai lăsat niciodată.
Tu mi-ai spus cât să te alăptez: Mami, tu eşti laptele meu dulce şi alb.
Tu mi-ai spus cât de bine e să plângi: Uite, îmi dă o lachimă de bucuiie că te am.
Tu mi-ai spus cât mă iubeşti de mult: Mami, când o să ajungem acasă, o să îţi dau iubiie. Toată
iubiea mea din cop.
Tu m-ai învăţat ce ne învaţă marii înţelepţi ai lumii ăsteia: Mami, ştiu că eşti supăiată. Aşa e viaţa,
păpuşo: Unii oameni sunt supăiaţi, alţii nu sunt supăiaţi. Tu care vei să fii?
Tu m-ai învăţat să dăm în mintea copiilor: Mama, vreau să mergem pe Lună! / Mergem, iubito,
doar că acum e noapte. / Păi, noaptea se merge pe Lună! ©
Tu mi-ai găsit numele adevărat: Mama, Crina, Cri, greieraşul meu dulce...
Tu, Runa. Pentru tine întotdeauna.
Dumnezeu
Iar Ţie, Doamne... Mulţumesc că ai ales să sufli viaţă în mine. Şi că m-ai ales să le spun
oamenilor despre Tine şi despre cum să fim unii cu alţii bine. Mulţumesc că ai grijă de copiii
noştri. Şi că îmi şopteşti mereu ce să le spun, pentru ca totul să devină - pentru noi toţi - mai
uşor
» si» mai bun.
Thank you for the food we eat
Thank you for the world so sweet
Thank you for the birds that sing
Thank you, Cod, for everything!
12
Scanare 13.jpeg
Scanare 14.jpeg
Scanare 15.jpeg
CUM I! FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU STII CÂTE NU STII?
W h e n p e o p le p o in t a t m y p r e g n a n t b e lly
a n d a s k if I k n o w
w h a t it ’ s g o in g to b e ,
I lik e to s a y :
“ W e ’ re h o p in g it ’ s a b a b y "
DACA AR FI „SĂ IAU" CEVA ÎN SARCINĂ,

CE AR TREBUI SĂ IAU?
z i: nsărcinată. Gata, eşti sigură că eşti însărcinată. Şi primul gând al tău, ca al oricărei mame,
„Să fie sănătos copilul!” Al doilea gând este: „Oare ce pot să fac eu ca să fie sănătos
copilul?”
- să faci o mulţime de lucruri. De la să te rogi să fie sănătos, până la să te odihneşti, să
~=nânci, să te bucuri, să te muţi la munte, „la aer curat” sau la mare, „să fie tot timpul cald şi
us :a : Dar dacă ar fi un singur lucru pe care să îl faci, cam ca în întrebarea aia clasică, „Ce ai
_a cu tine pe o insulă pustie?”, care ar fi acela?
- _pă mii de ore de studiu în domeniul nutriţiei şi psihologiei nutriţiei, pot să vă spun că unul
: ntre cei mai importanţi nutrienţi pe care să îl iei în sarcină este Omega-3. Sau uleiul de peşte,
De r~iţelesul mai larg.
15
Scanare 16.jpeg
Ce e aia, Omega- ? 3
Acizi graşi esenţiali pe care organismul nu îi poate sintetiza, nu îi poate crea singur, drept
urmare, ei trebuie dobândiţi din alimente. Sunt de 3 tipuri:
• ALA - acidul alfa linoleic. îl găseşti în in, cânepă, rapiţă, soia, nuci, spirulină, fasole,
seminţe de chia. Doar că nu s-a dovedit la fel de benefic ca celelalte 2 tipuri de acizi.
• EPA - acidul eicosapentaenoic. Esenţial pentru inimă, sistemul imunitar, răspunsul
inflamator al organismului.
• DHA - acidul docosahexaenoic care sprijină creierul, ochii, sistemul nervos central.
De aceea, e considerat ca fiind absolut necesar pentru femeile însărcinate şi care alăptează.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
De ce să iau?
Omega-3 s-a dovedit esenţial pentru dezvoltarea neurologică şi oftalmologică (adică vizuală)
a fătului. Femeile însărcinate sunt sfătuite să ia suplimente cu Omega-3 tocmai pentru că fătul,
bebeluşul, îi „mănâncă” toate rezervele ei de acizi graşi. Şi după naştere e nevoie de Omega-
3, pentru că este folosit la producerea laptelui şi la stimularea lactaţiei. Cu fiecare sarcină nouă,
mama rămâne cu şi mai puţine rezerve de Omega-3, consumate de către copiii deja născuţi,
prin alăptare.
Cercetarea a dovedit continuu efectele benefice ale consumului de EPA şi DHA în:
o scăderea incidenţei alergiilor, a eczemelor şi a astmului la copii, cel puţin

pentru primii 4 ani de viaţă
o Omega-3 previne naşterea spontană şi preeclampsia
o poate genera o creştere a greutăţii fătului la naştere.
Pe când deficitul îi poate favoriza mamei depresia post-partum.
Cât peşte să mănânc ?
Două porţii de peşte proaspăt pe săptămână. Consumat mai mult de două ori, poate deveni
dăunător, din cauza poluanţilor şi a toxinelor care ar putea fi stocate în carnea peştelui.
Suplimentele cu ulei de peşte se pot consuma mult mai des, pentru că uleiurile trec prin
procese elaborate de distilare, de curăţare a metalelor grele şi a substanţelor periculoase
pentru om.
16
Scanare 17.jpeg
CUM II FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU STII CÂTE NU STII?
De care ulei să iau?
- : este sau din alge marine (ulei din krill).
AGENŢIE!
E.« 5Z3. două tipuri de ulei de peşte. Unul este considerat sigur de administrat la femeile
■’ ate, celălalt nu este. Suplimentele care conţin ulei extras din corpul peştelui, denumite,
re : : cei, supliment de Omega-3, sunt catalogate drept sigure, potrivite, recomandate.
: ■: r_sele care conţin ulei din ficatul peştelui, cum ar fi celebrul ulei din ficat de cod, NU se
ar r.rează la femeile însărcinate. De ce? Pentru că poate determina sângerări, dificultăţi
re cc ag jlare a sângelui, scăderea tensiunii, avort spontan.
Dar de unde provine acest ulei?
. t _ de peşte e extras din carne grasă de hering, sardine, ton, hamsii (anşoa), macrou,
so~o n.
_ cm ficat de cod e extras din, după cum îi spune şi numele, ficat de cod din oceanul
-■ - ~ -C sau Pacific. Peştii adună, la rândul lor, omega-3 din fitoplancton, din algele pe care le
—ărâncă.
Microalgele sunt, de fapt, sursa originală de acizi Omega-3.
Ce doză să iau?
A» descoperit recomandări foarte diferite de la o sursă la alta. Nu există un standard, dar cele
—ar multe organizaţii recomandă un minim de 250-500 mg de EPA şi DHA zilnic pentru un adult
: 2~ ătos. Femeile însărcinate ar trebui să consume măcar această cantitate.
LRerul din ficat de cod nu ar trebui consumat în cantitate mai mare de 2000 mg pe zi, din cauza
conţinutului în vitamina A care poate fi foarte toxică în doze mari. Doza tolerabilă zilnic pentru
«'tamina A este 2,ooolU (0-3 ani), 3,ooolU (4-8 ani) şi pentru vitamina D 4,oooIU (i,500lU între
7 şi 12 luni; 2,500lU între 1 an şi 3 ani; 3,ooolU între 4 şi 8 ani), conform National Institutes of
-ealth. Excesul de vitamina A poate genera defecte la naştere, malformaţii la nivelul ochilor,
i sau craniului, probleme cu ficatul şi chiar şi malformaţii ale sistemului nervos central.
cesul de vitamina D poate duce la stări de ameţeală, episoade de vomă, stare generală de
'ău, de slăbiciune, constipaţie.
Scanare 18.jpeg
Suplimentele cu ulei de peşte oferă o cantitate mai mare de Omega-3 faţă de uleiul din ficat
de cod, fără să existe riscul supradozării cu vitamine şi al prejudicierii fătului.
Dacă doreşti să ştii exact doza de EPA şi DHA pe care să o iei, Organizaţia Mondială a Sănătăţii
recomandă 300 - 500 mg de EPA şi DHA combinate zilnic. Totuşi, aşa cum mă ştii, te rog să te
sfătuiesti
» cu doctorul tău si » să te documentezi temeinic înainte să faci sau să iei orice care îti*
poate afecta sănătatea ţie şi mai ales copilaşului tău.
Care e diferenţa exactă între ulei de peşte şi ulei din ficat de cod?
Amândouă conţin Omega-3. Principala deosebire este că uleiul din ficat de cod conţine şi
vitaminele A şi D, pentru că ele acolo se stochează, în ficat.
Vitamina A ajută la sănătatea pielii şi a sistemului imunitar.
Vitamina D este esenţială pentru absorbţia calciului şi, drept urmare, pentru sănătatea
oaselor. Uleiul din ficat de cod are considerabil mai puţini acizi graşi Omega-3 decât cel de
peşte.
O altă diferenţă mare între uleiul din ficat de cod şi uleiul de peşte este nivelul de contaminare
cu poluanţi, cu metale grele. Ficatul, ca şi la oameni, are rolul de a filtra substanţele care
pătrund în organism. Din acest motiv, uleiul din ficat de cod poate avea un grad ridicat de
contaminare. Suplimentele cu ulei din peşte sunt mai curate, dat fiind că mercurul şi alţi
poluanţi au tendinţa de a se acumula în carne, nu în ulei.
Ce peşte să mănânc?
în general, când vrei să alegi un peşte, gândeşte astfel:
• E carnivor sau ierbivor? Peştii carnivori pot acumula mercur în doze mai mari, din cauza
procesului numit bioacumulare.
• E un peşte mare sau mic? Cei mari, desigur, vor ingera cantităţi mai mari de mercur din
mai multe surse.
• Are o durată de viaţă îndelungată? Cei care trăiesc mult au mai multe şanse să
depoziteze contaminanţi.
Alege frecvent peşti mai mici, ierbivori, cum ar fi heringul, sardinele, tilapia şi macroul (cât mai
mici), păstrăvul. Merluciul şi pangasius, îi văd adesea în magazine, au foarte puţin spre deloc
acizi graşi Omega-3.
18
Scanare 19.jpeg
A
CUM II FACEM PE COPII SA MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
găsit uşor în magazine şi sortimente de peşti care să mă ajute în demersul meu de a găsi
] ~ega-3 din surse sigure, curate:
• şprot - peşte mic care conţine de 3 ori mai mult Omega-3 decât tonul
• fructe de mare: creveţi, calamari
• somon sălbatic din Alaska care se găseşte rar în magazine. Găsesc, de obicei, somon de
crescătorie.
• Dar ce m-a impresionat maxim a fost că am găsit peşte cu logo-ul MSC (Marine
Stewardship Council), organizaţie care, de 20 de ani, ne învaţă să Choose the Blue Fish!,
adică peşte pescuit în mod conştient, care să nu afecteze negativ habitatul. Pescuitul
ne-sustenabil lasă apele goale de peşti, lasă populaţiile de pe coaste flămânde şi poate
duce la dispariţia speciilor care sunt pescuite agresiv.
Cum mă asigur de calitatea produsului pe care îl cumpăr?
’ _ te produse cu ulei din ficat de cod au vitamina A naturală suplimentată cu vitamina A

: că. De aceea e important să verifici întotdeauna eticheta.
IA UN PONT DE LA M INE!
Iacă pe etichetă e trecută cantitatea exactă de vitamină (A sau D), asta înseamnă că a fost
:a_gată chimic. Dacă pe etichetă este indicată o cantitate care se află între nişte valori, atunci
'»: ' r ;m despre vitaminele existente în mod natural în ulei, pentru că, exact ca orice altceva
£ ;tent în natură, apar fluctuaţii în cantitatea de vitamine prezentă în produs.
Dar ce e cu metalele astea grele de care am tot auzit?
: 1. ai auzit bine şi te admir că ai această preocupare. O ai pe bună dreptate. Toţi ştim ce se

_:ămplă în oceanele de pe planetă. De aceea, îţi recomand să iei peşte din crescătorii
c_Toscute sau doar suplimente cu ulei de peşte purificat de la un producător de renume
~:emaţional care nu îşi permite să rişte afacerea, comercializând produse cu risc toxic pentru
::is u m a to r.
Ce pot să fac?
Cauta sa scrie pe produs ca a fost verificat de Norwegian Medicinal Standard sau de European
-nanmacopoeia sau de Council for Responsible Nutrition.
Scanare 20.jpeg
CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE; TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
• Vezi să nu miroasă!
Studiile au demonstrat că mirosul acela urât apare exclusiv atunci când uleiul începe să se
strice, să se degradeze, să râncezească. Un ulei de foarte bună calitate nu va mirosi a peşte.
• Ce gust are?
Dacă are gust de peşte de ăla care te face să vomiţi, să icneşti, înseamnă că nu e un ulei pentru
tine. Evită uleiurile cu arome puternice de fructe sau alte mirosuri, ar putea masca mirosul unui
produs de calitate inferioară.
De când încep să iau?
Perioada în care s-a observat cea mai rapidă dezvoltare la nivel neurologic şi la nivelul retinei
la făt, în timpul sarcinii, este în a doua jumătate a sarcinii, mai ales în al treilea trimestru.
SUPER FAIN DE ŞTIU T!
• DHA reprezintă aproximativ 97% din acizii Omega-3 din creier şi 93% din cei aflaţi la nivel
ocular.
• DHA este esenţial pentru făt în al treilea trimestru de sarcină şi până împlineşte vârsta
de 1 an şi 6 luni.
• Femeile însărcinate au o nevoie considerabil mai mare de Omega-3 decât restul
femeilor.
• Poţi introduce peşte proaspăt în dieta ta. Ca să eviţi riscul de a fi contaminat cu mercur,
caută peşti pe a căror etichetă scrie „crescuţi în zone Mercury-Free” sau „Mercury-
Safe”. La fel ar trebui să vezi menţionat şi pe eticheta suplimentelor cu ulei de peşte.
• Există studii care demonstrează că mamele care au luat constant un supliment de
Omega-3 din sursă de peşte nu au copii mai deştepţi (care să scoreze mai sus la testele
de IQ) decât copiii mamelor care nu au luat suplimentul cât au fost însărcinate. Articolul
meu nu se referă la inteligenţa copiilor născuţi din mame care au luat Omega-3, ci la
studiile care atestă rolul acizilor DHA şi EPA în dezvoltarea neurologică şi olfactivă a
fătului.
• Multă lume crede că uleiul de in conţine Omega-3. Doar că îl conţine în forma ALA,
formă pe care organismul nu o converteşte eficient în formele mult mai biodisponibile
de EPA şi DHA din uleiul de peşte sau din krill.
Pentru că studiez sute de ore şi respect munca celor care ne oferă informaţii pentru o viaţă
mai frumoasă, îţi las aici şi la final unele surse din care m-am informat despre acest subiect:
• International Society of the Study of Fatty Acids and Lipids (ISSFAL)

• www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15671214/
20
Scanare 21.jpeg
Y o u r p re g n a n cy b re a sts
m a k e m e w a n t to g e t y o u p r e g n a n t a g a in .
CE IŢI SPUN SÂNII TĂI ÎN SARCINĂ SI ALĂPTARE
- adevărat că, în timpul sarcinii, cele mai multe dintre noi suntem preocupate mai ales de cum
i'eşte burta, dar mi se întâmplă adesea să primesc mesaje de la voi în care mă întrebaţi dacă
-o d ificările pe care le observaţi în sâni sunt normale sau dacă ar trebui să mergeţi la doctor.
. "ele mă întrebaţi dacă nu ar trebui să faceţi ceva acasă, „ca să vă pregătiţi sânii pentru
captare", pentru că, desigur, instinctul vostru funcţionează şi, da, vă duce cu gândul exact la
cauza care generează aceste modificări: lactaţia.
Scriu acest capitol ca să „traduc" ce mesaje îţi transmit sânii tăi în cele 40 de săptămâni de
sarcină. O să se creeze, astfel, o relaţie mult mai bună între voi, din clipa în care o să îi înţelegi
î o să ştii cum să te porţi cu ei, astfel încât, la rândul lor, să se poarte şi ei frumos cu tine. Mă
rog, cu copilaşul care va ieşi din tine.
21
Scanare 22.jpeg
De ce mă dor sânii?
Din clipa în care ai rămas însărcinată, chiar dacă tu încă nu ştii că eşti însărcinată, sânii tăi încep
să te înţepe, să doară din când în când, în pusee scurte. Asta se întâmplă din cauza
modificărilor hormonale care conduc mai mult sânge către sâni, începând pregătirea lor
pentru alăptare.
în plus, depozitele de grăsimi se concentrează în sâni, iar glandele mamare îşi măresc
dimensiunile. Venele mici din sâni devin mai vizibile, din cauză că începe să se facă
„aglomeraţie” în sâni, activitatea dinăuntrul lor se intensifică. Durerile de acest gen trec, de
obicei, după primul trimestru.
Am sâni cum n-am avut toată viata mea!
Din aceste cauze hormonale, e posibil să observi că ţi s-au mărit sânii. Dar nu e obligatoriu.
Dacă nu cresc în volum, nu înseamnă că există vreo problemă, nu înseamnă că nu o să ai lapte,
nu înseamnă nimic de speriat. La femeile la care sânii se măresc, apar adesea vergeturi, pentru
că pielea se extinde. E musai să foloseşti un ulei care să hidrateze intens pielea în această
perioadă, ca să nu rămână urme ulterior, uleiul din sâmburi de caise e o variantă care merită
încercată.
Sfârcurile tale devin foarte sensibile. Atât de sensibile, că sunt momente în care te deranjează
până şi sutienul, bluza sau chiar şi apa de la duş. Areolele (zona de piele mai colorată din jurul
sfârcurilor) pot deveni mai mari, mai închise la culoare, fenomen absolut normal în sarcină.
Ce e cu linia asta maronie pe burta mea?
M-a fascinat culoarea asta închisă pe care o adoptă, adesea, areolele, la fel ca şi dunga aia de
pe burtă, poate aţi văzut-o la alte femei însărcinate. Apare o dungă verticală, dinspre pelvis,
trece pe lângă buric şi merge în sus către sâni. Comunitatea ştiinţifică internaţională este de
părere că acestea sunt semne, repere, „săgeţi" care îl conduc pe bebeluş către hrană, către
lapte. Poate ştii deja despre „crawl", despre că orice bebeluş născut sănătos se va târî singur,
fără ajutor, către sâni, ghidându-se după miros (areolele şi sfârcurile miros a lichid amniotic!)
şi, iată, şi după această culoare închisă, care îi semnalizează calea spre sân şi locul unde trebuie
să se ataşeze, să îşi pună guriţa, ca să sugă.
Natura este u l u i t o a r e când e vorba despre supravieţuirea speciei!
22
Scanare 23.jpeg
CUM II FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU STII CÂTE NU ŞTII?
Şi frec sânii cu un prosop aspru sau e o aberaţie? Cumpăr creme ?
O să observi nişte punctişoare mai umflate pe areole. Ca nişte coşuri. Nu sunt coşuri, nici bube.
iu n t glande. Glande mici, Montgomery pe numele lor, fascinante şi ele prin rolul pe care s-a
~=ndit natura să li-l ofere. Aceste glande secretă un sebum, un ulei, care să ţină areola şi sfârcul
oi, lubrifiate, protejate, astfel încât, când intră în gura bebeluşului, totul să decurgă uşor,
: and, eficient, sănătos. Gândeşte-te la asta ca la o loţiune „care vine inclusă în pachetul de
e ăptare" şi află că nu trebuie să faci nimic, ca să îţi pregăteşti sânii pentru asta:
• NU trebuie să îi freci cu prosopul

• NU trebuie să te dai cu creme de niciun fel
• NU trebuie să te speli cu săpun, ci doar cu apă,
:::m a i ca să nu intervii în activitatea glandelor, al căror scop este fix acesta: să protejeze
sfârcul şi copilul de bacterii, virusuri, fungi, ca şi să pregătească ţesutul pentru a putea fi supt,
^ără să crape, să se rupă, să facă răni.
i=n ii nu sunt identici. La cele mai multe femei, un sân este mai mare decât celălalt şi, în sarcină,
e oosibil ca această diferenţă să devină vizibilă. E absolut în regulă, nu trebuie să faci nimic. în
- ~ 3 u l alăptării, asigură-te că îţi alăptezi copilul din ambii sâni, în mod egal.
îmi curge lapte din sâni deja! Aoleu, mie nu îmi curge!
- i . e posibil să îţi curgă lapte din sâni în timp ce eşti însărcinată, chiar şi la scurtă vreme după
:e ai rămas gravidă. Colostru există în sâni încă de la jumătatea sarcinii, aşadar, dacă descoperi
s-tienul ud de un lichid galben, bucură-te, eşti pregătită!
ATENTIE!t
_=că NU observi niciodată pe timpul sarcinii acest fenomen, sfârcuri din care curge lapte, nu
- otiv să te alarmezi, să te panichezi că tu nu ai sau nu o să ai lapte. E suficient să pună guriţa
copilaşul tău pe sân şi o să ai lapte!
"otuşi, există şi nişte semne că ar trebui să mergi la doctor! Acestea sunt:
• curge sânge din sfârcuri în timpul sarcinii (poate fi un semn de cancer mamar)
• noduli de dimensiuni şi texturi diferite
• modificări ale pielii de pe sâni: pete albe, decolorări sau o textură ca de coajă de
portocală.
23
Scanare 24.jpeg
NTERESANT
Dintre toate primatele, doar femeile au sâni permanenţi. La maimuţe, sânii cresc doar în
perioada în care trebuie să îşi hrănească puii, după care dimensiunile sânilor scad până
aproape nu se mai văd. Ce cadou am primit noi de la natură! ©
Surse:
U. S. Department of Health and Human Services's Office on Women's Health

• National Cancer Institute
24
Scanare 25.jpeg
B e in g s m a r t w ill o n ly g e t y o u t h is f a r .
H a v in g
B ig B o o b s
w ill ta k e y o u th e r e s t o f th e w a y .
FĂ CUNOSTINTĂ CU SFÂRCURILE TALE!
la z c c _ acesta e premergător celui despre cum se modifică sfârcurile din momentul în care
- c e c să alăptezi. E despre frici, despre dureri, despre de ce doare, despre cum să reuşeşti să
î s e t e z i, pentru că, de fapt, asta e dorinţa cea mai mare a fiecărei femei sănătoase, anume să
I —i-e a sc ă pe puiul-de-om cu lapte-de-om. Motivul pentru care mult mai puţin de un sfert
—a i : _ *in de 25%) dintre femeile din România alăptează este, cel mai frecvent, lipsa de
— : — 3re sau lipsa unui ajutor specializat. Sânii şi sfârcurile îţi vorbesc continuu şi în sarcină şi
3 _ c h c e naşti, e nevoie doar să înţelegi mesajele lor şi să le ajuţi să te ajute. Până să îţi
»estesc ce se întâmplă cu sfârcurile când începe alăptarea, permite-mi să îţi „traduc” ce îţi
. : - - e le până să ajungă să deservească scopului pentru care au fost create.
~ : a:e femeile au sfârcuri, asta e clar. Chiar dacă sunt, uneori, foarte diferite ca formă, culoare,
- i~ ~ ie , o să fii surprinsă să afli din acest capitol că ce ţi s-ar putea părea ciudat la sfârcurile
-: e e , de fapt, 100% natural, normal.
25
Scanare 26.jpeg
îmi creşte păr în jurul sfârcurilor!
Dacă vorbim despre câteva fire, poţi să stai liniştită. Cel mai adesea, e o manifestare
hormonală de care nu trebuie să te preocupi. Dacă, în schimb, părul creşte mult, des, „ca la
bărbaţi”, atunci, da, e bine să te vadă un doctor, ca să nu existe risc de sindrom polichistic sau
hirsutism.
Am sfârcuri mari! Am sfârcuri mici!
Mărimea sfârcurilor tale nu înseamnă nimic. Nu are legătură nici cu vreo boală, nici cu
alăptatul, nici cu hormonii. E la fel cum unii oameni sunt mai scunzi, unii mai înalţi, cum unii
oameni au nasul mai mare şi alţii mai mic, nimic de care să te temi.
Sfârcurile mele au o culoare ciudată!
Indiferent dacă au o nuanţă pală, străvezie, prin care se pot întrezări venele sau dacă sunt
maronii, culoarea, oricare ar fi ea, e considerată normală. Mai puţin atunci când se înroşesc
brusc şi nu e vorba despre că ai fost la sală şi s-au frecat de bustieră în timpul efortului fizic.
Dacă areola este roşie, rănită, iritată, ustură, te mănâncă pielea, sfârcul, apar coji sau se
îngroaşă pielea, mergi către un consultant în alăptare sau către un medic dermatolog.
Cel mai fascinant, însă, este când afli de ce sunt colorate diferit faţă de restul sânului, faţă de
restul corpului. De ce oare a fost nevoie de o semnalizare, de o zonă care să iasă în evidenţă
mai tare decât orice alt loc, de o zonă care să sară în ochi, să strige „Aici! Aici!”? Ştii, probabil,
că atunci când se nasc, bebeluşii nu văd bine. Eh, de aia!
Natura a colorat sfârcul cu o culoare care „să se vadă”, tocmai pentru ca bebeluşul, în cazul în
care ar trebui să se descurce singur să îşi procure hrană, să ştie încotro să se îndrepte ca să o
găsească. Ca să îşi ia toate măsurile de siguranţă, a colorat mai închis inclusiv areola şi, unele
femei, au o dungă care apare în sarcină şi dispare la ceva timp după ce au născut, fix de la
pelvis în sus, înspre sâni, adică ghidajul, marcajul perfect pentru un bebeluş care caută
mâncare.
Ce m inu n e e corpul um an şi ce sp e c ta c u lo s g â n d e şte n atura să ne ajute!
26
Scanare 27.jpeg
Sfârcurile mele nu ies, stau doar pitite în sân!
marcurile invertite, aşa se cheamă, sunt, o să fii uimită, chiar frecvente! 10-20% dintre femei au
:-i~eI de sfârcuri şi, surpriză, asta e absolut normal, ba, mai mult, ele pot şi să alăpteze fără
: -obleme, atunci când primesc sprijin specializat de la un om ca mine care studiază constant
: - ' să Ie oferi ajutor mamelor interesate să alăpteze. Bebeluşul, când suge, nu trebuie să sugă
:e sfârc, dimpotrivă! Atunci apar rănile, atunci doare, atunci nu suge eficient laptele din sân.
r “ 'cul trebuie să fie introdus adânc în guriţa copilului, el e doar „gaura” prin care iese laptele
: ~ san, drept urmare nu contează dacă este în afară sau pitit în sân, atâta vreme cât curge
2 : :ele prin el, în clipa în care copilul face compresie pe sân.
A T E N Tt I E !
~ iazul în care un sfârc devine invertit brusc, în condiţiile în care toată viaţa a fost vizibil în
3-2 '3 sânului, atunci e nevoie să mergi rapid la un consult ginecologic.
Am nişte punctuleţe aşa în jurul sfârcurilor,

ca nişte umflături mici.
:-ag e !e de ele! Acelea sunt glande mamare, Montgomery pe numele lor, care au un rol
esenţial, bine că le ai! Principala lor menire este să protejeze areola şi sfârcul. Ele secretă un
s£ 3 um care oferă, pe lângă hidratare, şi protecţie, adică apără sânul şi copilul. Sebumul
:: : ;ne agenţi antibacterieni, antivirali, antifungici, astfel că nu e nevoie - şi nici nu este indicat
- să te speli pe sâni după sau înainte să alăptezi, pentru că au ele, glandele lui Montgomery,
grijă de asta. Ba din contră,
• dacă te speli cu săpun sau cu geluri de duş,

• dacă dezinfectezi tu cu cine-ştie-ce substanţe,
• dacă aplici constant creme,
-tervii în treaba lor, în echilibrul perfect pe care îl menţine natura. Pentru tine.
îmi curge ceva din sfârcuri!
_acă alăptezi sau eşti însărcinată, e absolut normal. Dacă nu, e musai să vezi un medic,
^diferent de tipul secreţiei pe care o observi.
27
Scanare 28.jpeg
Indiferent că
• arată ca laptele,
• că e galbenă, verzuie, maronie,
• că nu miroase, dar mai ales dacă miroase!, mergi la doctor imediat.
Dacă îţi curg ambii sâni, poate fi de la ceva remedii naturiste pe care le iei, de la o rană, o
inflamare a ducţilor mamari sau o infecţie. Uneori, poate însemna o afectare a glandei tiroide
sau cancer de sân.
Dacă secreţia e însoţită de durere sau e cu sânge, evident că nu mai aştepţi nicio clipă şi mergi
la specialist.
Mi s-au mărit sfârcurile!
Da, şi asta este în regulă. Sfârcurile se pregătesc pentru alăptare, devenind cu 20% mai lungi şi
cu 17% mai late, în timp ce areola se măreşte până la aproape 2 centimetri în diametru. Am
vorbit mai sus de ce, ca să îl atragă „la masă” pe bebeluş.
Mi-am făcut operaţie de mărire sau micşorare de sâni.

O să mai pot să alăptez?
în cele mai multe cazuri, da. Eu am lucrat cu multe mame care aveau implanturi mamare şi au
alăptat cu succes ani de zile.
Aici vorbim doar despre sensibilitatea sfârcurilor, în funcţie de cum a fost făcută procedura
chirurgicală, există sfârcuri care devin mai sensibile post-operator şi sfârcuri care nu mai simt
nimic la stimulare.
Eu mai am încă un sfârc, al treilea!
Da, nu te speria şi nu râde! Când erai în burta mamei tale, sânii s-au dezvoltat de-a lungul unor
miik lines, precursoare ale glandelor mamare şi ale sfârcurilor. în unele cazuri, aproape 20%,
acest al treilea sfârc nu dispare nici înainte, nici după naştere. Nu reprezintă o ameninţare, însă
nu îl poţi folosi în alăptare.
28
Scanare 29.jpeg
STII PENTRU CE AU FEMEILE SFÂRCURI?
Da, în ciuda a ce cred cei mai mulţi bărbaţi, nu, sfârcurile nu sunt pentru ei sau, ba da, sunt,
dar doar cât bărbaţii sunt bebeluşi. © Sfârcurile au apărut ca să servească pentru alăptare.
După ce am devenit consultant în alăptare, am auzit frecvent prieteni sau chiar părinţi,
întrebându-mă, uimiţi:
- „Serios? Trebuie să ne înveţe cineva să îi băgăm sânul în gură copilului?->»
Da. Pentru că foarte multe femei se plâng că alăptatul doare sau că bebeluşul, deşi e pus la
sân frecvent, nu suge, nu creşte în greutate, nu mănâncă. Am vorbit cu mii de femei, poate
chiar zeci de mii, în anii aceştia petrecuţi în slujba părinţilor şi pot să scriu cărţi despre câte frici
ne bântuie sufletele şi minţile din clipa în care devenim Dumnezeu. Am mai spus că să creşti
copii înseamnă, de fapt, să devii Dumnezeu-pentru-copilul-tău, cel puţin o perioadă, până se
face el mai mare şi, dacă n-ai făcut treaba bună, va căuta alţi Dumnezei în afară de tine. De
aceea fac tot ce fac, ca să îi ajut pe oameni să devină părinţi mereu mai buni, informându-se
corect şi, mai ales, scăpând de fricile majore.
Dacă eşti mamă, şansa să fi auzit până acum replici de genul celor pe care le voi scrie în
continuare este foarte, foarte mare:
□ Ah, nu puteţi alăpta, nu aveţi sfârcuri bune!

□ Cu sfârcurile astea, nu are de ce să apuce, doamnă!
□ Nu vedeţi că n-au ieşit sfârcurile, n-aveţi şansă decât cu mamelon de silicon!
□ N-aveţi sfârcuri. Punct. La revedere!
lată ce se poate întâmpla când alăptezi:
• Sfârcurile pot deveni super dureroase.
„Da, alăptarea doare!”, mi-a zis o doamnă care voia să renunţe la sân şi să îl treacă pe bebeluş
pe lapte praf. Şi, da, avea dreptate! Poţi ajunge să simţi nu doar durere, ci să faci răni mari pe
sfârc, să curgă sânge, să plângi în timp ce copilaşul suge. Toate astea sunt din cauză că nu te
a învăţat sau nu te-a ajutat nimeni să ataşezi corect copilul la sân.
Semnele după care să te ghidezi pentru o poziţie corectă sunt:
• Nasul şi guriţa sunt pe aceeaşi linie. Sau urechea e pe aceeaşi linie cu umărul şi şoldul.
• Copilaşul are guriţa larg-deschisă, ca gura căscată ca a unui peşte.
• Copilul a prins cu guriţa cât mai mult din areolă, nu suge doar sfârcul.
• Copilul are mai mult din partea inferioară a sânuluiîn gură decât din partea de deasupra
a sânului.
29
Scanare 30.jpeg
• Sfârcurile sunt mult mai sensibile decât au fost vreodată.
Normal. Hormonii implicaţi în alăptare pot genera senzaţia că nu suporţi să îţi atingă ceva sau
cineva sfârcurile. Prolactina este un hormon al cărui nivel creşte atunci când bebeluşul suge,
iar oxitocina este hormonul care face ca laptele să curgă din sâni. Stimularea constantă,
frecventă, pe durate lungi, mai ales în primele săptămâni de viaţă desigur că agravează
sensibilitatea pe care, oricum, femeile o au în zona sânilor, a mamelonului. Cu timpul, însă,
durerea se ameliorează şi alăptarea rămâne doar o plăcere.
• Poţi să dezvolţi un blister.
Un fel de coş pe mamelon. O umflătură mică, albă, care doare tare. Apare atunci când o
bucăţică de piele creşte fix peste un duet, un canal prin care curge laptele. Ce se întâmplă în
cazul acesta? Desigur, laptele se strânge sub piele şi asta provoacă durere, prin presiunea pe
care o pune pe mamelon. De obicei, se sparge singur, atunci când suge bebeluşul sau după ce
stai în apă caldă câteva zeci de minute.
• Poţi să faci candida şi la sâni!
Am vindecat câteva cazuri de candida, unele chiar grave, care generau mâncărime, durere,
usturime, senzaţie că arde, răni care sângerează. Da, ştiu că până acum credeai că această
candida afectează doar vaginal, dar, iată, surpriză!, poate acţiona şi la nivel bucal şi la nivelul
mameloanelor.
A T E N Ţ I E ! Chiar şi în guriţa bebeluşului!
Am avut cazuri de copii care nu mai voiau să sugă din cauza rănilor şi a disconfortului din gură,
provocate de candida. Favorizezi această infecţie atunci când păstrezi un mediu umed şi am
văzut multe mame care poartă permanent comprese pe sâni, ca să nu le curgă laptele în sutien
sau pe bluze. Umiditatea înseamnă cel mai bun mediu pentru ciuperci şi bacterii, aşa că stai cu
sânii goi prin casă ori de câte ori ai ocazia. Desigur, în caz de candida, e musai să soliciţi sprijinul
unui consilier în alăptare, astfel încât să poţi continua să alăptezi, chiar dacă administrezi
remedii împotriva unei infecţii cu ciuperci (fungi).
• Da, poţi să vezi sânge!
în timp ce alăptezi, mai ales la început, şansa să apară răni pe mameloane e foarte mare, din
cauza unei ataşări incorecte a bebeluşului la sân. Acesta cred că e şi principalul motiv care le
împiedică pe aproximativ 85% dintre românce să NU alăpteze: durerea.
Alte motive care să genereze răni şi sângerare sunt:
• O pompă de muls care nu e potrivită pentru sânii tăi şi care agresează mamelonul în
timpul sucţiunii: dacă doare când te mulgi, înseamnă că pompa nu e bună pentru tine.
30
Scanare 31.jpeg
• Suprasolicitarea sânilor, un supt prelungit: în categoria asta intră bebeluşii despre care
mamele îmi spun în consultaţii că stau la sân toată ziua, ore în şir.
Tacă ai răni, vorbeşte imediat cu un consultant; aplică lanolină pură non-alergenă; şi lasă sânii
- =e cât mai mult, măcar în timpul nopţilor, până observi ameliorare.
• Mi s-au lăsat sânii, o să îi mai am vreodată la fel?
.ai alăptează! Cea mai importantă misiune pe care o aveau pe viaţa asta, cea mai
i-D o rtan tă misiune pe care o aveai faţă de nou-născutul tău. Ce trebuie să ştii e că există femei
:are SU alăptează şi care au sânii lăsaţi, căzuţi şi femei care alăptează 3-4 ani şi au sânii ca ai
fecioarelor. Elasticitatea pielii, colagenul, genetica sunt factori mult mai puternici în a
.ermina forma şi aspectul sânilor tăi de-a lungul vieţii decât faptul că alăptezi sau nu.
• CEL MAI IMPORTANT ASPECT = poţi să alăptezi indiferent ce mameloane ai!
auzit des şi foarte des poveşti din maternitate unde li se spune mamelor că nu pot alăpta
-■entru că nu au mameloanele formate. Există situaţii în care mamelonul nu iese din areolă, e
- _. sau chiarîn interiorul sânului, dar asta NU înseamnă că eşti condamnată la eşec. înseamnă
ca a fi un pic mai greu la început, că va fi mult mai uşor dacă ceri sprijinul unui om ca mine,
:: -sultant în lactaţie şi că, da, poate fi imposibil să alăptezi dacă nu faci nimic astfel încât să îi
-£~êzi copilului tău ataşarea pentru alăptare.
Ie DOţi să faci între timp:
r Să mulgi cu pompa, sucţiunea scoate mamelonul, îl provoacă.

> Nu sunt de acord cu mameloanele de silicon, pentru că asta, da, îl ajută pe bebeluş pe
moment, dar, pe termen mediu şi lung, scade lactaţia şi bebeluşul nu mai acceptă sânul
fără protecţia din silicon.
ATENŢIE!
- =că, totuşi, apelezi la această metodă în maternitate, până chemi acasă un consultant,
fcioseşte mameloanele cele mai mari, nu cele mai mici, cum vă e recomandat de cele mai
__ite ori. Bebeluşul trebuie să se obişnuiască să menţină guriţa larg deschisă cât e la sân, un
mamelon de mărime S, mic, îl va ajuta să ţină buzele ţuguiate, adică fix cum NU vrem.
Surse:
• National Institute of Health

• The Journal of Human Lactation
• La Leche League
• Jack Newman
31
Scanare 32.jpeg
32
Scanare 33.jpeg
33
Scanare 34.jpeg
34
Scanare 35.jpeg
CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU STII CÂTE NU STII?
C o n g r a t u la t io n s
fo r y o u r
te m p o r a r y h u g e b o o b s !
„CRINA, CE MĂNÂNC CÂND ALĂPTEZ?”
Ca să citez exact-exact, întrebarea voastră sună aşa:
„Crina, mai pot să mănânc ceva, dacă alăptez?"
5 prietenele mele ştiu de ce. Ştiu la ce mă refer când aduc în discuţie această situaţie. Am în
gând sutele de femei pe care le-am ajutat de-a lungul acestor aproape 8 ani de făcut-copilaşii-
îă-mănânce (inclusiv să mănânce de la ţâţă). Femeile care aleg să alăpteze (şi chiar şi reuşesc
să o facă!) ajung rapid în ipostaza în care se tem să pună gura pe orice, ca să nu îl doară burtica
pe copilaş, ca să nu înceapă colicile. Şi uite aşa mi-am petrecut eu primele două luni din viaţa
de mamă cu ceai şi biscuiţi. Şi după două luni, când nu mai suportam nici cuvântul „biscuiţi”,
am făcut un „salt periculos” către cărniţa de pui la grătar şi nişte compot de caise. Astea erau
cele mai sălbatice scăpări culinare ale mele. Eroare! Dar ce eroare!
35
Scanare 36.jpeg
în eroarea asta ne bagă „site-urile de specialitate” şi, uneori, din păcate, chiar şi medicii
pediatri. Dacă aş înşira aici toate alimentele despre care „se ştie” sau „s-a auzit” că îi pot crea
disconfort abdominal (colici) bebeluşului, obţinem o ţară de mame care:
- Nu mănâncă (mai) nimic

- Şi (tot) se aşteaptă ca bebeluşul să înceapă să urle din cauza a ce au mâncat ele.
Colicile sunt un subiect atât de dezbătut, încât aş putea să scriu o carte numai despre ele.
Colici înseamnă dureri abdominale.
Şi, din păcate, oricât s-a studiat despre ele, nu avem încă o cauză asupra căreia să existe un
consens general. Cum nu există niciun remediu care să îi fi „vindecat” pe toţi copiii de colici.
Cu toate astea, din experienţa mea cu sute de mame care alăptează şi din mii de ore de studiu
a literaturii de specialitate, pot să spun că aceste dureri, colicile, reprezintă, de fapt, felul în
care se adaptează sistemul digestiv la o cu totul şi cu totul altă formă de hrănire decât cea
intrauterină. Cât era în burtă la mama, omuleţul primea mâncare direct în „burtica lui”, prin
cordonul ombilical. Nu trebuia să deschidă gura, nu mesteca, nu înghiţea. Primea direct prin
buric, „ca o perfuzie”. Imediat după ce a părăsit „casa de vacanţă”, adică pântecul mamei,
copilul trebuie să deschidă gura, să mişte limba, să sugă, să înghită, să i se umple stomăcelul
şi să digere o hrană diferită. Total diferită. Desigur că doare! Desigur că există un disconfort.
la gândeşte-te la tine. Ştii din conferinţele mele sau din consultaţiile pe care le fac cu voi că
dau permanent exemple din viaţa de adult, ca să poţi înţelege mai bine ce îţi spun despre copil,
ca să te poţi pune în locul lui şi să începi să simţi ca el.
la gândeşte-te că tu mănânci carne, ouă, fructe, legume. Bei apă, suc, lapte. Cu gura. Crezi că
ar putea apărea un disconfort, nişte dureri, nişte colici, dacă, brusc, de mâine, „săptămâna
40/luna a 9-a”, îţi înfigem un tub în buric şi primeşti mâncare sub formă lichidă pe acolo? Da.
Normal că da. Exact aşa e şi cu copilaşii.
- Bun, am înţeles. Şi ce mâncăm, când alăptăm, ca să nu îi doară burtica din cauza

„poftelor” noastre?
- De toate.
- ?!
- Eh, crede-mă!
- Păi, cum? Şi varză şi fasole şi fructe crude şi conopidă murată?
- Da! Ba chiar şi ciocolată sau cafea!
- Ei, na. Nu te cred!
- Ei, crede-mă şi poţi chiar şi cerceta!
36
Scanare 37.jpeg
O femeie care alăptează poate să mănânce orice.
Cu 2 condiţii:
»
• Prima: Să mănânce porţii mici.

• A doua: Să mănânce disociat.
Ce înseamnă porţii mici? înseamnă:
> Un măr. NU un pahar de suc de mere.

> O mână de căpşuni. NU o lădiţă de căpşuni.
> Două felii de pâine cu unt şi cu gem. NU o jumătate de borcan.
> Felul întâi. NU felul întâi, felul doi şi desert la o singură masă.
'ieam nă că atunci când ai chef să mănânci ceva, te rog să mănânci doar jumătate din cât ai fi
"¡cat, dacă nu alăptai.
Ce înseamnă să mâncăm disociat?
> Să mănânci un ou fiert cu o roşie. NU o omletă „cu de toate” şi o salată de roşii,

castraveţi, ardei gras, seminţe de cânepă, ulei de măsline şi pătrunjel.
> Să mănânci un piept de pui la grătar. NU un platouaş mixt-grill.
> Să mănânci o pară. NU o salată de fructe.
- : : să mănânci şi din oră în oră, pe parcursul zilei, dacă vrei, astfel încât să mănânci toate
~_ctele pe care ţi le-ai fi pus în salată.
că nu le amesteci şi că mănânci o cantitate mică, de mai multe ori pe zi, îţi protejează
: : : laşul de colici.
37
Scanare 38.jpeg
My dear daughter,
we are going to have some icecream not because you've earned it,
but because,
well,
mommy wants some.
CAND SĂ II DAU LAPTE, CA SA MAI MANANCE Şl

MÂNCARE?
Orice mamă care l-a alăptat exclusiv pe copilaşul ei în primele şase luni ajunge să îşi pună
această întrebare:
„Acum, că încep diversificarea, cum mai fac cu alăptatul? Când îi dau sân? înainte să îi dau
mâncare solidă sau după ce i-am dat?”
Unele dintre voi îi întrebaţi pe medici despre asta. Altele, le întrebaţi pe cumnate, naşe, fine,
vecine. Şi primiţi răspunsuri.
38
Scanare 39.jpeg
CUM II FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
> Varianta 1:
„ înainte să îi dai mâncare solidă, clar!”
z eci acasă şi faci exact aşa cum ai fost sfătuită. Şi descoperi şi te mâhneşti că nu a fost un
Dotrivit.
> Varianta 2:
„Clar, alăptezi după masa solidă!”
~ - ~ergi acasă şi faci exact aşa cum ai fost sfătuită. Şi descoperi şi te mâhneşti că nu a fost un
Dotrivit.
' - " -a m scris din greşeală aceeaşi frază. O să înţelegi imediat ce urmăresc.
Ma există o variantă de răspuns, ca şi cum nu eşti deja superîn ceaţă.
> Varianta 3:
„Nu contează, alăptează când doreşti: înainte, după, oricând!”
~ e rg i acasă şi nu ştii ce să faci. Şi ţi se pare că ar trebui să existe o logică, ţi se pare că ar

—ea _ să mai citeşti, să mai întrebi, ceva din instinctul tău de mamă îţi spune că trebuie să
= ste un răspuns. Un răspuns potrivit pentru tine!
r=ca m-ai întreba pe mine când să alăptezi, înainte sau după hrana solidă, eu nu ţi-aş răspunde.
|K - : -aş răspunde înainte să aflu lucruri despre tine. Nimeni nu ar trebui să ofere răspuns
î~ e : at la o întrebare, cu atât mai mult cu cât ea se referă la sănătate, la viaţă, la hrană, fără
sr iţi ceară detalii înainte de a-ţi răspunde, astfel încât să fie în stare să formuleze un răspuns
:e ~ :ru tine, nu un răspuns pentru oricine.
-ie dar, la întrebarea „Când să alăptez, înainte sau după masa solidă?”, nu există un răspuns
; e _eral valabil. Pentru că răspunsul trebuie să fie în acord cu nevoile mamei care pune această
■rebare şi cu nevoile copilului ei.
ÎNAINTE!
. ecă eşti o mamă care doreşte să mai alăpteze şi după ce începe diversificarea, dacă eşti o
—amă care doreşte să alăpteze cel puţin un an, dacă nu cumva doi sau trei ani, răspunsul
rentru tine este:
Alăptează înainte de a-i da mâncare solidă!
- e ce? Pentru că tu vrei să îţi menţii lactaţia, doreşti să ai lapte suficient, să produci în
: : ntinuare destul lapte, încât să nu fie afectată cantitatea de introducerea mâncării solide.
39
Scanare 40.jpeg
Aşadar, între 6 luni şi 1 an, continuă să alăptezi la cerere, ca şi până la 6 luni. După ce ai terminat
de alăptat, între cele două mese de lapte, îl poţi expune pe copilaş la hrană solidă.
DUPA!
Dacă eşti o mamă care doreşte să înţarce încet-încet, blând, după ce copilaşul se obişnuieşte
cu alimentele solide, răspunsul pentru tine este:
Alăptează după ce î-ai dat masa de hrană solidă!
De ce? Pentru că tu vrei să nu mai fie aşa flămând când îi dai Iapte, ca să nu mai stimuleze
lactaţia. Tu doreşti să îţi scadă încet-încet lactaţia, pentru ca înţărcarea să intervină natural,
armonios şi pentru tine, pentru corpul tău şi pentru copilul tău.
Parcă te aud: „O să mai vrea să mănânce hrană solidă, dacă îi dau lapte de la sân?"
ATENŢIE!
Foarte important!
Până la vârsta de 1 an, principala sursă de hrană a unui copil este şi trebuie să fie laptele! Hrana
solidă nu va fi afectată de alăptare decât într-un mod pozitiv, laptele de la sân conţine enzime
care vor ajuta inclusiv digerarea alimentelor solide nou introduse.
După vârsta de 1 an, copilul se va fi obişnuit suficient cu alimentele, astfel încât să nu ai nicio
grijă vizavi de interferenţa laptelui de sân cu hrana solidă.
Dacă ai un copil mofturos la mâncare şi lumea zice că e din cauză că îi dai lapte, te asigur eu.
care, de opt ani îi fac pe mofturoşi mâncăcioşi, că nu e aşa! Copilul care nu mănâncă nimic
altceva în afară de lapte are o problemă. Ori de natură fiziologică ori de natură neurologică or
de natură psihologică, emoţională. înainte să identificăm împreună care este natura
problemei, care este cauza reală a refuzului alimentelor solide, e esenţial să îţi hrăneşti copilu!
cu lapte.
Felicitări că alăptezi! Laptele-de-om este hrana cea mai potrivită pentru puiul-de-om!
40
Scanare 41.jpeg
CUM îl FACEM PE COPII SÂ MĂNÂNCE: TU STII CÂTE NU SI il?
tt CRI NA, TU Al ALĂPTAT?”
Aceasta este o scrisoare către Fiica mea

si către Tatăl-nostru-care-ne-esti-în-ceruri
Astăzi, fiica mea împlineşte 4 ani. Şi, cel mai probabil, vom sărbători cu tort şi cu sânii mei. Da,
£ânii mei şi trupul meu şi creierul meu şi laptele meu au îngrijit-o pe copiliţa mea din prima
secundă a ei pe această planetă şi până acum.
Cum a fost să alăptez timp de 4 ani, zilele şi nopţile, verile şi iernile, bolile şi sănătăţile, lacrimile
5 'âsetele, gângurelile şi cuvintele, întrebările şi răspunsurile, foamele şi poftele?
41
Scanare 42.jpeg
CUM îl FACEM PE COPil SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII? ■
(Aşa) A fost Viziunea noastră asupra Vieţii:
Nu, nu a durut.
Nu, nu m-am îngrăşat.
Nu, nu m-am simţit (ca) o vacă.
Nu, nu m-a tras de tâte în restaurante.
Nu, nu m-a muşcat.
Nu, nu m-a trezit.
Nu, nu a refuzat mâncarea solidă.
Nu, nu i-a îngreunat dezvoltarea.
Nu, nu e dependentă. Nici de mine, nici de vreo jucărie, nici de vreo păturică.
Nu, nu e antisocială.
Nu, nu e urâtă şi nici proastă.
Dar ce i-au făcut 4 ani de ţâţă?
Au făcut-o să fie fetiţa plină de bucurie.
Au ajutat-o să facă şpagatul perfect.
Să vorbească super corect.
Să vorbească prea mult. ©
42
Scanare 43.jpeg
Să spună că ea e soţia lui Spiderman.
Să îmi spună mie că sunt "laptele ei dulce şi alb".
Să se uite la ea în vitrine pe stradă şi să îi placă ce vede.
Să danseze în oglindă şi să creadă că e posibil să îi crească aripi.
Să facă acrobaţii oriunde vede o bară sau un perete de căţărat.
Să meargă cu mine la consultaţii, ca să îi ajute pe copii să mănânce.
Să îşi bage păpuşi sub tricou, ca să le poarte la pieptul ei pe stradă.
3 ă cerceteze burta păpuşilor cu un bec, ca la ecograf, ca să le ajute să nască bebeluşi

pe care să îi creştem la noi în casă.
Să le spună "Te iubesc" oamenilor pe care îi simte cu iubire.
Să ştie că are o emoţie atunci când îi vine să plângă.
Să spună că are nevoie să plângă atunci cand îi e dor de numainoidouă.
Mulţumesc, pui-de-om hrănit cu lapte-de-om,

că ai vrut să mănânci din mama ta primele omiecincisute de zile şi nopţi din viaţa ta!
Natură, tu, Mamă-Natură, care ai inventat sânii şi i-ai dăruit femeilor,

mulţumesc că mi-ai dat şansa ca 4 din cei 7-ani-de-acasă ai fiicei mele să fie chiar Acasă!
Sâni cu lapte, dragilor şi bunilor,

uitaţi-vă la copila asta pe care am crescut-o împreună şi bucuraţi-vă!
Am reuşit!
43
Scanare 44.jpeg
CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU STII?
I don't need a big fancy vacation.

I would be happy
with a trip to the bathroom
by myself.
NU ALĂPTA PÂNĂ NU CITEŞTI ASTA!
(ce urmează să citeşti este un mesaj primit de la o mamă dintre cele cu care am lucrat)
copMuî ^ aUd Şl dteSC ^ d3Că Vr0aU ^ 'ntm 'n categoria ”mamă bună" e musai să îmi alăptez
Dar nimeni nu mi-a spus că alăptatul poate să îmi distrugă viaţa.
De unde dracu sa găsesc o varză acu', la miezul nopţii?! E două noaptea şi sânul meu cred că
o sa explodeze, cred ca am furia laptelui aia despre care am citit o grămadă în timpul sarcinii.
„ Pf6r “ aSta p e n t r u ca altfel nu ştiu ce să caute ditamai nodului ăsta care îmi dă dureri
înţepatoare, atat de înţepatoare de îmi vine să urlu ca lupii la lună. Sper că e un nodul si că nu
am cancer, ca unul dintre motivele pentru care am vrut atât să alăptez a fost că cică astea de
alapteaza nu mai fac cancer la sân!
44
Scanare 45.jpeg
T : a m-ar întreba acum cineva „Ce mai faci?", i-aş răspunde că mă doare sânul de îmi vine să îl
3_ şi să îl pun deoparte. Şi că soţul meu doarme, normal... şi că fetiţa mea în vârstă de 3
:;::ă m â n i se va trezi dintr-un minut în altul, urlând cred-că-de-foame, Dumnezeu să o
" r eagă!, iar eu va trebui să folosesc acest sân congestionat, enorm, prin care se văd venele
:;:a-să-plesnească, de zici că o să iasă Alien din ţâţa mea... Asta dacă nu cumva dau de nişte
—_nze de varză prin casă, aşa cum zice Dr. Internet, că citesc în continuu de azi-noapte.
I acă cineva m-ar întreba acum: „Şi fetiţa ce face?", i-aş spune că eu nu cred că se hrăneşte,
reşi o ţin la sân cu orele. Suge continuu, pardon, clămpăne aşa, sau nu-ştiu-cum să zic,
'i'c ă n e , pentru ca apoi să dea drumul la sân şi să urle. Din nou! Poate are gaze, poate e
:: ~sdpată, poate îi e somn, dar, ca mamă proaspătă ce sunt, la fiecare plâns de al ei cred că e
*: -:<a despre mine: trupul meu care NU produce suficient lapte pentru ea!
De ce naiba nu mi-a zis nimeni că alăptatul mă va transforma într-o obsedată

care nu apucă să mănânce, să doarmă, să se spele sau să iasă din casă?
- i c utea, desigur, să îi dau „supliment", dar chiar şi eu care cunosc puţin-spre-deloc detaliile
: ~ 'ăzboiul ăsta dintre mamele-care-alăptează şi mamele-care-dau-laptepraf, am fost cumva
: : â ată pe creier că trebuie să fac totul (ba chiar mai mult!) ca să nu dau lapte praf şi să
: 5: tez exclusiv. Inclusiv, probabil, să îmi înfometez fetiţa.
5 ~ a ştiu că nu ştiu, de fapt, nimic: angorjare; canale înfundate; ceva numit candida, care sună
3 jn personaj negativ din „Harry Potter"; mastită, o chestie de la care ajungi sigur în spital,
H :a dacă nu te umpli de puroi şi îţi face o gaură în sân ca să ţi-l scoată, astea sunt doar câteva
reta pe care cică trebuie să le am în vedere, dacă vreau să alăptez.
- ~ alergat la maratoane, am terminat un triatlon, am dus inclusiv 4 (patru!) ani de tratamente

: T- :ru infertilitate. Mi-au spus câte unii că maternitatea asta nu e chiar aşa uşoară, dar - şi aş
> ;ie asta cu litere mai mari decât îmi permite tastatura: DE CE NU MI-A SPUS NIMENI DESPRE
-L Ă PTARE?
: e ce nu mi-a spus nimeni că această alegere: „Alăptez!" mă va transforma într-un fel de

i g - : oană care nu doarme niciodată, nu mănâncă, nu apucă să facă duş, nu se pişă? Ca să nu
zic de socializare... eu nu reuşesc să ies din casă! Eu sunt o obsedată care nu vorbeşte
:iz â t despre alăptat, înainte-de alăptat sau după-alăptat. De ce nu m-a avertizat nimeni că
a setatul ăsta o să îmi distrugă somnul, viaţa sexuală, munca, trupul meu, sănătatea mea
:ală? Şi că alegând să îmi alăptez copilul, o să dau naştere unei dinamici atât de inegale
- cât am toate şansele să sfârşesc în poziţia de mamă-care-îşi-creşte-singură-copilul?
- :est mesaj NU VA FI DESPRE BENEFICIILE ALĂPTĂRII. Nu, nu o să mă lansez în discuţii despre

C-T) .aptele de mamă îi ajută pe copii din atâtea puncte de vedere, cum ar fi imunitatea lor,
5a■'ătatea, dezvoltarea fizică şi abilitatea lor să zboare (acest studiu nu s-a făcut încă, dar ţine
- ite de la mine: o să se facă!).
45
Scanare 46.jpeg
S-a scris suficient despre asta şi nu o să mai vorbesc şi eu, pentru că (1) sunt prea obosită de la
atâta alăptat şi (2) sunt atât de îndoctrinată de beneficiile alăptării, încât mă tem că o să ajung
să sar la femei pe stradă şi să le strig în timp ce le apuc de ţâţe: ALĂPTEAZĂ!!
Ceea ce nu ştim - până nu ne trezim la 2 noaptea cu sânii stând să explodeze - este că a alege
să alăptezi înseamnă, de fapt: sămăiadracu, ce greu el Şi cât de mult sprijin necesiţi ca să faci
din asta un succes! Şi ce o să pierzi dacă o să te încăpăţânezi să alăptezi. Ceea ce, oricum,
reuşesc să facă foarte puţine femei. Cele mai multe renunţă la alăptat, iar studiul ăla cu 12,6%
femei din România care reuşesc să alăpteze până la 6 luni cred că e, de fapt, o minciună.
Până şi în State (pentru că da, sunt la curent cu tot!), doar 1/3 dintre femeile care au zis că vor
să alăpteze exclusiv timp de 3 luni au reuşit; 15% dintre ele au renunţat înainte de a părăsi
maternitatea.
Mamă, cum le înţeleg pe femeile astea! Dacă aş fi ştiut ce înseamnă să alăptez, nu cred că aş
mai fi sărit aşa de repede să spun:
„Vreau si eu!”
Toată lumea părea că e preocupată de un singur aspect când eram însărcinată:

„O să alăptezi?"
„O să încerc”, răspundeam, arătând spre sânii mei care se măriseră de zici că mă pregăteam să
joc în filme porno: „Cu sânii ăştia nici nu cred că îmi va fi greu!” (Habar n-aveam că mărimea
sânilor n-are nicio treabă cu puterea de a face lapte).
După atâţia ani în care m-am chinuit să rămân însărcinată, mi-am promis că voi lua totul foarte
uşor după ce va apărea pruncul.
Nu voi lua parte la războaiele alea de pe Facebook în care femeile care NU alăptează sunt
crucificate, stigmatizate, înjurate şi singura lor şansă e să fie scoase de pe grupuri, indiferent
de motivul pentru care NU alăptează - cum ar fi că sunt pe pastile sau că nu au destul lapte sau
că sfârcurile le sunt franjuri şi sângerează (cu sânge adică!).
Pentru că am petrecut patru ani prin doctori, încercând să rămân însărcinată, m-am gândit că
măcar asta pot să îi ofer copilului meu: laptele meu. Dacă o să am lapte, bun. Dacă nu, asta e,
ne descurcăm. Pe bune, cam cât de greu poate fi? Doar de asta avem ţâţe, nu?
Eh, luaţi de aici:
Imaginea aia cu o femeie cu părul lung, superbă, senină, cu un bebeluş la fel de senin,
zâmbitor, sugând la sânul ei perfect. Minunat, corect?
46
Scanare 47.jpeg
CUM ÎI FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU STII CÂTE NU STII?
Şi acum realitatea:
- femeie care n-a mai făcut duş de... când?, care n-a mai dormit o noapte întreagă dinainte să
P ece spre maternitate, cu părul încâlcit, mirosind a transpiraţie, cu un bebeluş care urlă la
ţâţă, încercând să bage un sân al naibii de dureros în gura care abia aşteaptă să muşte.
Tupă care bebeluşul suge cu o putere („De unde are atâta putere, mă?") care îl ţine câteva
minute, după care adoarme pentru încă vreo 15 minute. Mama, ca o prizonieră, nu mişcă un
ceget, în speranţa dementă că bebeluşul va dormi, astfel, mai mult. Pentru că, dacă îl trezeşte,
•a dori să mănânce din nou! De unde? De la sân!
Asta dacă va mai vrea! Pentru că există şi şansa să nu vrea! Să urle la sân, dar să nu pună gura
pe el.
Ca să nu mai spun despre durerile de la sân, care nu încetează nici cu copil, nici fără.
Desigur, nu e aşa de rău la toată lumea. Unele femei reuşesc să găsească o cale prin care să
a =3 teze senin, calm, nedureros. Eu nu le-am întâlnit, dar e clar că or fi măcar alea 12%. Dar chiar
î in cazul lor, alăptatul este o provocare:
• în primul rând, trebuie să bei constant apă. Ca şi cum te antrenezi pentru Olimpiadă
sau ceva sport în care vrei să faci performanţă.
• în al doilea rând, trebuie să mănânci. Dar când?!
• în al treilea rând, te gândeşti la alăptat chiar şi în puţinele momente în care nu ai sânul
„asediat” de copil. Cronometrezi fiecare secundă în care ai sânii doar pentru tine.
Dar asta nu ajută relaţia de cuplu: când soţul se bagă în pat lângă mine, singurul gând este „Aş
r a e a să vorbesc cu tine sau să ce-vrei-tu, dar asta va însemna o oră în care aş putea să dorm
jn pic şi NU O FAC! Asta pe lângă că, după o zi întreagă de alăptat, ultimul lucru pe care mi-l
doresc e să mă atingi tu pe ţâţe sau oriunde...” Nu că el ar fi dorit asta, la halul în care miros
_upă o zi întreagă în care copilul a regurgitat pe mine. ©
- a ne înţelegem, sunt o femeie de 40 de ani, cu studii superioare, sănătoasă, care lucrez de

= âsă, am un soţ care lucrează şi el parţial de acasă, adică mă potrivesc perfect cu profilul de
emeie-care-alăptează”. Conform unui anunţ al Centers for Disease Control, rata de alăptare
e mai ridicată la femeile:
• cu venituri mai mari (74%)

• cu vârste mai mari (30+)
47
Scanare 48.jpeg
CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU STII CÂTE NU ŞTII?
Aşadar, dacă mie îmi e atât de greu să alăptez până la 3 luni, ce naiba fac alea care sunt mai
puţin norocoase ca mine? Alea care au un job full-time. Sau care au două joburi. Sau care mai
au şi alţi copii. Mamele singure! Dragele de ele.
Şi acum îmi vine în minte recomandarea aia internaţională să ne alăptăm copiii exclusiv timp
de 6 luni, după care să continuăm cel puţin până la 1 an (UNICEF zice chiar până la 2 ani!). Dar
cum? Cum, fără niciun pic de suport din partea personalului spitalicesc?! Fără moaşe, fără
consultanţi în alăptare, fără cineva care să vină acasă şi să ne ajute?!!
Am ajuns, clar, la concluzia că, pentru a alăpta timp de 6 luni exclusiv nu avem nevoie doar de
concediu plătit de stat, ci şi de o femeie-la-curăţenie, un bucătar personal şi neapărat un
specialist în alăptare.
Deci, de ce ne încăpăţânăm să alăptăm? De ce continuăm să facem ceva care e atât de dificil?

Mă rog, astea puţine care ne încăpăţânăm. Eu, exact când mă hotărâsem să renunţ, deşi mă
angajasem să alăptez măcar trei luni, am căutat şi am dat peste un specialist în alăptare. O
vizită acasă costă câteva sute de lei. Mi s-a părut ok, în condiţiile în care prietena mea din State
îmi spusese că acolo consultaţiile la domiciliu pentru aşa ceva costă sute de dolari (şi înţeleg şi
de ce!). Pesemne nu sunt singura femeie care întâmpină greutăţi mari în alăptare, altfel de ce
Dumnezeu să plătească cineva atâţia bani pentru o astfel de consultaţie?! Atunci când le-am
zis alor mei că vreau să chem un consilier în alăptare, au râs şi au zis: „Un ce? Adică asta ia bani
ca să îţi pună copilul la ţâţă!?”
Şi, totuşi, am chemat-o.
M-am simţit deja mai bine de când am văzut-o. Era o femeie frumoasă, blondă, cu părul lung,
arăta bine şi, cum a intrat în casă, mi-a spus:
„Ştiu că e greu. Te felicit sincer că vrei să încerci.”
What?! în sfârşit cineva care mă înţelegea!
S-a spălat pe mâini şi mi-a cerut permisiunea să îmi pună ea copilul (care urla) la sânul (care
durea). Mi-a spus să mă aşez confortabil, pentru că altfel nu voi putea rezista într-o poziţie în
care mă dor toate, iar alăptatul mi se va părea o tortură. Mi-a „aliniat” bebeluşul la sân şi mi-a
prins sânul într-un fel cum nu mai văzusem până atunci. Eram tare speriată şi i-am zis:
- „Aici îmi curge sânge când suge, nu am putea să îi dăm din celălalt?”
Când mi-a zis că nu o să mă doară deloc, m-am simţit ca un copil pe care îl păcăleşti înainte de
injecţie. Să nu mă doară deloc? Asta doar dacă mă omori sau dacă îmi dai cu anestezie
generală.
48
Scanare 49.jpeg
- ~ nchis ochii să nu văd monstruletul-care-musca-din-mine si i-am deschis la un moment dat,

» » » 7
- _rtă că nu mă doare nimic. După minute de supt în care am zâmbit (!!), când am scos sânul
: " gura copilei, am crezut că o să o văd iar ca pe vampiri la gură. Când colo, guriţa îi era plină
: £ iapte şi sânul meu nu durea deloc, arăta ca în reviste!
- :e 3stă femeie care mi s-a părut brusc o zână blondă cu ochii albaştri mi-a spus să mă uit
~ : 'eună cu ea în guriţa copilei mele şi să observ ceva care avea să îmi dea lumea peste cap:
3: şoară de sub limbă care stătea la baza coşmarului şi a durerilor prin care trecusem de când
■ :=pusem să alăptez.
a recomandat şi o plantă pentru creşterea lactaţiei şi mi-a spus că nu vor mai fi probleme
: - cantitatea de acum înainte. Cei 2 factori esenţiali pentru ca alăptarea să fie o plăcere aveam
să 3*1 j că sunt:
• copilul să sugă eficient

• şi mama să facă suficient lapte.
5 r 3 mi le-a rezolvat pe amândouă.
:. e mai multe mame sunt sfătuite incorect: li se spune că au sânii prea mari, prea mici, că nu
^ £3ni potriviţi pentru alăptat, că au sfârcurile plate sau cineştiecum, în loc să fie ajutate. în
: : să afle de ce nu suge copilaşul ăsta, de ce le doare atât de rău când îşi pun bebeluşul la sân.
I --za alăptarea ar durea, nu am fi supravieţuit ca specie, deci e clar că ceva nu facem bine.
: : J personalului de specialitate este să le ajute pe mame să facă bine. Mi-a recomandat să o

:â un medic specialist şi, când a văzut-o, ne-a programat imediat pentru o procedură de care
~ -3 fost frică, dar care s-a dovedit super uşoară: i-a ciupit un pic aţişoara de sub limbă (frenul
~gual).
—3 doar câteva zile după această intervenţie, alăptatul era ceva ce nu mai trăisem. Fetiţa mea
r^schide gura, îmi cuprinde sânul şi înghite guri mari de lapte, cu o sete de parcă a fost în
i^sert în ultimele 40 de zile. în aproximativ jumătate de oră e sătulă şi doarme bine. Şi ia în
i'eutate cum trebuie.
~>am uitat în oglindă azi, în timp ce alăptam şi am văzut o femeie frumoasă, cu părul lung,
: -oerbă, senină, cu un bebeluş la fel de senin, zâmbitor, sugând la sânul meu perfect. Nirvana,
: : 'ect? Ca în reclame!
I simţeam maxim, în noua mea poziţie de mamă care e capabilă să îşi hrănească natural
r^beluşul.
Şi atunci mi-am dat seama cui îi datorez toate astea: zânei blonde cu ochii albaştri.
Care nu e din poveşti, e Crina Coliban şi îi mulţumesc!”
49
Scanare 50.jpeg
CUM îi FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
***
Acest capitol le este dedicat mamelor care, în aceşti 8 ani care se încheie în curând,
m-au chemat la ele acasă şi au avut încredere că împreună putem să alăptăm.
Vă mulţumesc că nu aţi renunţat, oricât de greu v-a fost

şi că m-aţi vorbit şi la alte mame în dificultate.
Vă mulţumesc că mă opriţi pe stradă ca să îmi arătaţi copiii pe care v-am ajutat să îi alăptaţi.
Vă rog să primiţi toată recunoştinţa mea pentru că aţi vrut şi aţi putut!
50
Scanare 51.jpeg
Scanare 52.jpeg
Scanare 53.jpeg
CE POT SĂ îl DAU CÂND ÎNCEPEM

DIVERSIFICAREA,
CA SĂ îl PLACĂ MÂNCAREA?
M orcov, cum ce?
Pardon, p ă stă rn a c!
* : ştiţi că am o problemă legată de obsesia asta cu morcovul şi păstârnacul. Hai, mă, soro,
- **:s? la, zi-mi, de câte ori ai mâncat piure de păstârnac în ultima săptămână? Lună? An? Eh,
: :e jită ! Trebuie să fie ceva ciudat dacă noi nu mâncăm deloc (sau aproape deloc) un aliment
: t :are îl dăm copiilor zi de zi, timp de săptămâni la rând. Ca să nu mai zic că nici atunci când
i dăm, noi nu îl mâncăm.
► . Nu trebuie să diversificăm cu morcovel! Nu numai că nu trebuie, aş zice chiar că TREBUIE

NU diversificăm cu morcov. De ce? Pentru că morcovul este principalul aliment care
: - sripă. Şi când îl mai combinăm şi cu cereale instant (din cutii, de la supermarket) care au ca
: ira orezul, imaginează-ţi ce le facem bieţilor copii. Au mâncat, dragii de ei, luni de zile un
; ” 5 culce şi bun şi sănătos şi hrănitor şi de ajutor... şi deodată, exact acum când interesul
- : r r u principal e să le arătăm că şi mâncarea asta solidă are bucuriile şi beneficiile ei, le dăm
—: 'cov şi orez şi ne mirăm că nu mai fac caca şi că, desigur, ca o consecinţă firească, nu mai
—ârâncă.
53
Scanare 54.jpeg
Si atunci cu ce?
Cu pară, de exemplu. De ce cu pară şi nu cu măr? N-am zis NU cu măr, am dat o variantă la măr
mult mai gustoasă.
la gândeşte-te tu acum la un măr. Ce îţi vine în minte? Dar în gură? Ce senzaţie simţi în gură?
îţi lasă gura apă? îţi vine să zâmbeşti şi să pofteşti? Nu prea. Mie îmi vine în minte un gust
acrişor, uşor astringent, care nu mă scoală noaptea din pat de poftă.
Sau, dacă vrei neapărat cu măr, începe diversificarea cu un piure care e făcut din mere, piersici
şi banană, tocmai ca să îi potenţeze aroma, gustul, textura, savoarea.
E important să începem cu legume sau cu fructe?
Cred că ştii mitul acela:
„Nu începeţi cu fructe, pentru că sunt dulci şi nu o să mai accepte legumele!” De unde
deducem, logic, că legumele nu sunt dulci. Dar morcovul e legume? Dar cartoful dulce e
legumă? Da. Şi mai răspunde-mi o dată, dacă nu te-am convins încă:
Cartoful dulce e dulce? Da!
Bun, deci tocmai am demonstrat că nu contează cu ce începi, fructe sau legume, bune să fie!
Dar cerealele?
Da, cerealele sunt folositoare, însă NU şi dacă sunt rafinate. Şi NU dacă îi dăm copilului cereale
în fiecare zi.
Diversificare exact asta înseamnă: să nu mâncăm zi de zi aceeaşi mâncare, ci să avem un meniu

cât mai variat. Dacă alegi să îi dai copilului tău mâncărică din borcănaşe, te rog să ţii cont de
următoarele:
> Scoate cu o linguriţă o cantitate mică de piure din borcan.

> închide borcanul cu capacul şi bagă-l în frigider.
> Nu introdu niciodată linguriţa din gura copilului la loc în borcan, ca să nu transferi
bacteriile din gură în mâncare. Rămase în borcan, ele vor afecta, vor deteriora
mâncarea si nu e recomandat să o mai folosesti si a doua oară.
54
Scanare 55.jpeg
Când introducem glutenul?
- ~ scris în prima mea carte pe larg despre gluten şi alergeni. Până când ajungi să o citeşti şi
: e aceea şi să completezi colecţia de inimi (de pe copertă), îţi spun că ce ştiam noi până mai
e r-= = ităieri nu mai e de actualitate şi, acum, recomandarea e să le introducem glutenul
—c or cât mai devreme în alimentaţie, adică în jurul vârstei de 6 luni.
1 ~ ENŢ IE!
i roducem nu înseamnă să le dăm cereale cu gluten şi lapte în biberon. înseamnă să îi

: : _-'em încet-încet la gluten, prin cantităţi mici, câte 1-2 linguriţe de aliment cu gluten
:: ~ : nate cu fructe sau legume.
Pot să îi dau mâncare din borcănase?
-'eurile din borcănaşe sunt de multe ori o variantă foarte bună de alimentaţie pentru
: aşi la începutul diversificării, cu condiţia să nu reprezinte hrană zilnică şi să nu reprezinte
r - J t de jumătate din dieta zilnică a copilului.
• Ingredientele alimentelor din borcănele sunt super controlate

• Nivelul de nitriţi este întotdeauna în afara oricărui risc
• Fructele şi legumele sunt folosite, de obicei, imediat după ce au fost culese, spre
deosebire de cele pe care le cumpărăm noi din market sau de la piaţă şi care au petrecut
cine-ştie-cât timp de când au fost preluate de la „locul naşterii lor” şi până au ajuns să
fie puse pe raftul din magazinul de unde le cumpărăm noi.
- i = :ar, diversificarea poate începe:
• Cu fructe sau cu legume, cu condiţia să fie gustoase!

• Cu cereale integrale, cu condiţia să nu îi dai copilului zilnic cereale!
• Cu piureuri, cu condiţia să nu reprezinte mai mult de jumătate din dieta zilnică a
copilului!
Poftă bună în noua viată!
55
Scanare 56.jpeg
First child eats dirt. Parents call the doctor.

Second child eats dirt. Parents clean out the child's mouth.
Third child eats dirt. Parents wonder if they still have to give him lunch.
DE CE SA NU SA LE DAM COPIILOR
SUC DE FRUCTE
N-ai idee cât mă bucur că îţi scriu despre asta! Simt că, în sfârşit, o să mă răzbun pe toate
recomandările pe care le-aţi primit pentru începutul diversificării. Simt că o să le schimb viaţa
copilaşilor care nu o să mai ceară la restaurante un fresh. în bine. în bine am să le-o schimb.
Simt că o să îmi fie recunoscători oameni mari care şi ei beau sucuri de fructe şi nu ştiu de ce
se îngraşă, de ce fac burtă, de ce au simptome ciudate când mănâncă „sănătos”.
Am studiat mult, ore în şir de studiu aprofundat, ca să explic cât mai sigur, cât mai complet,
cât mai pe înţelesul nostru, al oamenilor interesaţi de copilaşii noştri şi de o viaţă echilibrată şi
sunt pregătită azi să vă spun că vă puteţi baza pe mine când vă rog să nu le daţi sucuri de fructe
copiilor!
56
Scanare 57.jpeg
-ârinţii se tem de zahăr nu doar la începutul diversificării, ci întâlnesc părinţi care nu le-au dat
:: p lor zahăr deloc până la 3 ani! Sau, aşa cum urmează să afli în acest capitol, cred ei că nu
le-au dat...
- £ ~ăr nu înseamnă doar acadele. Ci şi cereale, lactate, uleiuri vegetale, fructe, legume şi foarte
~ _ te alimente procesate. Asta face dificil pentru un părinte să ştie de ce să se ferească sau
ce e sănătos, aşa cum am vrea toţi să fie sănătos, când e vorba despre ce mănâncă toţi copiii
■'oştri.
-3 să afli care sunt sursele de zahăr care ar putea să îi îndulcească, dar să îi şi „rănească”
"_Duşorul copilului tău:
Socroza, glucoza şi fructoza sunt 3 tipuri de zahăr care conţin exact aceleaşi calorii pe gram.
1" ar dacă par la fel, adică sunt tot zahăr, ele diferă din cel puţin trei puncte de vedere, toate
fc arte importante:
• Au o structură chimică diferită.

• Corpul le digeră diferit.
• Afectează sănătatea diferit.
SUCROZA
e = cătuită din glucoza şi fructoză şi e, de fapt, ceea ce cunoaştem noi sub numele de „zahăr
n a şă ”. Zaharurile sunt clasificate în monozaharide şi dizaharide.
5 _ :-oza este un dizaharid, compus din 50% fructoză şi 50% glucoză.
- "atură, o găsim în sfecla şi trestia de zahăr. Dar sucroza este adăugată şi, deci, o găsim în
~ _ t e produse alimentare, cum ar fi bomboane, îngheţată, cereale procesate, sucuri,
::~ip o turi.
I - ît u l ei e mai puţin dulce decât fructoza şi mai dulce decât glucoza.
GLUCOZA
~ jn monozaharid. E principala sursă de energie a corpului uman şi mâncarea lui preferată.

Wonozaharidele sunt cărămizile care stau la baza carbohidraţilor şi spun asta ca să îţi devină
~ a clară povestea pe care o tot auzi despre carbohidraţi şi dulce.
I jcoza este cea mai puţin dulce dintre cele trei şi o găseşti pe etichetele produselor şi sub
~ _ iele de dextroză, extrasă din amidonul de porumb.
57
Scanare 58.jpeg
FRUCTOZA
sau zahărul din fructe este un monozaharid şi ea, la fel ca glucoza.
O regăsim în natură în fructe, miere de albine, porumb, agave şi legume rădăcinoase.

Adăugată artificial în alimente, apare pe etichetă ca HFCS (în engleză, high-fructose corn
syrup), sirop de fructoză din amidon de porumb. Ca gust, fructoza e de departe cea mai dulce.
Pentru că are un indice glicemic scăzut, mic, ea e recomandată diabeticilor, deci, aparent, ar fi
cea mai inofensivă. S-a considerat suficientă vreme că e un înlocuitor sănătos pentru zahărul
pe care oamenii îl foloseau în bucătărie. Doar că, între timp, Asociaţia Americană a Diabeticilor
a făcut un anunţ care a răsturnat cunoştinţele de până atunci:
De fapt, dat fiind că fructoza din amidonul de porumb, prezentă în atât de multe alimente, a
generat o creştere fără precedent a obezităţii, a diabetului şi a bolilor de inimă, a fost regândit
total consumul de fructoză.
Hai să aflăm ce părere are corpul despre ele:
> Monozaharidele, fiind zaharuri simple, sunt absorbite direct în sânge, cu precădere
atunci când ajung în intestinul subţire.
> Dizaharidele trebuie să fie descompuse în zaharuri simple ca să poată fi absorbite.
SUCROZA
este un dizaharid, cum am spus mai devreme şi e musai să fie desfăcută ca să poată fi
absorbită. Sucraza, enzima digestivă care digeră sucroza în fructoză şi glucoză apare în
intestinul subţire, acolo unde am zis că are loc cea mai mare parte a digestiei alimentelor.
Pericolul apare pentru că prezenţa glucozei creşte cantitatea de fructoză care este absorbită
în sânge cu mult mai mult decât dacă fructoza ar fi consumată separat, ceea ce e aproape
imposibil. Cu cât se absoarbe mai multă fructoză, cu atât mai multă grăsime este stocată în
ficat.
GLUCOZA
se absoarbe imediat prin mucoasa intestinală în sânge şi ajunge la celule.
Creşte glicemia mai mult decât celelalte tipuri de zaharuri şi provoacă producţia de insulina,
care este hormonul fără de care glucidele nu pătrund în celule. După ce a pătruns în celule,
glucoza este folosită imediat ca energie sau e depozitată sub formă de glicogen în muşchi sau
în ficat pentru când mai e nevoie.
Atunci când nivelul glicemiei scade, glicogenul poate fi transformat în glucoză şi folosit ca
hrană pentru creier sau energie pură.
58
Scanare 59.jpeg
rRUCTOZA, spre deosebire de glucoză:
• nu generează energie
• nu afectează producţia de insulina la fel de puternic (ceea ce ar putea duce cu gândul
că e de preferat)
• dar, cu toate astea, consumul frecvent generează efecte dintre cele mai neplăcute.
: acă glucoza poate fi folosită de orice tip de celulă din corp, fructoza poate fi prelucrată doar
- celulele hepatice. Care o transformă în trigliceride, o formă de grăsime, în acid uric şi radicali
:>eri, dăunători sănătăţii.
Tacă mănânci mai multă fructoză decât poate ficatul tău să metabolizeze, excesul este
"ansform at în colesterol. Rău. Atât de rău, încât te poţi trezi cu obezitate, diabet, ficat gras,
-«funcţional.
Studiu:
- toate sursele în care am umblat ca să pot să scriu un capitol relevant, de real ajutor, am dat
ze un studiu care a urmărit traseul fructozei şi al glucozei prin sistemul digestiv al unui şoarece
te laborator. Glucoza s-a dus imediat în ficat şi apoi a fost distribuită, cu ajutorul sângelui, în
: :t corpul. Fructoza s-a adunat în intestinul subţire, în loc să fie trimisă la ficat, aşa cum ne-am
- aşteptat. Doar că exact când să concluzioneze traiectoria diferită a fructozei, cercetătorii au
: Dservat cum, în exces, fructoza porneşte spre ficat şi se transformă în grăsime care încarcă
* :atul şi poate provoca de la boli degenerative, sindrom metabolic, obezitate, hipertensiune,
£ jtă, pietre la rinichi, diabet de tip 2 până la ciroză sau cancer de ficat.
A T E N T»I E !
r 'uctoza are aceeaşi acţiune la nivelul ficatului ca alcoolul (etanolul). S-au înregistrat cazuri în
:zre conducători auto au fost reţinuţi de poliţie din cauza consumului de alcool, când, de fapt,
e băuseră prea mult suc de fructe!
Fructoza îngraşă!
încă un efect negativ este că afectează senzaţia de foame. Leptina este „hormonul care inhibă
-oamea”, controlează apetitul şi, drept urmare, reglează greutatea corporală. Fructoza
generează rezistenţă la leptină, adică organismul nu mai ştie când îi e foame şi e tentat să
~ănânce în exces.
Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, fructoza incită producţia de grelină, „hormonul care face
toarne” şi atunci, indiferent ce şi cât mănânci, tot simţi că ai mai mânca, tot simţi că îţi e foame.
59
Scanare 60.jpeg
Bacteriile şi fructoza
Mai e un aspect care m-a fascinat legat de fructoză pe care sunt convinsă că nu îl cunoşteai şi,
drept urmare, nici nu îl considerai. Există multe organisme în interiorul organismului nostru
care sunt super fericite când primesc fructoză: bacteriile din colon, intestinul gros. Miliarde de
bacterii. Jumătate din cantitatea de caca pe care îl face omul în fiecare zi este alcătuită din
bacterii expulzate din intestin. Peste 400 de familii diferite de bacterii doar în colon. Mâncarea
preferată a acestor bacterii este, ghici care? Aceeaşi mâncare pe care o preferă şi cei mai mulţi
copii: zahărul!
Când fructoza ajunge în colon, începe cea mai mare petrecere pe care ţi-ai putea-o închipui! Şi,
scuzată să îmi fie îndrăzneala, dar voi mă ştiţi şi chiar apreciaţi felul meu popular, prietenos,
de a vă vorbi, după ce bacteriile astea mănâncă fructoza, încep „să tragă pârţuri”. Fermentaţia
fructozei de la nivelul colonului generează gaze de diferite tipuri, care provoacă balonare,
crampe abdominale, durere de burtă, senzaţia că te umfli, diaree şi constipaţie (cauzată de
prea mult metan), în funcţie de gazul care a fost generat în exces. Fructoza ajunsă în intestinul
gros creează dezechilibre ale florei, favorizează bacteriile patogene şi întreţine efectele lor.
care dăunează real sănătătii.
Siropul de fructoză din amidon de porumb este la fel de periculos

ca fructoza din fructe?
Da. Fructoza, indiferent de sursa din care provine, porumb, mere, căpşuni, miere de albine sau
roşii, acţionează la fel, odată ce a pătruns în corp. Doar cantitatea poate să facă diferenţe: o
cană de roşii cubuleţe are aprox 2,5 grame de fructoză; o doză de suc are în jur de 30 de grame
şi un suc la meniu mare poate să aibă până la 62 de grame. în zilele noastre, aproape toate
alimentele procesate au zahăr adăugat, oricare ar fi forma în care a fost adăugat şi asta
înseamnă foarte multă fructoză.
Mierea, de exemplu, pe care mulţi dintre noi o folosim crezând că e mai bună decât zahărul
are aceeaşi proporţie de glucoză/fructoză ca siropul de porumb.
Siropul de agave, de exemplu, pe care, de asemenea, mameleîl folosesc ca îndulcitor mai sigur
decât zahărul, că „zahăr n-are voie!”, conţine 90% fructoză.
Din păcate, nu există o recomandare internaţională referitoare la care e cantitatea sigură, non-
toxică, de fructoză în dieta omului. De retinut
> că fructoza a existat în alimentatia oamenilor
încă de la începuturi, doar că în cantităţi foarte mici. Organizaţia Mondială a Sănătăţii spune
să limităm consumul de zahăr la 5-10% din dieta zilnică.
60
Scanare 61.jpeg
Fructul nu se bea cu palul, se mănâncă cu dinţii!
■»MC ecvent cum vă sfătuiesc „specialiştii” ca primul aliment al copilului în diversificare să fie
5 . :e ûcte. Nici nu contează din ce fruct, e Nerecomandat, NU e bine, poate fi chiar toxic!
~ suc de portocale pe care îi putem consuma la o singură masă înseamnă aproximativ

- : >cale, cantitate pe care copilul (sau adultul!) nu o poate mânca la o singură masă. lată
«ar-. 2 egând sucul de fructe, mănânci, de fapt, mai mult!
i â d r ; suc din fructe, îndepărtezi fibrele care sunt esenţiale
• oentru reglarea glicemiei

• oentru o digestie eficientă
• pentru un tranzit intestinal sănătos.
l a r â r j din sucul de fructe este absorbit imediat în sânge, ceea ce creează toate efectele
• e de care am vorbit până acum. Fibrele, pulpa prezentă în suc, ajută corpul să digere
x —'z—.-J mai lent, fără să apară pericole.
2 i .1 ne uităm la o doză de 350 ml de Cola şi la aceeaşi cantitate de suc de mere, observăm
^ Cola: 140 calorii şi 40 g de zahăr (10 linguriţe)

' Suc de mere: 165 calorii şi 39 g de zahăr (9,8 linguriţe)
- - : e arată cum 480 ml de suc de struguri pe zi, timp de 3 luni la rând, a cauzat rezistenţă la
r _rîrâ şi creşterea circumferinţei abdominale la subiecţii din studiu.
î : -1 studii care demonstrează că riscul de obezitate a crescut cu 60% la copiii care beau zilnic
; : 1 -:_ ră dulce. Nu există nicio dovadă care să contrazică faptul că sucul de fructe făcut în
e a fel ca băuturile îndulcite artificial din magazine. Deci, în consecinţă, e!
1 da copilului tău suc de fructe decât, eventual, sub formă de nectar, cu tot cu fibră!
Surse
• Encyclopedia of Food Sciences and Nutrition (Second Edition)

European Journal of Nutrition (www.ncbi.nIm.nih.gov/pmc/articles/PMC5174139/)
• Lewis-Sigler Institute for Integrative Genomics at Princeton university
• American Diabetes Association
• www.ncbi.nlm.nih.g0v/pubmed/20439553
61
Scanare 62.jpeg
11 PASI PENTRU O DIVERSIFICARE FERICITA
Stii vorba aia din bunici?
"Eram săraci, un colţ de pâine aveam , dar îl m âneam cu atâta bucurie,

că ni se părea că m âncăm la cele m ai bogate m ese."
Ce fac eu se numeşte Psychology of Eating, adică mă ocup de ce se întâmplă în creier atunci

când vedem sau ne gândim la mâncare. Mă ocup să îi ajut pe părinţi să înţeleagă ce se întâmplă
în mintea copilaşului atunci când refuză mâncarea. Şi e fascinant ce se întâmplă, exact ca în
vorba de mai sus.
Cum să nu conteze ce mâncăm? Calitatea mâncărurilor desigur că are o importanţă de

netăgăduit, dar e s e n ţ i a l ă este starea, emoţia care predomină „statul” la masă.
Tu de care copil vrei să ai?
62
Scanare 63.jpeg
The Enthusiastic Eater
z : : piiul care încearcă şi acceptă cu mare uşurinţă alimentele noi, alimentele care nu îi sunt
:-~oscute. Aceşti copii vor cunoaşte o mulţime de mâncăruri mult înaintea celorlalţi copii de
*3'Sta lor. Exact precum unii copii care învaţă să meargă sau să vorbească mai repede ca alţi
: : : . aceştia din categoria The Enthusiastic Eater vor fi campioni la Mâncare!
The Steady Accumulator
- :eastă categorie e cea mai aglomerată, aici se „înscriu” cei mai mulţi dintre copii. îi încadrăm
i ; oe copiii care sunt reticenţi la mâncare, cărora le e frică să guste, dar care, cu timpul, pas
: _ ~as, adaugă noi alimente la preferinţe.
The Late Bloomer
- iest tip de mâncăcios se evidenţiază imediat cum introduci în viaţa lui hrana solidă. Aceştia
copiii extrem de reticenţi la mâncare, nu vor să guste nimic nou, nu acceptă decât
~entele cu care sunt ei obişnuiţi şi asta poate dura mult timp, uneori chiar până la 6-7 ani.
Z-espre cauzele care îi fac pe copilaşi ultra-mofturoşi vorbesc pe site-ul meu,
».-.v«v.permisdeparinte.ro şi în multe dintre apariţiile mele la TV, mai uită-te şi prin ele, când ai
re m e .
Cum ne pregătim de diversificare?
1. NU cumpărăm neapărat un scaun de bebeluş. Cum, nu.'? Păi, şi unde să îi dăm de

mâncare?
2. DA, îi ţinem pe copii în braţe. Ca să se simtă parte din familie, ca să se simtă în siguranţă,
ca să stea în poziţia corectă de mâncat. Care?
3. NU, copilul nu trebuie să stea singur în funduleţ, nesusţinut, ca să putem să începem
diversificarea. Că asta se poate întâmpla la 10 luni şi, până atunci, ce facem, nu îi dăm
să mănânce?
4. DA, copilul poate să stea la masă şi să mănânce în braţele mamei. Sau mai bine în braţe
la tata, că, poate aşa apucă şi mama să mănânce măcar o dată în zi. (9 ) Spatele copilului
e susţinut de tată, copilul nu poate să cadă în lateral sau să se încline spre spate,
63
Scanare 64.jpeg
părintele este în permanent control asupra poziţiei copilaşului. Care trebuie să fie
verticală ori de câte ori copilul primeşte mâncare.
6. NU, nu e obligatoriu să aveţi blender. E super în regulă să îi striviţi alimentele cu
furculiţa. Prin asta, obţineţi un copilaş care se va deprinde mult mai rapid cu hrana
solidă, care va fi în stare să mănânce rapid singur şi care va fi mult în faţa celorlalţi
„fraţi" de ai lui care mănâncă pasat până la 2-3 ani, cum văd adesea în consultaţiile
mele.
7. DA, e în regulă să îi daţi şi blenduit, în textura aia de „lapte gros", cum le zic eu
piureurilor ăstora pentru bebeluşi, însă nu faceţi din asta singura formă de a găti, de a
prepara mâncarea. Nu vă doriţi un copil care „să sugă" mâncarea, nu? Ci un copilaş
dezvoltat, un copilaş care se pregăteşte să devină om mare.
8. DA, diversificarea începe în jurul vârstei de 6 luni. Spun „în jurul", pentru că cele mai
noi recomandări spun să le introducem copiilor hrana solidă începând cu vârsta de 4
luni, împreună cu alimentele cu potenţial alergen şi care conţin gluten.
9. NU, asta nu înseamnă să le daţi 100 de grame de piure de fructe de pădure la 4 luni! Şi
nici praf de cereale cu lapte în biberon!
10. DA, asta înseamnă să le daţi ocazia de a mirosi, de a se juca cu mânuţele, de a îşi atinge
buzele cu hrana cea nou introdusă.
11. NU, primul contact al copilaşului cu mâncarea NU se face cu gura! Dar cu ce?
întotdeauna, primul contact cu un aliment nou introdus se face cu mâinile, că de aia ni le-a
făcut natura aşa, ca nişte furculiţe. Se face cu mâna, astfel încât, dacă există risc de alergie,
mai bine să iasă câteva bubiţe, să apară câteva pete pe mâini, decât să i se umfle copilului gura,
gâtul şi să fim puşi faţă în faţă cu simptomele unui şoc anafilactic.
în capitolele următoare, o să vă arăt paşii care se referă, de data aceasta, la nutriţie. Ştiţi deja
din conferinţele mele şi de peste tot pe unde apar, că cei mai mulţi copii mofturoşi nu refuză
mâncarea, ci felul în care sunt hrăniţi. De aceea, cred că atunci când se apropie diversificarea,
prima treabă de făcut, primul lucru de îndeplinit nu e să cureţi morcovelul, ci să vă pregătiţi
psihic împreună pentru trecerea de la un tip de hrană la un altul cu totul şi cu totul diferit.
Bebeluşul tău a mâncat timp de 4-6 luni, adică „toată viaţa lui", lapte.
Brusc, într-o zi, când consideră mama că „a sunat ceasul", copilul trebuie să mănânce „o
chestie” care nu are nicio legătură cu laptele lui celdetoatezilele. Ca să accepte această nouă
hrană, este esenţial să fie pregătit din punct de vedere psihoemoţional, astfel încât să simtă
că noul tip de hrănire e despre iubire, despre plăcere, despre bucurie, despre împreună-cu-
mama, ca şi până atunci.
Doamne, ajută (-i pe co p ii)!
64
Scanare 65.jpeg
CUM II FACEM PE COPII SA MĂNÂNCE: TU STII CÂTE NU STII?
ne
That moment when

you pour a bowl of cereals
and realize there's no milk.
So you sit there,
wondering why bad things happen to good people.
■a
CEREALELE. PAINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?
0,
P
ă
I
b
r 3c încă de la început această menţiune: capitolul pe care urmează să îl citeşti îţi poate lăsa
~ ~resia că cerealele nu sunt bune. Cerealele, ca şi fructele, ca şi legumele, carnea, lactatele,
seminţele sunt parte esenţială din dieta omului. Se situează la baza piramidei alimentare, asta
- seamnă că e benefic să fie consumate în mod frecvent. Cerealele au proprietăţi terapeutice,
ee ajută în perioadele de slăbiciune a organismului şi susţin homeostazia, echilibrul
r'ganismului.
1 3' nu şi dacă sunt consumate zi de zi! Dar nu şi dacă îi dai copilului acelaşi tip de cereale zi de
5: deja că eu studiez tot ce e de ştiut, dacă m-ar apuca vreodată dorinţa de a îmi pune copilul
2 zletă. Pentru că, da, să îi dai unui om zilnic cereale, cu atât mai mult cu cât omul e şi mititel,
"seamnă o dietă, o cură, un regim, despre care arfi bine să ştii totulînainte să i-l impui copilului
tău.
65
Scanare 66.jpeg
Hai să mai distrugem un mit: Cerealele ca aliment zilnic!
,îi pun în fiecare seară o măsură de cereale în laptele din biberon, ca să doarmă mai bine!"
,îi dau în fiecare dimineaţă cereale, cu fructe sau cu iaurţel.”
,Am început diversificarea. Cum cu ce? Cu cereale!”
Şi acum, permite-mi să îţi dezvălui de ce să NU îi mai dai copilului tău în fiecare zi cereale:
Mamele mă întreabă adesea la cursuri dacă e ok să le dea copiilor cereale. Le răspund mereu
cu o întrebare:
> De ce vrei să îi dai cereale?
Şi nu primesc răspuns. Sau nu unul care să ne mulţumească, nici pe mine, nici pe ele. Primesc
răspunsuri de genul:
• „Pentru că aşa m-a sfătuit medicul.” sau

• „Nu ştiu de ce vreau să îi dau cereale!” ©
Am căutat în atât de multe surse şi am întrebat în atâtea limbi, încât poţi să mă crezi când îţ
spun că cerealele nu sunt „pâinea noastră cea de toate zilele”. Şi cu atât mai puţin a lor, a
copiilor.
Hai să vezi de ce ai putea fi tentată să îi dai zi de zi cereale:
• Pentru fibre!
Fibrele din cereale adesea agresează celulele din care e alcătuită mucoasa care căptuşeşte
intestinele. O agresează, o rănesc, o irită. Verbele astea nu-s tocmai ce mi-ar plăcea să ştiu că
i se întâmplă copilului meu când bagă ceva în gură, nu? Din cauza acestei acţiuni iritante, în
intestine se produce mucus, a cărui menire e să „panseze” intestinul şi să facă fibrele „să
alunece cât mai uşor pe tobogan” în jos. De când studiez caca-ul bebeluşilor, am observat
mult, foarte mult mucus la copilaşii a căror dietă se baza pe lapte cu cereale. Sindromu
colonului iritabil are ca principal simptom producţia asta masivă de mucus. Pentru mai multe
detalii despre subiect, puteţi să căutaţi cartea lui Konstantin Monastyrsky, „Fiber Menace”.
Dar, totuşi, ştim noi ceva când vorbim de fibre. Dacă aveţi preocuparea asta, fructele ş
legumele oferite copilului zilnic pot să devină prietenul vostru cel mai bun în materie de fibre
solubile si
> insolubile.
> Propunerea mea: seminţele de chia, amestec ideal de fibre solubile şi insolubile.
66
Scanare 67.jpeg
• Cerealele au vitamine si
» minerale!
2 b, aşa e. Şi avem nevoie mare de vitamine şi minerale: de B-urile alea celebre, de fier, de
calciu, de magneziu. Dare musai să le obţii din cocoloşul ăsta de cereale „care îţi umplu burta”?
iau pot să le obţin şi din cereale integrale combinate cu o superb-colorată salată? Desigur că
pot.
> Propunerea mea: salată de quinoa cu seminţe de cânepă şi cu legumele-care-îţi-plac.
• Dar sunt la baza piramidei alimentare!
-s a e! însă, omul, în evoluţia lui, a trebuit să facă eforturi ca să se adapteze acestui tip de
""ană. Care a apărut pentru că:
o cerealele erau uşor de stocat,

o aveau „termen de valabilitate” mare,
o puteau fi cultivate pe suprafeţe întinse,
o şi îi puteau hrăni pe mulţi oameni cu puţin efort,
o plus că cerealele generau apariţia de aşezări omeneşti, formaţiuni mai uşor de
controlat decât nomazii,
o iar criteriul cel mai important era că puteau fi foarte lesne folosite ca monedă de
schimb, ca materie primă pentru comerţul de orice gen.
Deci, era bine să fie promovate ca bază a nutriţiei, iată mai sus câte beneficii aducea
c'omovarea consumului de cereale. Doar că se scapă adesea din vedere că cerealele pot avea
e*ecte toxice, dacă fac parte din dieta de fiecare zi a unui copil!
• Toxice? Anti-nutrienti
» toxici! Nu te cred!
r nţele vii nu au o plăcere deosebită în a se lăsa pradă altor fiinţe vii, cu scopul de a deveni
~iâncare pentru acestea. Mai concret, fiinţele vii dezvoltă tot felul de mecanisme de apărare,
care să le asigure că nu vor sfârşi „în burtă” la cineva!
o Iepurele, de exemplu, şi-a dezvoltat nişte urechi lungi care îl ajută să audă pe oricine se
apropie de la o distanţă atât de mare, încât animalul flămând nici n-a apucat să miroasă
că e un iepure prin vecinătate şi iepurele a fugit deja.
o Balena a crescut atât de mare, încât să fie sigură că nu încape în gura nimănui,
o Porcul spinos a investit în nişte ace cu care trage în inamic chiar şi dacă e cu spatele,
nici n-are nevoie să îl privească în ochi.
De scurt, alergăm, sărim, ne luptăm, ţopăim, ne căţărăm, zburăm, înţepăm, muşcăm, scuipăm,
jneori apelăm chiar la emoţii (ştii „puppy-eyes”, nu?) şi toate astea ca să supravieţuim.
67
Scanare 68.jpeg
Plantele, în schimb, sunt organisme pasive, ele nu pot să fugă, să sară şi, inclusiv pentru
perpetuarea speciei, ele trebuie să se bazeze pe agenţi externi care să le răspândească
sămânţa. Astfel că au dezvoltat diverse metode şi ele, cu scopul de a ajunge „să îşi vadă
seminţele
» mari”.
Se spune că fructele sunt aşa de bune, tocmai pentru a putea fi mâncate întregi, astfel încât,
eliminate prin caca, seminţele să ajungă din nou în sol şi, astfel, să fie asigurată continuitatea
speciei.
Şi cerealele cum se apară?
Cerealele au dezvoltat, la rândul lor, nişte antinutrienţi, compuşi toxici, cu scopul de a nu fi

mâncate şi digerate: aceştia sunt lectinele, glutenul şi fitaţii. Unele vieţuitoare pot să se
descurce cu ele, cum ar fi unele păsări, rozătoare şi insecte, însă oamenii, nu.
• Lectinele sunt toxine care atacă mucoasa gastrică şi mucoasa intestinală.
Când agresează stomacul, inhibă leptina, hormonul responsabil cu senzaţia de saţietate,

aşadar, consumul de cereale ne împiedică să slăbim sau să ne menţinem o greutate de care să
fim mulţumiţi, pentru că ne lasă mereu impresia de foame.
în intestine, lectinele nu pot fi digerate, se leagă de receptorii din intestine şi permit

penetrarea unor particule de mâncare prin mucoasă şi intrarea lorîn circulaţia sanguină.
ATENŢIE»
Aşa pot apărea reacţii alergice la alimente, care, de fapt, au ca bază consumul intensiv de
cereale şi nu alimentele în sine. Aşa ajungem să nu le mai dăm copiilor alimente la care par
că au dezvoltat alergii, când, de fapt, ce nu trebuie să le mai dăm sunt atât de multe cereale
în fiecare zi.
Glutenul şi lectinele afectează în mod negativ şi bila, provocând uneori pietre la bilă din cauză
că intestinele sunt deteriorate, vezica nu mai secretă bilă în mod eficient, iar colesterolul
cristalizează în mici pietricele.
• Glutenul este proteina pe care o găsim în grâu, orz şi secară. Şi nu degeaba e menţionat
pe toate etichetele produselor „Atenţie! Conţine gluten.” Pentru că antigliadina se
regăseşte în fecalele majorităţii populaţiei. Antigliadina e un anticorp care apare când
în corp pătrunde gliadina, un component de bază al glutenului. Când regăseşti acest
anticorp în fecale, înseamnă că organismul luptă deja şi că există stare inflamatorie în
organism.
68
Scanare 69.jpeg
Acidul fitic şi fitaţii scad valoarea nutritivă a cerealelor. Cerealele ar trebui înmuiate cel
puţin 8 ore înainte de consum. Copiilor ar fi bine să le dăm fulgii de cereale doar după
ce au fost fierţi. Aceste procese descompun fitaţii, inhibitorii de enzime şi proteinele
care ar putea să afecteze în mod neplăcut, nesănătos, corpul uman.
Dar ce să îi dau copilului în schimb,

dacă nu e sănătos să îi dau zilnic cereale?
> în primul rând, să alternezi cerealele. Să le diversifici, indiferent de vârsta copilaşului

> Fructe
> Pseudocereale: quinoa, hrişcă, amarant, mei şi cereale „vechi”: alac, spelta, kamut
> Ouă ecologice
> Ouă de prepeliţă fierte tari, sunt perfecte la plimbare, ca pe vremuri, când călătoream
cu părinţii şi ne opream la picnic, pe marginea străzii şi mâneam ouă cu roşii ©
> Orice fel de tip de seminţe: nuci, susan, cânepă, caju, pecan, alune de pădure, fistic,
seminţe de dovleac.
TiNE MINTE DE LA A/IINEÎ
- concluzie, repet:
Torinţa mea nu este să îţi rămână în minte că cerealele „nu sunt bune” şi, ca urmare, să nu îi
~ a i dai copilului de azi înainte. Dorinţa mea este să te informezi temeinic atunci când îi oferi
acelaşi tip de aliment în flecare zî. Şi să observi întotdeauna ce îţi comunică organismul
copilului, atunci când refuză mâncarea sau când nu mai vrea să mănânce decât câteva
3 mente pe care Ie tot roteşte în dietă.
69
Scanare 70.jpeg
Thousands have lived

without
love.
Not one
without water.
APA!
Aceasta este una dintre cele mai iubite scriituri pe care le-am dedicat subiectului Mâncare. Din
cauză că eu însămi sunt în proporţie de 75% apă, dar mai ales pentru că alimentul pe care îl
mănânc cel mai des şi fără de care n-aş putea să trăiesc este Apa. Fără mâncare, omul poate
trăi în jur de 30 de zile, fără apă, viaţa îi este pusă în pericol după numai 3 zile!
Scriu acest capitol şi sper să devină de referinţă, astfel încât oricine doreşte să intre într-o
relaţie frumoasă şi pe-viaţă cu apa să o cunoască şi să o recunoască citind ce scriu aici.
Ţi s-a întâmplat vreodată să te întrebi de unde vine apa din paharul tău?
Pentru mine, „Tatăl Nostru” este aşa: „Apa noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi...”
70
Scanare 71.jpeg
Pentru că, da, apa vine din cer!
' caturile de ploaie şi fulgii de zăpadă cad pe pământ. O parte din acestea se scurge pe pământ
ii -ormează râuri, altă parte se infiltrează în subteran. Cea care intră în pământ „păţeşte”
- — ătoarele:
> Trece printr-un proces de purificare de eventualele substanţe contaminante cu care a

intrat în contact la suprafaţă şi din aer.
> I se imprimă anumite proprietăţi fizico-chimice în drumul ei prin subteran, drum care
poate dura de la câteva luni până la sute de ani!
Apa minerală naturală trebuie să respecte următoarele criterii:
• Să provină din subteran.

• Să fie pură microbiologic. Este interzisă tratarea apelor în vederea dezinfectării sau
schimbării compoziţiei chimice originare.
• Să aibă o compoziţie fizico-chimică strictă şi care să rămână constantă în timp.
• Să fie îmbuteliată la sursă.
- : a de pe masa ta trebuie să aibă exact aceleaşi caracteristici ca cea de la sursă, din munte.
: e aceea, pe tot parcursul drumului de la origine până în sticlă trebuie să nu intre în contact
: - atmosfera, iar materialele cu care intră în contact să fie inerte din punct de vedere chimic,
să nu îi afecteze compoziţia şi calitatea.
; ; —ipoziţia chimică reprezintă principala caracteristică a unei ape, aşa că e musai ca ea să fie
- ecută pe etichetă. Principalele minerale pe care le regăsim în apele din România sunt calciu,
-agneziu, sodiu, potasiu.
: --a l sau potenţialul de hidrogen exprimă echilibrul acido-bazic al unei ape, pe o scară de
cerinţă de la 1 la 14. La un pH mai mic de 7 (unde 7 e considerat pH neutru, echilibrat), avem
: apă cu caracter acid, iar la unul mai mare, apa este alcalină, bazică.
Văd pe etichete apă „carbogazoasă” sau „carbogazificată

Care e diferenţa dintre ele, ce să aleg?
- : a plată se numeşte, de fapt, apă minerală naturală. Apa acidulată, cea căreia noi îi spunem
„apă minerală” este, de fapt, apă minerală naturală carbogazoasă sau carbogazificată.
71
Scanare 72.jpeg
Apele care, în mod natural, au un conţinut de dioxid de carbon sub 250 mg/l la sursă sunt
considerate ape plate sau necarbogazoase.
Apele acidulate pot fi:
• natural carbogazoase, cu CO2 de la sursă sau îmbogăţite cu CO2 din acelaşi zăcământ
• decarbogazificată total sau parţial
• carbogazîficată, cu CO2 adăugat din altă sursă decât cea de unde provine apa.
Apele minerale naturale natural carbogazoase sunt considerate superioare, mărci premium,
dacă au conţinuturi de CO2 natural, de la sursă, de peste 2500 mg/l.
Ştiu că nitriţii sunt tare periculoşi. Dar am văzut că toate apele

minerale au pe etichetă nitriţi!
Ce sunt nitritii?
»
Fertilizatorii folosiţi în agricultură

Gunoiul de grajd
Deversările de ape folosite în gospodării
Deseurile
» umane
Plantele şi animalele în descompunere
Excrementele de animale sunt principalele surse de nitraţi şi nitriţi.
Nitraţii, odată ingeraţi, se transformă în nitriţi, substanţe cu o toxicitate mult mai mare.
Dar compuşii azotului nu trebuie să lipsească în totalitate din apă, deoarece ei pot avea şi o
origine geologică, provenită de la rocile din subteran, nu doar ca urmare a infiltrării de la
suprafaţă, din sursele menţionate de mine mai sus.
Americanii au introdus un termen de clasificare a apelor minerale denumit „virginitate”, care

indică apele cu conţinut minim de azotaţi. în România, peste 90% dintre ape au nivelul sub 10
mg/l, cu mult sub limita de 50 mg/l, desemnată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca valoare
maximă.
ATENŢIE!
Mai preocupaţi ar trebui să fim de conţinutul de nitraţi pe care îi introducem în organism prin
fructe şi legume contaminate, prin mezeluri sau peşte. Acesta poate depăşi 200-300 mg de
nitraţi, în condiţiile în care, prin apa minerală naturală, introducem maxim 10 mg/litru!
72
Scanare 73.jpeg
it
Ce faci dacă ai vrea să atenuezi cumva efectele
pe care le au nitraţii asupra organismului?
: "îsumă cât mai multă vitamina C.
Atmosfera e poluată, există ploi acide, experimente nucleare.

De unde ştim dacă apa nu e contaminată?
: e ângă verificările stricte făcute apei înainte să fie îmbuteliată, se adaugă condiţiile riguroase
*e oe traseu, adică de la sursă la sticlă. însă, ce trebuie ţinut minte este că apa poate parcurge
- ~ drum de sute sau chiar de mii de ani de la originea ei până la tine pe masă, aşadar ea vine
: ~:r-o vreme în care nu exista industrie şi niciun fel de alte activităţi cu efect poluant.
Ce apă să folosesc pentru copil?

Cea cumpărată, îmbuteliată sau cea de la chiuvetă?
: isi apa de la chiuvetă este permanent monitorizată, iar buletinele de analiză le poţi verifica
r rrice moment pe site-ul companiei care furnizează apa potabilă în oraşul tău, sistemul de
:: “duete prin care ajunge apa la tine în chiuvetă nu îl poţi verifica, iar ţevile pot fi afectate,
~_g "Mte, contaminate din diverse cauze. în consecinţă, recomandarea mea este să alegi o apă
—: uteliată ale cărei compoziţie şi puritate le ai garantate de producător/vânzător.
Trebuie să fierb apa pe care o cumpăr înainte să i-o dau copilului?
- i a cum ai aflat până la acest moment, apa minerală naturală este pură microbiologic, deci,
■ _ a: ce să „omori”, dacă acesta e motivul pentru care te-ai gândit să o fierbi.
■ -ecomand să foloseşti sticle cât mai mici pentru copilul tău şi mâncarea lui, ca să nu fie
*e.oie să redeschizi capacul sticlei de mai multe ori şi să eviţi, astfel, contaminarea cu
: i-cteriile din mediu.
73
Scanare 74.jpeg
Câtă apă să bem ?
E atât de vehiculată ideea asta cu cât ar trebui să bem, că iar n-am avut linişte până n-am găsit
o sursă logică sau ştiinţifică în care să ne putem pune baza, încrederea. Aşadar, permiteţi-mi
să vă dezvălui că, ba da, povestea aia cu 2,5 litri pe zi s-ar putea să fie reală.
De ce? Pentru că ar fi bine să îi dăm organismului înapoi apa pe care o pierde pe parcursul
unei zile, astfel:
> Prin urină: pierdem 1 litru de apă

> Prin respiraţie: 0,9 I
> Prin transpiraţie: 0,5 I
> Prin scaun, adică prin caca: 0 ,1 1
Aşadar, în total, pierdem aproximativ 2,5 litri de apă în fiecare zi, fără să fie o zi de aia în care
am făcut efort susţinut, fără episoade de plâns în hohote, fără alergat după autobuz, fără
diaree, fără transpiraţie abundentă, fără stat la plajă, ci numai trăind o zi obişnuită.
Ce apă să îi dau bebeluşului?
Conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 978/2006 şi Societăţii Române de Pediatrie, apele
potrivite pentru sugari şi copii mici trebuie să respecte următoarele criterii:
• Să aibă o mineralizaţie mai mică de 500 mg/l (reziduu sec la 180 °C)
• Să aibă un conţinut de CO2 mai mic de 250 mg/l (adică să fie o apă minerală naturală
plată)
• Cantitatea de fluor să nu depăşească 1,5 mg/l şi 10 mg/l de azotaţi (nitraţi, NO3)
ATENŢIE!
Organizaţia Mondială a Sănătăţii menţionează în ediţia din 2011 a „Ghidului privind calitatea
apei destinate consumului uman” că apele cu un conţinut mai mic de 50 mg/l de azotaţi pot fi
folosite pentru alimentaţia sugarilor.
Cu toate astea, din dorinţa de a asigura o protecţie suplimentară, unele autorităţi din ţări
precum Germania sau Italia recomandă pentru acest tip de apă o concentraţie în nitraţi mai
mică de 10 mg/l.
74
Scanare 75.jpeg
Câtă apă să îi dau bebeluşului?
it '* â ntrebaţi frecvent câtă apă să le daţi bebeluşilor şi copiilor. Şi vă răspund conform cu ghidul
ni Z'ganizaţiei Mondiale a Sănătăţii, combinat cu recomandările Federaţiei Europene a Apelor
—r Jteliate (EFBW):
• între o şi 6 luni, la un copil alăptat exclusiv: NU îi dăm apă.

• între 7 şi 12 luni: 0,8 -1 l/zi, care poate proveni şi din laptele mamei sau alimentele (solide
şi lichide) cu care faceţi diversificarea.
• între 1 an şi 3 ani: 1,1 -1,3 l/zi
• între 4 şi 8 ani: 1,6 -1,7 l/zi
- êcomand să îi dai copilului apă pe tot parcursul zilei, în aceleaşi momente în care bei şi tu
sau orice alt membru al familiei, pentru ca omuleţul să aibă un exemplu, un model de imitat,
: eitru ca cineva să îi facă poftă să bea şi el apă.
Care e cea mai bună apă?
St _ că asta e principala întrebare pe care ai vrea să mi-o adresezi. Pentru că ştiai de când ai
:_~ipărat cartea asta că studiez, că mă informez, că am devenit celebră deja prin emblema
îît a cu „sursele logice sau ştiinţifice” pe care îmi bazez orice răspuns oferit părinţilor. Doar
surpriză!
: eEaţia dintre om şi apa lui este o relaţie la fel de intimă şi de particulară precum relaţia dintre
: *emeie şi un bărbat. Cel mai bun bărbat nu există. Există, însă, cel mai bun bărbat pentru tine!
i act la fel e şi cu apa. Corpul uman este format în proporţie covârşitoare din apă, de unde şi
:e!ebra zicală „Eşti ceea ce bei”. Ca să pot să îţi răspund care apă e cea mai bună pentru tine,
î - trebui să îmi răspunzi tu mai întâi la o serie de întrebări.
“trebări cum ar fi:
• Eşti nou-născut, prichindel, adolescent sau cărunt?

• Eşti perfect sănătos sau suferi de anumite afecţiuni?
• Ai o muncă de birou, sedentară sau eşti foarte activ pe parcursul zilei?
• Apă bei doar la masă sau şi în restul zilei?
• Eşti bărbat sau femeie?
• Ce apă ai băut până acum?
75
Scanare 76.jpeg
lată câteva răspunsuri:
• Aşa cum am spus şi mai sus, nou-născuţilor şi copiilor li se recomandă apă plată
oligominerală cu un conţinut scăzut în azotaţi.
• Tinerilor în creştere, femeilor peste 45 de ani şi, în general, cei în vârstă ar trebui să
aleagă o apă mai bogată în calciu, necesar sistemului osos.
• Sportivilor, după un efort prelungit, celor care stau la plajă la temperaturi ridicate, celor
care frecventează des saunele sau bolnavilor cu febră, adică celor care transpiră
abundent, le este recomandată, pentru remineralizare, o apă cu un conţinut mai ridicat
în săruri minerale, mai ales Sodiu (Na) şi Clor.
• Cei care suferă de tensiune ridicată e bine să bea ape cu conţinut redus în sodiu (sub
50 mg/l), iar pentru cei care suferă de boli cardiovasculare, statistica a arătat că apele
cu un conţinut mai mare de bicarbonat de calciu şi magneziu sunt cele mai eficiente.
Am auzit că PET-ul poate dăuna apei şi, implicit,

şi nouă şi copiilor noştri!
Deşi circulă pe internet multe articole despre pericolul din PET-uri, cunosc cel puţin din două
surse sigure că acest material, spre deosebire de policarbonat, NU este dăunător, toxic, nici
măcar atunci când sticla cu apă este lăsată la căldură, în maşină şi nici dacă apa din sticlă
îngheaţă (comunicat preluat de la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health). PET-ul
este un material absolut sigur, care nu conţine bisfenol A, ca celelalte recipiente din plastic şi
care nu degajă în apă niciun compus toxic, periculos pentru sănătate (conform cu
comunicatele FDA). Dat fiind că nu pot menţiona aici şi sursele autohtone, pentru că ele sunt
branduri foarte cunoscute de apă din România, o să vă invit să verificaţi cu una dintre sursele
de încredere din mediul online, aici: www.cpme-pet.org/content/do-pet-bottles-or-containers-
contain-bpa. Acum, că înţelegi mult mai bine ce scrie pe eticheta unei sticle de apă minerală
naturală, îţi recomand să alternezi de-a lungul vieţii mai multe tipuri de apă, pentru ca
organismul tău să se simtă constant hidratat, mineralizat, „hrănit” corespunzător. în funcţie
de:
• momentul în care te afli în viaţa ta

• de ce preocupări fizice şi intelectuale ai: faci mult sport, înveţi pentru un examen
• starea ta fizică, fiziologică: te pregăteşti să naşti sau eşti însărcinată
• starea de sănătate: eşti bolnav sau te recuperezi după o intervenţie,
alege apa cea mai potrivită cu nevoile tale specifice perioadei în care te afli. Pentru că iubesc
apa şi sunt fascinată de multitudinea de efecte pe care apa le are asupra vieţii pe această
planetă, permite-mi ca, în încheiere, să îţi spun asta: „Mii de oameni au supravieţuit fără iubire,
dar nici măcar unul fără apă.” Să bem!
76
Scanare 77.jpeg
The same boiling water

that softens the potato
hardens the egg.
It s about what you're made of,
not the circum stances.
OUL: TU STII CATE OUA ARE VOIE

t
SĂ MĂNÂNCE COPILUL TĂU?
i_per aliment. Adică mâncare de aia de poţi să mănânci puţin şi ea tot te hrăneşte mult. Oul
r£te un aliment care dă viaţă. Nu doar puiului care iese din el, ci şl puiului-de-om care mănâncă
: i el. Viaţă sănătoasă.
5 _nt super onorată să anunţ că am găsit un studiu aici, în România, ca să aflăm şi noi tot ce
stie şi ce face românul când vine vorba despre ouă. Motivul pentru care a fost iniţiat acest
jdiu a decurs natural după ce din toate magazinele Lidl din România au fost excluse ouăle
z'ovenite din găini crescute în baterii. Şi nu doar ele! Ci până şi toate produsele producătorilor
locali care comercializează alimentele în Lidl, alimente care ar putea conţine ouă cu cifra 3.
ow! Ai mai auzit în alt loc despre o astfel de acţiune de protejare a sănătăţii noastre şi a
copiilor noştri?
77
Scanare 78.jpeg
Oul de găină este plin de nutrienţi. Gândeşte-te că din el iese un pul întreg, viu, sănătos, care
merge şi piuie. Oul are albuş, cu un conţinut predominant de proteine şi mai are şi gălbenuş,
care conţine
» restul de nutrienti.
»
Un singur ou fiert asigură:
• Vitamina A: 6% din Doza Zilnică Recomandată (deficitul de vitamina A fiind una dintre
cele mai comune cauze la nivel mondial pentru pierderea vederii)
Acid folie: 5% din DZR
Vitamina B5: 7% din DZR
Vitamina B12: 9% din DZR
Fosfor: 9% din DZR
Seleniu: 22% din DZR
Colină, un nutrient care ajută la construcţia celulară
Luteină şi zeaxantină care ajută la stoparea proceselor degenerative ale ochilor
Şi mai conţine: vitaminele D, E, K, B6 şi calciu şi zinc
6 g de proteină (cu toţi aminoacizii esenţiali) şi
5 grame de grăsimi sănătoase.
Dar cum e cu colesterolul, Crina?
Multă vreme am fost speriaţi că, dacă mâncăm ouă, ne creşte colesterolul şi ne îmbolnăvim.
Eh, asta îmi place mie cel mai tare la viaţa pe planeta asta, că tot timpul evoluăm, aflăm, ne
descurcăm şi, iată că s-a descoperit că, de fapt, deşi ouăle au un conţinut ridicat de colesterol,
asta ne face numai b\ne. Un smgur ou conţ'me aproximativ 2M mg de colesterol, cave e peste
jumătate (aprox 62%) din doza zilnică recomandată pentru un adult. Asta înseamnă că, dacă
te împingea ispita să mănânci 2 ouă-ochi dimineaţă, la mic dejun, trebuia să te apuci să scrii la
testament. ©
Conform cu studiile, 1) www.sciencedirect.com/science/article/pii/0026049565900028 si 2)

www.ncbi.nlm.nlh.gov/pubmed/22037012, colesterolul din dietă nu provoacă neapărat
creşterea colesterolului din sânge. Ficatul produce zilnic colesterol. Atunci când introduci
colesterol prin dietă, ficatul produce mai puţin colesterol, astfel încât să rămâi în echilibru.
Dacă vrei cifre exacte, află că la 70% dintre oameni, consumul de ouă nu creşte colesterolul şi
la restul de 30% (oameni cu o sănătate deficitară), ouăle pot creşte minor nivelul de colesterol
total şl LDL (colesterolul „rău”).
Ce să vezi, dacă mănânci ouă şi vrei să ştii exact ce se întâmplă cu colesterolul tău, află că ele
cresc HDL, colesterolul bun! O persoană adultă sănătoasă care mănâncă 2 ouă pe zi timp de 6
săptămâni observă creşterea colesterolului bun cu 10%!
78
Scanare 79.jpeg
•e Sursele aici:
Ş, o www.ncbi.nlm.nih.g0v/pubmed/8120521
o www.ncbi.nlm.nih.g0v/pubmed/23021013
o www.ncbi.nlm.nih.g0v/pubmed/18203890
e
: . : 3 ce am citit 17 studii despre acest subiect, pot să spun că dintr-un total de 263,938 de
: 3 - : oanţl, nu s-a găsit nicio legătură între consumul de ouă şi bolile de inimă sau infarct.
Sursa aici:
www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23295181
A’ ENŢIEÎ
: srrtru prima dată după zeci de ani,începând din anul 2016, nu mai există o limită superioară
aerrtru consumul de colesterol prin dietă! Această informaţie mi se pare life-changing, poate
:" ~ b a viaţa sau life-saving, o poate salva pentru mulţi dintre noi.
' j : :ate ouăle au acelaşi conţinut de nutrienţi. în funcţie de locul în care a fost crescută găina,
3 ~ compoziţii diferite la ouă. Găinile crescute pe pământ fac ouă cu un conţinut mai bogat
: 3 I êga-3. Studiile arată că dacă mănânci 5 ouă bogate în Omega-3 pe săptămână, timp de
3 săptămâni, se reduce numărul triglicerldelor (care, în exces, favorizează bolile
cardiovasculare) cu 16-18%.
Iacă mănânci ouă, mănânci mai puţină mâncare în ziua respectivă, pentru că oul este un
a i-e n t foarte bogat în proteine, proteina este, de departe, cel mai săţlos macronutrient. în
. : , femeile care au înlocuit un produs de patiserie mâncat la mic dejun cu un ou, timp de 8
î : tămâni la rând, au remarcat scăderi semnificative în greutate.
Rezultatele studiului aici:

£ : : gatoriu să apară pe coajă ştampila care transmite DDM, Data Durabilităţii Minimale, adică
: =ta până la care pot fi consumate ouăle respective.
V -ecomand să urmăreşti răspunsul corpului tău la consumul de ouă. Există un studiu care a
j — ărit un bărbat în vârstă de 88 de ani care, după ce a mâncat 25 de ouă la o masă, a avut un
r. 3 normal de colesterol şi nicio problemă de sănătate.
Sursa aici:
-s ta nu înseamnă că putem să facem toţi la fel, ci că toţi ar fi bine să devenim atenţi şi

:'î:ie n ţ l la ce ne transmit alimentele atunci când le mâncăm, indiferent ce recomandări
'3£:ectăm . Te sfătuiesc să alegi, de câte ori poţi, ouă cu un conţinut ridicat de Omega-3.
79
Scanare 80.jpeg
Aşadar, studiile arată clar că putem să mâncăm până ia 3 ouă pe zi, zi de zi, este absolut
sănătos!
Ce ou să aleg?
Există mai muite tipuri de ouă, în funcţiile de găinile din care ies ele. începând cu data de 1
ianuarie 2012, pe fiecare ou comercializat în România, trebuie să remarci o ştampilă care
semnifică:
Cifra o de la începutul codului = ouă de la găini crescute în aer liber cu hrană

ecologică. Acestea sunt cele mal sănătoase ouă, pentru că furajele modificate genetic sunt
interzise în dieta lor cu desăvârşire. Nici iarba pe care găinile o mănâncă nu are voie să fie
tratată cu pesticide sau fertilizatori chimici.
Cifra 1 de la începutul codului = ouă de la găini crescute în aer liber. Aceste găini sunt crescute
în aer liber, unde au fiecare un spaţiu de cel puţin 4 metri pătraţi, iar noaptea se retrag în hale,
dar hrana lor nu este certificată ecologic. Au cuibare presărate cu fân pentru depunerea
ouălor, odihnă şl zonă de săpat în pământ.
Cifra 2 = ouă de la găini crescute în hale la sol. Conform regulamentelor UE, între 9 -18 găini
sunt crescute pe fiecare metru pătrat în hale fără să vadă lumina zilei. Adesea, cresc până la
6000 de găini într-o astfel de hală şi se poate întâmpla ca găinile să se agreseze fizic unele pe
altele. Aceste ouă nu sunt periculoase, dar nu sunt recomandate de specialişti în dieta copiilor.
Cifra 3 = ouă de la găini crescute în baterii. Găinile trăiesc în cuşti foarte mici numite baterii,
cu un spaţiu de 550 cm pătraţi, adică mai puţin decât suprafaţa unei coli de hârtie A4. în unele
ferme, aceeaşi baterie poate fi împărţită chiar şi de 6 găini, pe o plasă de sârmă şi fără să vadă
lumina naturală. Sunt hrănite cu vitamine sintetice şi medicamente, iar hrana lor conţine
coloranţi şi furaje modificate genetic.
Cifra este urmată de un cod de două litere care ne dă detalii despre ţara de origine (RO =
România etc). Apoi, un cod de alte două litere care indică judeţul de provenienţă a ouălor (BZ
= Buzău etc) şi un cod de trei cifre care reprezintă un număr de ordine.
Ţin să reamintesc că în magazinele Lidl nu mai poţi găsi ouă cu cifra 3 şi nici produse alimentare
preparate cu ouă care provin de la găini crescute în baterii. Respect!
Şi ţin să subliniez asta pentru că, în urma studiului, doar 20% dintre români ştiu ce reprezintă
cifrele de pe ouă. în condiţiile în care 39% dintre noi cumpărăm ouă o dată pe săptămână.
40% dintre români cumpără ouă marcate cu cifra 1 (unu).
Şi 18% ouă ecologice, marcate cu o (zero): de obicei, aceştia cumpără ouăle pentru a le da
copiilor.
80
Scanare 81.jpeg
ut ATENŢIE!
:_ ăie trebuie puse imediat în frigider, la o temperatură mai mică de 4 grade şi NU pe uşa
—: derului! Temperatura fluctuează considerabil de câte ori deschizi uşa, motiv pentru care
: : : apărea bacterii şi poate fi afectată membrana protectoare a oului.
| j e nevoie să speli oul după ce l-ai adus acasă. Dimpotrivă, găina pune un strat de protecţie
■ _rul oului care ar putea fi afectat prin spălare, apa ar putea fl absorbită prin pori înăuntrul
1 : _ ui şi ar putea strica oul, când tu încerci, de fapt, să îl ţii curat, necontaminat.
'e
Ce ouă să le dăm copiilor, albe sau maro?

ia
ît
e 1 - "tîntrebată adesea de ce ouăle au culori diferite. Culoarea depinde de rasa şl de vârsta găinii
;;re le-a ouat. Când am ajuns prin ţări mai îndepărtate, am dat inclusiv de ouă albastre sau
_rcoaz. Coaja oului conţine hem, (un ion de fier), aceeaşi substanţă care îl dă sângelui
; Joarea roşie şl, în funcţie de cantitatea care se regăseşte în coajă, oul are o culoare mai
r:e n să sau o nunculoare, ca în cazul ouălor albe. Adesea, oamenii preferă ouăle mal închise la
: Joare, crezând că sunt mal sănătoase decât cele albe. Adevărul este că ouăle sunt la fel de
-_tritive, indiferent de culoarea, mărimea sau cifra de pe coaja lor.
ediul în care a trăit găina poate avea, însă, un impact major. Ouăle găinilor care au fost
rescute în aer liber, sub lumina soarelui zilnic, pot să conţină de 3-4 ori mai multă vitamina D
:ecât cele ale găinilor crescute în baterii.
"¡pul de hrană pe care îl primeşte găina afectează de asemenea profilul nutriţional al oului.
Ce înseamnă ouă cu Omega- , 3

văd adesea pe cutiile de ouă această etichetă ?
Cele care sunt hrănite cu o dietă bogată în Omega-3 vor face ouă cu un conţinut de până la 5
ori mai mare decât ouăle normale. La fel, ouăle din găini crescute sub cerul liber au de până la
4 ori mai multă vitamina D decât cele crescute în baterii.
Studiul aici:
www.ncbi.nlm.nih.g0v/pubmed/24607306
81
Scanare 82.jpeg
m
Cum îmi dau seama dacă un ou e proaspăt sau nu?
Da, probabil că ştii şi tu de testul acela cu „Pune oul în apă şi vezi dacă pluteşte!” Da, dacă
pluteşte, e vechi. Dar asta nu înseamnă că nu e bun de mâncat.
Semnul care trebuie să te trimită cu oul direct în gunoi este că miroase urât.
Cum să gătesc oul ca să îl mănânce?
Vezi tu, mamele cu care lucrez caută trucuri ca să îi convingă pe copii să accepte ou sau îi
păcălesc, ascunzând oul în diverse preparate, pentru că altfel nu îl mănâncă. îl mănâncă! Dacă
mâncaţi ouă şi voi cu el, dacă mâncaţi cu poftă, dacă îi arăţi găina când face ou, dacă îl ajuţi să
afle ce poveste spune un ou şi ce ne aduce, atunci mănâncă şi copilul! Copiii mănâncă mai ales
poveştile din jurul alimentelor! Şi nu, nu povestea aia despre ce vitamine aduce oul, copilul nu
ştie ce e aia vitamină, dar poate să ştie şi să vrea bucuria pe care ne-o aduce oul.
Copiii ar trebui să fie protejaţi să mănânce ouă crude sau insuficient preparate. Atenţie! Nici
noi, adulţii nu ar trebui să mâncăm ouă crude, nici măcar în preparate, cum ar fi maioneza
făcută în casă sau îngheţata, din cauza riscului de contaminare cu Salmonella.
Ou Fiert
6-10 minute se fierbe un ou cu tot cu coajă, pus în apă rece. Cu cât îl fierbi mai mult, cu atât
obţii un gălbenuş mai tare.
Ouă Posate
»
Spargi oul şi îi dai drumul într-un vas cu apă la o temperatură de 70-80 de grade C şi le laşi la
fiert la foc mic pentru 2-3 minute.
Ouă Prăjite
Spargi oul şi îi dai drumul într-o tigaie încinsă, cu un strat fin de ulei sau de unt. Poţi să prăjeşti
oul pe o singură parte (sunny side-up) sau pe ambele părţi (over easy).
Ouă Coapte
Spargi oul şi îl pui în cuptorul încins fără ulei în vas.
Papară
Baţi oul într-un castron şl îl răstorni într-un vas încins, pe foc şi amesteci constant în ou, până
e gata.
82
Scanare 83.jpeg
Omletă
-3 fel ca mal sus, însă, odată pus în tigaie, nu se mai amestecă, astfel încât să iasă ca o clătită.
I - a Microunde
I acă pui un ou în coajă în microunde, poţi păţi accidente urâte şi oul poate exploda în cuptor
5c - când îl scoţi din cuptor. în plus, îţi recomand să nu foloseşti această metodă pentru hrana
: : : ului tău. Sunt multe studii care demonstrează că organismul nu recunoaşte molecula
~ : : ricată de microunde şi că asta poate duce la dezechilibre şi boli.
I _ din preparate este tot ou! Adesea, părinţii cred că, dacă omuleţul nu mănâncă oul simplu,
■ - e bine. Oul din budinci, din friganele (bundas kenyer), din clătite, din brioşe, din cozonac,
: ~ cartofi franţuzeşti este tot ou şi aduce aceiaşi nutrienţi ca dacă ai fi mâncat oul simplu.
ATENŢIE!
: 'rnararea hranei la temperaturi mari, timp îndelungat, afectează în mod negativ nutrienţii,
3t t oxidanţii, proprietăţile benefice ale alimentelor. Alege întotdeauna să găteşti într-un timp
: ~ai scurt, chiar dacă foloseşti temperaturi înalte.
: rntru că mi-a plăcut mult ideea asta de a face studiu pentru consumul de ouă, îţi mai las aici
::--eva detalii Interesante:
• 97% dintre români, adică aproape toţi (!) oamenii, consumă ou la mic dejun
• 81% le consumă la cină
• 70% le folosesc la pachet, pentru şcoală şi serviciu.
:' jc iu l a fost realizat cu intenţia de a afla ce cunosc părinţii români despre ouă, de fapt, atunci
C2~d !e cumpără şi cu scopul de a-i ajuta, prin informare, să la decizii potrivite pentru „un viitor
- c bun", pentru o alimentaţie real sănătoasă.
Surse articol:
83
Scanare 84.jpeg
I ju s t g o t s o m e v e g e t a b le m ilk
o u t o f th e f r id g e
and
I s w e a r I h e a r d th e m ilk say
„ W h a t th e f u c k !? ”
DACĂ NU BEA LAPTE, CE SĂ îl DAU?

CE MAI E Şl ASTA: LAPTE VEGETAL?
Când spui „lapte”, cel mai probabil îţi vine în minte o vacă. Cu puţin efort, îţi vine în minte o
mamă care alăptează. Şi, oricât te-ai strădui, nu îţi vine în minte că poţi să scoţi lapte din ...
p lante!
în consultaţiile mele, mai ales cu părinţii care au copii mai mari de 6 luni şi care au probleme
că nu iau în greutate corespunzător, îi sfătuiesc să ia în considerare laptele vegetal. Desigur că
9 din 10 părinţi mă întreabă „Cum adică?” Nu pentru că nu ştiu ce e asta, cei mai mulţi au auzit
de lapte de migdale sau de lapte de soia, ci pentru că nu s-au gândit că ar putea să introducă
asta în dieta copilaşilor şi mai ales pentru că nu ştiu de ce ar introduce laptele asta, când există
laptele de vacă.
84
Scanare 85.jpeg
E-eneficiile laptelui vegetal sunt cele pe care le aduce alimentul pe care îl storci până curge
apte din el, dar nu acesta e motivul principal pentru care vă sfătuiesc să introduceţi în dieta
oastră şi a copiilor acest tip de lapte. Ci grija mea faţă de copiii care au alergie la proteina de
apte de vacă sau intoleranţă la lactoză. Şi care văd la alţi copii că beau lapte sau că mănâncă
ante cu cereale sau tot felul de alte bunătăţi din care ei nu pot mânca, „pentru că sunt făcute
c_ lapte”, iar ei „nu au voie lapte”. Ba da, şi ei pot! Şi ei au voie! Laptele vegetal este o variantă
si de băut şi de folosit în diverse preparate, astfel încât să le fie bine şi copiilor cu sensibilitate
-=:ă de laptele animal.
Să faci lapte din nuci, seminţe sau cereale e atât de uşor, că o să râzi de tine că nu te-ai gândit
a asta până acum.
De ce ai nevoie:
• Nuci
• Apă
• Blender
• 3 minute
Dpţional:
• Sare
• Miere, sirop de ştevie, sirop de arţar
• Curmale
• Vanilie, cacao
Din ce pot să fac lapte?
Din oricare dintre cele de mal jos. Serios!
• Migdale (timp necesar pentru înmuiere/hidratare: 8-12 ore)

• Caju (2-3 ore)
• Macadamia (nu se înmoaie)
• Alune de pădure (8-12 ore)
• Nuci braziliene (nu se înmoaie)
• Nuci de ale noastre (4 ore)
• Ovăz (8 ore)
• Orez (9 ore)
• Quinoa (2 ore de înmuiere)
85
Scanare 86.jpeg
Susan (8 ore; recomand din susan negru, e mult mai gustos decât cel din susan auriu):
foarte bogat în calciu! Aprox 25 g de susan conţin aproape 1 g de calciu!
Cânepă (nu se înmoaie)
Ce fac cu ele?
Le pui la înmuiat, conform cu timpii menţionaţi de mine în parantezele de mai sus, din dreptul
fiecărui aliment. Dar, mult mai simplu şi pentru rezultate spectaculoase, lasă-le 24 de ore în
apă. într-un bol acoperit cu un prosop de bucătărie, în frigider sau la temperatura camerei
(dacă nu depăşeşte 22 de grade, că nu le punem la încălzit, ci la înmuiat © ) .
De ce să le înmoi?
Acesta e un capitol super important din bucătăria ta şi viaţa ta de maşter chef, aşa că sunt
onorată să îl pot împărtăşi cu tine.
Să hidratezi nucile, fasolea, cerealele, pseudocerealele este esenţial. Pentru că ele conţin
inhibitori de enzime, adică se împotrivesc digerării lor, odată ce ajung în corpul tău.
De ce? Aşa se apără ele de cine ar vrea să le mănânce. Corpul uman nu poate să producă toate
enzimele necesare digestiei pe termen lung, aşa că e musai să îl sprijinim adăugând în dietă
alimente care au enzime, cum ar fi papaya, ananasul sau nucile şi seminţele hidratate!
Enzimele digestive ajută fix la ce-le-spune-şi-numele: să digerăm mâncarea, astfel încât să

beneficiem de nutrienţii din mâncare, să creştem, să ne dezvoltăm. Enzimele metabolice, altă
familie de enzime, ajută toate procesele din organism care susţin viaţa. Inhibitorii de enzime
împiedică toate beneficiile şi acţiunile acestea, provocând dezechilibre nutritive şi digestive.
Fitaţii sunt alt „balaur” care protejează cerealele. Nehidratate, cerealele sorb, smulg, din
organism calciu, magneziu, cupru, fier, zinc, ca să poată avea Ioc digestia.
îţi recomand să şi fermentezi un pic cerealele înainte de consum, adăugând în apa în care le
înmoi borş, lămâie, kefir sau oţet din cidru de mere, astfel încât să le potenţezi efectele
benefice. Nehidratate şi consumate în mod constant (mai ales că noi le folosim aproape zilnic
în dieta copiilor!), pot genera deficite serioase de calciu, demineralizare, sindromul colonului
iritabil, stagnare în greutate.
Glutenul şi alte proteine dificil-de-digerat se „sparg” în componente mai mici şi mai puţin
agresive atunci când alimentele sunt hidratate în apă călduţă sau fermentate.
86
Scanare 87.jpeg
):
Şi acum ce fac?
I - oă ce „au făcut baie”, clăteşte-le şi pune-le în blender împreună cu apa. Eşti la doar câteva
secunde de un lapte proaspăt şi atât de plin de nutrienţi, că Popeye Marinarul o să se simtă un
rt pe lângă tine, cu tot cu spanacul lui. ©
> Câtă apă?

jl
n : Boortul e cam aşa: la 1 ceaşcă de aliment, pune 2 ceşti de apă.
îi
> Cât blenduiesc?
la.m 3 minute, fără să întrerupi.
> Şi acum ce mai fac?
r :ioseşti un tifon sau un ciorap fin de damă, ca să strecori pulpa şi să îţi rămână laptele pur.
> Nu curge lapte!
- sta înseamnă că nu ai muls o vacă în viaţă ta. Dacă ai fi muls-o, ai fi ştiut că nu lese lapte fără
: 3 ~iulgi. Fix asta trebuie să faci şi cu punga asta plină cu alimentul pasat, ca să înceapă să
: -'g ă laptele. Ar trebui să faci cam 2 ceşcuţe de lapte din cantităţile menţionate de mine mai
sus.
> Şi cu ce a rămas ce fac?
r 3s:rează! Reciclează! Hrăneşte-te! Ce a rămas e plin de nutrienţi, foloseşte-l în smoothie-uri,

- budinci, în plăcinte, clătite, brioşe, blat de pizza.
> Şi cât pot să îl ţin în frigider?
~x e 3 şi 5 zile.
T ;s gur că poţi să cumperi laptele vegetal, în loc să îl faci în casă. Citeşte întotdeauna eticheta,
za să fii sigură că ingredientele sunt potrivite cu tine, cu ce îţi doreşti, cu ce vrei să te hrăneşti.
ATENŢIE!
- ;est articol nu vorbeşte despre înlocuirea laptelui de mamă sau de vacă cu lapte vegetal, ci, aşa
: - - ştiţi că predic eu mereu, despre o dietă diversificată.
87
Scanare 88.jpeg
„DĂ-I FIER. SĂ NU AIBĂ ANEMIE!"
Cred că fiecare dintre mamele din România a auzit măcar o dată chestia asta spusă de un medic
sau de o mamă care-a-fost-sfătuită-de-un-medic. Fier şi Calciu, aceste două minerale care sunt
una dintre preocupările principale ale mamelor la începutul diversificării, sunt cele două
„medicamente” pe care cică trebuie să le dăm copiilor, „dacă vrem să crească mari”. De parcă
ar putea să crească şi mici. Când copilul iese din alăptare, apare o grijă mare: „Din ce îşi mai ia
fier şi calciu, dacă nu mai bea suficient lapte sau dacă s-a făcut mare şi laptele nu îi mai ajunge.
Şi mergeţi la medicii pediatri şi primiţi sfaturi care nu se bazează pe rezultatele unor analize
pe care ar trebui să vi le recomande, înainte să vă recomande asta: „Daţi-le copiilor picături de
fier pentru anemie şi brânză calcică de vacă pentru calciu."
Permite-mi să mai dau o dată peste cap toate cele pe care le cunoşteai până acum şi despre
acest aspect: suplimentarea cu calciu şi fier la copii. Ah, ce bucurie am să pot să îţi împărtăşesc
câte greşeli văd că fac părinţii insuficient informaţi şl să pot să îţi dăruiesc informaţiile corecte,
astfel încât copilul tău să fie bine cu o mamă aşa bine informată ca tine.
88
Scanare 89.jpeg
Ce-/ cu fierul?
enii au nevoie de fier ca să transporte oxigenul către ţesuturi.

: mult fier, însă, este super toxic, cauzează boli severe şi chiar moartea. 20 mg Fe per
t i : £"am corp este toxic, 60 mg per kilogram corp este fatal, mortal.
: z 2 3 zic, suplimentarea cu fier fără o analiză temeinică de sânge şi administrarea de fier pe

le — en lung, aşa cum văd că fac mulţi părinţi cu care am avut şansa să lucrez, pot duce unde
■- există cale de întoarcere.
l â 'og insistent să nu le mai daţi copiilor nimic fără să vă informaţi super temeinic înainte,
¡#-c_siv atunci când mergeţi la doctor şi vă recomandă suplimentare cu fier fără o analiză de
5 1 - £ e si fără să vă dea o durată cât mai exactă a tratamentului.
După ce îşi poate da seama un medic, fără să facă analize de

sânge, că are în faţă un copil cu deficit de fier?
, : 'i semne pe care le poţi observa şi tu. Iar dacă nu te bazezi pe ce poţi tu observa (eu nu m-
25 raza pe ce văd eu, atunci când trebuie să iau decizia de a îi da copilului meu un supliment
: e ner), atunci întreabă-l pe medicul tău pe ce se bazează el când spune că un copil are anemie
" trebuie fier:
> Stare permanentă de oboseală
_= adulţi, din cauza vieţii agitate, acesta poate fi un simptom care să nu aibă legătură neapărat
lic psa fierului. Dar copiii sunt „argint viu", aşa că e mult mai uşor să îţi dai seama dacă e o
nt : 'cblemă cu fierul, atunci când vezi un copil mereu apatic, somnolent.
jă > Paloare
:ă
ia : r ea şi partea de jos din interiorul pleoapei ochilor se îngălbenesc uşor. Acesta e, de obicei,
pn ternul aspect pe care îl verifică un medic când bănuieşte o carenţă de fier. Dacă tragi de
: r oapă în jos, ar trebui să vezi interiorul pleoapei inferioare roşu intens. Dacă e un roz pal sau
:e ga;ben, asta poate indica lipsa fierului.
le
> Probleme de respiraţie
e -emoglobina ajută celulele roşii din sânge să transporte oxigenul peste tot în corp. Atunci
;c :rnd oxigenul nu ajunge peste tot, te vei surprinde spunând „nu mai am suflu" sau „mi s-a
■2 at respiraţia" în timp ce faci activităţi uzuale pe care ar trebui să le poţi îndeplini cu un efort
im, cum ar fi să urci scările, să speli vasele sau să te duci şi să te întorci pe jos din parc.
89
Scanare 90.jpeg
> Durere de cap şi ameţeală
Palpitaţii la inimă. Atunci când nivelul de hemoglobină e scăzut, inima munceşte mai mult ca
să reuşească să transporte oxigenul de care are nevoie fiecare cm2 (centimetru pătrat) din
corpul omenesc, ceea ce poate duce la bătăi neregulate ale inimii.
> Păr uscat, piele uscată, căderea părului

> Gura uscată, colţurile gurii crăpate
> Picioruşele se zbat în timpul somnului
> Pica, adică pofte ciudate, cum ar fi copii care mănâncă hârtie, carton, pământ, var,
cretă, cum am avut adesea în sesiunile mele cu copii mofturoşi. Am avut un copil în
terapie pe care mama îl prindea mereu în baie mâncând sulul de hârtie igienică.
Cum să aduci fier în dieta copilului tău într-un mod natural?
Alimentele cu cel mai mare conţinut de fier:
Fructe de mare: 155% din DZR

Ficat şi alte organe, cum ar fi rinichi, creier sau inimă de porc, vită, curcan. Organele
sunt bogate şi în seleniu şi colină, elemente super nutritive pentru creierul omului.
Fasole, linte, mazăre, năut, soia
Carnea roşie. Studii multiple au arătat că fierul din carne a fost mult mai bine asimilat
decât fierul din farmacie (la studii au participat subiecţi sănătoşi)
Seminţe de dovleac
Quinoa
Carne de curcan
Ouă
Broccoli
Tofu
Ciocolată neagră (minim 70% cacao, ca să obţii beneficiile maxime)
Nucile: caju, muguri de pin, macadamia, alune de pădure
Seminţe: cânepă, susan, in
Roşiile
» uscate si » sucul de roşii
»
Cartof copt în coajă
Ciuperci
Prune
Măsline
Fructe uscate, stafide, caise
90
Scanare 91.jpeg
CUM II FACEM PE COPII SÄ MĂNÂNCE: TU STII CÂTE NU STII?
Şi spanacul?!
ca
din
5c=nacul, această „vedetă” a legumelor despre care ştim că e plină de fier, surpriză:
t : are! 100 g de spanac acoperă doar 21% din doza zilnică recomandată de fier. în plus,
: : macul e plin de substanţe care inhibă absorbţia fierului şi a calciului din el, ba chiar mai mult,
: 2 aţii elimină şi fierul care există stocat în organism. Deci, să îi dai copilului mult spanac, ca
ar, ss aibă fier, poate să genereze fix contrariul!
în
A T E N Tt I E !
r fără vitamina C nu se absoarbe. Bea suc de portocale împreună cu suplimentul de fier,

ai decis să iei unul. Ceaiul, cafeaua, lactatele şi cerealele integrale inhibă absorbţia
~ e -jlu i.
Ce e aia fier hem şi non-hem?
r a'ul hem e fierul din carnea roşie, absorbit mult mai uşor de către organismul uman decât
~<erul non-hem.
at
' n h e m : fierul din plante, care se absoarbe doar în prezenţa vitaminei C.
Care sunt efectele adverse ale excesului de fier?
- -ren de stomac, stare de ameţeală şi vomă. Acumularea de fier în organism este fatală
:«-itru creier şi ficat!
la să scapi de excesul de fier, singura metodă este să donezi sânge. După care să eviţi să
~ ănânci carne roşie şi vitamina C, ca să nu mai absorbi fierul din alimente.
-cum vei şti:
• să nu îi dai niciodată fier copilului tău fără să existe semne sigure că are nevoie
• să alegi fier din alimente mai degrabă decât din farmacii (atunci când nu există o boală,
ci doar hemoglobina uşor scăzută)
• pentru o absorbţie eficientă, fierul trebuie administrat împreună cu vitamina C
• şi cel mai important: prea mult fier e periculos pentru sănătatea copiilor!
91
Scanare 92.jpeg
CALCIU l-Al DAT? BRÂNZĂ, LAPTE MĂNÂNCĂ?”
Scriam mai devreme, în capitolul despre Fier, că cele mai celebre două recomandări ale
medicilor pediatri către părinţi sunt să le dea copiilor fier şi calciu. Cum se apropie de vârsta
de 6 luni şi, implicit, de diversificare, părinţii sunt avertizaţi astfel:
• „Laptele de mamă nu mai conţine suficient fier, ar trebui să suplimentaţi cu nişte

picături!”
• „începeţi diversificarea mai repede, că are nevoie de fier!” Şi urmează nişte
recomandări de alimente care nu au nicio legătură cu fierul, cum ar fi morcov fiert sau
suc de mere (?!)
• „Să începeţi diversificarea cu brânză calcică, să primească şi calciu de undeva!”
Voi ştiţi că eu fac de ani de zile conferinţe despre diversificare, scriu cărţi despre asta, vorbesc
la televizor despre asta, diversific impreună cu voi în sesiuni individuale, la voi acasă, tocmai
despre cât de greşite sunt aceste recomandări de mai sus şi cât de diferită ar trebui să fie
abordarea, „schema de diversificare”, astfel încât copiii să se dezvolte sănătos şi armonios.
92
Scanare 93.jpeg
-i: ă z i vorbim despre calciu, pentru că e un element esenţial în viaţă noastră şi există o
~_:ţim e de aspecte pe care, dacă nu le ştim, putem să facem mult rău prin administrarea lui
•ară o bază temeinică de cunostinte.
» »
mai important aspect despre care vreau să îţi spun este că ce ştiai până acum, celebrele
o „Să bem lapte ca să avem calciu! ”

o „Brânză mănâncă? ” şi
o „De unde îşi ia calciul?”,
i 1, poate, cea mai mare păcăleală de care te-ai lăsat păcălit în viaţa ta. Află de aici şi ţine bine
— te, chiar dacă îţi voi da totul peste cap:
r 'c:eina animală (din lapte, brânză) creează un mediu acid în organism. Cu cât mai acid e
eciul, cu atât mai mult calciu este extras din rezerve, din oase, astfel încât să se neutralizeze
~eciul, să se echilibreze. Aşadar, printr-o deducţie logică, atunci când îi dai copilului lapte sau
: ânză, calciul acela nu ajunge în oase, acolo unde bănuiesc că intenţionai tu să ajungă când îl
-răneai cu lactate.
S-au făcut studii multiple ca să aflăm care tip de calciu e absorbit mai uşor de către organismul
-~ a n , cel din plante sau cel din produsele animale. Calciul din kale, de exemplu, a avut o rată
absorbţie de 40.9%, pe când cel din laptele de vacă 32.01%. Kale e recomandată şi pentru
:: “ţinutul ei ridicat de fier şi scăzut de oxalaţi (care inhibă absorbţia fierului şi a calciului).
Pe bune? Să luăm calciu din plante, nu din lapte?!
Zakiul este un mineral care se găseşte în pământ şi este absorbit din pământ de către
-ădăcinile plantelor. Abia apoi ajunge în animale, când animalele mănâncă plantele. Aşadar,
: " n a şi principala sursă de calciu sunt plantele, ele intră în contact în primul rând cu acest
e-ement care formează planeta, este al 5-lea cel mai bogat element care se regăseşte în
: :oarţa terestră, după oxigen, silicon, aluminiu şi fier.
I3~d spui calciu, cei mai mulţi oameni se gândesc la lapte. Ştiai că:
• peste 90% dintre asiatici

• 70% dintre oamenii de culoare şi americanii nativi
• 70% dintre australieni
• 70% dintre indieni
• 50% dintre hispanici
• 15-20% dintre europeni sunt intoleranţi la lactoză!?
93
Scanare 94.jpeg
Nu o fi întâmplător, nu? Dacă, în toată lumea asta, corpul uman „spune” că nu poate tolera
lactatele, o fi bine „să îi arătăm noi lui” şi să apelăm la ele ca principal aliment în dietă şi ca
principala sursă de calciu?
Simptomele intoleranţei la lactoză sunt:
• balonare
• crampe abdominale
• flatulentă
»
• diaree
• ameţeală
>
• „ghiorăie maţele”
• vomă
Simptomele apar la jumătate de oră - 2 (două) ore după ce ai mâncat lactate.
Cum poţi să îi faci analize unui bebeluş, ca să verifici dacă e

intolerant la lactoză ?
Printr-un test de aciditate a scaunului (caca). pH-ul, în caz de intoleranţă la lactoză, o să iasă
mai mic de 5.5!
La ce ajută calciul ăsta, de fapt?
Culmea, nu oasele, ci muşchii şi nervii au mai multă nevoie de calciu. Creierul comunică peste
tot în organism cu ajutorul calciului. Vasele de sânge se contractă şi se dilată, realizând
circulaţia sanguină tot cu ajutorul calciului. Insulina, unul dintre cei mai importanţi hormoni din
corp, se secretă tot în prezenţa calciului. Aşadar, nu doar „pentru oase” avem nevoie de el, ci
pentru viaţă.
Ce fel de calciu ar trebui să îi dai copilului tău?
în natură, calciul nu se găseşte nicăieri în formă pură, deoarece structura lui moleculară tinde
permanent să se combine cu un alt element chimic. De aceea, veţi găsi mereu denumiri cum
ar fi carbonat de calciu, citrat de calciu, sulfat de calciu.
94
Scanare 95.jpeg
- ecomandarea pe care am văzut că o primesc de la medici părinţii cu care lucrez eu este forma
oe carbonat de calciu. Carbonatul de calciu se găseşte în lapte, roci, calcar, cochilii, perle, coji
re ouă şi melci.
I sa tu l de calciu este mult mai biodisponibil pentru om, chiar dacă el conţine o cantitate mai
~ că de calciu decât carbonatul, pentru că are o bază acidă şi necesită o cantitate mai mică de
=cid gastric pentru a putea fi absorbit.
-3 să vedem cât calciu conţine fiecare dintre formele în care l-ai putea găsi pe piaţă şi le-ai
: _tea administra copilului:
• Carbonat de calciu (creta): 40% calciu
- 3Dtele crud şi laptele pasteurizat conţin fix această formă, carbonat de calciu, care, odată
: Btruns în organism, scoate calciul din oase, din dinţi, din muşchi, pentru a putea fi digerat,
:~ntru a deveni biodisponibil la om.
-ia d a r, când bei lapte, în loc să aduci calciu, scoţi calciul din organism.
• Citrat de calciu: 20% calciu
• Lactat de calciu (calciu lactic): 13%
• Gluconat de calciu: 9%
• Orotat de calciu: 80-90% (!).
5 r spune că este cel mai bun supliment de calciu din câte există, cel mai eficient, incomparabil
•3 ţă de orice altă formă de calciu. Are cea mai mare biodisponibilitate, pătrunde până în celule,
: i i ă la mitocondriile celulelor.
-ceste forme au nevoie de vitamina D, magneziu şi bor ca să poată fi folosite de către

: ganism. Fără o cantitate potrivită din aceste elemente, calciul nu se absoarbe şi se creează,
astfel, exces.
Care sunt efectele excesului de calciu?
:ectele excesului de calciu sunt:
• Ameţeli
• Dureri de stomac
• Constipaţie
• Oboseală
• Stare de slăbiciune
95
Scanare 96.jpeg
ATENT1E!
Calciul din alimente nu provoacă pietre la rinichi, pentru că el se absoarbe cu uşurinţă, prin
sinergia cu celelalte vitamine şi minerale prezente în fructe şi legume.
în ce găsesc calciu ?
Broccoli, kale, pătrunjel rădăcină

Mazăre
Varză
Soia (tofu solid)
Toate tipurile de fasole
Ceapă verde
Curmale, smochine
Nuci, alune de pădure, migdale, arahide, seminţe de susan, seminţe de in
Sardine, somon
Apă minerală
Dacă vrei, totuşi, lactate, alege lactatele fermentate: iaurt, chefir, sana, brânză
care nu e dulce
Iar dacă ţi-e poftă de lapte şi vrei calciu, ai super variante: lapte de ovăz, de
migdale, de cânepă (conţine mai mult calciu decât laptele de vacă!), de soia, de
orez.
De cât calciu are nevoie copilul meu ?
• 1-3 ani: 500 mg/zi
• 4-8 ani: 700 mg/zi
• 9-13 ani: 1000-1300 mg/zi
• 14-18 ani: 1300 mg/zi
A T E N Ţ I E ! la cât de inteligent e corpul uman!
Când introduci prea mult calciu prin alimentaţie, intestinele absorb mai puţin şi rinichii eliminâ
mai mult calciu. Atunci când, dimpotrivă, nu prea mănânci alimente bogate în calciu
intestinele se mobilizează şi absorb, brusc, mult mai eficient calciul din alimente, oricât de
puţin ar fi, iar rinichii nu îl mai elimină. Wow! Respect pentru corpul ăsta magic!
96
Scanare 97.jpeg
N e v e r le t m o m m y
g o to th e t o ile t
a lo n e .
S h e m ig h t be d o in g
s o m e t h in g fu n in th e r e
a n d w e c o u ld m is s o u t.
CE ULEI SĂ FOLOSESC LA GĂTIT?

PUTEM SĂ LE DĂM PRĂJIT?
Ai pus vreodată în viaţa ta ulei în tigaie, tigaia pe foc, ai ieşit un moment din bucătărie, că îţi
suna telefonul şi, când te-ai întors, din tigaie ieşea fum? Eh, asta înseamnă că uleiul tău a
depăşit punctul de ardere, punct peste care uleiul devine toxic, devine periculos pentru om.
Punctul de ardere a uleiului este temperatura la care un ulei începe să scoată fum, producând
substanţe foarte dăunătoare sănătăţii omului, compuşi toxici pe care, crede-mă, ai face bine
să îi eviţi. Să alegi un ulei cu un punct de ardere înalt, ridicat, te ajută să găteşti pentru copilul
tău şi pentru toţi cei la care ţii:
• la o temperatură cât de ridicată ai tu nevoie,

• astfel încât să ţii alimentul la foc cât mai puţin, ca să nu absoarbă ulei în exces.
97
Scanare 98.jpeg
Ca să înţelegi bine cum afectează punctul de ardere mâncarea ta si a copilului tău, citeşte
asta: ’ ’ ?
Uleiurile sunt extrase din nuci sau seminţe prin presarea lor, prin strivirea lor cu obiecte dure
Daca uleiul obţinut este îmbuteliat imediat, tocmai s-a obţinut un ulei crud, presat la rece.
virgin, plin de toţi nutrlenţii originali şi cu o aromă puternică. Uleiurile acestea nerafinate sunt
doldora de mmerale, enzime, adică substanţe vii care nu tolerează aproape deloc focul
temperaturile malte şi, de aceea, e bine să NU fie folosite pe aragaz, ci să fie consumate mai
degraba in starea lor originală, din sticlă.
Ca să pregătească un ulei bun pentru prăjit, producătorii iau uleiurile descrise mai sus si le trec
prin procese mdustriale de albire, filtrare, încălzire la temperaturi mari, astfel încât să elimine
substanţele care ar putea provoca efecte nocive şi să prelungească termenul de valabilitate a
uleiului respectiv.
A T E N T»I E !
• Niciodată să nu refoloseşti un ulei în care ai gătit deja! Imediat cum se răceşte, bacterii
de toate felurile pătrund şi îşi fac de cap cu uleiul tău. De câte ori folosesti acelaşi ulei
îl refoloseşti, punctul de ardere scade.
• Uleiul pe care nu îl ţii în frigider devine un mediu anaerob în care bacteria Clostridium
botulmum, spre exemplu, poate prolifera şi îi poate provoca botulism omului, o
afecţiune mortală. Păstrând uleiul la frigider sau chiar la congelator, împiedici i
dezvoltarea bacteriilor.
• Ţine temperatura sub 190°C când faci şniţele sau pane-uri, ca să nu devină uleios. Dacă
n d ic temperatura, se poate arde pane-ul, stratul de ou, fămă, pesmet, fulgi de porumb
de susan, orice aliment din care faci tu pane. După ce ai dat alimentul prin compoziţia
aceasta, lasa-l sa stea 15-20 de minute înainte să îl bagi în ulei, ca să se lipească bine
pane-ul de aliment şi să nu cadă în ulei, pentru că se arde rapid si te obligă să arunc
uleiul. ’ 0
• Nu pune sare înainte să scufunzi alimentul în ulei, pentru că sarea coboară punctul de
ardere a uleiului.
• Oricând vezi'că iese fum din uleiul cu care găteşti, opreşte focul şi aruncă uleiul. D a c
apare spumă sau se schimbă culoarea uleiului, aruncă-l.
Dar de ce ne interesează atât de tare punctul acesta de ardere ?
ercetarile pe marginea efectelor toxice ale uleiurilor „arse” au arătat cât de important e să
folosim un ulei care rezistă la temperaturi înalte. Am dat de un studiu din 2010, printre zecile
e studii pe care le-am citit ca să fac acest material, publicat în Food Chemistry Journal, care a
urmărit ce se întâmplă cu 4 tipuri de uleiuri: de şofrănel, rapiţă, măsline extra virgin şi cocos
98
Scanare 99.jpeg
- rzare a fost încălzit la 4 niveluri de temperatură şi s-au înregistrat emisiile provenite din
e runerea lor la foc.
Za^d fiecare ulei a depăşit punctul de ardere, cantitatea de fum toxic a crescut considerabil,
~ 3surabil. Rapiţa a scorat cel mai inofensiv dintre cele 4, cocosul a emis cel mai mare grad de
= citate dintre ele. Substanţele acestea toxice despre care vorbim sunt, de exemplu,
= re-’ide care pot să provoace cancerul şi radicali liberi, care înseamnă celule distruse,
Pretate, avariate, care au potenţialul de a avaria mai departe celule din corpul uman, creând,
:re l, mediu favorizant pentru tot felul de boli, dar mai ales pentru cancer.
I -.emperatură normală de prăjit (pan frying) este 120°C, iar pentru deep-frying: i6o-i8o°C.
• Pan-frying: uz minim de ulei.

• Deep-frying: alimentul este total scufundat în ulei.
Bunica folosea numai untură. Mai e bună?
rate grăsimile, inclusiv uleiurile, sunt o combinaţie de 3 acizi graşi: mononesaturaţi,

p : înesaturaţi şi saturaţi.
Crasimile saturate (unt, untură, ulei de cocos)
o au tendinţa de a se întări, când sunt păstrate la temperatura camerei şi nu sunt

recomandate a fi mâncate în cantităţi mari şi zilnic, pentru că pot afecta inima,
arterele, circulaţia sanguină şi creierul.
Grăsimile mononesaturate (ulei de măsline, macadamia, rapiţă)
o sunt de obicei lichide la temperatura camerei şi sunt considerate cele mai

sănătoase grăsimi, pentru că ajută la scăderea colesterolului rău.
Crăsimile polinesaturate (ulei de floarea-soarelui, de seminţe de bumbac)
o sunt, de asemenea, lichide la temperatura camerei, dar s-au dovedit a scădea

atât colesterolul rău, cât şi pe cel bun.
Grăsimile trans
o sunt grăsimi rele, toxice, care se regăsesc în uleiurile în care s-a gătit deja sau în
diverse produse de fast-food, favorizând riscul de boli cardiovasculare şi diabet
de tip 2.
L leiurile vegetale au puncte de ardere mult mai înalte decât grăsimile animale, cum ar fi untul
sau untura, pe care ai putea fi tentată să le foloseşti la gătit. La fel şi cu uleiurile rafinate versus
cele nerafinate: tot primele au punctul de ardere mai mare.
99
Scanare 100.jpeg
Care sunt uleiurile cele mai bune pentru gătit?
ATENŢIE!
Am studiat mult-mult-mult pentru acest articol şi, de aceea, am găsit puncte de ardere care
diferă de la o sursă la alta. Totuşi, vorbim de câteva grade în sus sau în jos şi asta nu afectează
clasificarea uleiului în „sigur-pentru-gătit” sau „de-negătit-cu-el”. Ca idee generală, cu cât un
ulei este mai deschis la culoare şi mai rafinat, cu atât tolerează mai bine temperaturile înalte.
lată-le, în ordinea descrescătoare a punctului lor de ardere, de la

Cele Mai Bune la Cele Mai de-Evitat uleiuri de gătit mâncarea pentru copii:
> Ule de avocado (rafinat): 270°C

> Ule de şofran/şofrănel (rafinat): 266°C
> Ule din tărâţe de ovăz: 232-26 0X
> Ule de susan (nerafinat): 232°C
> Ule de palmier: 235°C
> Ule de pecan: 243°C
> Ule de soia: 234°C
> Ule de arahide (peanut oii): 232°C
> Ule de porumb: 230-238^
> Ule de rapiţă (canola oii): 220-230oC
> Ule de măsline rafinat: 199-243°C
> Ule de măsline virgin: 210°C
> Ule de măsline extravirgin: 165-207^
> Ule de migdale: 221°C
> Ule de alune de pădure: 221°C
> Ule din seminţe de bumbac (rafinat): 220°C
> Ule de macadamia: 212°C
> Ule de floarea-soarelui (rafinat): 252-254^
> Ule de floarea-soarelui presat la rece: 107°C
> Ule din seminţe de struguri (grapeseed oii): 216°C
> Ule de cocos nerafinat, virgin: 177°C
> Ule de cocos rafinat, uscat: 232°C
> Ule de in (nerafinat): 107°C
> Ule de cânepă: 165°C
> Untură de vită: 250°C
> Untură de porc (lard): 190°C
> Ghee: 250°C
> Unt: 150°C
> Margarină vegetală: i8o°C
100
Scanare 101.jpeg
Un studiu (www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20678538) a arătat că uleiul de măsline nu

: ’ dează nici după 24 de ore de prăjit continuu. Acest aspect se datorează, aparent, nivelului
~narte mare de antioxidanţi din acest tip de ulei.
Cum e cu uleiul ăsta de măsline,

virgin, extravirgin, nevirgin?
~oate aceste specificaţii pe care le vedem trecute pe sticlele de ulei se referă la procesul prin
rare a fost obţinut uleiul din măsline. Ca să înţelegi mai bine, comparaţia cu o virgină nu e deloc
~:âmplătoare: uleiul extra virgin se consideră că NU a fost atins de mâna omului sau de
--e lte le din mâna omului decât foarte puţin spre deloc.
Şi ce? Asta contează cu adevărat la ceva?
- eiurile sunt alimente foarte fragile care pot râncezi cu uşurinţă sau pot pierde rapid bogăţia
nutritivă. De aceea, cu cât mai puţină implicare chimică, mecanică, cu atât mai pur şi mai
~-ănitor uleiul. Dacă nu mă crezi, gustă un ulei extra virgin şi unul normal şi o să simţi cum
i'm u l este mai fructat (măslinele sunt fructe!), un pic amărui (exact cum simţi când muşti
: ntr-o măslină) şi un pic piperat, spre deosebire de celălalt, care e doar uleios şi cu un gust fin
re măsline.
Când vrei să cumperi, uită-te pe etichete după cuvinte cum ar fi „presat la rece”, „nefiltrat”
nu s-au introdus chimicale) sau „presat la piatră”.
\ u te lăsa păcălită de cuvinte precum „pur” sau „light virgin olive oii”, sunt, de fapt, uleiuri
rombinate din mai multe surse, procesată fiecare într-un mod diferit. „Light” nu înseamnă că
rre mai puţin zahăr, mai puţine calorii, ci că este mai deschis la culoare. Asta înseamnă că a
fost procesat, curăţat, a pierdut din aroma originală, i-au fost adăugate substanţe chimice care
să il ajute să reziste mai mult la raft.
A T E N T»I E !
Jleiul de arahide, deşi are un punct de ardere înalt, are un conţinut mare de grăsimi
rolinesaturate, ceea ce îl face foarte instabil la temperaturi ridicate.
-o ţi găti cu ulei de arahide, chiar dacă ai alergie la arahide (conform Food Allergy &
-.naphylaxis Network). Producătorii fac uleiul îndepărtând proteina care cauzează alergiile.
10 1
Scanare 102.jpeg
Crina, dacă folosesc ulei de avocado,

n-o să albă şniţelul de porc gust de avocado?
Nu, dacă găteşti cu ulei de arahide, nu o să aibă cartofii prăjiţi gust de alune. Dacă foloseşti
temperatura potrivită, uleiul face coaja crocantă şi NU pătrunde în aliment, aşadar nu are cum
să îi împrumute gustul sau mirosul. Dacă prăjeşti la temperaturi mai mici, timp mai lung, atunci
uleiu1 intră în aliment, acesta devine uleios şi primeşte aroma uleiului, indiferent din ce
sămânţă sau fruct ar proveni uleiul.
Uleiul de rapiţă, şi el, deşi cu un punct de ardere care îl califică pentru a fi utilizat fără probleme
în bucătărie, pune probleme atunci când descoperi cum este fabricat. Rapiţa conţine acid
euric, un compus toxic ce trebuie înlăturat din ulei pentru a putea fi dat către consum. Ca să
poată fi înlocuit acest acid, rapiţa trece printr-un proces chimic care o poate contamina cu
solvenţi toxici, precum hexanul.
Uleiul de palmier este şi a fost considerat extraordinar pentru prăjit, până ce omenirea a
realizat că, pentru fabricarea lui, se defrişează din ce în ce mai multă junglă şi se pune în pericol
specia urangutanilor, care nu mai au unde să trăiască şi să îşi crească puii. Ei nu pot supravieţui
în păduri de palmier. Aşadar, când auzi că nu faci bine gătind cu ulei de palmier, să ştii că nu
mă refer la pericolul la care îl expui pe copilul tău, ci la pericolul la care ne expunem pe noi toţi,
oamenii şi maimuţele planetei albastre.
102
Scanare 103.jpeg
ti
n
ci
e
G iv e m e a f is h
e
an d I e a t fo r a d a y .
d
T e a c h m e to fis h
ă
an d I e a t fo r a lif e t im e .
u
CE PESTE SA II DAU COPILULUI?
5 jn t sigură că ştii cât de mult se discută (şi) despre subiectul „peşte”. Cam la fel de mult cât
se discută şi despre vaccinare, despre ce apă să îi dăm copilului sau despre carnea de pui „cu
-orm oni”. Peştele are (şi el!) o problemă: poate să conţină mercur. Mercurul este neurotoxic,
-tacă celula nervoasă, la un consum frecvent poate să genereze simptome dintre cele mai
şâve. Aşadar, ce peşte putem să le dăm copiilor, când ştim că peştele e atât de hrănitor
pentru om?
- ti studiat mult şi de această dată, încât să pot susţine că acest capitol se califică drept reper
nentru relaţia copilului tău cu peştele, începând de acum şi până s-o face el mare şi poate
ucrurile s-or mai schimba pe planeta albastră.
103
Scanare 104.jpeg
Ce peşte pot să îi dau copilului meu?
Există 3 categorii în care au fost clasificaţi peştii pentru consum:
> Categoria 1: CEA MAI BUNĂ ALEGERE
Din categoria aceasta poţi să mănânci peşte de 2-3 ori/săptămână.
> Categoria 2: O ALEGERE BUNĂ
Peşte din categoria aceasta poţi să mănânci o dată/săptămână.
> Categoria 3: O ALEGERE PROASTĂ / DE EVITAT
Peştii din categoria asta să nu îi mănânci, tu sau copilul tău, nici măcar o dată/săptămână, iar
dacă se întâmplă, asigură-te că în săptămânile viitoare alegi peşti din categoriile superioare,
cu nivel de mercur scăzut şi foarte scăzut.
Ai aici informaţii despre cum s-au calculat nivelul de mercur şi gradul de toxicitate per suta de
gram de aliment consumat:
www.fda.gov/Food/FoodbornelllnessContaminants/Metals/ucm331136.htm
ATENŢIE!
Te rog să ţii cont că diversificarea este secretul pentru o viaţă sănătoasă, echilibrată, gustoasă,
pofticioasă. Nu îi da copilului acelaşi peşte în fiecare săptămână, în fiecare lună. Dacă m-aş
întâlni vreodată cu voi pe stradă şi l-aş întreba „Ce peşte îţi dă maică-ta?”, să poată să îmi
răspundă cu cel puţin 5 nume de peşti, care să nu fie numele peştilor din acvariul lui de acasă.
Cât de des să îi dau peşte?
Copilul: 1 -2 ori/ săptămână
Adultul: 2 -3 ori/ săptămână
Cât să îi dau cantitativ?
Cu porţia. Ţinând cont că porţia de copil e mai mică decât cea de adult!
104
Scanare 105.jpeg
Ce înseamnă porţie?
Ce înseamnă porţie?
- iultul: porţie (serving, cum e ea calculată în SUA) = aproximativ 115 grame de peşte cântărit
irainte să fie preparat.
Adultul poate mânca, aşa cum am menţionat mai devreme, 2 -3 porţii pe săptămână, asta
" 5eamnă 230 - 350 de grame de peşte.
Copilul:
Ca să fie mai uşor şi să nu lucrezi cu cântarul în bucătărie, pentru că ştii că mie îmi place bucurie,
3'Tionie, nu nebunie, o porţie pentru un adult înseamnă cam cât mărimea palmei lui, o porţie
rentru un copilaş cu vârsta cuprinsă între 4 şi 7 ani înseamnă cam cât mărimea pălmuţei lui.
Mult mai simplu de cântărit acum, aşa-i?
For children,
Fo r an ad ult ag es 4 to 7
4 o u n ces 2 o u n ces
Copii cu vârsta între 2 şi 3 ani: o porţie = aprox. 30 g de peşte
Copii cu vârsta peste 11 ani: o porţie = aprox. 115 g de peşte
Cât de devreme pot să îi dau peşte?
FDA spune „nu mai devreme de 6 luni” şi atrage atenţia asupra posibilelor reacţii alergice.
The American Academy of Allergy Asthma & Immunology spune să introducem alimentele cu
potenţial alergen între 4 şi 6 luni.
105
Scanare 106.jpeg
I
Da, ştiu că îţi dă peste cap tot ce ştiai până acum, însă creşterea incidenţei alergiilor la nivel
mondial a schimbat abordarea vizavi de momentul în care să îi punem pe copii în contact cu
alergenii şi acum se consideră că expunerea lor cât mai devreme scade riscul de intoleranţe şi
alergii.
Cum de unii peşti se regăsesc în ambele categorii?
Cum de unii peşti se regăsesc şi în categoria Cei-Mai-Buni şi în categoria De-evîtat?
Pentru că, de exemplu, tonul e de mai multe feluri. O să scriu denumirile în engleză, pentru că,
oricum, aşa le veţi regăsi pe etichetele de pe ambalajele originale, atunci când îl cumpăraţi, fie
în conservă, fie proaspăt.
• Tonul din conserve (light tuna) face parte din categoria Cel Mai Bun peşte.
• Albacore (sau white tuna) face parte din categoria Bună, dar, cu toate astea, poate
conţine de până la 3 ori mai mult mercur decât tonul din conserve, care este, de regulă,
un ton de specii mai mici.
• Bigeye Tuna e în categoria De Evitat.
Cantitatea de mercur depinde de durata de viaţă a peştelui şi de oceanul din care a fost
pescuit:
> Cu cât un peste trăieşte mai mult, cu atât adună depozite toxice.
> Cel prinşi în Golful Mexic au nivel mai mare de mercur decât cei din Oceanul Atlantic,
de exemplu.
Dar ce e cu mercurul acesta?
Mercurul este un mineral care se regăseşte în natură şi care mai apare şi suplimentar, ca
urmare a diverselor activităţi întreprinse de oameni.
Se adună în râuri, lacuri şi oceane şi se transformă în metilmercur în sedimentele acvatice.

Acesta este mercurul prezent în peşti, ei îl absorb odată cu mâncarea găsită pe fundul apelor.
Urme de mercur se găsesc în toţi peştii, în cantităţi mai mici sau mai mari în funcţie de mărimea
peştelui şi de durata lui de viaţă. Cu cât e mai mare şi mai bătrân, cu atât poate aduna mai mult
mercur.
Pericolul e că atacă sistemul nervos al omului, creierul copilului, pentru că e neurotoxic.
106
Scanare 107.jpeg
el > Dar dacă gătesc peştele, scap de mercur?

:u
Nu!
si
‘.'ercurul se adună în carne, aşadar, nu ai cum să scapi de el, decât dacă arunci carnea. în plus,
¿•istă şi alte substanţe care pot avea efecte negative asupra sănătăţii, de aceea te sfătuiesc
să alegi peşti din prima categorie pentru uzul frecvent. Ca să te fereşti, totuşi, ai putea să
'^depărtezi pielea, grăsimea şi organele interne, pentru că în aceste locuri se adună cu
r-ecădere poluanţii.
> Dar dacă iau peşte din sursă sigură?
.Sursă sigură” NU înseamnă, aşa cum ai fi tentată să crezi, peşte pescuit de tata sau adus de
e •ecinul care e pescar. Peşte sigur este cel din categoria Cei Mai Buni şi este un peşte
comercializat în magazine mari, care au o politică internaţională de genul MSC (Marine
Stewardship Council), organizaţie care, de mai bine de 20 de ani, ne aduce peşte pescuit în
-nod conştient, care să nu afecteze negativ habitatul.
Orice peşte alegi să îi dai copilului tău, verifică-l de oase şi, te descurci cel mai bine să faci asta,
dacă îl toci mărunt mărunt sau îl faci pate, piure.
Categoria :
Cei Mai Buni Peşti:
Hamsii/Anşoa (anchovy)
Scrumbie
Macrou
Lup de mare negru (Black sea bass)
Butterfish
Pisică de mare (Catfish)
Scoici (Clam)
Cod
Crab
Langustă (Crawfish)
Cambulă (Flounder, Plaice)
Eglefin (Haddock)
Merluciu (Hake)
Hering
Homar (Lobster American si Spiny)
Chefal (Mullet)
Stridii (Oyster)
Pacific chub mackerel
Biban (Perch)
107
Scanare 108.jpeg
Pickerel
Batog (Pollock)
Somon sălbatic de Pacific
Sardine
Scoici (Scallop)
Scrumbie (Shad)
Creveţi (shrimp)
Calcan (Skate)
Smelt
Sole
Caracatiţă (Squid)
Tilapia
Păstrăv (păstrăv curcubeu)
Ton (mărunţit, în conservă, tongol sau skipjack)
Whitefish
Merlan (Whiting)
Categoria Bună:
Lacherdă (Bluefish)
Buffalofish
Crap (Carp)
Lup de mare patagonian (Chilean sea bass/Patagonian toothfish)
Biban (Grouper)
Halibut
Mahi mahi/dolphinfish
Peşti-undiţari (Monkfish)
Peşti care trăiesc printre roci (Rockfish)
Sablefish
Sheepshead
Snapper
Scrumbie spaniolă (Spanish Mackerel)
Striped bass (ocean)
Tilefish (Atlantic)
Ton (albacore/white tuna, proaspăt sau congelat)
Weakfish/seatrout
White croaker/ Pacific croaker
Categoria De Evitat (cel mai înalt nivel de mercur):
• Macrou de mare regal (King mackerel)
108
Scanare 109.jpeg
• Marlin
• Peşte pion portocaliu (Orange roughy)
• Rechin (Shark)
• Pangasius
• Peşte spadă (Swordfish)
• Tilefish (din Golful Mexicului)
• Ton (bigeye, bluefin)
:ă nu regăseşti ceva în listă înseamnă că:
1. Cercetările, până la această dată, nu sunt suficient de relevante încât să se dea

comunicate oficiale pentru consumul larg.
2. Acest articol se referă la peştii capturaţi din mări şi oceane, NU la cei crescuţi în ferme,
a căror siguranţă alimentară depinde exclusiv de felul în care au fost îngrijiţi şi hrăniţi
în crescătorii.
Sursa:
• www.fda.gov/downIoads/Food/ResourcesForYou/Consumers/UCM536321.pdf
• Tabelul a fost revizuit în luna ianuarie a anului 2017 şi îl poţi consulta aici:
pdfs.semanticscholar.org/9a34/edbb6eo838865b965eb822c2c3b221f2d8a4.pdf
109
Scanare 110.jpeg
110
Scanare 111.jpeg
Scanare 112.jpeg
Scanare 113.jpeg
O f co u rse
I'm a g o o d m o th e r !
T h e y ’ re s t ill a liv e , a r e n 't th e y ?
CUM FAC SĂ NU SE ÎNECE?
Ciar, marea problemă a mamelor care se află în prag de diversificare este să nu li se înece copiii
cu mâncarea asta nouă, solidă, atât de diferită de laptele pe care l-au primit de când s-au
lăscut. Există câteva categorii:
• Mamele care au fost puse-în-temă legat de povestea asta cu înecul, dar nu ştiu exact
ce să facă.
• Mamele care nu ştiu nimic despre asta, nu îşi imaginează că pot păţi aşa ceva.
• Mamele care ştiu inclusiv ce să facă, în caz că ar putea apărea un episod de acest gen.
113
Scanare 114.jpeg
Tu în ce categorie te afli?
Eh, ţine minte ce răspuns ai dat şi o să vezi cum, la finalul acestui articol, o să îţi dai seama că.
de fapt, nu ştiai cele mai importante aspecte ale acestor situaţii care, da, apar adesea în viaţa
familiilor cu copii care au vârsta cuprinsă între 6 şi 9 luni.
Există 2 tipuri de înec. Şi e foarte important să faci deosebirea între ele.
GAG si ÎNEC
1. Ce înseamnă asta?
Gag = „Mama, vreau să scuip asta din gură.”
înec = „Mama, nu pot să mai respir.”
2. Cum diferenţiez înecul de reflexul-de-gag?
Gag = Copilul este înclinat către faţă.
înec = Copilul este înclinat către spate.
3. Eu ce fac dacă păţeşte copilul meu aşa ceva?
Gag = Mama nu trebuie să intervină neapărat,
înec = Mama trebuie neapărat să intervină.
4. Şi, concret, ce trebuie să fac eu ca să îl ajut, ca să îl salvez?
Gag = Dă-i să bea puţină apă cu o linguriţă, ca să îşi clătească guriţa.
înec = Acordă-i imediat prim-ajutor în caz de înec. Intră pe youtube, dă o căutare după „Prim
ajutor în caz de înec cu mâncare la bebeluşi”, asigură-te că demonstraţia e făcută de un cadru
medical, paramedic, asistent ambulanţă sau SMURD şi vizionează acest filmuleţ de mai multe
ori. Sau mergi la un curs de prim ajutor, se organizează şi gratuit în cele mai multe oraşe din
tară.
114
Scanare 115.jpeg
ATENŢIE.'
V j doar tu! Nu e suficient să ştii tu să acorzi prim-ajutor, dacă îl laşi pe copilaşul tău cu tatăl,
: _nica sau bona. Oricine rămâne cu copilul tău trebuie să ştie cum să îi salveze viaţa!
a,
:a
5. Trebuie să fac ceva ca să evit?
Gag = Nu, nu e nevoie să îţi protejezi copilul de gag.
i q c = în mod cert, e nevoie să faci totul ca să nu mai treceţi printr-un astfel de moment, ca să
-u îi pui copilului viaţa în pericol.
6. După ce păţeşte aşa ceva, continuăm cu mâncatul sau ne oprim?
Gag = Da, puteţi continua, dacă şi copilaşul doreşte.
-iec = Nu, preferabil să vă opriţi din mîncat şi să implici copilul într-o altă activitate, care ştii că
face plăcere.
7. îi mai dau alimentul şi altă dată, chiar dacă i-a provocat episodul acesta?
Gag = Da, clar, insistă, mai dă-i şi mâine din alimentul care i-a provocat senzaţia de vomă, guriţa
reb uie să se obişnuiască cu noua textură.
inec = Nu. Până nu identifici exact ce i-a provocat obstrucţia căilor aeriene, nu îl mai expune,
cel puţin pentru moment, la acel aliment, preparat în felul în care a fost mâncat de către copil.
8. Ce să îi dau mai degrabă alimente pasate sau alimente solide?
Gag = Alimente solide.
Dacă alegi o pară bio, curăţă-i coaja. Coaja se poate lipi de cerul gurii şi îi poate provoca
senzaţia de vomă.
nec = Orice.
La piureuri pasate foarte fin, există risc de înec prin aspiraţie. La bucăţi, când vorbim de un
copilaş mai mic de 1 an, citeşte, te rog, despre baby-led weaning, autodiversificare, ca să ştii
exact ce alimente să eviţi, ce alimente au risc sporit de înec. Morcovul crud, de exemplu, e
total nepotrivit, NE(!)potrivit am zis, pentru copii la începutul relaţiei lor cu hrana solidă.
3entru momentele în care le ies dinţişorii, daţi-le jucăriile special destinate, nu alimente cu care
nu au mai intrat în contact şi asupra cărora nu au control încă.
115
Scanare 116.jpeg
Introdu un aliment care să nu fie nici pasat fin, nici solid în întregime, ci exact cum trebuie, de
exemplu: strivit cu furculiţa, pentru a îl face pe copil să iniţieze mişcări de masticaţie, dar fără
să presupună niciun risc de înec.
9. Diversificare clasică sau autodiversificare?
Gag = Nu contează, tot poate să facă gag.
Gag-ul e un reflex pe care omul îl are ca să îl ajute să se protejeze în momentul în care întâlneşte
un aliment pe care nu îl cunoaşte, dar, imediat după ce se obişnuieşte cu el, gag-ul dispare.
înec = Da, ştiu că aştepţi să spun că autodiversificarea favorizează înecul, dar o să te

dezamăgesc.
Autodiversificarea este felul în care copiii mănâncă încă de la 6 luni, fără probleme.
Autodiversificarea nu este o metodă inventată de cineva, ci o evidenţă observată în natură,
privindu-i pe copii. Cărţile care vorbesc despre autodiversificare ne ajută să înţelegem care
sunt alimentele cele mai potrivite pentru copilaşi Ia începutul relaţiei lor cu mâncarea,
alimente cu textură moale, cum ar fi: pară zemoasă, mango copt bine, caise, piersici bine
coapte, banane, pepene verde, pepene galben. Dacă, totuşi, alegi diversificarea clasică, ai grijă
să nu pui multă mâncare în linguriţă şi să nu i-o îndesi prea mult, prea adânc în guriţă.
10. Crina, dacă ar fi să ne dai un singur sfat, ca să evităm momente de astea

înspăimântătoare, care ar fi acela?
Gag = Repetă expunerea, ca să îl ajuţi pe copil să se obişnuiască cu noua textură. Asigură-te că

nu îi dai alimente cu coajă sau cu texturi foarte fibroase, aţoase, la începutul diversificării.
înec = întotdeauna asigură-te ca ai copilul într-o poziţie verticală pe toată perioada mesei.
Copilul tău o să fie bine, nu o să păţească nimic, dacă te informezi constant din surse sigure,
logice, ştiinţifice.
Te îmbrăţişez şi îţi mulţumesc că mănânci împreună cu mine! ©
116
Scanare 117.jpeg
W h a t d o y o u w a n t to e a t?
F o o d !?
W h a t ty p e o f fo o d ?
T a s t y fo o d !
ALERGIILE
De ce am ales să scriu despre alergii? Pentru că mă fascinează corpul uman şi, cu precădere,
momentele în care el ne comunică nevoile lui, prin mesaje pe care noi le numim, generalist,
„simptome”. Alergiile sunt unele dintre cele mai frecvente motive pentru care mă caută
mamele la început de diversificare:
• „Ce mă fac dacă se umple de bube?”

• „Ce mă fac dacă se umflă, dacă nu mai respiră? Doamne, fereşte!”
• „Nu ştiu ce să mă mai fac, nu mănâncă mai nimic, o fi de la bubele astea, de la dermatita
asta atopică ce nu îi mai trece?”
117
Scanare 118.jpeg
cum li f a c em pe co pii să MĂNÂNCE: tu ştii câ te nu ş tii ?
Ce sunt, de fapt, alergiile astea?
O reacţie a sistemului imunitar de apărare a organismului de ceva ce, în mod obişnuit, este
total nepericulos, o reacţie la un alergen.
Care sunt cei mai frecvenţi alergeni?
8 alimente stau la baza a 90% dintre alergii:
• Lapte
• Ouă
• Arahide
• Nuci (migdale, alune de pădure, nuci pecan, fistic, caju)
• Grâu
• Soia
• Peşte
• Fructe de mare
Alergiile la alune, peşte şi fructe de mare tind să dureze toată viaţa. Cele la lapte, ouă, grâu şi
soia dispar cu vârsta, dar nu întotdeauna.
Cum îmi dau seama că are o alergie?
Când corpul reperează ceva ce este considerat ameninţător (un alergen), produce histamină,
o substanţă care generează o serie de simptome dintre cele mai diverse, o stare generală de
rău.
Reacţii alergice în funcţie de organul afectat
Nas
• Inflamarea mucoasei nazale, care duce la o secreţie transparentă, apoasă, care curge
continuu
• Nas care mănâncă, cere scărpinat
• Strănuturi repetate, frecvente
118
Scanare 119.jpeg
• Sinusuri
• Sinuzită alergică
Gură
• Buze umflate
• Limbă umflată
• Furnicături pe limbă
• Senzaţie de mâncărime în cerul gurii
• Simţi ceva care parcă îţi stă în gât
Ochi
• Ochi înroşiţi
• Cearcăne roz, roşii
• Ochi din care curg frecvent lacrimi, aparent fără cauză
• Omul se scarpină constant la ochi
Urechi
• Durere
• Surzenie
• Urechi înfundate
Piele
• Dermatită atopică
• Urticarie
• Iritaţie
• Mâncărime
• Usturime
• Bube, pete roşii, albe, umflate
Tractul digestiv
• Durere abdominală
• Balonare
• Vomă
• Diaree
Căi respiratorii
• Strănut
• Tuse
• Bronho-constricţie
119
Scanare 120.jpeg
Respiraţie şuierătoare
Dispnee (jenă respiratorie, greutate în a respira)
Episoade scurte de astm
Edemul laringelui
Şoc anafilactic
Ce e şocul anafilactic?
O reacţie care pune viaţa în pericol. Dar, atenţie, nu toate alergiile duc obligatoriu la şoc
s
anafilactic. ’
Pe lângă alimentele menţionate mai sus, mai pot provoca şoc sau reacţii alergice severe:
• Latexul
• înţepăturile de insecte
• Medicamentele (penicilina este adesea percepută ca un alergen foarte puternic)
La cât timp poate apărea reacţia?
Diferă, în funcţie de alergie: reacţia poate apărea imediat cum alergenul a atins corpul (gura,
mana, nasul, pielea etc) sau după mai multe zile.
In cazul unei alergii clasice de tip I sau alergie mediată IgE, simptomele apar în câteva secunde
sau minute: înroşirea pielii, mâncărime, dificultăţi la respiraţie sau chiar şoc anafilactic. Dat
fund ca manifestările apar imediat, poţi identifica uşor alimentul care a declanşat alergia.
Aşadar, nu e necesar să mergi la analize de sânge, să îi faci copilului panelul alergen pediatric.
ATENŢIE!
în cazul bebeluşilor în curs de diversificare, se recomandă să se aştepte minim 20-30 de minute

după fiecare aliment nou introd usca să observăm dacă apare vreo reacţie alergică.
Alergiile mediate IgG sau alergiile de tip III sunt alergii cu reacţie întârziată, simptomele pot
aparea intr-un interval de până la 3 zile de la ingerarea alimentului. în acest caz, alimentele
declanşatoare sunt mult mai greu de identificat şi aici e nevoie de teste de sânge. Dacă
descoperi la copilul tău o alergie de acest tip, nu înseamnă că nu o să mai mănânce toată viaţa
acel aliment, ci, după o perioadă de restricţionare totală, vei reintroduce treptat alimentul, în
cantităţi mici şi vei fi atentă la simptome, dacă mai apar. Alergiile de acest tip nu ameninţă
120
Scanare 121.jpeg
•’aţa şi, de obicei, generează reacţii mai blânde, cum ar fi simptome gastrointestinale:
:onstipaţie, diaree, balonare, flatulenţă, migrene, obezitate, sindromul colonului iritabil.
> Dacă noi suntem alergici, o să fie şi copilul nostru?
Uneori da, poate fi genetic. Alteori, nu, există familii în care niciun membru al familiei nu are o
êrgie, dar copilul suferă de mai multe alergii.
> Dacă am alergie la ceva, mai pot avea şi alte alergii?
Da, cel mai adesea, oamenii care au o alergie dezvoltă, prin reactivitate încrucişată, alergii şi la
DC alţi factori.
ATENŢIE!
Cine are alergie la latex trebuie să fie permanent atent la orice legumă sau fruct lucios, pentru că,
de obicei, ceara cu care sunt tratate are la bază latex!
INTOLERANŢELE nu pun viaţa în pericol, ca alergiile
ntoleranţa reprezintă un număr de simptome digestive care apar atunci când omul consumă
mâncarea respectivă:
• durere de stomac
• stare de ameţeală
»
• diaree
• balonare
Ea apare, de regulă, atunci când, la contactul cu mâncarea, nu se secretă enzima necesară

digerării alimentului respectiv şi nu implică sistemul imunitar, ca în cazul alergiilor.
Surse:
• www.ncbi.nlm.nih.g0v/pubmed/23092711
www.annallergy.0rg/article/S1081-1206%2813%2900492-4/fulltext
121
Scanare 122.jpeg
Care sunt cauzele alergillor?
De ce reacţionează organismul aşa ciudat la chestii cu care ar trebuie să se împace super bine?
Aceasta e întrebarea. în principiu, cele mai importante 3 (trei) cauze care stau la baza agravăr .
a creşterii incidenţei alergiilor pe plan mondial sunt:
1. Igiena Exagerată (The Hygiene Hypothesis)

2. Alimente procesate (nenaturale)
3. Introducerea alergenilor prea târziu în dietă
> Igiena Exagerată (The Hygiene Hypothesis)
Teoria spune că devenim din ce în ce mai alergici din cauză că ne spălăm prea mult. Oricât ds
ciudat ar suna, aşa s-a demonstrat: cu cât ne spălăm mai des şi cu produse mai puternic-
dezinfectante, cu atât dezechilibrăm organismul. Corpul uman este în permanenţă locui:,
populat, vizitat de bacterii. Unele sănătoase, altele nesănătoase, într-adevăr, dar atunci cânc
folosim zilnic un săpun de acela pe eticheta căruia e menţionat că ucide 99,9% dintre bacter:
e clar că le ucide şi pe cele sănătoase, lăsându-ne, astfel, expuşi la tot felul de patogeni.
Dacă organismul este curăţat adesea de tot ce e pe el, ajunge atât de expus, încât se apără de
orice, inclusiv de factori care nu reprezintă un pericol real pentru el. Curăţat excesiv, corpul ni
se mai imunizează corespunzător cu lumea în care trăieşte. Ţii minte, pe vremea copilărie
noastre, cum ne jucam în nămol, în pământ, cum mâneam pământ adesea? Există şi azi ur
curent (trend) naturist care îi sfătuieşte pe părinţi să introducă în dieta copiilor probiotice,
permiţându-le să mănânce alimente crescute în pământ şi nespălate atât de temeinic. De
exemplu, alimente bio, morcovi bio, ceapă bio, cu pământ pe ele, pe care doar le speli cu apă,
fără perie sau alte substanţe dezinfectante, astfel încât să nu îndepărtezi bacteriile sănătoase.
Aşadar, spală-te şi spală-ţi copilul cu săpunuri naturale, blânde, care să nu afecteze organismul
atât de puternic, încât să ajungă să perceapă totul, inclusiv alimentele, ca fiind alergeni,
agresori, periculoase şi să se întoarcă împotriva lor, uneori chiar împotriva lui însuşi (ca în bolile
auto-imune).
> Prea multe alimente procesate
Ce înseamnă alimente procesate? înseamnă fix opusul recomandării aceleia pe care o auzi
frecvent: mâncaţi cel puţin 5 (cinci) porţii de legume şi fructe crude în fiecare zi!
Alimentele neprocesate sunt toate acele mâncăruri pe care, dacă vrei, le poţi mânca exact aşa
cum se regăsesc ele în natură. Adică: roşii, seminţe de orice fel, pepene, struguri, ardei, ceapă,
orice aliment pe care îl poţi duce la gură imediat cum I-ai cules din copac sau din pământ.
122
Scanare 123.jpeg
rând mai mult de jumătate din dieta zilnică a copilului tău sau a ta o reprezintă alimente
p 'ocesate, riscul să dezvoltaţi o alergie creşte exponenţial.
> Introducerea alergenilor prea târziu în dietă
-;e a sta este una dintre cele mai controversate teme în vremea din urmă, cel puţin în cadrul
-u n c ii mele cu copiii şi părinţii, dacă nu şi la nivel global. Până acum, ştiam că introducem
£ ergenii: fructele de pădure, susanul, albuşul, peştele în dieta copiilor după vârsta de 1 an. Din
:e în ce mai multe surse de reală valoare, printre care şi The American Academy of Allergy,
-ith m a & Immunology recomandă astfel:
SUPERFAIN DE ŞTIUT!
»
: entru a scădea incidenţa alergiilor, recomandăm introducerea alimentelor cu potenţial alergen,

cc şi a celorlalte alimente solide, între 4 şi 6 luni, vârsta copilaşului.
~ 3, ştiu, acum ai făcut ochii mari şi ai spus:
„Nu se poate!”
-â au spus şi cercetătorii din industria mama-şi-copilul când au înregistrat creşteri

ispăimântătoare ale numărului de cazuri de alergii la copii. De aceea, au ajuns la dovezi care
;rată că punerea în contact a copiilor la o vârstă fragedă cu alimentele cu risc scade numărul
de cazuri de alergii.
Explicaţia? Desigur, logică: cu cât sistemul imunitar e mal slab dezvoltat, mai imatur, cu atât
'eacţiile lui vor fi mai slabe, mai blânde, mai ne-agresive.
Cum mă feresc de alergii?
Nu există un tratament universal. Cea mal sigură cale este să eviţi alergenul, să previi reacţia.
Cei care au alergii alimentare trebuie să citească întotdeauna cu deosebită atenţie etichetele
produselor pe care le consumă sau să întrebe despre ingrediente, dacă mănâncă la restaurant.
Când esti
» acasă:
• Foloseşte huse de pernă şi de pat anti-alergice

• la un filtru HEPA pentru aparatul de aer condiţionat şi unul pentru aspirator
• Spală-te imediat cum ai ajuns acasă, bagă hainele la spălat, închide pantofii într-un
dulap
• Fă curat cu detergenţi bio, non-alergeni
• Fă duş şi respiră în abur, ca să descongestionezi, să cureţi căile respiratorii
123
Scanare 124.jpeg
Nu sta în casă! Informaţia aceea conform căreia aerul din casă e mai puţin poluat şi, în
consecinţă, mai sigur decât aerul de afară e un mit!
E fals. Aerul din încăperi sau mall-uri ajunge până la de 10 (zece) ori mai poluat decât cel din
natură. Pentru că, în interior, se regăsesc păr de animale, mucegaiuri, acarieni, poluanţi din
substanţele cu care facem curăţenie, din parfumurile de cameră, aşadar, ieşi cu copilul cât ma
des în aer liber, în loc să îl ţii în casă de frica alergiilor.
Când ieşi din casă:
• Poartă o mască de tip chirurgical mai ales în perioadele cu mult polen.
Când vrei să fii naturista:
• Adaugă în dieta zilnică un măr, o portocală, un strugure şi roşii, s-a dovedit că scad
incidenţa alergiilor la persoanele care le consumă crude în fiecare zi.
• Fă spălături nazale cu bicarbonat de sodiu, dacă ai permanent un nas înfundat şi car^
te mănâncă şi curge.
• 2000 mg pe zi de vitamina C ar putea reduce nivelul de histamină cu 40%.
• Brusturele s-a dovedit a fi extrem de eficient ca antihistaminic natural.
la antialergice!
Epinefrina este primul ajutor în caz de şoc anafilactic. Cei care ştiu că au o alergie severă
trebuie să poarte întotdeauna cu ei o injecţie cu epinefrină.
Există o diferenţă între epinefrină şi antihistaminice
Antihistaminicele se prescriu de către medici atunci când avem de-a face cu o reacţie alergică
uşoară, blândă, care nu pune viaţa în pericol. De exemplu, dacă mergi acasă la cineva care are
pisică şi copilul tău e alergic la părul de pisică, un antialergic din farmacie care conţine
substanţa activă numită Desloratadină/Desloratadinum, de exemplu, poate fi un prieten de
nădejde pentru seara respectivă. Sau, varianta din plante, produs gemoterapic: extract din
muguri de coacăz negru.
Epinefrina, însă, se administrează atunci când există risc de sufocare, ca urmare a unui şoc
anafilactic. Dacă te gândeşti să foloseşti un Epi-Pen sau Ana-Pen, mergi întotdeauna la medic
imediat după ce ai liniştit simptomele, pentru că ele ar putea reapărea.
Fă-te bine la cap!
Pentru că ştii că eu sunt îndrăgostită-lulea de creierul uman, ştii că aproape tot ce spun în
conferinţele mele este despre cum reacţionează creierul copiilor la comportamentele
părinţilor lor, drept urmare, o să scriu şi aici despre creier. Da, ne putem baza pe el şi în cazul
alergiilor: cum te simţi tu sau copilul tău, cât nivel de stress există în viaţa voastră de zi cu zi,
reprezintă factori care declanşează sau agravează simptomele de alergie.
124
Scanare 125.jpeg
Un studiu al Ohio State University a demonstrat cum subiecţii cu alergii respiratorii au

—3iifestat strănut, ochi care lăcrimează şi mâncărimi mai mari, mai acute, în timp ce rezolvau
test de matematică şi considerabil mai puţine, mai blânde, când nu exista nicio sursă de
sress.
ră o baie!
T soluţie de relaxare poate fi o baie cu săruri Epsom. De ce? Pentru că stressul mănâncă
~3gneziul din rezervele corpului, iar sărurile Epsom fix asta sunt, sulfat de magneziu, aşadar,
baie în magneziu poate să reumple depozitele golite. Cercetătorii de la University of
O
(f)
Tningham din UK au descoperit că o baie de 12 minute în fiecare zi, timp de o săptămână la

~n d, a crescut nivelurile de magneziu la un nivel măsurabil surprinzător, fără suplimente
~3:uriste sau schimbare de dietă.
T 3că eşti mama unui copil cu alergii, ia, te rog, în calcul să lucrezi împreună cu un specialist şi
3 cauzele emoţionale care ar putea întreţine sau susţine alergiile. De multe ori, în munca mea
copiii mofturoşi şi alergici, s-au atenuat simptomele din momentul în care copilul a devenit
: ' eten cu alimentele pe care le respingea anterior.
125
Scanare 126.jpeg
T a k e care of y o u r bo dy.
It ’ s th e o n ly p la c e
y o u h a v e to liv e in .
BEBELUŞUL TĂU ARE VOIE SARE!
Ce mai e şi asta? Cum are voie sare, când toţi îţi spun peste tot să nu cumva să îi dai sare
copilului? Am scris capitolul acesta exact cum aş fi dorit să îmi explice mie cineva, ca să îl şi
cred, când îmi spune ce să îi dau şi ce să nu îi dau omuleţului a cărui viaţă depinde în mare
măsură doar de mine.
De ce atâta discuţie despre sare? Ce rău îi poate face copilului meu de ni se spune să ne ferim
de sare?
126
Scanare 127.jpeg
După ce corpul „mănâncă” ce vrea el din mâncarea pe care i-o oferi tu, după ce asimilează
nutrienţii de care are nevoie sau pe care este capabil să îi absoarbă, resturile sunt trimise în
sânge. Dacă rinichii nu pot elimina aceste resturi, gunoaiele acestea s-ar acumula în sânge şi ar
crea o mulţime de neplăceri. Inclusiv substanţele benefice, cum ar fi sodiu, potasiu sau fosfor,
în cantitate excesivă ar putea dăuna considerabil sănătăţii copilului. Tot rinichii regularizează
aceste cantităţi şi elimină excesul.
Bebeluşul are rinichii imatur dezvoltaţi, ei sunt unele dintre cele mai fragile organe. în prima
parte a vieţii, ei nu sunt capabili să proceseze cantităţi mari de sare. Prea multă sare din alte
surse decât laptele matern, laptele praf, fructe sau legume, poate afecta pe viaţă rinichii şi
chiar şi creierul copilului.
Cu toate astea, există, totuşi, situaţii în care să adaugi sare este absolut permis. Cantitatea de
sare pe care o punem noi, de obicei, în mâncăruri, atunci când gătim, variază între 34 (un sfert)
de linguriţă şi 34 (o jumătate) de linguriţă la un vas de ciorbă, supă, mâncare de cartofi, de
fasole, de orice găteşti tu, ca o soţie şi o mamă exemplară. Gândeşte-te cât de puţin va mânca
bebeluşul tău din toată cratiţa asta de mâncare şi o să înţelegi că riscul să îi dai prea multă sare
este aproape inexistent. De aceea, recomand mereu să nu adaugi sare direct în porţia
bebeluşului, ci în mâncarea întreagă, atunci când găteşti pentru toată familia.
Cât de multă sare avem voie să îi dăm copilului?
Limita superioară a consumului de sare este:
• 6 luni - 1 an: maxim ig de sare/zi (0,4 g sodiu)

• 1 - 3 ani: maxim 2g sare/zi (0,8 g sodiu)
• 4 - 6 ani: maxim 3g sare/zi (1,2 g sodiu) = echivalentul a jumătate de linguriţă
• 7 - 1 0 ani: maxim 5g sare/zi (2 g sodiu)
• Peste 11 ani: 6g sare/zi (2,4 g sodiu)
Ce e aia sodiu?
De ce am trecut cantitatea de sodiu?
Te sfătuiesc să îţi faci un obicei din a citi fiecare etichetă de pe fiecare produs, nu doar pentru
conţinutul lui de sare, ci pentru că aşa e firesc: să ştii în fiecare clipă ce mănânci, dar mai ales
să ştii absolut tot timpul ce îi dai să mănânce copilului tău. Pe cele mai multe etichete, sarea e
trecută ca sodiu. Ca să poţi face socotelile corect, iată cum trebuie să procedezi: înmulţeşte
cantitatea de sodiu de pe etichetă cu 2,5.
127
Scanare 128.jpeg
Sare = sodiu x 2,5
Aşadar, un aliment care are ig de sodiu per suta de grame are, de fapt, 2,5g de sare : e-
de grame.
Cum să citim etichetele?
Ce alimente pot ascunde un conţinut ridicat de sare? Cum să citeşti etichetele, ca să nu fii
păcălit?
Uită-te întotdeauna pe etichetă după menţiunea „sare per io o g ”.
• CONŢINUT SCĂZUT DE SARE = sub o,3g sare per 100 g aliment (0,1 g sodiu)
• CONŢINUT MEDIU DE SARE = între o,3g şi i,5g sare per 100 g (0,1 - o,6 g sodiu)
• CONŢINUT CRESCUT DE SARE = mai mult de i,5g sare per 100 g (o, 6 g sodiu)
Nu, nu te baza pe e sărat/nu e sărat, pentru că papilele gustative te pot înşela. Chiar 5
alimentele cu gust dulce pot ascunde sare în ele, cum ar fi următoarele:
• Pâine
• Biscuiţi
• Cereale procesate
• Pizza
• Sandvişuri din comerţ
• Mezeluri
• în principiu, orice mâncare pe care o mâncaţi la restaurant: sosuri, supe, paste
• Brânză
• Lapte praf
E clar că acum tot ce ştiai a fost dat peste cap, pentru că tu ştiai că nu e voie sare la bebeluşi şi
la copii. Dar te-ai întrebat vreodată:
De care sare?
Sarea pe care o văd când vin acasă la voi pentru consultaţii este sarea iodată, aia pe care o
găsim peste tot în magazine. Da, sare de aia e interzis să primească un copilaş. Aş zice că e
interzis şi pentru tine, pentru voi, adulţii. Pentru că sarea asta e un produs chimic, de fapt
tratat cu o mulţime de agenţi pe care corpul nu îi procesează şi lucrează intens ca să se cureţe.
128
Scanare 129.jpeg
: ferenţele dintre sarea rafinată, iodată, „sarea de masă” şi sarea integrală, aşa cum este ea
extrasă din saline, sunt atât de mari cât e diferenţa de înălţime dintre tine şi copilul tău.
De ce e sarea „rea"?
' ' arile companii producătoare extrag blocuri de sare din saline, după care:
• O usucă la temperaturi care ating 6so°C. Această căldură modifică structura chimică a
sării în clorură de sodiu pură, substanţă extrem de diferită de sarea iniţială, integrală,
plină de minerale.
• O spală de toţi nutrienţii atât de benefici pentru sănătate şi pentru viaţă.
• O albesc cu înălbitori chimici.
• Adaugă fluor, iod sintetic şi agenţi antiaglomeranţi, adică o listă de peste 15 E-uri.
Niciunul dintre aditivii din sarea de masă nu este aprobat în alimentele ecologice,
organice!
Ceea ce a fost odată o hrană care se regăseşte din belşug în natură, perfect disponibilă pentru
om, a trecut printr-un intens procedeu chimic care a transformat-o într-un duşman despre care
vorbeşte acum toată medicina: sarea stă la baza a foarte multe dintre bolile secolului. Pe când,
oi ştim, de la Hipocrate încoace, că mâncarea e medicament şi medicamentul e mâncare. în
niciun caz, mâncarea nu ne poate face rău, nu ne poate îmbolnăvi, dacă o consumăm cât mai
neprocesată.
Şi sarea de mare?
v-fed că ştii la fel de bine ca mine despre cât petrol curge din greşeală în mări şi oceane.
^red că ştii la fel de bine ca mine cât mercur se descoperă în peşti, câţi poluanţi periculoşi şi
oarte periculoşi. Drept urmare, marea, din păcate, nu mai reprezintă o sursă curată, sigură
sau în niciun caz la fel de curată şi de sigură precum sarea din saline sau sarea de pe vârfurile
înalte ale munţilor, cum e sarea de Himalaya sau sarea celtică.
Spre deosebire de sarea de masă care conţine 3 (trei) minerale: sodiu, clor şi iod, sarea de
Himalaya conţine 84 (optzecişipatru!) de minerale, potasiu, magneziu, calciu, sodiu, ca şi cum
e un super-aliment, un supliment natural de minerale.
^ Aşadar, de care sare?
Sare de Himalaya sau sare de salină românească.
129
Scanare 130.jpeg
Sarea de Himalaya, de exemplu, conţine, pe lângă sodiu şi clor, peste 80 de alte minerale,
devenind astfel din sare un aliment în sine, plin de nutrienţi. la uite:
Sarea echilibrează din punct de vedere electrolitic, adică menţine sănătatea.

Echilibrează pH-ul, scade aciditatea (inclusiv din celulele cerebrale) şi ajută în cazuri de
reflux.
Previne crampele, cârceii, constipaţia şi problemele digestive.
Reglează metabolismul.
întăreşte oasele; osteoporoza este, de fapt, un deficit de apă şi sare în organism care
afectează multe alte procese implicate în degenerarea oaselor.
Scade tensiunea arterială. în ciuda credinţei generale că sarea creşte tensiunea şi le e
total interzisă celor care suferă de hipertensiune, sarea integrală împreună cu un aport
corect de apă regularizează tensiunea.
Culmea, sarea este esenţială în dieta celor care suferă de diabet, pentru că reglează
nivelul de zahăr din sânge.
Ajută intestinele să absoarbă mai eficient nutrienţii.
Detoxifică.
Are efecte anti-îmbătrânire.
Corpul este plin de electricitate, care circulă cu ajutorul apei din celule şi din afara lor.
în fluidul intra- şi inter-celular există sare, deci, sarea ajută la funcţionarea tuturor
organelor şi generează energie.
Tot sarea îi ajută şi pe plămâni să se elibereze de mucus şi de flegmă, mai ales în cazuri
de astm.
Ca să nu mai spun despre cât de mult ajută sarea în sinuzită, când le introducem copiilor
soluţii saline în năsuc.
Ajută în caz de alergii, este un antihistaminic natural.
Atenţie! Când îţi curge saliva din gură în timpul somnului înseamnă că organismul îţi
trimite un mesaj, un semn că are nevoie de sare, că există un deficit de sare de care te
roagă să te ocupi!
Ajută inclusiv să dormi mai bine. Sarea este un hipnotic natural,
în accese de tuse seacă, dacă pui puţină sare pe limbă, vei simţi ameliorare imediată.
Importantă şi pentru femeile în perioada post-partum, după naştere, pentru reglarea
libidoului şi menţinerea sexualităţii care ştim că se diminuează considerabil după
apariţia copilului.
Vitală pentru comunicarea dintre neuroni şi secreţia hormonală, de la momentul
concepţiei până la moarte.
Fără sare nu se poate viaţă!
130
Scanare 131.jpeg
- i :utea să spun că fără sare nu poate exista viaţă, lată că spun:
* Mineralele din sare sunt asemănătoare celor din care este construit organismul uman
şi au fost prima dată identificate în ocean, acolo de unde se consideră că s-a născut
viaţa pe această planetă.
* Lacrimile noastre sunt sărate.
* Transpiraţia e sărată.
* Sângele şi urina seamănă la compoziţie cu apa din oceane.
v Şi, cea mai mare minune, cea mai puternică dovadă că viaţa înseamnă sare e că, în uter,
în burta mamei unde bate inima pentru prima oară, lichidul amniotic este ca apa
mărilor. Sărat!
Surse:
• US Food & Drug Administration

Institute of Medicine of the National Academies
• American Heart Association
• Centers for Disease Control and Prevention
• U.S. Department of Agriculture
• UK’s National Health Service
131
Scanare 132.jpeg
Y o u a re w h a t y o u e a t!
So
e a t s o m e t h in g
s w e e e e t ! (5 )
DE CE NE TEMEM ATÂT DE ZAHĂR?
Zahărul e la fel de „celebru” ca sarea sau poate chiar mai celebru! Nu cred că există un părinte
care să nu fie atent la zahăr, să nu îi ferească pe copii de zahăr mai ceva ca de foc, nu cred că
există un singur părinte care să fie ok cu a-i da copilului dulciuri, oricând vrea copilul, oricâte,
orice. De aia cred că un capitol de-al meu despre zahăr o să fie mai bine primit ca orice altceva
aş putea scrie pentru voi.
Zahăr „din natură”, aşa cum zice fiica mea, regăsim în fructe, legume, cereale şi lactate.
„Să le mănânce copiii pe astea”, parcă te aud deja oftând, „ar fi perfect, da' nu zahăr d-ăsta vor
ei!” Dar de care? De ăla pe care producătorii îl adaugă în diverse mâncăruri.
132
Scanare 133.jpeg
De ce se adaugă zahăr în atât de multe produse?
> Pentru că dă gust, textură, culoare.

> Alimentele rezistă mai mult, ca în cazul gemurilor sau duceţurilor.
> Stimulează fermentaţia, necesară atunci când e nevoie să crească aluatul de pâine.
> Ca agent aglomerant în prăjituri, cozonaci, îngheţate.
> Echilibrează aciditatea din alimente care conţin otet sau suc de roşii.
De ce ne e frică de zahăr?
Ce se poate întâmpla?
> Creierul suferă!
Fructoza, adică dulcele din fructe, incită centrul responsabil cu recompensa din creier. Asta
pare în regulă, doar că, dacă această parte a creierului este supra-stimulată prin surplus de
zahăr, apar dereglări de învăţare şi de memorie.
> Intri într-un cerc vicios!
Cu cât mănânci mai mult zahăr, cu atât vrei mai mult. Pentru că dopamina, hormonul care ne
face să simţim plăcere, va cere din ce în ce mai mult dulce, ca să ne dea aceleaşi stări de bine.
Chiar dacă asta se întâmplă la 3 dimineaţa!
Şi, dacă îndrăzneşti să nu îi dăruieşti, creierul se poate supăra şi poate favoriza depresia.
> S-ar putea să vrei şi mai multă pâine şi mai multe paste şi mai multă pizza!
Pentru că aceste alimente îndulcite provoacă o creştere rapidă a glicemiei din sânge şi, ca
rezultat, o energie extraordinară. Doar că pentru scurtă vreme. Imediat după, te simţi moale,
somnoros, epuizat.
> Dor încheieturile!
Prea mult zahăr creează inflamaţie, apar dureri la genunchi, la coate şi creşte riscul de artrită
reumatoidă.
> Se strică dinţii!
într-un mediu dulce, bacteriile se înmulţesc şi cresc. Ar fi bine să îl provoci pe copil să se spele
pe dinţi după fiecare masă dulce. Nu imediat după, pentru că poate afecta digestia, dar Ia
scurtă vreme după ce a mâncat.
133
Scanare 134.jpeg
> Pielea îmbătrâneşte mai repede!
Prea mult zahăr inhibă secreţia de colagen, proteina asta celebră care este responsabilă de
aspectul proaspăt, tânăr, elastic, ne-ridat al pielii.
> Provoacă deficit de insulină!
Corpul nu îi permite zahărului să intre direct în sânge, pentru că asta ar produce hiperglicemie
şi efecte negative, toxice, uneori fatale. De aceea, natura a inventat un organ, pancreasul, care
secretă un hormon, insulina, menit să aibă grijă cât şi când se eliberează glucide în fluxul
sanguin.
Ficatul şi pancreasul pot deveni rezistente la insulină în cazul în care intră frecvent cantităt
mai mari decât pot ele procesa. Asta înseamnă risc de diabet. Excesul de insulină atacă arterele
şi le forţează pereţii să se îngroaşe şi să devină duri, inelastici, afectând inima.
> Prea mult zahăr se transformă în...oh, Doamne, serios? Da!...grăsime!
Ficatul are această abilitate extraordinară de a metaboliza zahărul şi a-l transforma rapid în
energie. Dar doar până la un nivel, care, odată depăşit, se transformă în grăsime, apărând risc
de obezitate, diabet de tip 2 şi boli de inimă.
Nu, nu înseamnă că dacă mănânci dulciuri, faci diabet. Dar există în mod cert o legătură între
creşterea în greutate şi dulciuri.
> Generează deficit de nutrienţi!
Mai ales în cazul sucurilor acidulate: copiii ajung să nu mai bea apă deloc pe timpul zilei şi să
mănânce din ce în ce mai puţin, pentru că „îşi umplu stomacul” cu sucuri dulci.
> Creşte colesterolul rău!
S-a observat în spitale că oamenii care au o dietă bogată în alimente cu zahăr sau îndulcitori
adăugaţi au colesterolul rău mare (HDL) şi au un risc triplu să dezvolte boli cardiovasculare.
Ce putem sâ le dam copiilor în loc de zahăr?
Sirop de arţar
Există în 2 (două) variante de culori: unul mai deschis (produs din seva recoltată primăvara) şi
unul mai închis la culoare, din seva recoltată la final de sezon. Cel mai închis la culoare se pare
că ar fi mai bogat în minerale şi antioxidanţi, cu un gust mai predominant, motiv pentru care
vei fi tentată să foloseşti mai puţină cantitate. Dacă îl adaugi în reţete, te sfătuiesc să foloseşti
3A din cantitatea de zahăr indicată, adică: dacă în reţetă spune să pui 4 (patru) linguriţe de
zahar, tu pune 3 (trei) linguriţe de sirop de arţar, ca să obţii acelaşi gust dulce.
134
Scanare 135.jpeg
Ie spune despre miere că este nectarul zeilor şi că are prorietăţi antiinflamatoare, antivirale,
: "t bacteriene, antioxidante, anti orice e rău, se foloseşte inclusiv în uz extern, ca să vindece
-in sau infecţii. Doar că mierea e tot zahăr, o linguriţă de miere e echivalentul a 5-6 grame de
zanăr. Un studiu al Universităţii din Memphis demonstrează că sportivii care mănâncă miere
r oc de zahăr au glicemia şi nivelul de insulină mult mai stabile pe perioade lungi de timp
:: aparat cu cei care îşi bazează dieta pe carbohidraţi.
J Curmale
r 'jcte le acestea sunt frecvent folosite în batoanele de cereale ca îndulcitor. O linguriţă de

:--m ale măcinate reprezintă echivalentul a 3 (trei) grame de zahăr. Taie curmalele mărunt,
: _ne-le în apă, lasă-le câteva ore şi foloseşte apa în alimentele pe care vrei să le faci mai dulci.
d ă r u i obţinut din sirop de cocos conţine inulină care e un prebiotic eficient, adică hrană
rentru bacteriile probiotice, bacteriile benefice din organismul nostru.
Siropul acesta rezultă din procesarea trestiei de zahăr şi s-a dovedit a avea cei mai mulţi
3- -¡oxidanţi dintre toţi îndulcitorii menţionaţi aici. Te rog să reţii că, deşi naturale, toate aceste
3 temative la zahărul alb, adică zahărul rafinat, sunt tot zahăr. Aşadar, ar trebui să le consumi
n aceleaşi limite: maxim 6 (şase) linguriţe pe zi pentru femei (aproximativ 25 de grame) şi 9
-ouă) linguriţe pentru bărbaţi (aprox 37,5 grame).
De ce ne atrage zahărul atât de tare?
Eh, asta e întrebarea cea mai tare! Şi pentru că m-a obsedat întrebarea asta, am dat de un
-aspuns fascinant! încă din burtă, atunci când omul este în uterul mamei lui, omul(eţul)ui îi
: ace dulce!
n existat un experiment în care doctorii aveau nevoie să elimine lichid amniotic în exces şi au
a'.es să obţină asta prin injectarea unei substanţe dulci în săculeţul în care se dezvolta fătul.
Copilul a început să înghită în mod evident mai mult lichid decât o făcea până atunci şi, astfel,
—:edicii au obţinut reducerea volumului de lichid amniotic, care a fost eliminat prin cordonul
ombilical şi prin rinichii mamei. înţelegem de aici că, încă dinainte de a se naşte, omul este
sensibil la gustul dulce.
Mai departe, la nou-născuţi, dacă li se administrează o soluţie dulce, sub supraveghere

—ledicală, desigur, se observă ameliorarea durerilor printr-un efect analgezic al soluţiei.
135
Scanare 136.jpeg
Evolutiv, există o explicaţie: preferinţa omului pentru dulce l-a ghidat către fructe coapte, care
sunt preponderent dulci, ceea ce a ajutat la supravieţuirea şi dezvoltarea speciei.
Mai mult! Laptele de mamă, laptele de la sân, are un gust foarte dulce, aşadar prima hrană a
omului aici, în viaţa din afara burţii mamei, este super dulce.
Cum le face zahărul rău copiilor?
Culmea, nu zahărul în sine pare să fie problema, ci creşterea înspăimântătoare a cazurilor de

obezitate infantilă. Şi nu, nu doar în America, ci în orice şcoală intri din România! Această
răspândire coincide cu răspândirea băuturilor, a cerealelor îndulcite, a prăjiturelelor şi a
acadelelor şi a jeleurilor în dieta copiilor mici şi foarte mici. Combinată cu o viaţă sedentară, îr
faţa tabletelor şi a telefoanelor, fără timp petrecut afară, alergând, căţărându-se, înotând
copiii devin supraponderali şi bolnavi.
SUPER FAIN DE ŞTIUT!
> E adevărat că dacă mănâncă dulce devine agitat, nu mă mai înţeleg cu el?
Deşi am copii în terapii care, în mod evident, devin agitaţi, jucăuşi, activaţi după ce mănâncă
dulce sau dacă mănâncă fructe înainte de culcare, tot aşa am întâlnit şi copii care nu manifestă
modificări de comportament după consumul de dulce. Nici literatura de specialitate nu are
studii care să certifice o legătură clară între aceste aspecte.
Pentru că o calorie dată de zahăr este egală cu o calorie obţinută prin consumul oricărui alt
aliment. Doar în cazul melasei, al mierii, al siropului de arţar, care sunt mult mai dulci decât
zahărul, putem să discutăm despre mai puţine calorii, pentru că foloseşti mai puţină cantitate,
comparativ cu cât ai folosi dacă ai pune zahăr.
Cum ştim cât zahăr e ok?
Greu de spus într-un mod oficial, ştiinţific, „legalizat”.
The Institute of Medicine din SUA, de exemplu, care stabileşte Doza Zilnică Recomandată din
fiecare element nutritiv nu a dat publicităţii o cifră şi pentru zahăr. Cu toate astea, The
American Heart Association sugerează ca un bărbat să consume maxim 9 (nouă) linguriţe de
zahăr pe zi (sau 36 de grame), echivalentul unei doze de suc.
Recomand echilibru. în toate, nu doar în zahăr.
136
Scanare 137.jpeg
Femei: maxim 6 linguriţe pe zi

Bărbaţi: maxim 9 linguriţe pe zi
Adulţii: maxim 30 g de zahăr pe zi (cam 7 cubuleţe)
Copiii între 7 şi 10 ani: maxim 24 grame (6 cubuleţe)
Copiii între 4 şi 6 ani: maxim 19 g (5 cubuleţe)
Nu există recomandări pentru copii sub 4 ani, dar te sfătuiesc să nu existe în dieta lor
alimente, sucuri cu zahăr adăugat.
_ ~ american consumă în medie 20 de linguriţe de zahăr pe zi, în România nu există statistici.

I : "sumul nu se referă Ia zahărul din natură, ci la zahărul adăugat în alimente care se regăseşte
Băuturi, sucuri
Bomboane, dulciuri, ciocolată
Produse de patiserie
Iaurturi îndulcite
Pâine
Ketchup
Sosuri din comerţ»
Batoane proteice
Cum recunoaştem zahărul citind eticheta produsului?
După ce să ne uităm pe etichetă?
"gredientele următoare reprezintă zahăr adăugat:
Sirop/nectar de agave
Sirop de porumb
Zahăr de palmier
Zahăr din trestie de zahăr
Sirop de orez brun
HFCS (high fructose corn syrup), sirop din porumb
Dextroză
Sucroză
Fructoză
Glucoză
Lactoză
Sirop de malţ
137
Scanare 138.jpeg
Şi ce e cu îndulcitorii?
îndulcitorii sunt substanţe lipsite-de-calorii sau cu calorii foarte puţine, adăugate în produse în
loc de zahăr. Care sunt cei mai cunoscuţi?
• Aspartam
(de 200 de ori mai dulce decât zahărul):
DZR = 40 mg / kgcorp
• Sucraloză
(de 650 ori mai dulce ca zahărul):
DZR = 15 mg/kgcorp
• Acesulfam K
(de 200 de ori mai dulce decât zahărul):
DZR = 9 m g/kgcorp
• Sorbitol
(cu 60% mai puţin dulce decât zahărul):
DZR nu este stabilită oficial (conform NHS)
• Xylitol
(la fel de dulce ca zahărul, dar cu jumătate din calorii) e extras din plante
şi nu există DZR, dar prea mult xylitol poate avea efect laxativ
• Ştevia
(de 2-300 ori mai dulce ca zahărul), fără calorii:
DZR = 4 mg/kgcorp
Cancer Research UK şi The US National Cancer Institute susţin că îndulcitorii sunt inofensiv
pentru om.
European Food Safety Authority a stabilit doze zilnice recomandate astfel încât să nu existe
risc de cancer, boli cardiovasculare, diabet sau inflamaţie, astfel încât consumul de îndulcitor
să nu provoace efecte negative, pentru că ele nu sunt digerate şi sunt eliminate prin urină şi
fecale.
138
Scanare 139.jpeg
Sorbitolul, xylitolul şi sucraloza pot avea efecte benefice asupra smalţului dinţilor, a greutăţii
- = e nu îngraşă, tocmai pentru că au puţine calorii. Folosiţi-leîn cantităţi reduse! Şi nu la copiii
ârsta mai mică de 1 an! Aş zice poate chiar 2 ani.
Ş cum să procedăm cu dulcele?
.Cum să facem, Crina?"
> Nu ai nevoie de atâta zahăr cât crezi că îţi trebuie. Poţi să îţi antrenezi papilele gustative
să se bucure şi de alimente care nu sunt dulci. Renunţă la câte un dulce pe săptămână
mai întâi, până ajungi să renunţi la câte unul în fiecare zi.
> Pune mai puţin zahăr în cafea sau în ceai.
> Bea mai multă apă decât beai până acum.
> Mănâncă proteine, pentru că se digeră mai greu şi te menţin hrănit mai multă vreme.
Carne de pui, iaurt, ouă, nuci, alune, fasole, năut, mazăre, linte.
> Alege alimente cu fibre, îţi dau energie şi te ţin sătul: fructe, legume, cereale integrale.
> Ieşi cu copilul afară, alergaţi, luaţi bicicletele, rolele, înotaţi, faceţi mişcaaaaareeeeee.
> NU înlocui zahărul cu îndulcitori. Aceştia fac să vrei şi mai mult dulce!
> Citeşte eticheta şi fereşte-te de cele care au zahărul trecut ca prim ingredient (sau între
primele). Ingredientele sunt menţionate pe etichetă în ordinea descrescătoare a
cantitătii lor.
Surse:
UCSF Benioff Children s Hospital, San Francisco

• University of California
• Journal of the American Medical Association
139
Scanare 140.jpeg
CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU STII?
T h e h a p p ie s t p e o p le
d o n 't h a v e
th e b e s t o f e v e r y t h in g ,
t h e y ju s t
m ake
th e b e s t o f e v e r y t h in g .
CUM SĂ ALEGI CEL MAI BUN ALIMENT?
De câte ori mi-am petrecut minute în şir în dreptul standurilor cu fructe şi legume, încercând
să îmi dau seama:
„Oare o fi bun?"
„Care e ăla bun?”
„Oare o fi vreunul bun?”
De aia scriu capitolul acesta, ca să te ajut să înveţi din anii mei petrecuţi în pieţe şi
supermarketuri, în căutarea perfecţiunii.
140
Scanare 141.jpeg
Cum alegi cel mai b u n ... avocado?
..când ori e prea verde şi prea tare ori e prea maro şi prea moale?
Eh, află de la mine şi de la prietenii mei avocazii că, dacă are coaja verde, înseamnă că nu e copt
si că nu îl poţi mânca acum, azi. Dacă e negru şi ai cum să te uiţi şi sub coajă, iar acolo descoperi
Dulpă maronie sau afectată, pe ăsta nu îl cumpăra, a început deja să se deterioreze.
Avocado-ul se va coace în câteva zile singur, dacă îl ţii în cameră, nu în frigider. Dacă îl pui într-
o pungă de hârtie închisă la culoare împreună cu o banană coaptă sau cu un măr, vei accelera
rrocesul de coacere.
Strânge-I un pic între degete şi, dacă simţi că e umflat, simţi aer între coajă şi miez, nu e de
mâncat. Dacă e un pic de tot moale, dar se simte fructul viu şi ferm, pune-l în coş! Sau alege
arianta avocado ready-to-eat, adică numa’ bun de dus la gură.
Cum alegi cel mai b u n ... ananas?
Te uiţi sub el şi observi culoarea de la „fundul” ananasului: dacă e verde sau galben, ia-l. Dacă
e maroniu, treci mai departe. Fructul acesta cred că e singurul care, şi dacă e verde, poate să
fie dulce şi copt.
Miroase-I şi ai grijă să nu miroasă a fermentat, a bere, a stricat. După ce a fost cules, ananasul
nu se mai coace, rămâne la stadiul la care a fost cules, însă, devine mai moale şi mai zemos, cu
cât îl păstrezi mai multă vreme până să îl mănânci.
Cum alegi cel mai b u n ... măr?
Mărul este, pentru copiii din România, un fel de „pâinea noastră cea de toate zilele”. Cel mai
oferit fruct, după banană, cel mai des întâlnit fruct în pacheţelele de şcoală, cel mai des văzut
fruct pe mesele din casele noastre.
Soiurile mai tari, mai crocante, sunt bune de luat la pachet, de pus în salate, de mâncat aşa,
crude.
Merele mai moi, precum cele din soiul Golden, sunt bune de băgat în plăcinte sau tarte.
Culoarea nu este un indicator ca să îţi dai seama dacă mărul este copt sau nu, dat fiind că există
soiuri care sunt de culoare verde crud chiar când sunt la maturitatea lor.
141
Scanare 142.jpeg
Nu te sfătuiesc să alegi mere cu pete, cu „bubă”, cum zice fiica mea, pentru că nu va dura mult
şi se vor strica de tot. Dacă atunci când îl strângi între degete, mărul e ferm, simţi că e viu şi
crocant, cumpără-l!
Poţi păstra merele în frigider, pentru că ele sunt fructele care produc atât de multă etilenă,
încât pot coace cu rapiditate orice alt fruct aflat în vecinătatea lor! Dacă le ţii în frigider, gazul
nu se mai elimină cu aceeaşi eficientă.
Cum alegi cea mai bună... pară?
Ah, iubitele mele. De ani de zile, de când ţin cursuri de diversificare pentru părinţi, promovez
perele de parcă eu le-am inventat!
la gândeşte-te tu la un măr şi dă-ţi seama ce senzaţie ai în gură, în minte. Acum gândeşte-te la

o pară şi, exact!, realizează ce diferenţă de senzaţie. Mărul este mai degrabă acrişor, para e
dulce, dulce, dulce, mărul e tare, dur, para e moale, zemoasă, mărul nu miroase a nimic, para...
îţi vine să te parfumezi cu ea.
De ce vă recomand mereu să le daţi copiilor pere la începutul diversificării e fix din aceste
motive: para e mult mai gustoasă. Da, doar când e bine aleasă. Acesta este motivul pentru
care cei mai mulţi dintre noi, aflaţi în faţa unei tarabe pe care sunt mere şi pere, alegem merele,
cu gândul că para n-o fi coaptă, e prea tare, o fi acră. De aia te învăţ acum, aici, cum să alegi
para cea mai bună. Poţi să foloseşti pere aşa, crude, în salate, le poţi coace în cuptor, poţi să
le pui pe grătar, n-o să îţi vină să crezi ce savoare!
Culoarea perei nu este un indiciu, poţi găsi pere verzi care să fie zemoase, moi, super coapte.
Dacă para e zgâriată sau ţi se pare că e afectată, asta nu e o problemă ca la măr, o poţi cumpăra
fără nicio teamă. Dar dacă vezi pete mari, maronii, clar nu cumpăra para aia, se va strica mult
mai repede decât îţi imaginezi.
Ca să îţi dai seama dacă para e coaptă sau nu, apasă partea de lângă codiţă, acolo e locul care
spune dacă para e gata, nu „trupul” ei, care ar trebui să rămână ferm.
în cazul în care vrei să accelerezi coacerea ei, pune-o într-o pungă de hârtie de culoare maro,
etilena se va elibera şi va face para mălăiaţă numai bună de gura Iu’ nătăfleaţă. ©
Cum alegi cel mai b u n ... mango?
Un mango copt e un desert aproape la fel de bun ca o cremă de zahăr ars, dacă nu cumva mai
bun! însă, dacă nu e copt bine, are gust de carton, după părerea mea.
142
Scanare 143.jpeg
istă soiuri mai cremoase, bune să faci smoothie-uri şi deserturi cu ele. Şi unele mai fibroase,
~3i tari, pe care le poţi alege pentru salate sau terciuri de ovăz, quinoa, budinci.
- surele mango pe care să le eviţi sunt cele care au pete închise la culoare, zgârieturi sau sunt
fo c rte moi, altfel, orice mango e super bun! Ştii că mango-ul e copt când miezul e auriu, nu
;=.ben-pal şi aciditatea fructului scade, cu cât devine mai dulce, mai zemos. Vă şi aud acum:
- „Da, şi cum să îi văd miezul în magazin?”
Asta m-am întrebat şi eu, de aia am găsit răspunsul: nu e nevoie! Doar apasă-l puţin, strânge-l
pic între degete: dacă nu e moale ca o mămăligă, dar nici tare ca piatra, ai dat de mango-ul
perfect!
Cum alegi cea mai b ună... piersică?
iersicile sunt şi ele de multe feluri, dar, aşa, la o vedere rapidă, putem să le clasificăm în
_ ersici care se lipesc de sâmbure şi piersici care se dezlipesc cu uşurinţă de pe sâmbure, ştii la
ce mă refer, aşa-i?
Nu prea am văzut piersici necoapte în magazine. Când o piersică e crudă, are părţi verzi, deci
e super uşor de reperat. Cu cât sunt mai moi, cu atât sunt mai coapte.
Mărimea este, însă, un reper important: nu ar trebui să fie nici prea mari, nici prea mici, ci cam
de mărimea unei mingi de baseball.
Cum alegi cea mai bu nă... roşie?
Asta e cea mai mare suferinţă a mea: când se întâmplă, rar, să găsesc roşii bune, gustoase,
zemoase, ca la bunica acasă, dau petrecere ca de ziua mea © . Roşia e principalul motiv
pentru care m-am apucat să caut indicii despre cum aleg cele mai bune fructe sau legume:
pentru că nu mai reuşeam să dau de o roşie aşa cum îmi doream.
Indiferent ce soi de roşie ai vrea să cumperi, respectă paşii aceştia:
• Coaja să fie impecabilă, fără zgârieturi, fără pete, fără cute.

• Roşia ar trebui să fie grea, când o ţii în mână, asta înseamnă că are şi pulpă şi zeamă.
• Miroase-o! Aproape de codiţă, acolo de unde a fost ruptă de pe tulpină. Dacă simţi
miros „de-acasă”, ia-o! Dacă nu simţi niciun miros, asta o să primeşti şi când o s-o
găteşti sau o s-o mănânci: mai nimic.
143
Scanare 144.jpeg
• Cu cât e coaja mai groasă, cu atât fereşte-te de ea! Sunt soiuri făcute special ca să
dureze vreme îndelungată, să poată fi transportate şi stocate pentru perioade de lu
de zile după ce au fost culese. Cu cât e coaja mai subţire, poţi să fii sigură că e roşie de
aia de s-o culegi acum şi s-o mănânci acum.
Roşia nu se mai coace după ce a fost culeasă, aşa cum se întâmplă cu unele dintre fructe. Poate
o să mă contrazici, dacă şi tu, ca şi mine, ai văzut că roşia s-a făcut mai roşie după ce ai ţinut-o
câteva zile în bucătărie: aşa e, ai dreptate. Etilena a făcut coaja mai roşie, însă gustul nu se
modifică, rămâne exact acelaşi cu gustul pe care îl avea roşia la momentul la care a fost
culeasă.
Cum alegi cea mai bună... banană?
Alege-le pe cele verzi, ca să fii sigură că nu au fost tratate cu etilenă. Se vor coace şi acasă te
tine, iar, dacă te grăbeşti, pune-le într-o pungă de hârtie alături de un măr şi se rezolvă ca p r~
minune.
Cum alegi cel mai b u n ... pepene roşu?
Asta e a doua mare suferinţă a mea. De aia scriu acest capitol: pentru toţi iubitorii de pepeni
din lumea asta, pentru că pepenele este un fel de „rege al fructelor” pentru mine şi un
superaliment, plin de nutrienţi.
Aşa cum mă ştii, cu pasiunea mea de a distruge mituri, iată încă unul făcut knock-out: uită de
povestea aia cu ciocănitul în pepene. Şi ca să mă crezi, adu-ţi aminte de câte ori a sunat un
pepene ca un cap gol, pentru ca să ajungi acasă şi să ţi se confirme: că ai avut un cap gol când
l-ai ales. ©
Spre deosebire de piersici şi banane, pepenele nu o să se mai coacă după ce a fost cules.
Cel mai bun sem n e cercul acela galben care m archează partea pe care a stat pepenele pe
pământ, cât a aşteptat el să se coacă. Cu cât e mai albă, mai verzuie pata aia, cu atât e pepenele
mai crud. Cu cât e mai aurie, cu atât va fi mai bun în farfurie.
Coaja trebuie să fie super fermă, iar codiţa verde-verde.
Ce bucurie! Mie! Şi, de acum înainte, o să îţi fie şi ţie!
144
Scanare 145.jpeg
The day
y o u p la n t th e se e d
is n o t
th e d a y
yo u e a t th e f r u it .
DAR LE-AM SPALAT BINE! SI TOT NU E BINE!
GHID PENTRU FRUCTE SI LEGUME
„Crina, pot să îmi hrănesc bebele exclusiv b io l”, mă întreabă mamele care încep diversificarea
cu mine.
.Zum să îl feresc de alergii? Dacă aş găsi ceva în comerţ care să nu fie stropit, ai idee unde aş putea
*ăsi o piaţă bio?”
,Dar le-am spălat bine, nu pot să înţeleg cum de i-au apărut bubiţele astea!”
145
Scanare 146.jpeg
CUM ll FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
Replicile de mai sus sunt culese din consultaţiile mele cu mame care vor să îi protejeze pe copi
de probleme provenite din alimentaţia contaminată, ne-bio, stropită, dată cu ceară. Mame
care întâmpină tot felul de simptome îngrijorătoare, de genul: scaun cu mucus, apos.
constipaţie, dermatită, bubiţe, iritaţii, până la buze umflate în urma contactului cu anumite
alimente.
După ani de zile în care am avut grijă de ce să bage şi ce să nu mai bage copiii în guriţe, pot să
scriu acest capitol cu siguranţa pe care mi-o dă experienţa cu sute de copii în prag de
diversificare si nu numai.
De ce spălăm fructele şi (sper şi) legumele înainte să le mâncăm?
Una dintre marile mele plăceri este să le întreb pe mame DE CE fac lucrurile pe care le fac. Mă
provoacă întrebarea asta, pentru că răspunsul este, cel mai adesea, unul care le provoacă ş
lor inteligenţa şi prezenţa, conştienţa:
„Cum, de ce le spălăm?” sau

„Păi, cum să nu le spălăm?” sau
„Pentru că vin de afară, nu?” sau
„Pentru că nu ştim de unde provin!” sau
„Ca să nu ne îmbolnăvim.”
După răspunsurile de tipul ăsta, urmează întrebarea care le provoacă:
- Si?
» Reuşeşti?
i »
Având în vedere că mamele acestea ajung la mine din cauza uneia dintre problemele
menţionate mai sus în articol, nu poate urma decât un răspuns negativ:
- Nu, se pare că nu reuşesc.
Dar dacă ai fi vrut real să îţi protejezi copilul, ce ai fi putut face?
Fructele şi legumele trebuie spălate mai întâi în coajă!
Cum adică?
Da, chiar aşa. Ia, te rog, o banană din coş, că ştiu sigur că ai o banană în casă în clipa asta. Pune
telefonul să te filmeze în timp ce faci asta. L-ai aşezat în faţa ta? Aşa. la şi un cuţit şi o farfurie.
Gata?
146
Scanare 147.jpeg
i i acum curăţă banana, pune-o pe farfurie ca şi cum urmează să i-o dai pasată sau aşa cum e
ea, felii, copilului tău. Ok. Apasă stop şi hai să ne uităm împreună la ce ai filmat.
ATENŢIE!
La ce să fii atentă? La ce degete au atins coaja bananei. Şi să compari cu degetele care au atins
oulpa, banana curăţată. Dacă sunt aceleaşi degete, tocmai ai transferat pe mâncarea
copilaşului tău orice ar fi existat pe coaja bananei. Sau a mărului. Sau a avocado-ului. Sau a
oerei. Sau a ardeiului gras. Sau a morcovului sau a păstârnacului. Orice. Pesticide, poluanţi,
bacterii, ciuperci, nitriţi, ceară.
Ceară? Ce mai e şi asta?
Ai observat că te îndrepţi preponderent către tarabele pe care aşteaptă fructele şi legumele

alea lucioase, frumoase, arătoase. Ele strălucesc aşa pentru că sunt cerate, adică date cu un
strat sau mai multe de ceară, cu scopul:
• Să prevină deteriorarea
• Să prelungească viaţa alimentului
• Să protejeze de unele ciuperci şi bacterii.
Deşi există surse care spun că aceasta este o ceară alimentară, deci ne-toxică, sigură pentru
consumul uman, eu nu recomand să le daţi copiilor fără să le curăţaţi bine înainte. Ceara se
poate acumula în intestine, se poate lipi de mucoasa aparatului digestiv (pe pereţii esofagului
sau ai intestinelor) şi poate genera reacţii alergice sau boli grave, după cum ne informează
Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor şi mulţi medici gastroenterologi. Unele tipuri de
ceară conţin şi coloranţi, fungicide, conservanţi, alergeni.
> Cum spălăm de ceară?
Ca şi ceara de lumânări, ceara de pe fructe nu se duce cu apă. în cele mai multe cazuri, punctul
de topire este la 8 5 X în consecinţă, scapi de ceara asta doar prin expunere la jet cu apă caldă,
chiar fierbinte. în cazul alimentelor fragile, delicate, alege doar să le scufunzi în apă fierbinte
sau ţine-le în abur 1-2 minute.
Cum le spălăm ca să fie bine, ca să fie sigur?
Varianta 1
în apă cu bicarbonat de sodiu.
147
Scanare 148.jpeg
Ce e aia bicarbonat de sodiu? Praful ăla alb pe care îl înghiţea bunicul cu apă, când îl supăra
stomacul. Sau pe care bunica îl punea într-o căniţă în frigider sau în cămară, ca să absoarbă
mirosurile neplăcute. Bicarbonatul de sodiu e o sare...
Pentru fructele şi legumele mai mari, mai zdravene, de genul mere, vinete, ardei, pere,
avocado, mango, papaya, poţi face un amestec cremos şi să le freci coaja cu o perie mică.
> Cum? Cât?
» O lingură de bicarbonat cu o linguriţă de apă, dacă vrei să faci o pastă cu care să frec
alimentul cu periuţa.
» O lingură de bicarbonat la 1 litru de apă, dacă sunt alimente fragile. Alimentele acestea ma
fine, cum ar fi strugurii, căpşunile, murele, le scufunzi în apa asta. Şi le laşi 15 minute. După care
le clăteşti bine de tot.
» > în apă rece, dacă nu sunt date cu ceară.
» > Sau în apă caldă spre fierbinte, dacă au şi stratul de ceară care nu poate fi înlăturat deca:
la temperaturi ridicate.
Şi abia după acest proces, le poţi curăţa de coajă şi le poţi folosi pentru hrana copilului.
ATENŢIE!
Atenţie la coaja de portocale şi lămâie! Văd în multe case că folosiţi coaja rasă la deserturi. 5*
la fel văd în multe magazine indicii care ne avertizează că sunt citrice cu coajă necomestib: L
Nu ştiu dacă ai văzut şi tu, iar dacă nu, îţi scriu aici tocmai ca să te ajut să te uiţi după
atenţionarea asta atunci când cumperi citrice.
Varianta 2
în apă şi oţet (din cidru de mere).
> Cum? Cât?
într-un castron, toarnă o parte oţet şi două părţi apă: de exemplu, o cană de oţet şi 2 ( d o iiîj
căni cu apă, după care scufunzi fructele şi legumele timp de 15-30 de minute. Clăteşte-le ar :«
cu apă curată.
Varianta 3
Pulverizează-le cu spray! Cu spray făcut de tine din bicarbonat de sodiu şi lămâie.
> Cum? Cât?
1 (una) lingură de suc de lămâie (sau oţet de mere), 2 (două) linguri de bicarbonat şi 1
ceaşcă de apă (aproximativ 250 ml). Amesteci până se dizolvă bicarbonatul, torni într-oi
recipient cu pulverizator şi dai cu spray fructele şi legumele cu tot cu coajă înainte să le prepar
sau să le consumaţi. Le laşi 5-10 minute, după care le speli cu apă curată.
148
Scanare 149.jpeg
W e lc o m e to p a r e n t h o o d !
H o p e y o u d o n 't lik e p e e in g a lo n e .
MUCUS. MUCISORI. SANATATE.
Eu am ajuns cu fetiţa mea la operaţie de polipi, pentru că avea permanent mucişori, un mucus
care îi îngreuna respiraţia, nu o lăsa să doarmă, îi dădea dureri de cap şi nu am reuşit să
echilibrez situaţia cu nicio altă metodă mai blândă, mai holistică, mai naturistă.
M-am întrebat multă vreme ce e cu mucii ăştia şi mi-aş fi dorit să găsesc un ghid care să mă
ajute să înţeleg mai bine ce se întâmplă în năsucul ei şi să mă port mai bine cu năsucul ei. De
aceea, am creat pentru tine acest capitol, ca să îţi fie uşor să identifici ce reprezintă „ăia din
batistă”.
149
Scanare 150.jpeg
Ce e aia mucus?
O secreţie aproasă şi alunecoasă care se regăseşte pe pereţii membranelor, denumite şi

„mucoase”, din organismul uman.
Ce rost are?
Mucusul serveste la protecţia celulelor epiteliale din sistemul:
Respirator
Gastrointestinal
Urinar
Genital
Vizual
Auditiv
Mucusul protejează împotriva agenţilor infecţioşi precum bacterii, fungi, virusuri.
Ce conţine mucusul?
Apă, zaharuri, proteine, anticorpi şi enzime.
Un adult produce zilnic între 1 litru şi 1.5 litru de mucus, fără să depună vreun efort, fără să fie
conştient de asta.
lată principalele 3 funcţii ale mucusului:
1. Protectie
t
Mucusul umezeşte, hidratează, apără mucoasele de uscăciune. Fără mucus, membranele ar

crăpa, s-ar rupe.
în plus, un ţesut căptuşit cu mucus devine impermeabil, impenetrabil pentru patogeni.
Aerul care intră în nas e umezit, încălzit de mucus şi, astfel, devine mai uşor de respirat. De
asemenea, perişorii din nas sunt hrăniţi de mucus, devenind astfel capabili să îndepărteze
orice particulă străină care ar putea intra în nas, când respirăm.
2. Barieră
Când, din greşeală, intră particule de polen sau de praf, mucusul le capturează şi nu le permite
să ajungă în plămâni. Acţionează ca o bandă de aia lipicioasă de prins muşte.
3. Imunitate
Mucusul conţine anticorpi şi enzime care identifică orice agent nesănătos ce ar putea
ameninţa sănătatea organismului. Imediat după ce le identifică, le distrug sau le elimină.
150
Scanare 151.jpeg
Are mucusul vreo treabă cu alergiile?
-2'. în timpul unei reacţii alergice (la polen, de exemplu sau la ambrozie), celulele produc
itamină, care atrage după ea strănut, mâncărime de nas şi nas care curge.
-aptele generează adesea producţia de mucus în exces. Se declanşează o rinită (gustatory

7/t/s), nasul curge brusc, ca atunci când mănânci ardei iute. în laptele dulce există o proteină
:are generează exact acelaşi tip de răspuns.
De ce are atâtea culori?
De obicei, mucusul e transparent. Dar, tocmai pentru că am văzut multe tipuri de mucus în
- 'iperienţa mea cu bebeluşii, m-am gândit că un ghid al culorilor v-ar putea fi de mare folos, ar
putea să vă ajute să preveniţi boli, să interveniţi la timp şi aşa cum trebuie din prima.
■Aşadar, mucusul poate fi:
Transparent
•i ucusul e format majoritar din apă, de unde şi aspectul translucid. De exemplu, mucusul din
as e transparent, el curge înspre gât şi ajunge în stomac, unde e dizolvat de sucurile gastrice.
Alb
-and mucusul din nas capătă culoarea albă e un semn de congestie. Inflamarea ţesutului nazal
împiedică formarea mucusului, el îşi pierde umiditatea şi devine mai vâscos, albicios. Aşadar,
când vezi mucus alb, fii atentă la o infecţie nazală sau o răceală.
Galben
Vlucusul care a devenit galben şi mai gros e semn că infecţia nazală progresează. Dacă la
început, nasul curgea cu mucişori apoşi, transparenţi, când devin galbeni, e clar că sistemul
imunitar a depistat infecţia şi a trimis celule specializate să restabilească echilibrul,
homeostazia.
Verde
Mucusul verde e semn că sistemul imunitar e în toiul unei bătălii serioase. Neutrofilele sunt
celule care luptă împotriva infecţiilor. Ele conţin nişte proteine specifice care au culoarea
verde. Cu cât se mobilizează mai multe celule albe, luptătoare, cu atât mucusul devine mai
verde. Dacă simptomele nu se ameliorează după 12 zile, mergeţi neapărat la un consult
medical.
151
Scanare 152.jpeg
Roz sau roşu
Când vezi o astfel de culoare, mucusul conţine sânge. De obicei, cauza este o rupere, o rănire
a ţesutului nazal, ca urmare a unui aer prea uscat, prea cald, ca urmare a unei iritaţii sau a une
acţiuni mecanice, de genul un degeţel cu unghiuţa netăiată care a fost băgat în nas. Uneori.
chiar şi suflatul mai temeinic al nasului poate provoca sângerare. Doar când episoadele
acestea se repetă frecvent, ia în considerare să mergi la medic cu copilul.
Maro
Mucusul de culoare maro indică o acumulare de toxine în gâtul copilaşului. Cauzele pot fi:
• Stă frecvent într-un mediu în care părinţii fumează, astfel că acumulează nicotină ir
mucus
• Praful şi poluarea mai pot da culoarea maro
• Un reflux gastroesofagian, care aduce resturi de mâncare înapoi în gât
• Sânge digerat, dacă bebeluşul a supt dintr-un sân rănit, de exemplu.
Negru sau gri
Cauzele posibile sunt:
• Praf
• Pământ, noroi, copiii mănâncă adesea nămol, pământ de la flori
• A inhalat fum de afară, de la un foc sau de la o sobă
• Infecţie cu o ciupercă, mucromicoza este o infecţie potenţial severă, invazivă şi
frecvent fatală, deci e de mers la doctor imediat!
Deşi nu e tocmai politicos să te uiţi în batistă după ce sufli nasul, te sfătuiesc să faci asta regulat
cu copilul tău. Corpul ne dă permanent semne despre ce se întâmplă în interior, iar mucusul
este un prieten de nădejde în acest sens.
Cum scapi de mucus?
Nu trebuie să scapi. Ci să identifici cauzele care favorizează producerea lui în exces şi să lucrezi
cu blândeţe
» cu ele. Poti» încerca:
Să foloseşti un umidificator cu aer rece

Să bei mai multă apă sau lichide calde
Să transformi duşul într-o saună, aburul ajută la curăţarea, la eliberarea căilor nazale
Introdu în dietă usturoi, lămâie, ghimbir
Fă gargară cu apă sărată sau fă spălături nazale cu apă salină (neti pot)
Stai cu capul mai sus decât restul corpului atunci când dormi. Sănătate!
152
Scanare 153.jpeg
M om m y,
t h a n k s f o r a lw a y s t h in k in g a b o u t m e
to th e d e t r im e n t
o f y o u r o w n m e n ta l h e a lt h !
PE CINE SA MAI CRED?
Lucrez cu părinţi de ani de zile. Mii de zile şi, uneori, şi nopţi, i-am ajutat pe părinţi să îi înţeleagă
mai bine pe copiii lor, să le „traducă” planşetele, să le uşureze durerile, să îi facă să primească
mâncarea mai cu bucurie. De cele mai multe ori, părinţii ajungeau la mine după ce epuizaseră
căile „clasice”, adică:
• Ce z/ce bunica
• C ea zis medicul de familie, când l-am sunat
• C ea zis pediatrul, când l-a văzut
• Şi toţi ceilalţi pe care i-am mai întrebat, când am văzut că nu funcţionează nimic.
153
Scanare 154.jpeg
CUM II FACEM PE COPII SA MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
în afară de asta, mai păţeam ceva tare neplăcut. în 7 ani de zile, am adunat câteva întrebări pe
care îmi place mult de tot să le adresez părinţilor. Acestea sunt:
1. „Ce vaccin i-ai făcut de curând?” sau „La ce vaccin mergeţi mâine?”
2. „Ai citit prospectul produsului pe care i-l dai acum copilului?”
3. „Ce probiotic îi dai?” (unde „probiotic” poate fi înlocuit cu oricare alt produs
recomandat copiilor în copilăria timpurie, ca, de exemplu: sirop antiparaziţi, vitamine
sirop anticolici etc)
Ce răspund părinţii?
Ştii ce răspunsuri primesc de ani de zile continuu, fără excepţie?
La întrebarea:
• „Ce vaccin îi faci sau i-ai făcut?”
Primesc răspunsul:
o „Nu ştiu, ăsta de se face la 11 luni/4 luni/1 an etc.”
Tu nu ştii numele vaccinului, ce să mai zic despre să îi fi citit indicaţiile, contraindicaţiile sau să
fi fost de acord cu el şi cu ce aduce el, atunci când îţi dai consimţământul de a i-l face copilulu
tău.
ATENTIE! f
Copilul este al tău, nu al meu, deci doar TU poţi să declari dacă este potrivit cu copilul tău.
La întrebarea:
• „Ai citit prospectul?”
Primesc doar răspunsul:
o „Nu.”
La întrebarea care decurge firesc din aceasta, anume:
• „De ce nu?”
Primesc răspunsuri de genul:
o „Nu m-a interesat, doar ştie cel care mi l-a recomandat ce este, nu trebuie să ştiu şi eu.”
Sau
154
Scanare 155.jpeg
o „Oricum nu înţeleg ce scriu ăia în prospectele alea kilometrice, că am dat de unele

medicamente, au un prospect cât o plapumă.”
La întrebarea:
• „Ce probiotic îi dai?”
Răspunul este cel mai adesea:
o „Stai să mă uit!”,
o „Stai să îl aduc.” sau
o „Cel pe care ni l-a recomandat medicul.”
Despre asta trebuie să vă povestesc o întâmplare care m-a mâhnit. Eram la o familie cu un
bebeluş de 5 (cinci) luni care se chinuia de luni de zile cu colicile. Li se recomandase un
probiotic în care îşi puseseră ultima nădejde, după ce încercaseră cam tot ce exista pe piaţă în
materie de anticolici şi nimic nu funcţionase. îi întreb ce produse folosiseră până atunci şi
răspunsul a fost:
„Toate.”
- Mai precis, puteţi să îmi indicaţi nişte nume?

- Nu ştim să vă spunem aşa, specific, dar am încercat tot ce ni s-a dat.
- Şi acum ce îi daţi?
- Un probiotic.
- Care?
- Staţi să vi-l arătăm.
Aduc oamenii o cutie. Citesc ce scria pe ea şi, uimită, îi întreb:
- Cine v-a recomandat acest produs?

- Medicul.
- Doar pe acesta?
- Da.
- Şi ce v-a spus că e?
- Probiotic.
- Şi ce scrie pe cutia aceasta?
Tăcere.
- Vă rog să citiţi ce scrie pe cutia pe care o ţineţi în mână.
Femeia tace.
Bărbatul îndrăzneşte el:
- Probiotic, ce să scrie?
155
Scanare 156.jpeg
Vă rog încă o dată să citiţi exact ce scrie.

Probiotic, zice şi femeia, care parcă prinsese un pic de curaj, după ce citise soţul.
Vă rog încă o dată să citiţi exact ce scrie pe cutie. Ce scrie pe această cutie?
Prebiotic, citeşte femeia uşor stânjenită.
Ce scrie?, repet eu.
Prebiotic, zice femeia cu mai multă forţă în voce de data asta.
Aşadar, scrie prebiotic, nu probiotic. Acesta este produsul pe care vi l-a recomandat
medicul?
Da. Noi am dat reţeta la farmacie. Şi ne-a dat asta şi noi am crezut că e probiotic.
ŢINE MINTE DE LA MINE!
Nu ai voie să îi dai copilului tău, indiferent de vârsta pe care o are, NIMIC din ce nu ştii la ce
foloseşte, ce este, ce poate genera, cum poate afecta. Hai să repetăm împreună: N I M I C !
Dar ce trebuie să faci?
Există nişte paşi pe care te rog, în numele copilului tău, pentru liniştea ta şi pentru sănătatea
fizică şi mentală a familiei tale, să îi respecţi întotdeauna. Mereu vă spun în conferinţe că nu
aveţi voie să urmaţi o recomandare decât dacă o verificaţi. Cum adică?
. întreabă de fiecare dată medicul sau persoana care te sfătuieşte DE CE îţi face
1
recomandarea respectivă. Asigură-te că e pentru tine şi nu pentru oricine,
2 . împărtăşeşte cu tatăl copilului informaţia şi dă-i şi lui să se informeze, să citească, sa
înţeleagă, astfel încât să existe o a doua părere vizavi de recomandarea primită, în
afară de a ta.
Citiţi împreună, cu multă atenţie, prospectul oricărui produs, indiferent pentru ce a fost
recomandat el. Bărbatul şi femeia înţeleg adesea din acelaşi text lucruri foarte
diferite. Bărbatul vede mai degrabă părţile logice, rezultatele, femeia e tentată să vadă
ce se poate întâmpla rău, părţile care au legătură cu emoţiile. E foarte bine că e aşa, e
foarte bine că suntem diferiţi, veţi putea discuta pe baza informaţiilor din perspective
diferite.
4- Doar tu, mama, cunoşti copilul mai bine ca oricine. De aceea, doar tu, mama, poţi să
confirmi sau NU că produsul recomandat este potrivit cu copilul tău. Niciun medic nu
cunoaşte tot istoricul, toate reacţiile, toate comportamentele copilului tău, atunci când
îţi face o recomandare, atunci când îţi scrie o reţetă. Doar tu, mama, poţi să validezi că
efectele, conţinutul sunt conforme cu specificul copilului tău.
156
Scanare 157.jpeg
5. Dacă nu eşti de acord cu ceva din ce ai aflat despre produs, nu i-l da. Mai cere o părere.
Atenţie, o părere care să ţină cont de copilul tău, de nevoile lui, nu o părere în general
despre produs.
6. Nu încerca toate produsele recomandate. Sau nu pe copilul tău.
7. Atunci când urmează să îi faci analize de sânge, ia în calcul că există o şansă să nu fie
relevante, să fie greşite. Mai sigur ar fi să iei probe din sângele recoltat pe care să îl
duci la un alt laborator, ca să poţi compara rezultatele, fără să fie nevoie să îl înţepi de
două ori.
8. Nu îi da fier copilului doar pentru că medicul a zis că i se pare cam anemic. Fierul nu este
un supliment care se dă fără o indicaţie precisă. Nimic nu se dă fără indicaţii cât mai
precise, cât mai exacte, de aia există mii de analize, de aia am ajuns cu medicina atât
de departe, ca să nu mai bănuim, ca să nu mai bâjbâim, mai ales atunci când e vorba de
copii.
9. Nu îi face copilului un vaccin fără să ştii ce e. Tu cum te-ai simţi să te ia bărbatul tăuîntr-
o zi, să te ducă la un spital, să îţi spună să stai frumos, că nu o să te doară şi să ţi se facă
o injecţie despre care soţul tău ştie şi îţi transmite doar că e obligatorie pentru femei?
Atenţie! Vaccinarea, ca orice alt act medical invaziv, poate fi recomandată, nu poate
fi obligatorie.
10. Nu crede, fără să cercetezi. Da, ştiu, pare împotriva cuvântului lui Dumnezeu. Când e
vorba despre copilul tău şi despre viaţa lui, Dumnezeu, dacă ar apărea ca urmare a
rugăciunilor tale de a vă ajuta, ţi-ar putea spune: „Dă-i asta!” sau „Fă-i asta!” Dar fii
sigură că ar adăuga: „Dacă găseşti că este potrivit pentru copilul tău! Pentru că nu Eu,
ci Tu, mama, eşti singura care îl cunoaşte destul, încât să spui dacă recomandarea este
potrivită cu nevoile copilului.”
Aşadar, ţine minte pe viaţă de la Crina Coliban că:
Oricine îţi recomandă ceva pentru copilaşul tău

Oricine ar fi
Orice ar fi
Alege să faci, să dai, să îi urmezi sfatul
Doar după ce amândoi, tu, mama şi el, tatăl copilului tău
V-aţi asigurat fiecare pe el însuşi şi aţi discutat unul cu celălalt că
Ştiţi CE, DE CE, CUM, CÂT şi CUI îi este potrivit sfatul primit.
Să vă fie numai de bine!
157
Scanare 158.jpeg
I
T e ach e r:
K id , on a s c a le on 1 to 10 ,
h o w f o c u s e d a re y o u ?
K id :
Banana!
ÎNCEPE ŞCOALA! CE LE DĂM SĂ MĂNÂNCE?
Când copilul se pregăteşte de plecat la şcoală, trăieşti iarăşi un moment de acela în care nu ştii
ce să mai găteşti, ce să mai faci, ce să cumperi, cum să prepari ca să reziste, ca să nu se strice
în ghiozdan... Doamne, alt examen pentru permis(ul de părinte)!
Acum nu mai e doar despre „să îi ţină de foame”, ci despre să fie o mâncare care să îi hrănească
şi mintea, nu doar trupuşorul. Despre un tip de mâncare cu şanse să devină un stil de viaţă, să
dezvolte obiceiuri alimentare benefice, să susţină sănătatea pe termen lung. Câte cereri de
îndeplinit! Te cred şi te înţeleg că e super-presiune pe tine ca mamă şi de aia îţi sar în ajutor.
158
Scanare 159.jpeg
Cea mai simplă cale, cea mai eficientă şi cea mai armonioasă este să te gândeşti la toate
categoriile de alimente, astfel încât copilul să continue să aibă o alimentaţie echilibrată şi în
timpul în care e la şcoală, plecat de acasă, fără posibilitatea să stea la masă.
Fructe şi legume
Cea mai mare parte din gustări ar fi fain să o acoperi cu fructe şi legume crude, asta mai ales
pentru că şi ei, ca şi voi, cei mai mulţi dintre părinţi, nu mănâncă cel puţin 5 (cinci) porţii din
aceste alimente în fiecare zi. Aşadar, snackurile de la şcoală ar putea să fie momentul cel mai
potrivit pentru asta!
Dacă te gândeşti că ar putea fi o gustare costisitoare comparativ cu un croissant sau cu o

prăjiturică, nu ai calculat eficient. Dacă împărţi preţul unui kilogram de fructe sau legume la
câte porţii poţi să faci din el, o să obţii cel mai mic preţ pe care l-ai putea plăti pentru o gustare
sănătoasă şi gustoasă, mai mic chiar decât al oricărui alt produs ai putea avea în gând când
prepari pachetul pentru şcoală. încearcă şi scrie-mi, o să fii uimită.
Fructele pot fi pregătite astfel:
• întregi, aşa cum sunt ele

• Tăiate felii, cubuleţe sau finger-foods
• Crude
• Din conserve sau borcane
• îngheţate
• Sau uscate, deshidratate
Permite-mi să îţi dăruiesc o listă, ca să îţi fie uşor când mergi la cumpărături:
Mere
Caise
Banane
Afine
Mure
Pepene verde sau galben
Cireşe
Clementine, mandarine, portocale
Pomello
Struguri
Kiwi
Mango
Nectarine, piersici
159
Scanare 160.jpeg
• Pere
• Ananas
• Prune
• Căpşuni
• Zmeură, mure
• Merişoare deshidratate, stafide
Şi pot şi legume să îi pun la pachet? Da! lată:
Broccoli
Morcov şi baby-morcovi
Conopidă
Castravete
Ardei gras
Mazăre
Fasole
Roşii cherry
Dovlecel, zucchini
Pe care le poţi combina cu hummus, cu iaurt, guacamole sau cu salsa, orice sos îi place copilulu
tău în mod special.
CEREALE
Cereale sănătoase, nutritive, nu doar gustoase:
Ştim toate că cerealele care le plac celor mai mulţi dintre copii sunt cele din prăjituri, checuri,
pizza. Există şi varianta de cereale integrale, despre astea o să vorbesc aici, pentru că ele oferă
nutrienţi de mare calitate, fibre, vitamine, minerale.
Adică ce să îi dau?
• Tortilla
• Brioşe
• Pită sau lipie (din cereale integrale)
• Crackers
• Rondele de orez
• Batoane din ovăz
• Popcorn
• Batoane din granola
160
Scanare 161.jpeg
LACTATE
Cele mai citite dintre voi stiu

» că lactatele sunt o sursă strasnică
» de discuţii» în contradictoriu.
.aptele e sursă de calciu, dar, în acelaşi timp, e şi sursă de osteoporoză sau de colesterol rău
ridicat. Aşadar, ce v-aş sfătui eu este moderaţia, echilibrul, dieta diversificată: să nu le dăm
copiilor acelaşi tip de aliment în fiecare zi, pentru că, iată, aşa cum arăt şi în acest articol, există,
slavă Domnului, felurite categorii de alimente, astfel încât să nu generăm nici excese, nici
deficit de nutrienţi.
Şi atunci ce să îi dau?
• Iaurt: fără zahăr adăugat, fără fructe (dar da, cu granola, de exemplu), cu un termen
de valabilitate cât mai scurt
• Brânzeturi cu grăsime redusă, acum au apărut şi sortimente speciale pentru copii.
Yes, I've discovered the JO Y of cooking! It's when my husband does it.
Ce altceva ai mai putea să îi pui la pachet?
NUCI SI SEMINŢE
Seminţe, care sunt preferatele mele, adică mâncarea care-dă-viaţă. în orice moment, poţi avea
la tine o punguţă cu tot felul de „nuci”:
Migdale
Alune de pădure
Arahide în coajă
Macadamia
Fistic cu sare sau fără sare
Nuci
Caju
Pecan
Muguri de pin
Susan
Seminţe de floarea-soarelui, de dovleac
161
Scanare 162.jpeg
Ai şi varianta de pungi cu mix de seminţe şi nuci, ca să observi ce alege copilul tău dintre toate
nucile din pungă. Fiica mea alegea diferit de fiecare dată, în funcţie de ce nutrienţi avea nevoie
corpul ei la momentul respectiv. Pentru că, da, nucile au fascinante proprietăţi nutritive: scad
colesterolul, sunt pline de antioxidanţi, foarte hrănitoare, antiinflamatoare, pline de fibre. O
alegere eficientă pentru gustările copiilor şi un obicei foarte sănătos pe termen lung!
IDEI ca să îi surprinzi plăcut pe copii
> Frigărui de fructe din căpşună, ananas, strugure

> Şuncă şi caşcaval în formă de rulou înfipt într-un beţigaş de sticks
> Terci de ovăz cu kiwi, portocale şi seminţe de chia
> Sau cu nuci şi banană şi scorţişoară
> Conopidă pane
> Chipsuri de cartof dulce
> Ouă fierte (de prepeliţă)
> Chipsuri de măr cu scorţişoară
> Sandviş» cu ton si
» roşii
»
> Briose cu afine
Ce să bea copilul la şcoală?
Apă!
Apa este lichidul de care are nevoie corpul uman ca să poată absorbi nutrienţii din mâncare,
ca să poată face digestia corespunzător, detoxifierea, dezvoltarea.
Nu recomand deloc sucurile de fructe decât combinate cu o cantitate egală de apă, altfel, aduc
prea mult zahăr în sânge deodată şi pot avea efecte neplăcute pe termen lung pentru
sănătate.
Laptele vegetal, de asemenea, poate să reprezinte o băutură, dar în acelaşi timp şi o sursă
generoasă de nutrienţi: lapte de quinoa, ovăz, migdale, cânepă, susan negru, orez, soia
(cantităţi mici, uz rar).
A T E N Ţ I E ! Dacă îţi e frică de începutul şcolii, o să simtă frica şi copilul tău! Gândeşte-te la
cele mai frumoase momente trăite de tine ca elev şi povesteşte-le cu copilul cât mai des. Şi tu
şi tatăl şi bunicii. Râdeţi mult, pregăteşte-l într-un mod pozitiv, ghiduş, pentru această nouă
etapă şi o să o întâmpine şi el şi voi cu uşurinţă şi cu bucurie.
162
Scanare 163.jpeg
Scanare 164.jpeg
Scanare 165.jpeg
T h a t aw k w ard m o m en t
w h e n y o u r e a liz e
y o u ju s t p u n is h e d y o u r k id
fo r a c t in g
E X A C T L Y L IK E Y O U .
CUM IMl DAU SEAMA DACA O SA AJUNC CU COPILUL

LA CRINA COLIBAN?
3rimesc adesea această întrebare. Şi în conferinţe şi la televizor şi pe stradă:
Crina, cum îmi dau seama dacă am un copil mofturos?
Nu pentru că nu şi-ar da seama, ci pentru că, de când fac eu treaba asta în România, mamele
au auzit că un copil care nu mănâncă nu înseamnă că e un copil mofturos, ci că are o nevoie pe
care părintele nu a reuşit să i-o identifice, să i-o împlinească. Dar cum să îţi dai seama la 6 (şase)
uni, când copilul nu vorbeşte, doar scuipă mâncarea şi îţi împinge mâna, ca să nu mai vadă
linguriţa aia pe care tu ai da orice să reuşeşti să i-o bagi în guriţă?
165
Scanare 166.jpeg
în America, unele manifestări ale copiilor de a respinge mâncarea sunt menţionate în Manua -
de Diagnostic cie Psihiatrie infantifă, adică sunt considerate mental disorders, aşadar nu e chiar
aşa, cum e la noi, „Lasă-I, dragă, că n-o să moară de foame!” Lucrez cu copii care au ajuns în
spital, pe perfuzii, pentru că nu mănâncă altceva, altfel. Aşadar, nu, nu îl lăsa pe copil „în pace’
atunci când nu mănâncă, „pacea” nu e acolo. Pacea e în înţelegerea nevoilor copilului şi iată
cum poţi să începi să i le desluşeşti:
Laptele este prima sursă de hrană a copilului tău. Şi, crede-mă, sunt mulţi copii care încep să
refuze hrana încă din prima luna de viaţă! Am lucrat cu copii care primeau laptele doar dacă
dormeau sau doar dacă erau legănaţi constant în timpul hrănirii sau o acceptau doar dacă li se
oferea cu linguriţa, niciodată cu biberonul. Nu vrei să îţi imaginezi cum e să îi dai lapte copilului,
sute de mililitri, cu linguriţa, în timp ce el plânge şi te respinge. Aşadar, încă din primele clipe
în care copilul dă semne că ceva în legătură cu mâncatul îl deranjează, te rog să nu stai, ci să
cauţi sprijinul unui consultant în lactaţie, unul experimentat, unul cu care să simţi că ai chimie
ca să găsiţi rapid cauza şi soluţia „mofturilor”.
De ce? Pentru că orice intră în gură - curge pe esofag - şi ajunge în stomac şi în intestine, adică
orice mâncare poate lăsa urme adânci, puternice în creierul copilului tău. Astfel, el va şti dir
ce în ce mai sigur, pe vreme ce trece, că mâncarea aduce durere, disconfort, lacrimi, ch r
neplăcere. Şi această amintire îl va urmări pe copil toată viaţa, în toate încercările lui de a se
apropia de alte alimente.
Ştii cum e? E ca şi cum ai merge tu Ia mare prima dată şi ai mânca într-un restaurant unde a
găsi gândaci în mâncare. Tocmai simt cum îmi confirmi că, da, de fiecare dată când vei r-a
ajunge la mare ulterior, te vei uita cu mare atenţie în orice vei mânca, de frică să nu găser:
gândaci şi vei avea o strângere de inimă şi de stomac la gândul că există o şansă de a îm pa-
mâncarea cu un gândac. Atunci când trauma se petrece în copilăria timpurie şi se repetă zi ne
zi, luni la rând, disponibilitatea să te mai deschizi faţă de mâncare scade şi scade şi scade. @
Suntem aşa anxioşi în momentul ăla când îi dăm prima linguriţă de mâncare, de s-ar putea fa :=
un film thrlller din tot ce simte, gândeşte, face un părinte în preajma copilului care înce: £
diversificarea. Când copilul este pus în contact pentru prima dată cu un aliment nou, diferit de
cel cu care a fost obişnuit „toată viaţa lui”, adică în primele 6 (şase) luni, aşteptarea ta, anu~«
aceea de a deschide gura şi a mânca cu plăcere tot ce ai pus tu în castronel NU ESTE ONES- -1-.,
nu este corectă faţă de realitatea copilului, de natura copilului. Primele experienţe ale l u
copil cu hrana solidă TREBUIE să fie despre:
• Culoare, aspect
• T extu ră
• Miros
• Temperatură
• Sunet
166
Scanare 167.jpeg
j| âi să te pregătesc pentru ce e posibil să se întâmple. Copilul ar putea:

r
> Să facă gag
-
> Să scuipe
> Să se strâmbe, ca şi cum a supt dintr-o lămâie
> Să chicotească
> Să se scuture
> Să tremure din căpuşor.
Acestea NU sunt semne că ai un copil mofturos, ci semne că ai un copil sănătos, care abia acum
face cunoştinţă cu alimente pe care nu le-a mai întâlnit niciodată. Şansele sunt să se comporte
exact la fel cum te-ai comporta tu, dacă te-aş lua cu mine într-un restaurant cu mâncare
congoleză. Dai din cap că „Aşa el”, corect? (9 )
Care sunt semnele?
Există, însă, semne clare că ai un copil care trebuie ajutat, spijinit de un om ca mine, dacă, de
câte ori intră mâncare solidă în guriţa lui sau chiar şi la cea semi-solidă, observi următoarele:
o Nu deschide gura, nu se apleacă înspre masă, nu întinde mânuţa să ia, să ceară de pe

masă
o Face gag, icneşte
o Se îneacă
o Vomită
o Tuşeşte
» »
o Stă cu mâncarea în gură
o Nu înghite
o Scuipă
o Nu mestecă (până la 8 luni), înghite nemestecat
o Nu înfige dinţişorii în mâncare, nu muşcă din alimente, indiferent dacă are sau nu dinţi
o Nu vrea mai nimic, în afară de lapte, chiar dacă intră în contact zilnic cu mâncare solidă
(după vârsta de 1 an)
o Se strâmbă când simte miros de mâncare
o Vomită sau icneşte sau fuge când deschizi frigiderul sau cuptorul
o Nu pune mâna pe alimente
o îţi cere să speli alimentele, să speli copanul de sos, să speli cartoful de ciorbă
o Se uită la mâncare şi fuge
o Nu duce la gură niciun aliment
o Nu ia în greutate
o Plânge când îl pui în scaun
167
Scanare 168.jpeg
o Aruncă mâncarea pe jos de pe măsuţa lui

o îţi dă cu mâna peste linguriţă
o Nu acceptă bucăţi nici după vârsta de 9 luni (ai grijă, cu cât îi dai mai mult pasat, cu atât
ai şanse să ajungi la mine cu un copil de 5 ani care nu mănâncă nimic decât dacă i-l da
prin blender!)
o Nu poate să bea dintr-o cană normală, „de om mare” sau cu paiul, dintr-un s/'ppy cup,
de exemplu, deşi a depăşit vârsta de 1 an,
dacă vezi unele sau toate semnele acestea, atunci ar fi bine să cauţi sprijin de specialitate. S
nu, să nu te bazezi că până la anu' mai creşte şi poate mănâncă.
ŢIN E M INTE DE LA M INE!
Nu aştepta „să treacă”!
Dacă, de exemplu, copilul tău nu ar merge cum trebuie, ai sta liniştită, că până la anu’ o să
meargă? Nu.
Exact la fel e şi cu mâncarea: dacă ai un copilaş care îţi strigă „cu guriţa închisă” că are o
problemă, învaţă „limba lui” şi rezolvă-i-o!
Mulţumesc!
168
Scanare 169.jpeg
Th ese days
h a v in g an a c t iv e n ig h t lif e
m e a n s g e t t in g u p th r e e tim e s a n ig h t
to fe e d th e k id .
NICI ASTA NU ITI PLACE?
DE CE SCUIPĂ COPIII?
Partea întâi: Bebeluşii, 6-12 luni
Capitolul acesta e intenţionat împărţit în două: pentru că vreau să vă vorbesc prima dată de
copiii mici, la începutul diversificării, care scuipă mâncarea din gură, imediat după ce o bagă
sau li se bagă în gură. Şi, apoi, în partea a doua, despre copiii mai mari care nu vor să guste din
nimic, iar atunci când gustă, scuipă imediat şi spun că nu e bun, sub privirile şocate ale mamelor
care strigă: „ Dar nici nu ai apucat să simţi, ai scuipat imediat!”
169
Scanare 170.jpeg
Bebeluşii nu scuipă pentru că nu le place mâncarea!
Sau pentru că nu găteşti tu bine, cum îmi spun cele mai multe dintre mamele cu care lucrez.
Sau pentru că n-are mâncarea niciun gust. Sau pentru că sunt mofturoşi.
Bebeluşii scuipă mâncarea imediat cum le-ai băgat-o în guriţă din mai multe motive şi aş putea
chiar să fac o ierarhie:
1. Cel mai important, cel mai des întâlnit motiv: Pentru că au un puternic reflex de supt.
2. Pentru că sunt surprinşi de textura nouă, inedită a mâncării.
3. Pentru că le-a intrat o cantitate prea mare de mâncare în gură.
Să le luăm pe rând:
1. Bebeluşul şi-a folosit gura toata viaţa lui ca să sugă
Suptul, indiferent că e de la sânul mamei sau din biberon, antrenează limba într-o mişcare de
du-te-vino, combinată cu mişcări de jos în sus. Dacă eşti o mamă care alăptează şi care ştie cum
să îşi ataşeze corect copilul la sân, ai văzut, probabil, că limbuţă copilului este în afara guriţei,
pe sân, într-o formă de cupă, e ca şi cum limbuţă ţine partea inferioară a sânului, curbată, luând
forma sânului. Aşa suge copilul de la sân. Asta face de când se naşte şi până în ziua în care ai
hotărât tu să îi dai morcovel fiert.
ATENŢIE!
Sper că deja ştiţi toate cele care mă urmăriţi să nu începeţi şi să nu continuaţi diversificarea cu
acest aliment, pentru că este principalul aliment care îi poate constipa pe bebeluşi! Dar cu ce?
Cu cartof dulce sau cu bostan plăcintar, de exemplu.
Dacă mănâncă din biberon, limba face mişcări de du-te-vino, în intenţia ei de a strânge tetina,
astfel încât să curgă lapte din sticlă.
Aşadar, dat fiind că toată viaţa lui, limbuţă a făcut acest tip de mişcări, e absolut firesc să
continue să le facă şi în momentul în care intră în gură alt tip de mâncare, cu atât mai mult cu
cât are textură lichidă sau semi-lichidă, cum fac mamele primele piureuri la început de
diversificare.
• Copilul crede că e ceva de supt

• Limba iniţiază mişcarea de în-faţă-în-spate şi în-sus-în-jos
• Mâncarea iese din guriţă.
Ce trebuie să faci?
Să continui să îi dai. Încet-încet, va reuşi să facă diferenţa dintre sân şi linguriţă sau dintre
biberon si broccoli.
170
Scanare 171.jpeg
CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CATE NU ŞTII?
De ce mai scuipă bebeluşii?
2. Pentru că sunt surprinşi de textura nouă a mâncării
Aşa cum am zis mai sus, creierul copilului ştie că mâncare = lichid. Atunci când limba simte o
:extură diferită de cea a laptelui, transmite către creier un mesaj cum că în gură a intrat ceva
necunoscut, nefamiliar. Creierul, responsabil să apere, să protejeze, să supravieţuiască, îi dă
ordin limbii să scoată din gură orice a pătruns, de teama să nu fie ceva care ar putea să îl înece
pe copil.
Să continui să îi dai. Prin expunere repetată, limba se va împrieteni cu noile texturi şi nu îi va

mai transmite creierului mesaj de SOS, ci mesaj că viaţa e frumoasă şi gustoasă.
De ce mai scuipă bebeluşii?
3. Pentru că le-a intrat o cantitate prea mare de mâncare în gură
Asta e una dintre erorile cel mai frecvent întâlnite la părinţii de copii mofturoşi. Şi nu numai la
ei. Cred că, după aproape 8 ani de lucru cu copiii-care-nu-mănâncă, am dreptul şi cunoştinţele
să spun că asta este o „boală” a părinţilor din România: le băgăm prea mult în gură! Şi atunci
când intră prea multă mâncare în gură, limba scoate o cantitate semnificativă sau, uneori,
toată cantitatea de mâncare, ca să îşi recapete starea de bine, de echilibru.
Linguriţa nu trebuie să fie plină cu mâncare. Umple doar jumătate din ea, doar vârful. Copilul
va fi mult mai interesat să mai vrea când a primit doar o bucăţică decât când va primi până la
refuz.
Linguriţa nu trebuie introdusă toată în gura copilului. Aşa, când citeşti aici, ai putea fi tentată
să spui „Dar nuuu, eu nu o bag pe toată!” la filmează-te de câteva ori la rând când îţi hrăneşti
copilul şi ai putea fi total surprinsă să observi cât de adânc introduci linguriţa în gura lui. După
care fă un exerciţiu şi filmează-te şi pe tine atunci când mănânci ciorbă, de exemplu şi ai să
vezi cum ţie nu îţi bagi aproape niciodată toată lingura în gură, până la omuleţ (luetă).
Bagă doar vârful linguriţei în gura copilului sau maxim jumătate din ea!
Când bebeluşul scuipă mâncarea din guriţă nu îl certa, nu îl şterge imediat cu şerveţelul, nu îi
băga ce a dat în barbă din nou în guriţă. Ci află care este motivul pentru care face asta şi
asigură-te că îi creezi o experienţă plăcută, pozitivă, astfel încât să devină din ce în ce mai
relaxat, mai prieten cu mâncarea.
171
Scanare 172.jpeg
DACĂ VREI SĂ MĂNÂNCE, LASĂ-L SĂ SCUIPE!
DE CE SCUIPA COPIII?
Partea a doua: Copiii peste 1 an
Ai aflat care ar putea fi cauzele pentru care copilaşul tău scuipă mâncarea din gură, dacă are o
vârstă cuprinsă între 6 şi 12 luni.
Acum urmează să vă dezvălui de ce au acest comportament copiii mai mari, cei peste 1 an.
Nu, nu mă refer la „jocul de-a scuipatul”, adică momentele alea de râs, de conectare, când ne
jucăm împreună cu copiii de-a „cine scuipă cel mai departe”. Mă refer la instrumentul pe care
îl folosesc adesea în terapiile cu copiii mofturoşi, menit să le îndeplinească părinţilor cea mai
mare dorinţă referitoare la copiii lor şi mâncarea: să guste din ea!
Ştii că asta îmi place mie cel mai tare, nu? Să vă explic ce se întâmplă în mintea copiilor voştri,
dându-vă exemplu pe voi, adulţii.
172
Scanare 173.jpeg
ată, concret:
> Dacă ai fi la mine acasă şi eu te-aş invita să guşti dintr-o salată boeuf pe care tocmai am
gătit-o eu, ai gusta?
Varianta 1 de răspuns:
„Sigur că da! Doar eşti Crina Coliban, cred că faci o super salată boeuf, că, altfel, cum
să îi faci pe copii să mănânce?”
NU. Normal că nu mi-ai răspunde aşa.
Varianta 2 de răspuns, la fel de improbabilă:

„Sigur că aş mânca. Aş gusta. Măcar de ruşinea ta şi tot aş băga în gură.“
NU. Nu ai gusta.
De ce nu simţi să guşti, când cineva te invită?
Pentru că nu ai informaţii suficiente despre mâncarea respectivă, astfel încât să te simţi în

siguranţă să o bagi în gură. Şi pentru că nu mănâncă nimeni cu poftă, astfel încât să ţi se facă
şi ţie poftă. Drept urmare, variantele cele mai probabile de răspuns ar fi:
• Nu, mulţumesc, nu mi-e foame!

• Nu, mulţumesc, abia am mâncat.
• Nu, eu sunt vegetariană.... ca şi cum am zis eu ceva de vreo carne în salata mea.
• Nu, eu nu prea mă omor cu salata boeuf.
Şi e normal. E absolut normal ca un om, şi, da, în categoria „om” intră şi copiii, să refuze atunci
când primeşte invitaţia de a gusta ceva.
Există, totuşi, o cale prin care îi putem face pe copii să guste ?
Sigur, o mulţime. Dar azi, aici, voi vorbi doar despre una dintre ele, poate cea mai
controversată, cea pe care, probabil, o s-o crezi cel mai puţin:
> Dacă vrei să guste, invită-l să scuipe, nu să guste!
E logic (oare?) să guşti dintr-o mâncare, când singura opţiune pe care o ai este să o înghiţi? Nu.
Pentru că nu funcţionează. Vrei să simţi că ai libertatea să o scuipi, dacă ceva nu îţi convine.
173
Scanare 174.jpeg
înapoi la exemplul cu salata boeuf:
> Dacă ai veni la mine acasă şi eu te-aş ruga să guşti din salata mea boeuf, dar
imediat ţi-aş spune că poţi să scuipi aici, în şerveţelul ăsta sau în farfurioara asta,
nu-i aşa că te-ai simţi, brusc, mai în siguranţă, mai dornică, mai relaxată cu ideea
de a gusta?
Parcă te aud: Ba da, DA, clar că aş gusta!
NU UITA!
Mulţi copii nu sunt deloc deschişi în relaţie cu mâncarea, nu se aventurează, nu îndrăznesc,

sunt mai degrabă speriaţi de nou, de alimente pe care nu le-au mai văzut sau despre care ni_
ştiu mare lucru.
în plus, există mulţi copii care au trăit în trecut experienţe cu un aliment anume şi care
păstrează amintirea neplăcută, negustoasă, uneori chiar dezgustătoare în legătură cu ace
aliment. Desigur că un astfel de copilaş nu o să mai vrea să îl bage în gură din nou, dacă nu
cumva mama îi oferă ocazia de a îl scuipa, în cazul în care doreşte să facă asta.
Culmea!
Studiile arată că, uneori, copiii scuipă chiar şi mâncarea care le place! De ce? Ca să se simtă
stăpâni, în control, pe mâncarea lor şi pe gura lor.
ATENŢIE!
Atenţie la reacţia pe care o ai când copilul scuipă. Pentru că, dacă îl apostrofezi, îl cerţi, îi
invalidezi gestul, atunci tot ce ai făcut a fost degeaba. Copilul nu va mai gusta nimic, niciodată,
dacă atunci când a scuipat, mama lui i-a zis:
• Da' de ce scuipi, mamă, că e foarte bun!

• De ce scuipi, că frate-tău nu scuipă. El cum mănâncă şi tu nu?
• Iar scuipi? Ce e de scuipat acolo, zi şi mie!
Mai bine să nu spui nimic. Nici cu gura, nici cu chipul, pentru că, uneori, limbajul nonverbal este
foarte convingător şi le spune copiilor că eşti dezamăgită de ei, chiar dacă tu nu scoţi niciun
cuvânt. Astfel că nu vor mai gusta şi a doua oară, ca să nu te mai dezamăgească.
Sau poţi să te comporţi exemplar şi să îi spui:
• E în regulă, iubito. Şi eu scuip uneori mâncarea din gură. îţi mulţumesc că ai avut aşa
mult curaj şi ai gustat!
174
Scanare 175.jpeg
S to p e a t in g
so m a n y f r u it s a n d v e g e t a b le s .
I c a n 't se e m to fin d
a n y t h in g w r o n g w ith y o u .
NU Ml-E FOAME!”
Aceasta este replica de care se folosesc cel mai adesea copiii mofturoşi atunci când vor să
scape de mama sau de mâncarea-lu'-mama. Părinţii îmi spun că aud această replică inclusiv
atunci când e imposibil să nu le fie foame copiilor, pentru că nu au mâncat de ore în şir:
• Cum să nu îi fie foame, dacă n-a mâncat nimic?

• Eh, nu ţi-e foame... da’ ce ai mâncat de nu ţi-e foame?
• Lasă, mănâncă aşa, fără să îţi fie foame!
175
Scanare 176.jpeg
Ce să faci când copilul nu vrea să mănânce

pentru că zice că nu îi e foame?
Şi ce să faci atunci când copilul vrea să se ridice de la masă înainte să consideri tu că a mâncat
suficient, pentru că zice că nu îi mai e foame?
1. SĂ ÎL CREZI.
Ştiţi despre mine că sunt acest „Dr. Dolittle” al copiilor. El înţelegea ce zic animalele, eu înţeleg
ce spun copiii atunci când ţin guriţele închise.
lată unele dintre cele mai mari frustrări ale copiilor când vine vorba despre mâncare:
• Mama nu mă crede niciodată când îi spun că nu îmi e foame!

• Mama nu înţelege că nu mai pot!
• Mama zici că e un duşman, niciodată nu ţine cu mine când e vorba despre mâncare!
• Orice aş face, mama nu acceptă că mie nu îmi e foame!
Din clipa în care vei începe să înţelegi, să îl crezi, să accepţi ce îţi spune, vei câştiga un copil,
culmea(!), mult mai interesat să mănânce!
Crina, mie spune-mi exact ce trebuie să îi zic!
> Ce să zică mama:
„Te cred că nu îţi mai e foame. Şi mă bucur! îm i rămâne şi mie, mă temeam că mănânci tu tot!”
> Ce gândeşte copilul?
„Serios că mă crezi? Şi mănânci tu ce mi-a rămas? Totuşi, poate îmi mai laşi şi mie un pic."
> Ce să zică mama:
„Te înţeleg că nu ţi-e foame. Şi eu mai păţesc de astea.“
> Ce gândeşte copilul?
„Pe bune că ai păţit şi tu ce păţesc eu? Tu mereu ziceai că nu se poate să nu îmi fie foame. Acum
eşti şi tu ca mine! Ce bine! Ce bine că mai e cineva ca mine şi nu sunt singurul ciudat din familia
asta, cum m-am simţit mereu până acum.”
176
Scanare 177.jpeg
CUM II FACEM PE COPII SA MANANCE: TU STII CATE NU STIi?
2. SA ACCEPŢI. *
3oate ţi-aduci aminte cum era când îi spuneai mamei tale chestii şi ea îţi spunea că nu ai voie,
că nu se poate, că nu e de acord? Cum te simţeai? Simţeai că ai nevoie ca, măcar din când în
când, să fii crezută, înţeleasă, acceptată?
Aşadar, când copilul tău îţi spune că nu îi e foame, răspunde-i aşa:
> Da, accept că nu vrei să mănânci nimic. Nici eu nu vreau să mănânc acum. Nu ştiu ce să
fac cu bietul meu stomăcel, că lui îi e foame. Dar dacă mie nu îmi e, asta e, stă şi el
nemâncat. Cu al tău ce faci când lui îi e foame si
» tie
» nu îti» e?
> Da, mamă, nu îţi e foame, nu mănânci. Nici mie nu îmi e foame, dar eu o să gust ceva,
că mi-e poftă, nu mi-e foame.
3. SĂ îl FACI POFTĂ Şl LUI.
De câte ori ţi s-a întâmplat să mănânci chiar dacă nu îţi era foame, doar pentru că omul din faţa
ta mânca cu aşa o poftă că n-ai putut rezista?
O să scriu o carte numai despre cum să îi faci copilului poftă să guste, dar până atunci,
gândeşte-te, te rog, la momente din trecut în care cineva a făcut „să îţi plouă în gură”, „să îţi
curgă balele” sau „să îţi lase gura apă”. Asta trebuie să faci şi tu cu copilul tău. Şi el e tot om
ca şi tine, va reacţiona la fel ca tine. Adică: Bine!
4. SA ÎNVĂŢAŢI ÎMPREUNĂ DESPRE TIPURILE DE FOAME
De ce e super important să faci asta? Pentru că atunci când îţi va da din nou celebra replică
„Nu îmi e foame!”, tu să ştii de care foame nu îi e foame şi să poţi să apelezi la o altă foame.
Pe parcurs, copilul va învăţa de la tine să îşi exprime adevăratele nevoi în relaţie cu mâncarea
şi aşa veţi ajunge împreună la armonie în dietă. Hai să vedem ce fel de foame poate să vă fie:
• Foamea din stomac (Tummy Hunger)
este foamea aia care apare când nu ai mâncat de ceva vreme şi începe să te doară stomacul
sau să îţi chiorăie maţele.
• Foamea de poftă (Taste Hunger)
e foamea care apare atunci când ceva miroase bine sau arată fain.
• Foamea de nevoie (Practicai Hunger)
este foamea aia pe care trebuie să o linişteşti când urmează să pleci la un drum lung şi nu vrei
să pleci cu burta goală sau când urmează să intri la un examen lung şi nu vrei să ţi se facă rău
177
Scanare 178.jpeg
de foame în sală, foamea aia care te face să mănânci chiar dacă nu îţi e foame acum, da- __
să mănânci ca să nu îţi fie foame mai târziu, într-un moment în care nu vei avea n - i c
mâncare la îndemână.
• Foamea pe sistem nervos (Emoţional Hunger)
este foamea aia care te trimite la ciocolată, la îngheţată. De fapt, ai nevoie de o îmb.
mai mult decât de un tiramisu. De o vorbă bună mai mult decât de o îngheţată. Acesta e .
dintre instrumentele cu care lucrez cu părinţii de copii supraponderali, care mănâncă mui: - a
mult decât au nevoie, care cer de mâncare tot timpul. Când aveţi un copil cu tendinţă sp-e
obezitate, (desigur, după ce aţi investigat posibilele cauze fiziologice), aduceţi-vă aminte să
înlocuiţi o masă de mâncare solidă cu atenţie, cu iubire, cu timp de calitate petrecut împreună.
ATENŢIE!
Acum, că ştii ce tipuri de foame poate avea copilul tău, când îţi va spune prima oară că nu îi e
foame, începe prin a identifica ce fel de foame are şi provoacă-i celelalte tipuri de foame
enumerate de mine în acest capitol, ca să găsiţi împreună o cale armonioasă, blândă,
sănătoasă către a mânca.
Să vă fie de bine!
178
Scanare 179.jpeg
W h e n m y k id s g r o w u p ,
I'm g o in g to t h e ir h o u s e
to b r e a k t h e ir s t u f f ,
e a t a ll t h e ir fo o d ,
m ake a huge m ess,
s a y I'm b o r e d & th e n ju s t le a v e !
DE CE NU MANANCI?
t f PENTRU CĂ NU ÎMI PLACE!”
Poate o să vă surprindă ce zic, ca de fiecare dată când ne întâlnim, lucrăm sau colaborăm. Voi
ştiţi deja că marea mea pasiune e să distrug miturile şi să le ofer oamenilor explicaţii logice sau
ştiinţifice pentru orice le poate afecta viaţa sau sănătatea.
Părinţii de copii mofturoşi simt cum le este afectată sănătatea atunci când poartă a „n”-şpea
oară dialogul acesta:
- Iubirea mea, de ce nu vrei să m ănânci asta?

- Pentru că nu îm i place.
- De unde ştii că nu îţi place, dacă n-ai gustat?
179
Scanare 180.jpeg
Aud foarte des replica asta şi sunt convinsă că şi tu, acum, când ai citit-o, te-ai recunosc.-
rostind-o.
Ce înseamnă, de fapt, „Nu îmi place”?
= Nu doresc să m ănânc această m âncare acum ! Nu mă atrage! Nu îm i spune nim ic! Nu mă

interesează!
Copiii modifică ce le place şi ce nu le place cu o viteză incredibilă. Uneori, cer ceva de m ân cat
pentru că le place şi, în timp ce mestecă prima îmbucătură, îi auzi spunând că nu le mai p is :
Sunt sigură că dacă întrebi în jurul tău, o să afli poveşti despre copii care luni au mâ- :?
banană, marţi au zis că nu le place banana (!), pentru ca joi să ceară să le dai o banană ( .? ) ■
mod cert nu este despre gust, banana are acelaşi gust în orice zi ai mânca-o, dacă nu cu-w a 1
vorbim despre o banană crudă versus una coaptă bine.
Acest gen de atitudine în faţa mâncării îi aduce adesea pe părinţi în pragul disperării, p e ~ r~ i;
că nu mai ştiu cum să ghicească ce îi va plăcea astăzi puiului-de-om sau dacă nu cumva e : .
cu ghinion în care nu îi mai place nimic din ce a mâncat săptămâna asta. De fapt, eştiîn m :: o:_
unui proces absolut sănătos, firesc, prin care copilul tău îşi exprimă nevoia de putere asLr i
mâncării pe care o bagă în gură. Pentru că, DA!, copiii, ca şi adulţii - că şi ei sunt oameni, e xac
ca noi - au o nevoie la fel de mare ca a noastră să manifeste control, autonomie, putere -
relaţie cu mâncarea. Nici ţie nu ţi-ar plăcea să mănânci:
• Doar ce vrea mama ta

• Doar când vrea ea
• Doar cum vrea ea
• Doar unde vrea ea
• Şi fix cât vrea ea!
Poţi să înlocuieşti „mama ta” cu „bărbatul tău”, dacă nu poţi să ţi-o imaginezi pe mama ta
aşa rea.
Corect?
Nu te-ar apuca revolta, scandalul, cearta, dacă ai fi ca în exemplul meu de mai sus în ce priveşte
hrana ta de zi de zi? Nu l-ai refuza pe soţul tău? N-ai întoarce capul? Nu i-ai împinge linguriţa
deoparte, când ar vrea să îţi dea încă o guriţă-şi-gata? Nu i-ai spune că nu îţi place, numai ca să
te lase în pace? Eu aş face-o! O mai şi fac atunci când simt prea mult control sau dominaţie sau
că deciziile le ia majoritar altcineva în familia mea. Clar, mai spun „NU!” din când în când doar
ca să verific dacă mai contez şi eu, ca să verific dacă sunt stăpână pe viaţa mea sau sunt doar
o executantă, o sclavă, o neimportantă.
180
Scanare 181.jpeg
De multe ori, copiii spun „Nu îmi place!”, fără să existe nicio legătură concretă cu plăcerea sau
neplăcerea. Ci dintr-o mulţime de alte motive, cum ar fi:
> Vreau să îţi arăt eu cine-i mai tare dintre noi!

> Vrei să vezi că nu mănânc, dacă nu vreau?
> Arată scârbos tare mâncarea asta.
> Miroase ciudat! Nu îmi dau seama dacă e de la mâncare sau dacă e de la baie. ©
> Acum sunt tare necăjit că m-ai luat din parc, înainte să mă satur de joacă.
> Acum m-am supărat că tata nu mai vrea să se joace cu mine de-a alergatul prin casă.
> Nu mai vreau mâine la grădiniţă.
> Vreau să dormi cu mine în noaptea asta.
Aşadar, dacă am fi mai atenţi şi am reuşi să auzim ce ne spun copiii „cu guriţele închise”, după
care am vorbi despre nevoile lor reale şi le-am împlini, ar exista o şansă reală, mare, să le şi
placă, brusc, mâncarea pe care o refuzaseră în urmă cu câteva momente.
Şi ce să fac, Crina ?
Te rog, zi-mi exact cum să procedez!
a de aici, pe paşi, cu plăcere:
1. Nu lua prea în serios această replică a lui. „Nu îmi place!” înseamnă, de fapt, „Mami,
am nevoie să vorbesc cu tine!”
2. Cu cât reacţionezi mai blând, mai prietenos, când îţi spune că nu îi place, cu atât se va
apropia cu mai mare încredere de tine şi de propunerile tale culinare.
3. Te rog să nu ţii minte care este mâncarea despre care a zis copilul că nu îi place. Ştii de
ce? Pentru că nu o să i-o mai dai ulterior şi nu asta este cheia succesului în relaţie cu
mâncarea.
4. Continuă să îi oferi mâncarea care nu îi place. în aceeaşi zi, în ziua următoare,

săptămâna următoare. Dacă primeşti constant acelaşi răspuns legat de un anumit
aliment, următorul pas este să vedem împreună ce anume îl face pe copil să manifeste
rezistenţă la acel aliment. Poate fi o hipersenzitivitate senzorială cu care putem lucra
în câteva sesiuni de terapie, ca să se împrietenească şi cu mâncarea de care acum pare
că îi e frică.
5. Perseverenţa este cheia succesului. Am adesea mame cu care lucrez care îmi spun:
- Nu mănâncă roşii deloc!
181
Scanare 182.jpeg
- Dar când ¡-aţi dat roşie ultima oară?

- Acum o lună sau două.
- Dar azi, ieri, săptămâna asta de ce nu i-aţi dat?
- Păi, ştiam că nu mănâncă.
- Ştiai acum o lună sau două în urmă că nu mănâncă, nu ştii nimic despre : a
mănâncă roşii azi!
6. Oferă-i puterea la masă! Oferă-i şansa să spună „Nu!”. Să poată alege dintre dou! sam
trei tipuri de alte mâncăruri. Dar fă asta ca şi cum ai fi la restaurant, adu-i un mer _ $
întreabă-l respectuos, amuzant, ca şi cum ar fi un oaspete de seamă ce doreşte :
comande din meniu. Nu îi pune două străchini pe masă şi nu îi spune: „Ori asta ori râ~â
nemâncat, eu altceva nu îţi mai fac!” Pentru că, în cazul acesta, puterea (controlul e~je
tot la tine, nu la el.
7. Dacă ai un copil mic, (1-2 ani) şi nu poate să intre în acest joc cu tine, dă-i şansa să ale=: ;
între farfuria întinsă sau farfuria adâncă. Sau între farfuria mamei sau a tatălui. Sau a
căţelului! Uneori, copiii reacţionează mult mai fain atunci când pot mânca cu animale e
şi ca animalele lor de companie.
„Nu îmi place!” nu înseamnă că trebuie să îi găteşti altă mâncare. înseamnă că ai ocazia să afli
mai multe despre nevoile reale ale copilului tău.
Mulţumesc că vrei să faci asta!
182
Scanare 183.jpeg
W h a t I lo v e m o s t
a b o u t c h ild r e n
is t h a t th e y a re n o t m in e !
DE CE NU MANANCA?
PENTRU CĂ îl IES DINŢII.
Des,' foarte-foarte des,' mă întâlnesc cu situatia

» aceasta în cosultatiile
» mele. Cei mai mulţi>
părinţi care mă caută cînd copilul nu mai mănâncă au în gând că ar putea să fie „de la dinţi”,
dar nu ştiu şi ce trebuie să facă mai departe.
• Să aştepte să treacă? „Dar dacă trece într-o săptămână, îl lăsăm nemâncat 7 zile?”
• Să îi dea ceva? „Dar ce?”
• Şi cum? „Dacă îl forţăm, după aia poate nu mai mănâncă deloc!”
• Să insiste? „Asta am făcut deja şi n-a mers, că, dacă mergea, nu mai ajungeam, Crina, la
tine!”
183
Scanare 184.jpeg
Cum îţi dai seama dacă un copil nu mănâncă

din cauza durerilor provocate de erupţiile dentare ?
îţi arată! Copiii ne arată mereu unde îi doare, noi nu suntem întotdeauna suficient de atenţi
sau de încrezători în ei şi în noi înşine, ca să le percepem corect semnele. Hai să afli care sunt
semnele astea si » să vezi dacă le bifezi:
o Salivează excesiv
o Apare o iritaţie în jurul guriţei
o Plânge mai mult
o Se plânge, care e un tip diferit de plâns, cum spun mamele „se mâţâie, scheaună, se
miorlăie” toată ziua
o Duce mânuţele la guriţă, îşi suge şi molfăie mânuţele
o Se freacă la ochişori şi pare supărat, chinuit de ceva
o Se trage de urechiuşe
o îşi duce des mânuţele la obrăjori, ca şi cum s-ar freca pe faţă
o Are gingiile mai roşii, umflate, inflamate
o Muşcă sânul sau bărbia mamei, când îl ţii aproape de faţa ta
o Poate apărea febră moderată (38°C) sau diaree uşoară. Oricare dintre aceste două
simptome se agravează, mergi la medic, nu te baza că „e de la dinţi”
o E super iritat, iritabil, morocănos, plângăcios, nu te mai înţelegi cu el
o Nu doarme sau doarme agitat, pe perioade foarte scurte şi se trezeşte plângând
o Nu mai vrea să mănânce, te respinge când te apropii de guriţa lui
o Poţi vedea uneori zone umflate sau albe în gingii, asta înseamnă că acolo stă să spargă
dinţişorul, mugurele dentar.
De ce nu mai mănâncă?
Pentru că îl doare! Adu-ţi aminte acum cam cât mâneai tu şi cam cât sufereai şi cam cât strigai
când te durea măseaua. Eh, vezi? Cam asta simte şi el!
Şi? Să nu îi mai dau?
Nu, să te gândeşti la ce ai vrea tu să primeşti, să păţeşti, dacă ai fi în locul lui! Dacă ai urla de
durere de măsea prin casă şi mama ta sau soţul te-ar urmări cu o farfurie, ca să mănânci ceva,
ce păţea? Mama ta poate nu păţea, dar soţul tău păţea, sunt sigură.
Ce simţi tu când te doare măseaua şi eşti invitată, nevoită, forţată (!) să mănânci un merişor
sau un piure sau o supiţă caldă?
o Durere
o Furie. Asa-i?
184
Scanare 185.jpeg
Ce poţi să faci ca să vii în întâmpinarea nevoilor copilului tău?
Gel gingival. Nici eu şi nici (mulţi dintre) medicii stomatologi nu suntem de acord cu
folosirea uzuală a anesteziantelor locale. în primul rând, efectul lor este doar de câteva
secunde/minute, după care durerea se reinstalează. în al doilea rând, lidocaina care e
înghiţită de copil împreună cu saliva nu este, în mod cert, o substanţă cu care să îl
„hrăneşti” pe copil de mai multe ori pe zi, zile la rând.
Mai degrabă aş folosi un antiinflamator potrivit cu vârsta copilului, sub formă de sirop,
care îi asigură câteva ore bune de lipsă a durerii şi de stare generală bună, chiar şi de o
repriză de somn liniştit.
Remedii homeopate: chamomilla este cel mai celebru remediu folosit în cazul erupţiilor
dentare, dar recomand întotdeauna consultul la un medic homeopat, ca să îţi propună
un remediu potrivit pentru toate simptomele copilului tău.
Remedii naturale: ceai de măceşe, muşeţel, iarba-mâţei, cuişoare. Aş spune că nu e

neapărat necesar să şi bea ceaiul, poţi doar masa gingiile cu un tampon îmbibat in ceai.
Sau fă un macerat din plantele de mai sus şi masează-l delicat gingiuţele.
Jucării dentare sau o linguriţă din silicon scoasă de la congelator.
Jucăriile din lemn sunt foarte faine ca senzaţie, alege jucării special făcute pentru asta,
din lemn moale, netratat, bio.
Un prosopel ud, rece, pe care să îl sugă şi să îl molfăie.
Colierele de chihlimbar. Nu le-aş folosi decât sub stricta supraveghere a unui adult,
pentru că pot genera strangulare în timpul somnului la bebeluşi sau copii mici. Dar la
ce ajută un astfel de colier? Ambra (chihlimbarul) conţine un ulei (acid succinic) care, în
contact cu temperatura corpului bebeluşului, se evaporă şi are efect antiinflamator.
Mai bine pui colierul la gâtul tău şi îţi ţii copilul în braţe mai des.
Ceapă verde, usturoi verde scoase de la frigider.
Alimente reci şi foarte reci (scoase din congelator), eventual puse într-un feeder
(dispozitiv de hrănire, dă o căutare pe Google ca să vezi exact ce e un feeder), ca să nu
existe risc de înec:
o Smoothie rece din care să soarbă cu paiul
185
Scanare 186.jpeg
o Feliuţe de banană îngheţate

o Iaurt rece
o Cubuleţe foarte reci de pepene roşu sau galben, mango sau papaya.
ATENŢIE!
NU îi da niciodată bebeluşului morcov crud sau niciun alt aliment dur, tare, din care poate -z
o bucată cu gingiile şi o poate aspira pe trahee. Morcovul crud, dat ca remediu de moHai|
pentru bebeluşii care nu sunt obişnuiţi să mestece bucăţi de alimente este o cale sigură c i r ^
înecul bebeluşului cu mâncare!
Ce altceva poţi să îi mai dai?
• Lichide reci, eventual sub formă de popsicles, îngheţată pe băţ.

• Bazează-te pe lapte (de sân sau formulă) în perioadele de „război” cu dinţii.
• Susţine sistemul imunitar, care poate slăbi în timpul durerii. Cu ce? Cu lapte de sân. c j
probiotice şi, eventual, cu vitamina D.
Acestea au fost remedii pentru copilaşul tău.
„ Crina? Şi pentru mine? Pentru că nu mai dorm, nu mai mănânc, nu mai apuc să fac nimic, vre:
numai în braţe tot timpul! Pentru mine n-ai nişte remedii?!”
Pentru tine? Nu există! Rezistă! ©
186
Scanare 187.jpeg
G re a t m o m s
h a v e d ir t y d is h e s ,
s t ic k y f lo o r s
an d
h a p p y c h ild r e n .
CELE 8 PORUNCI CA SĂ MĂNÂNCE
Nu mai ştii ce să mai faci, aşa-i? Cu atâtea sfaturi, atâtea opinii, atâtea FĂ! şi NU FACE!, încât
hrănitul copilului a devenit o sarcină mai grea decât crescutul copilului. Şi pare să nu meargă
mai nimic! Iar presiunea asta cu „Sd aibă o relaţie armonioasă cu mâncarea” devine din ce în ce
mai mare.
Zic mereu în conferinţele mele că nu contează aşa mult ce sau cât le dăm copiilor să mănânce,
ci esenţa este CUM, asta ar trebui să fie principala noastră preocupare ca părinţi. Ştiu că îi
cumperi bio, că îi găteşti la abur şi că foloseşti super alimente, cu toate astea, nu le mănâncă
nimeni!
187
Scanare 188.jpeg
CUM îl FACEM PE COPil SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
Şi dialogul următor devine refrenul familiei tale:
„De ce nu mănânci, marnă?
Pentru că nu îmi place!
De unde ştii că nu îţi place, dacă n-ai gustat?”
De ce nu îi place nimic din ce îi dau, Crina?
Primeşte răspunsul meu: Pentru că seamănă cu tine!
la răspunde-mi, te rog, la următoarele întrebări:
o Ţie ţi-e poftă de mâncare sau mănânci doar când mori de foame sau pentru că trebuie?
o Mănânci lent, savurând mâncarea sau eşti tot timpul pe fugă şi înghiţi aproape
nemestecat?
o Simţi plăcere, îţi place cum te simţi când mănânci, cum simţi în gură, cum te simţi
imediat după ce mănânci? Sau mai degrabă mănânci „ce-o fi” şi, după ce mănânci, tot
ce simţi e că ai vrea să dormi?
o Acorzi vreun pic de atenţie aspectului mâncării pe care o mănânci, mirosului, texturii,
gustului? Ştii că, atunci când mesteci până ce mâncarea se transformă într-o pastă, poţi
observa cum se schimbă gustul mâncării, pe măsură ce o mesteci?
Felul în care te comporţi în timpul mesei îţi afectează şi corpul, dar mai ales copilul care te
priveşte atent şi care învaţă de la tine să se comporte „ca tine”.
Nu contează ce, nici cât!
Nu contează ce mănânci, cât de sănătos sau cât de organic. Dacă nu simţi plăcere, bucurie,
dacă nu transmiţi plăcere şi bucurie, n-o să intereseze pe nimeni cât de sănătos mănânci tu.
1. în loc să îi spui copilului tău că se face mare dacă mănâncă broccoli sau că face muşchi
ca IronMan dacă mănâncă spanac sau că o să fie sănătos, dacă mănâncă legume, mai
bine fă-l atent la ce se întâmplă în corp atunci când mâncaţi. Cum ar fi:
• limba are treabă, trebuie să plimbe mâncarea prin toată guriţa,
• dinţii trebuie să vadă cine e mai puternic: ei sau mâncarea,
• stomacul nu mai doare,
• intestinele nu mai bolborosesc, nu ne mai ceartă că le ţineam flămânde,
• funduletul se bucură că face caca etc
188
Scanare 189.jpeg
2. Hai să vedem dacă mâncarea de acum ne face să ne fie somn sau, din contră, ne dă
multă energie, ne face să ţopăim, să alergăm, să ne bucurăm. Hai să cunoaştem
efectele pe care le are fiecare aliment asupra corpului tău şi ce trebuie să mâncăm ca
să obţinem energie, astfel încât să ne putem juca toată ziua, în loc să mâncăm alimente
care ne fac somn. Copiii vor adora alimentele care, în loc să îi trimită în pat, îi trimit în
parc.
3. Hai să le mai dăm copiilor şi mâncare „nesănătoasă”. Asta nu înseamnă în sensul strict
al cuvântului, ci poţi să alegi orice aliment despre care să povesteşti că îl puteţi mânca
doar o dată pe săptămână, ca pe ciocolată. Copiii sunt atraşi întotdeauna de ce e
interzis, ca şi tine, de altfel. Nu poţi să mănânci doar ce e sănătos sau doar ce e super
aliment sau doar ce ne-a zis nutriţionistul, viaţa e despre plăcere şi despre poftă, despre
culoare şi savoare.
4. Dacă mănânci toată ziua doar ce trebuie în timp ce te gândeşti la desertul ăla plin cu
ciocolată, te vei simţi mizerabil. Şi nu, nu doar psihic, ci şi fizic. Nu le preda copiilor tăi
lecţia „Pune-ţi pofta în cui!”, predă-le lecţia în care ce mâncăm e musai să ne facă să ne
simţim
» bine!
5. Când te aşezi la masă cu copilul tău, priviţi împreună mâncarea de pe masă. Observaţi
ce vă atrage mai degrabă. Observaţi ce vă face să alegeţi alimentul respectiv: felul în
care arată, cum miroase, cum se simte la pipăit, detaliile pe care le auziţi sau le
cunoaşteţi despre el.
6. Mestecă încet şi numără împreună cu copilul tău de câte ori trebuie să mestecaţi ca să
transformaţi în pastă, în piure, orice aliment aveţi în gură. Alimentele cu textură moale
ar trebui mestecate de 5-10 ori înainte să fie înghiţite, cele cu textură fibroasă de 30 de
ori.
7. Mănâncă tu ce ai vrea să mănânce copilul tău şi fă asta consistent, zi de zi, de cât mai
multe ori pe zi!
8. Setează-ţi aşteptări realiste: Din 3 (trei) mese, copilul tău va mânca una, se va juca cu
una şi va sări una, cam aşa merg lucrurile în Lumea Copiilor.
189
Scanare 190.jpeg
190
Scanare 191.jpeg
Scanare 192.jpeg
Scanare 193.jpeg
I w is h
I w a s a s th in
as I a c t u a lly w a s b a c k
w h e n I t h o u g h t I w a s f a t.
AM NĂSCUT! VREAU SA SLĂBESC!
> Scenariul 1:
Te plăceai mult înainte să rămâi însărcinată. Şi soţul tău te plăcea. Şi toate colegele parcă îţi
doreau să rămâi însărcinată, că poate-poate o să arăţi şi tu ca o femeie „normală”.
> Scenariul 2:
Nu te plăceai neapărat înainte să rămâi însărcinată, dar acum, după ce ai mai luat 12 kilograme
şi copilul n-a avut decât 3, tot ce îţi doreşti pe viaţă e să arăţi şi tu ca mine. Sau ca oricine zici
tu că arată bine.
193
Scanare 194.jpeg
Dacă s-ar putea şi fără diete, fără post negru, fără sală, fără vină şi cu orice ai tu chef să
mănânci, ar fi... ce să zic, doar de aia citeşti cartea mea, că ştii că asta fac, „minuni prin care
îi fac pe copii să mănânce. De ce nu le-aş face şi pe mamele lor să slăbească?, aşa cum mă întreabă
adesea mamele de mofturoşi care vin să lucrăm împreună.
Crina, fă o minune! Fă o minune în viaţa mea!
„Hocus-Pocus” sau „Bibbidi-Bobbidi-Boo!” ©

Cel mai important pas, conform cu psihologia hrănirii, este să înveţi „să te prinzi” când simţ
foame fizică şi când simţi foame emoţională. Dacă ai ajuns să distingi între cele două, poţi să
fii sigură că eşti pe dieta cea mai potrivită. Dieta Mentală.
Mănâncă cu creierul!
Ţi s-a strâns vreodată stomacul când ţi-a fost frică de ceva? Sau ai simţit un gol în stomac, c â r ;
aşteptai un telefon important şi a sunat telefonul? Sau celebrii fluturi în stomac? Acesta este
al doilea creier pe care îl ai: sistemul nervos enteric. Da, şi pentru mine a fost o revelaţie c â r :
am aflat asta în urmă cu ani de zile, dar, da, ai neuroni în burtă! Care locuiesc în mucoasa
esofagului, a stomacului şi a intestinelor, care gândesc şi care transmit-ce-gândesc către fraţi
lor: neuronii din cap.
Sistemul nervos enteric ne furnizează informaţii despre foame, despre nevoile nutriţionale a e
corpului, despre nutrienţii care au pătruns prin alimente. Noi ne ghidăm alegerile alimenta'e
în funcţie de ce ne spun părinţii, profesorii, prietenii sau reclamele de la televizor. Mesaje e
corpului tău le auzi doar dacă asculţi ce îţi spune „creierul din burtă”. El şi numai el ştie ce e
cel mai potrivit pentru tine.
Ce să fac ca să îl aud?
Să „mergi” mai încet. Când viaţa toată e numai o alergătură, trăieşti decuplat de corpul tău
Alergi dintr-o cameră în alta, de la o piaţă la alta, de la un job la altul, sari peste mese, uneor
chiar toată ziua şi mănânci noaptea câte ceva, orice, după ce i-ai culcat pe toţi.
Ia opreşte-te un pic, ia-ţi un caiet şi un pix, cum vă zic eu mereu în consultaţii şi notează:
o Cum te simţi când ţi-e foame?

o Ce simţi în stomac?
o Senzaţie de gol, îţi ghiorăie maţele?
o Te doare capul?
o Simţi deodată mai multă salivă în gură?
o Cum te simţi după ce tocmai ai mâncat şi eşti sătul?
o Unde simţi că „nu mai poţi”? în cap? în stomac?
o îţi simţi muşchii relaxaţi?
o Respiri mai rar, mai liniştit, mai uşor?
194
Scanare 195.jpeg
Notează pentru o perioadă ce simţi în legătură cu foamea ta şi începe să îţi „auzi” corpul atunci
când te strigă pe nume.
De ce să te duci la specialist să îţi spună ce dietă să adopţi ca să slăbeşti? Nu te tentează să

devii tu specialist-în-tine? Nu, propunerea mea nu e un vis frumos, nu e „Dacă ar fi aşa de
simplu!”, vorbesc aici despre puterea reală, anatomică, fiziologică a corpului tău. Nu, nu
vorbesc despre „Crede în tine!”, vorbesc despre sistemul nervos enteric, adică despre creierul
tău digestiv care îţi schimbă viaţa vizibil, total, din clipa în care începi să îl asculţi.
Da, în Ioc să asculţi ce îţi spune creierul din cap, de genul:
> „Ai mâncat felia aia de pizza, o să mai pui 1 (un) kil, să vezi!” sau
> „Ai mâncat ciocolată? Şi cine o să alerge acum pe bandă, ca să dea jos ciocolata aia?”
sau
> „Nu vezi că n-ai nicio şansă să mai intri vreodată în rochia de domnişoară?”,
în loc să faci astea, începe să schimbi frecvenţa, ca la radio, pe ce îţi spune creierul digestiv. îţi
va vorbi mult mai blând si fără să te facă vreodată să te simţi vinovată.
N-ar fi mai bine, totuşi, să încerc o dietă?
Dietă = frustrare. Peste 98% dintre cei care urmează o dietă eşuează. Ori în timpul ei ori se
îngraşă la loc după ce o întrerup. Corpul nu poate să trăiască pe termen lung la dietă. Nu e
posibil să nu îi dai să mănânce pe termen lung şi să nu se răzbune. Cu cât nu îi dai mâncare, cu
atât va urla mai tare „Mi-e foame!”
Ce să fad?
> Mănâncă atunci când simţi foame. Opreşte-te atunci când nu mai simţi foame.
Asta e reteta.
Dar dacă mănânc de stress?
Mai întâi află dacă asta e situaţia în care te afli.
Cum? Când îţi vine să mănânci, notează-ţi ce gânduri ai chiar atunci, în momentele alea de
foame.
Ce simţi? Sunt gânduri negative alea care te trimit la frigider? Sau gânduri bune, pozitive? Simţi
că „Ori plâng ori mănânc!” sau simţi bucurie, mândrie, satisfacţie când te duci să îţi iei ceva din
dulapul cu dulciuri?
O senzaţie de foame fizică este o foame reală. Ca de lup. O simţi în corp.
195
Scanare 196.jpeg
Foamea pe fond psihic, emoţională e un sentiment. O simţi în cap, în gândurile tale, de unde
coboară către corp şi lasă impresia că ar trebui să bagi ceva în gură. Ţine minte: mâncarea NU
rezolvă foamea de acest tip! Dacă mănânci pentru că te simţi plictisită, tristă, furioasă, iritată,
stresată, NU mâncarea te scoate din astea.
Când te duci la frigider, opreşte-te înainte să îl deschizi şi întreabă-te:
Mi-e foame în corp sau am un sentiment pe care cred că îl voi schimba dacă îmi dau nişte
mâncare?
Pregăteşte-te să fii suprinsă de ce răspuns îţi vei da.
St i c e ob ţin
t
?
O relaţie serioasă şi pe perioadă nedeterminată cu tine şi cu mâncarea, adică exact relaţia de

care ai nevoie ca să fii bine. Nu contează doar CE mâncăm, ci mai ales CUM şi DE CE.
Si asa o să slăbesc ?
Să slăbeşti nu e uşor. Sunt tot felul de motive pentru care oamenii câştigă în greutate şi tot
atât de multe motive pentru care oamenii nu pierd în greutate. Le împart cu tine acum pe cele
care m-au surprins pe mine cel mai tare. Poate găseşti şi tu răspunsurile pe care le cauţi de
atâta vreme:
1. De fapt, nu ai nevoie să slăbeşti.

Exact cum spun şi în conferinţele mele de diversificare sau cele pentru copiii mofturoşi legat
de: „Cine a zis că trebuie să mâncăm la masa din bucătărie?”, zic şi acum: „Cine a zis că trebuie
să slăbeşti?”
Faptul că tu vrei să dai jos 5, 15 sau 50 de kilograme nu înseamnă că aşa şi trebuie. Ce
înţelepciune seculară sau ce surse ştiinţifice îţi susţin decizia? Dacă nu reuşeşti să slăbeşti,
există o şansă foarte mare să nu ai nevoie să slăbeşti. Mintea ta poate are nevoie, dar corpu
tău are? Dacă îl forţezi să se ducă la o greutate pe care o consideri tu acceptabilă, poate ar fi
mai uşor, că mai sănătos sigur e!, să începi să lucrezi la a te accepta pe tine fix aşa cum eşti. Ş
mai vedem de acolo cum facem cu slăbitul.
Poate corpul tău s-a îngrăşat ca să îl vezi. Ca să îl Iubeşti. Ca să îl admiri. Ca să îi confirmi
valoarea. Magia. Puterea.
2. De fapt, ai nevoie să te îngraşi un pic.

Dacă mă uit la mine şi la cât de des îmi spune mama „să mai pun puţină cărniţă pe mine”, e
clar că există femei care nu, nu au nevoie să slăbească după ce au născut, ci, eventual, să se
reechilibreze, adică, da, să se mai îngraşe. Există situaţii în care corpul tău pur şi simplu doreşte
să aibă mai multa cărniţă pe el. Ar putea să vrea asta ca să se protejeze. Emoţional. Ca să obţină
un sentiment de stabilitate, de putere.
196
Scanare 197.jpeg
Sau ar putea să vrea pentru că e iarnă afară şi simte să îi fie cald, aşa cum simt şi fac foarte
multe dintre mamifere la temperaturi joase, friguroase. S-ar putea să vrei să slăbeşti şi asta să
însemne că vrei să acţionezi împotriva nevoilor reale ale propriului tău corp.
Intră într-o dietă în care să îi mulţumeşti corpului tău pentru cum te-a ajutat el să rămâi
însărcinată, pentru cum ţi-a ţinut el bebeluşul în burtă 9 luni, pentru cum te-a ajutat el să îl
naşti, să îl alăptezi şi, peste toate astea, pentru cum are grijă şi de tine, în timp ce tu...îi spui
preponderent că ar putea să arate mai bine. Sau, mai rău, că nu arată deloc bine.
Dacă şi la momentul acesta al cărţii, tot simţi să mai deschizi un site pe care poate o să găseşti,
totuşi, o dietă, ia de aici:
> Dimineaţă, o porţie de lubire-de-Sine Necondiţionată. Ştii ce e aia? Un fel de cum ai
vrut toată viaţa să te simţi iubită: orice ar fi, oricum ai arăta, oricum te-ai purta, oricând!
Să fii iubită!
> La prânz, o porţie mare de Răbdare.
> Şi seara, înainte să te culci, mănânci cât vrei tu dintr-o cratiţă de Recunoştinţă, cu o
„salată” de Smerenie. Ştii ce e aia? Senzaţia aia că totul se întâmplă cu un motiv, pentru
binele nostru suprem. Senzaţia aia că există înţelesuri mai mari, mai profunde decât
astea pe care le putem pricepe noi şi că totul e pentru dezvoltarea noastră, pentru
evoluţia noastră spre fiinţe mai bune, mai generoase, mai complete.
Dacă tu vrei să slăbeşti şi corpul tău nu vrea, poate ar trebui să stai de vorbă cu el. S-ar putea
să vrea să îţi transmită ceva, s-ar putea să aibă o lecţie pe care vrea să te ajute să o înveţi. Noi,
cei care ne ocupăm mintea şi sufletul cu psihologia hrănirii, credem că trupul fiecăruia dintre
noi oglindeşte ce trăim, ce visăm, de ce ne speriem, cum gândim. Şi mai credem că bolile, luatul
în greutate, durerile sunt metodele prin care corpul ne transmite ce nevoi are, prin care ne
arată calea spre echilibru, spre bine.
Aseară, una dintre mamele cu care fac terapie, mi-a scris un mesaj ca să îmi ceară scuze pentru
că nu va putea participa la sesiunea următoare. Motivul? O durea inima şi dorea să meargă să
facă un control, l-am scris un mesaj pe Whatsapp la care pot să pariez că nu se aştepta:
„Te doare inima ca să te facă atentă şi la ea, la inima ta. De când nu te-ai mai ocupat şi de ea?
De când nu i-ai mai dat să mănânce? Vii la mine ca să îl facem pe copilaşul tău să mănânce, dar
hrană pentru inima ta când ai mâncat ultima oară?”
Aşa urât te porţi cu tine?
Felul în care te porţi şi îi vorbeşti corpului tău spune multe despre felul în care te porţi cu tine
însăţi. Ţipi adesea la tine, ridici tonul? Te pedepseşti atunci când lucrurile nu merg aşa cum te
aştepţi? Sau tragi aer adânc în piept, te relaxezi şi îţi spui că vei merge mai departe, vei trece
şi prin asta, până dai de o nouă oportunitate ca să obţii rezultatele pe care ţi le doreşti?
Ştii că eu fac parenting. Adică îi ajut pe părinţi să se poarte cu copiii lor aşa cum şi-ar fi dorit şi
ei, la rândul lor, să fie trataţi de către părinţii lor. Relaţia cu corpul tău ar trebui să fie exact ca
relaţia cu copilul tău: Atunci când copilul tău nu te ascultă, îl baţi, îl pedepseşti, îl forţezi să te
asculte?
197
Scanare 198.jpeg
Sau te Iaşi la nivelul lui, îl asculţi, îi înţelegi nevoile şi cauţi mijloace prin care să i le îndeplineşti
în cel mai armonios mod? Dacă îţi baţi copilul, copilul va învăţa să (te) bată. Dacă ţipi la copilul
tău, va învăţa să ţipe. Dacă îl pedepseşti, va căuta (şi va găsi!) căi să te pedepsească şi el pe
tine. Dacă îl asculţi, va învăţa să te asculte, la rândul său. Dacă îi dai iubire, atunci când ţi-o cere,
îţi va întoarce în mod negreşit şi înzecit iubirea.
Aşa şi corpul tău. Exact la fel.
Nu aştepta să fii suficient de slabă ca să începi să te simţi mândră de corpul tău. E ca şi cum
mama ta ar fi mulţumită şi mândră de tine doar când o să te faci mare sau când o să începi să
câştigi câţi bani ar vrea ea să câştigi. Nu e prea cinstit, aşa-i?
Nu aştepta să slăbeşti, ca să te simţi bine. E ca şi cum mama ta ar aştepta să îţi crească păru
până la fund, ca să înceapă să te scoată în lume, să iasă cu tine şi să se simtă mândră de ce fată
cu părul lung are. Total nedrept, nu?
Dar cum ar fi ca mama ta, chiar şi acum, nu doarîn copilăria ta, să îţi spună, de câte ori te vede:
„întotdeauna ai fost frumoasă, fata mea, dar ca acum de frumoasă parcă n-ai fost niciodată!’
Sau cum ar fi ca tatăl tău să îţi spună: „De când erai mică, m-ai uimit cu felul în care aveai grijă
de tine. Ai ajuns mare şi te-ai descurcat mai bine decât mi-aş fi putut imagina!” Cum ar fi să î :
trimiţi şi tu corpului tău astfel de mesaje?
Deci, Crina, ce să fac ca să slăbesc ?
Dacă ai ajuns până aici şi încă îmi pui această întrebare, probabil că eşti dintre profilurile acelea
psihologice cu nevoia de a avea paşi concreţi, instrumente exacte, texte cu paragrafe scurte,
concise, pe puncte.
Iată şi pentru voi în continuare:
Mănâncă încet, lent, nu te grăbi!

Când mănânci prea repede, creierul nu apucă să „vadă” ce ai mâncat.
Drept urmare, nu ştie când şi nici pentru ce fel de aliment să pornească procesul de
digestie.
Digestia începe în cap: Cephalic Phase Digestive Response este termenul ştiinţific pentru
a sublinia că digestia porneşte de Ia cap!
Când vezi mâncare sau când numai te gândeşti la ceva de mâncare, corpul începe să
pornească, să “încălzească” organele care vor primi mâncarea şi se vor ocupa de ea.
Procesul acesta se înteţeşte atunci când şi guşti mâncarea, iar creierul tău primeşte
mesaje de plăcere de la nivelul papilelor din gura ta.
Dacă mănânci prea repede, creierul tău ar putea sări peste aceşti paşi, iar digestia ta ar
putea fi considerabil afectată sau chiar dezafectată!
Dacă nu digeri corespunzător, curând vei simţi că îţi e foame din nou.
198
Scanare 199.jpeg
Aşadar, când eşti faţă în faţă cu mâncarea, urmează „Schema” aceasta:
¥ Uită-te la ea.
v închide televizorul.
v Lasă telefonul.
V închide Whatsappul. Opreşte Facebookul.
v Priveşte-I pe omul care mănâncă lângă tine.
v Ce culoare are mâncarea lui?
v Cum miroase mâncarea ta?
V Nu băga în gură nicio bucăţică de mâncare pe care nu ai mirosit-o, pe care nu ai

adulmecat-o înainte!
v Mestecă până transformi mâncarea într-o pastă. Mestecă de 5-10 ori alimentele moi şi
de 30 de ori alimentele cu textură fibroasă.
v Observă cum se schimbă gustul alimentelor pe măsură ce le mesteci.
v Simte cum ajunge mâncarea în stomac şi fii atentă la cum devii din ce în ce mai sătulă,
din ce în ce mai hrănită.
v Nu te mai preocupa de CE mănânci! Principala ta preocupare trebuie să fie CUM

mănânci.
Mănâncă cu dragoste. Faţă de mâncare, faţă de planeta care îţi dă de mâncare şi faţă de corpul
tău care ştie ce să facă cu mâncarea, astfel încât tu să trăieşti. Bine.
Thank you for the food we eat
Thank you for the world so sweet
Thank you for the bird that sing
Thank you, Cod, for everything!
199
Scanare 200.jpeg
I lo v e s p e n d in g tim e
w ith m y c h ild r e n
e x c e p t w h e n th e y a re
s ic k , h u n g r y , t ir e d o r a w a k e .
N-AM TIMP SA CATESC!
Copilul meu e la diversificare şi trebuie să îi gătesc ceva de fiecare dată când îi e foame. Şi r -
mănâncă şi arunc şi iar trebuie să îi gătesc (alt.')ceva... Şi mi-e atât de greu!!
Da, ştiu. Că de aia am ajuns Femeia-care-îi-face-pe-copii-să-mănânce, pentru că mi-a fost gre^

Dacă îmi era uşor, nu mai ajungeam să învăţ atâtea lucruri şi să pot să vă mai învăţ şi pe voi. ~
fiecare noapte, după ce adormea fetiţa mea, luam netul la căutat reţete pentru a doua zi. Ş =
doua zi pentru a treia zi. Până într-o zi, când mi-am dat seama că, aşa cum unele mame si
congelau laptele muls ca să îl aibă pentru zile grele, de ce n-aş putea face şi eu acelaşi lucr_,
doar că, de data asta, cu mâncarea solidă?
200
Scanare 201.jpeg
în multe dintre conferinţele mele despre diversificare, le ajut pe mame cu idei despre cum ar
putea să mai aibă viaţă şi după ce copilul împlineşte 6 luni. Viaţă, adică să mai iasă şi ele din
bucătărie, dintre aparatul-cu-aburi şi blender. Şi pentru asta, o soluţie ingenioasă, sănătoasă
si
» la îndemână este:
Să congelăm mâncarea!
• Cum adică? Să nu mai gătim de 3 ori pe zi, zi de zi?

• Cum adică? Să le dăm copiilor mâncare ne-proaspătă?
• Şi dacă vine soacră-mea pe la noi şi vede că îl ţin pe fi-su pe mâncare îngheţată?
Răspunsul este: să congelăm mâncarea!
Care mâncare?
Oricare! De la fructe de pădure, imediat după ce le-aţi cules din pădure (cum făceam eu cu
afinele, când locuiam în Braşov şi mergeam împreună cu fiica mea să le culegem de pe munte),
până la supele sau tocăniţele făcute de mama, atunci când mai venea de la Brăila să mă ajute.
Mama sau eu găteam şi, imediat după ce era mâncarea gata, o cantitate o porţionam în porţii
mici, de genul „cât îmi trebuie pentru copil Ia o masă” şi o băgăm în congelator.
Şi cât pot să îi dau copilului din congelator?
Eh, desigur că nu o să ţinem copilul doar pe mâncare congelată. Ce vă ofer aici e o soluţie
pentru zilele în care nu aveţi chef sau nu aveţi putere să gătiţi. Nu vorbesc să îi dăm copilului
supă din congelator o lună.
Cum o încălzesc?
Preferabil e să scoateţi din congelator şi să băgaţi în frigider până se dezgheaţă. Nu, nu la

microunde. Şi nu în apă caldă. Ori în cuptor ori la bain-marie, adică pusă crăticioara deasupra
unei alte cratiţe mai mari, în care fierbe apa. Mâncarea din recipientul de deasupra se va încălzi
de la aburii scoşi de apa care fierbe în recipientul de dedesubt, aflat direct pe flacăra de la
aragaz.
în ce o congelez?
Sigur nu în borcane de sticlă! Sticla, la temperaturi joase, poate să crape şi să pătrundă în

mâncare ace, bucăţi minuscule de sticlă, invizibile cu ochiul liber, dar care pot răni mucoasa
bucală, esofagul, stomacul sau intestinele.
Poţi păstra în recipiente de plastic special destinate pentru congelare sau în pungi de genul
celor în care se colectează laptele muls de la sân, când mama alăptează.
201
Scanare 202.jpeg
O congelăm noi sau o cumpărăm gata congelată?
O congelăm noi sau o cumpărăm gata congelată.
Şi mai are vreo valoare mâncarea asta, îngheţată aşa ?
Daaa!
• Majoritatea alimentelor îşi păstrează culoarea, textura şi aroma naturală.

• Congelarea „adoarme” enzimele, motiv pentru care alimentele rezistă mai mult
timp, nu se strică.
• Conţinutul de apă, odată îngheţată, opreşte activitatea bacteriilor care au
nevoie de un mediu umed ca să trăiască şi să se manifeste, aşadar, alimentele
congelate sunt şi sigure din punct de vedere sanitar.
• Legumele şi fructele congelate în cea mai bună stare sunt adesea mai
hrănitoare decât cele proaspete din magazine. Asta pentru că, de exemplu,
vitamina C începe să se inactiveze imediat după cules.
Congelarea intervine imediat după cules, motiv pentru care, de multe ori, la măsurători,
fructele şi legumele comercializate în forma aceasta congelată s-au dovedit mai „vii” decât
cele aflate în stare naturală în rafturile supermarketurilor. La peşte şi carne nu există, practic,
nicio pierdere de nutrienţi prin congelare.
> Spălaţi congelatorul din când în când, după dezgheţare, cu apă călduţă şi bicarbonat
de sodiu.
> Introduceţi alimentele înapoi în congelator doar după ce temperatura din el a scăzut
până la cel puţin -18 grade Celsius.
> Alimentele care au fost dezgheţate nu mai pot fi niciodată recongelate.
202
Scanare 203.jpeg
M om m y,
I'm s o r r y y o u 'r e t ir e d .
J u s t k id d in g ,
I d o n 't c a r e !
EU NU MAI APUC SĂ MĂNÂNC!
Ai devenit mamă. Gata. Nu mai dormi, nu mai mănânci, nu mai apuci să te speli, abia mai apuci
să ajungi la toaletă. Asta în primele luni. Când începe diversificarea, gata, iar nu mai mănânci.
Când să mănânci, dacă toată ziua găteşti pentru copilul care, oricum, nu mănâncă nimic? Mai
creşte un pic, ajunge pe la 1 an, când să mănânci, când toată ziua alergi după el prin casă, te
joci cu el, nu mai doarme deloc ziua, când să apuci să mai mănânci şi tu?
Corect, aşa-i? Şi tu la fel, aşa-i?
203
Scanare 204.jpeg
Ce se întâmplă în corpul tău când nu mănânci?
Când mănânci este, uneori, mult mai important decât ce mănânci. Ritmul bio-circadian este
răspunzător de o bună digestie, o bună absorbţie a nutrienţilor, de o stare fizică şi psihică bună
după ce ai mâncat sau între mese. Cu alte cuvinte, ritmul în care mâncăm este esenţial. Ce ni.
acceptăm noi prea uşor după ce devenim părinţi este povestea asta cu „suntem diferiţi”, copi
sunt diferiţi, nu îi comparaţi pe copii între ei, nu vă ghidaţi şi obsedaţi după tabele şi scheme
de creştere sau de diversificare sau de orice, pentru că am ajuns să funcţionăm în mai toate
aspectele după nişte tabele. Fiecare organism este diferit, special, unic, relaţia lui organică c l
alimentele este individuală, astfel că şi orele la care mănâncă omul sau omuleţul în fiecare z
nu pot fi aceleaşi pentru toţi, nu pot fi aceleaşi pentru toţi membrii familiei!
Am o reală plăcere să împart cu tine câteva observaţii clinice, ştiinţifice, despre ritmul în care
ne hrănim. Vezi dacă şi ce se aplică la tine, ce recunoşti, ce ţi s-ar putea potrivi.
Ţi s-a întâmplat vreodată să vrei să sari mic dejunul sau să mănânci un fruct, repede, ca să
rezişti până la prânz? Sigur ţi s-a întâmplat, pentru că cele mai multe dintre noi vrem şi să
scăpăm de kilogramele adunate în timpul sarcinii. Eh, hai să vezi de ce nu e o strategie
eficientă, ba din contră.
Temperatura corpului creşte în mod normal spre dimineaţă, pregătindu-te pentru viaţă,
pentru acţiune, pentru activitate. în absenţa mâncării, corpul se îngrijorează: „Nu e nimic de
mâncare, când eu abia aşteptam să primesc combustibil pentru ziua asta care începe! Trebuie
că se întâmplă ceva rău, o fi foamete, om fi păţit ceva!”
în aceste condiţii, cel mai indicat este:
• Să încetinim metabolismul.
• Să stocăm nişte grăsimi!
• Şi să nu construim nimic la muşchi, pentru că nu pare să fie vorba de vreo activitate
astăzi, nu pare că avem vreo treabă!
Nu te-ai gândit niciodată astfel, aşa-i?
Corpul uman este o minune. Ca şi natura toată. Acest mecanism, acest program de
supravieţuire este metoda uluitoare în care viaţa se protejează pe sine în timpuri de urgenţă,
de pericole. Când creierul observă că există probleme cu mâncarea, dă cel mai simplu, cel mai
natural ordin cu putinţă: încetineşte metabolismul, conservă energia, adună grăsime şi uită de
muşchi, necesari atunci când activăm, lucrăm, alergăm, rezolvăm. Adică îţi face fix în ciudă: tu,
alegând să nu mănânci, sperai că aşa slăbeşti. Când colo, corpul tău colectează grăsime.
Mai rău, (asta pentru mame mai ales), alegi uneori să bei doar cafea dimineaţa, fără să
mănânci. Asta dublează, amplifică, multiplică energia pe care o depune corpul tău ca să
204
Scanare 205.jpeg
stocheze grăsimi. Asta nu înseamnă să nu mai bem cafea sau că nu e bună cafeaua.
Dimpotrivă, vorbim despre combinaţia:
• Fără mâncare = se activează reacţia de supravieţuire şi creşte cortizolul

• + anxietate = stress, creşte cortizolul
• + cafea = imită răspunsul la stress şi creşte cortizolul!
Atunci când există mult hormon de stress în corp, metabolismul este profund afectat, încetinit
şi depozitezi, aduni, creşti în greutate.
Ce e cortizolul ăsta? Ceva rău?
Nu! Natura nu greşeşte! Nu există nimic în corpul tău care să fie acolo din greşeală. Tot ce
există e ca să te facă în stare să trăieşti pe acest pământ şi să duci o viaţă fără griji. Cortizolul
susţine buna funcţionare a fiecărui sistem din corp, aşa important e. Doar că atunci când noi
generăm o super producţie de cortizol, stricăm ce a făcut natura bun. Mai nou, companiile
farmaceutice lucrează (sau poate au şi scos deja pe piaţă) la un kit cu care poţi să îţi măsori
singur, acasă, nivelul de cortizol. De ce oare? Ca să cumperi în fiecare zi o pastilă, făcută special
ca să te reechilibreze. Doar că, îţi aminteşti începutul acestui articol? Cine e responsabilul
pentru creşterea producţiei de cortizol? Tu. Tu ai ales să nu mănânci dimineaţă. De ce să
cumperi o pastilă, dacă ai putea să o înlocuieşti cu o masă gustoasă şi sănătoasă?
Hai să vedem ce facem şi cu prânzul.
Ai mâncat inexistentul sau micuţul tău dejun, ai băut, probabil, până la ora asta şi a doua
ceaşcă de cafea şi simţi că eşti încă plină de energie, nici nu îţi e aşa foame. Nu ar fi mai bine să
sari şi peste prânz sau să mănânci pe la 2, 3, 4 o salată sau o jumătate de sandviş sau acolo,
ceva, ce-o fi?
Deloc armonios! Total împotriva ta! Corpul uman este programat să digere cel mai eficient
când soarele e sus pe cer. Asta e un aspect puţin cunoscut, însă absolut fascinant: să nu bagi
benzină în rezervor exact atunci când maşina e pregătită „să îi dea”, să nu te îmbraci frumos
exact când se apropie întâlnirea cu iubirea ta, să nu mănânci exact când corpul este cel mai
dornic şi mai pregătit pentru asta înseamnă să pierzi trenul, să ratezi şansa, să fii împotriva ta.
Vârful metabolic este între orele 12:00 şi 13:30. N-ai fost pe fază, aşteaptă-te la dureri de cap,
la stări negative, la furie, iritabilitate, doar pentru că suferi, acum, de aritmie, adică nu te-ai
sincronizat cu ritmul tău circadian, cu natura ta.
Şi iată cum, nemâncând suficient nici dimineaţă, nici la prânz, cel mai probabil mănânci masa
principală, cea mai multă sau cea mai consistentă mâncare, seara, înainte să te culci. Eh, seara,
temperatura corpului uman scade, iar asta înseamnă că scade capacitatea de a arde caloriile.
Iar asta, ghinion, înseamnă că îţi creşte substanţial şansa de a te îngrăşa.
205
Scanare 206.jpeg
Ce e asa rău la mâncatul ăsta seara?

t
Hai să afli ce se întâmplă în timp ce dormi, dacă mănânci seara târziu:
Noaptea, corpul are cu totul alte preocupări decât are în timpul zilei. Se ocupă cu:
• Detoxifierea
• Service-ul
• Reparaţiile
• Dezvoltarea de noi ţesuturi
• Mentenanţă pentru organe
• Creşte oase
• Dezvoltă muşchi.
»
Toată treaba asta din spatele scenei se petrece noaptea, în somn.
Ficatul, de exemplu, care este principalul organ responsabil cu înlăturarea toxinelor, intră în
tură şi munceşte cel mai cu spor între orele 01:00 şi 03:00 dimineaţa. Aşadar, dacă tu mănânc
o masă mare, săţioasă, înainte să te culci, ce crezi că generezi? E logic, nu? în loc săîţi laşi corpu
să facă treaba din backstage, „din spatele scenei”, îl obligi din nou la performanţă, la acţiune.
Toată energia, toate organele vor fi redirecţionate către a digera mâncarea, astfel că vor fi
puse în stand by celelalte procese: detoxifiere, reparaţii, dezvoltare. Pe termen lung, ce crez
că poate provoca un astfel de ritm? Cum crezi că se va simţi corpul tău după „o noapte albă
După o noapte în care tu ai dormit, iar el a muncit? Şi acum, dimineaţa, trebuie să munciţi iar
fără să fi existat o perioadă, firească, naturală, de relaxare, de curăţare?
E aşa important să mâncăm dimineaţa?
în engleză, „mic dejunul” se numeşte breakfast. Fasting = a ţine post. Postul negru, perioada
în care nu mănânci este perioada în care corpul se reconstruieşte. Break-fast înseamnă ca
întrerupem postul de peste noapte cu mâncare. Adică, dacă vrei să ai grijă de corpul tău, aşs
cum şi el are grijă de tine, mănâncă, te rog, mic dejunul cât mai des posibil.
Dacă acesta este ritmul în care trăieşti şi te hrăneşti, corpul tău va începe să îţi „dea semne'
Când nu mănânci mic dejun, corpul tău crede că prânzul este mic dejunul, că cina este prânzu
şi de aia mănânci seara cel mai mult, iar, dacă nu te culci până la miezul nopţii, vei simţi cu~
corpul cere, desigur şi cina, târziu, în noapte. Când te vei ridica să faci un drum până la frigide-
Cei mai mulţi nutriţionişti recomandă să nu mai mănânci cu 4 (patru) ore înainte să te culci
Orice mâncare se cam digeră în patru ore, aşa că îi vei permite forţei vitale, energiei corpul-
206
Scanare 207.jpeg
CUM li FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
tău să nu se mai concentreze pe digestia mâncării în timpul nopţii, ci pe detoxifiere, vindecare

şi dezvoltare.
Aşadar, ştiu cum e să fii mamă. Ştiu că noi nu mâncăm sau mâncăm doar o dată pe zi şi cel mai
adesea, asta se întâmplă după ce adorm copiii. Mai ştiu şi că există un Dumnezeu al mamelor
şi al copiilor şi că, oricât de nemâncate, nedormite, neîmplinite am fi, noi rezistăm. Totuşi,
gândeşte-te la corpul tău ca la copilul tău. Aşa cum pentru copilul tău faci totul, orice ar fi,
începe, te rog, să faci şi pentru corpul tău, acest „copil” bun care va rămâne cu tine toată viaţa:
• Un mic dejun devreme, dimineaţa

• Un prânz cu mâncarea cea mai multă, cea mai nutritivă de peste zi
• O cină lejeră
• Un somn curat
Astea vor face din tine o mamă mai bună. Şi un exemplu autentic, exact genul de relaţie cu
mâncarea pe care vrei „să i-o laşi moştenire”, să i-o predai copilului tău.
207
Scanare 208.jpeg
T h a t sa d m o m e n t
w h e n y o u r e a liz e
t h a t th e tr a s h
g o e s o u t m o re th a n y o u d o .
DEPRESIA POSTPARTUM:
CUM SĂ O AJUŢI PE MAMA ÎN DEPRESIE
în toţi anii aceştia de când le ajut pe mame, am tot visat la momentul în care o să fac un
eveniment săptămânal, o întâlnire, în care să le primesc pe femeile care simt că mămicia e prea
grea pentru ele. Daaa, clar o să sară unele dintre voi acum să spună:
„Greu? Să fii mamă e cea mai frumoasă meserie din lume!”
Sau
„Mămicia m-a împlinit mai mult decât orice altceva în viaţa mea!”
Sau
„Copilul meu mi-a adus numai linişte şi bucurie.”
208
Scanare 209.jpeg
Asa
>
este! Asa
»
să ne fie!
Doar că eu cred că femeile acestea există doarîn poveşti. în realitate, femeile care devin mame
simt adesea că tocmai s-au angajat la cel mai greu loc de muncă inventat pe Pământ, că
mămicia le împlineşte, într-adevăr, dar le şi secătuieşte şi copilul, într-adevăr, aduce linişte şi
bucurie, dar mai ales când doarme.
Ce face Crina Coliban? Probabil că v-aţi întrebat vreodată. Ajută. Crina Coliban ajută. Primiţi, vă
rog, ajutorul meu. Ajutor de care mi-aş fi dorit să primesc şi eu, că de asta am ajuns să cunosc
atât de bine cum putem să sprijinim o mamă-în-nevoie, o m am ăîri depresie post partum:
1. Hrăneste-o!
t
Serios. Să treci printr-un travaliu e ceva ce nici nu vă puteţi imagina. Pot să fac nişte comparaţii,
dar sunt departe de senzaţiile reale pe care le simte o femeie care naşte: e ca şi cum ai urca
1000 de trepte, ca şi cum ai alerga de la Bucureşti la Braşov fără să faci popas, e ca şi cum ai
ridica singură canapeaua aia mare din sufragerie din 5 în 5 minute, timp de 6-8-10 ore. Să
îngrijeşti apoi un omuleţ la care te uiţi şi ţi-e frică şi să pui mâna pe el e, de asemenea, foarte
solicitant. Nu îţi vine să mergi la bucătărie să îţi faci ceva de mâncare. Şi în niciun caz să găteşti
mese de calitate. Cum ar fi mese bogate în proteine, cu legume cu frunze verzi şi cu
proprietatea de a te încălzi, de a te face să te simţi ca într-un cuib.
Când am născut, am stat singură o perioadă, eram într-un oraş în care mă mutasem de curând
şi nu îi aveam pe părinţii mei cu mine. Am avut, însă, norocul, binecuvântatul noroc, de a o
cunoaşte pe Oana, care a ales să îmi trimită în fiecare zi, fără să mă anunţe, fără să îmi ceară
acordul, mâncare gătită acasă. Ajungea maşina în faţa curţii, suna, eu deschideam fereastra şi
îmi întindea pachetul cu ciorbiţă, felul doi şi desert (!), ca să îmi ajungă toată ziua. Oana a rămas
pentru mine îngerul naşterii mele, omul trimis de Dumnezeul-copiilor să mă hrănească atunci
când nu puteam să am grijă şi de mine, ci doar de fetiţa mea. Vă doresc o Oana în viaţa fiecăreia
dintre voi!
2. Răsfaţ-o!
Imediat după naştere şi, când spun „imediat” mă refer la câteva luni bune după, mama nu mai
apucă să facă nimic pentru ea însăşi. Abia apucă să meargă la baie, nu apucă să se spele, nu
apucă să se schimbe, e super nedormită, nemâncată, ultimul duş liniştit pe care l-a făcut a fost
ăla de dinainte să înceapă travaliul, o dor sânii, e înţepenită de la cum doarme cu bebeluşul pe
ea, ca să nu plângă copilul... Ştii, nu?
209
Scanare 210.jpeg
Fă-i un masaj la gât, la umeri, la tălpi, unde poţi tu.

Piaptăn-o şi fă-i un coc sau două codiţe împletite, cu o floare prinsă în păr.
Repară-i o unghie, dacă i s-a rupt.
Adu-i o carte despre cum să reziste după ce a născut.
Fă-i cunoştinţă cu mine sau cu un consilier în lactaţie.
Oferă-te să stai cu bebeluşul cât face ea o baie, dar dă-i neapărat walkie-talkie-ul ăla cu
ecran, ca să vadă permanent ce îi face copilul, că altfel nu va primi în veci oferta ta.
3 . Fă-i curat în casă!
Pe vremurile alea faine, de demult, mamele trăiau în triburi, unde bunicile, mătuşile,
cumnatele, surorile mişunau permanent pe lângă casa bebeluşului şi ajutau cu dereticatul, cu
spălatul, cu mâncatul, cu culcatul, cu alăptatul. Acum, în vremurile noastre, mama are munţi
de haine rămase nespălate prin cele mai ciudate locuri din casă, o chiuvetă plină de vase
murdare şi un pat ale cărui cearceafuri tare ar vrea să ajungă la maşina de spălat.
• Fă-i o vizită, neanunţată neapărat!, că, altfel, nu o să accepte ajutorul tău.

• Spune-i să stea 15 minute cu bebeluşul relaxată.
• Pune-ţi costumul de super-erou! ©
• Şi fă ordine şi curăţenie, că e cel mai fain cadou pe care poţi să i-l aduci, crede-mă.
Ajunsesem să nu mai pot ieşi din casă când venise iarna grea la Braşov, aşa că, dacă îi dai şi
zăpada din curte, o să creadă că a venit Moş Crăciun mai repede şi c-a venit special pentru ea.
4. „ Bagă în ea
Cât este însărcinată, toată lumea parcă se învârte în jurul ei. O laudă prietenele că nu s-a
îngrăşat prea mult, o susţin mama şi chiar şi mama-soacră, partenerul o întreabă în fiecare
noapte dacă nu vrea să plece să îi cumpere căpşuni, parcă i se fac toate poftele, chiar şi pe alea
pe care nu le are.
După ce naşte, femeia pierde toată atenţia care se transferă, firesc, pe noua apariţie:
bebeluşul.
Pierderea atenţiei, combinată cu oboseala, cu frica, cu corpul ăsta care doare, cu sânii ăştia
care sângerează, cu pantalonii ăştia lălâi din care nu mai iese de 5 zile, cu părul ăsta încâlcit şi
pe-care-nu-mai-apucă-să-îl-spele, o pot împinge foarte uşor pe femeie în depresie.
210
Scanare 211.jpeg
• Spune-i ce bine se descurcă.

• Caută aspecte de care te poţi lega şi evidenţiază-i părţile bune.
• Nu da sfaturi fără să ţi se ceară!
• Nu da sfaturi fără să ţi se ceară. Da, ştiu că am mai scris o dată, dar şi tu ştii că la asta
ne pricepem cel mai bine, să dăm sfaturi.
• Laudă-i copilaşul. Spune-i că e frumos, că pare super sănătos, că deja merge, vorbeşte,
scrie, citeşte! ©
Mamele au nevoie să audă că fac treabă bună, pentru că principala lor frică e că vor eşua, că
nu se pricep, ca nu sunt mame bune. Concentrează-te pe ea şi arată-i că e bună.
5. Fereşte-o de musafiri nepoftiţi!
Am cunoscut mame care nu doreau să îi primească acasă nici măcar pe bunici. „Sau, hai, dacă
pe mama o accept, soacră-mea nu vreau să intre în casă până când oi chema-o eu!”
ATENŢIE!
Poate cel mai important aspect din acest articol este: NU le judecaţi pe femeile care tocmai au
devenit mame! Din punct de vedere hormonal, ele suferă modificări atât de mari încât reacţiile,
emoţiile, gândurile pot părea exagerate, deplasate, de neînţeles pentru noi. Sunt de înţeles! Când
corpul tău a pierdut 3-4 kilograme de fiinţă vie care tocmai a ieşit din burta ta la lumina zilei, e de
înţeles ca reacţiile, emoţiile, gândurile să fie puternice, intense, ciudate.
Aşadar, află care sunt nevoile ei referitor la cine poate să vină în vizită şi asigură-te că dorinţa
ei e îndeplinită. După maxim 40 de zile de la naştere, o să observi cum nevoile şi dorinţele ei
legate de cine îi poate vedea sau atinge bebeluşul se schimbă radical faţă de cum erau imediat
după naştere.
Să protejezi energia, conectarea, apropierea dintre mamă şi bebeluşul ei în prima parte a vieţii
lor împreună este unul dintre cele mai eficiente şi mai frumoase cadouri pe care i le poţi face.
Şi eu te asigur că ea îşi va aminti şi îţi va fi recunoscătoare pentru asta toată viaţa.
6. Ascult-o!
Naşterea nu are un gust dulce, indiferent cât de frumos vorbim noi despre ea, indiferent câte
dorim să naştem (şi unele chiar naştem!) natural. Când naşterea nu a decurs exact aşa cum a
visat ea, încurajările de tipul „Eh, bine că e sănătos!” sau „Cel puţin nu te-a tăiat până la
spate!”, nu îi vor aduce consolare mamei.
211
Scanare 212.jpeg
• Când simţi că e tristă, încărcată, frustrată, supărată, invit-o să îţi povestească prin ce a
trecut.
• Şi nu îi da sfaturi!
• Doar ascult-o.
• Validează-i simţirile: „Te cred că ţi-a fost greu!” sau „Nici nu pot să înţeleg cum ai reuşit
să te descurci singură cu toate!”
• Şi mulţumeşte-i că îţi povesteşte, că poţi să faci parte din viaţa ei.
7 . Tine-i bebeluşul!
Eh, asta poate fi cel mai greu lucru de realizat pentru cineva care vrea să îi vină în ajutor unei
mame în depresie. Deşi ştiam că, daca ar fi cineva care să stea cu fetiţa mea 5 minute, aş reuşi
să fac lucruri despre care nu mi-am imaginat niciodată că mi-aş da jumătate din împărăţie ca
să reuşesc să le fac, eh, iată că nu îndrăzneam să o las nicio secundă fără mine.
Da, ştiu, aş fi vrut şi aş fi putut să fac un duş, să îmi întind mâinile şi picioarele înţepenite de
atâta nemişcare, să îmi schimb hainele, să mănânc o masă cu ambele mâini, chestie pe care n
am mai făcut-o de nici nu mai ştiu dacă mai ştiu cum se face. Cu toate astea, nu a reuşit nimeni
să mă convingă.
Cheia e să o convingi pe mamă să îţi lase bebeluşul în grijă pentru 1 minut. Da, 1 minut!
E un timp scurt, care nu o sperie şi care o să devină din ce în ce mai lung, pe măsură ce observă
că bebeluşul se simte bine cu tine. în clipa în care ai reuşit să i-l iei din braţe, copilul să
zâmbească şi mama să se ducă la baie liniştită, te poţi decora cu titlul de „Erou”.
To cm ai ţii în braţe ceva ce ţie ţi se pare că e o bucăţică de om , pe când ei i se pare
că tu tii
r
fix inim a ei
în braţele tale.
212
Scanare 213.jpeg
I d o n t t h in k
t h e r e 's a n y re a l p o in t
in c le a n in g m y h o u s e
u n til m y k id s a re in c o lle g e .
DEPRESIA POSTPARTUM:
CUM SĂ TE AJUŢI SINGURĂ,' DACĂ ESTI ÎN DEPRESIE
9 9
Dacă eşti în depresia aia despre care ai auzit înainte să naşti că se cheamă postpartum, să ştii
că nu eşti singură. Cu ajutor şi cu răbdare, îţi promit, o să treacă. însă, nu eşti singură şi pentru
că mai sunt multe alte mame în jur care suferă exact ca tine sau mai rău ca tine. Dar şi pentru
că, iată, tocmai îţi dăruiesc eu acest capitol, din care să afli cum să faci ca să nu te mai simţi
singură şi înspăimântată.
Nu, n-ai făcut nimic rău şi, da, eşti iubită şi preţuită.
Şi mai presus de toate astea, eşti o mamă bună!
213
Scanare 214.jpeg
Crina, cum trece? Vreau să treacă!!!!
în multe culturi, în multe ţări, primele 40 de zile după ce ai născut sunt considerate un timp
sacru, în care mama şi copilaşul nu ar trebui deranjaţi din unica lor preocupare, sarcină,
obligaţie = adică din a face bonding, ceea ce înseamnă să se conecteze şi în lumea asta din
afara burticii mamei, să se cunoască, să se împrietenească şi în afara pântecului. Din păcate, în
lumea asta a noastră din ce în ce mai grăbită, acest timp se scurtează şi mama e nevoită să
primească vizite, să meargă la controale la medic, să facă singură o mulţime de treburi, motiv
pentru care acest timp de conectare e aproape inexistent. Şi duce la depresie.
Pe lângă toate acestea, se mai adaugă 3 (trei) factori importanţi:
1. Oboseala
2. Bebeluşul care plânge tot timpul şi
3. Sentimentul că nu eşti o mamă bună.
Depresia post partum poate să apară imediat după naştere sau la câteva luni după. Cei mai
mulţi cred că depresia asta e un fel de tristeţe, doar că nu e deloc doar asta: depresie
postpartum înseamnă mai degrabă anxietate, frică, gânduri care nu tac niciodată, zvărcoleală
în pat toată noaptea, fără să poţi dormi, obsesii. O mamă mi-a povestit cum simţea să se ridice
din patul ei de 4 (patru) ori pe minut ca să verifice dacă fetiţa ei respiră acolo, în pătuţul ei. Se
temea că dacă s-ar ridica de mai puţine ori, ar ajunge prea târziu si fetiţa s-ar putea sufoca.
ATENŢIE!
Şi partenerii femeilor cu depresie postpartum pot dezvolta simptome asemănătoare:

aproximativ 23% dintre soţi se molipsesc şi ei. Iar depresia de acest gen poate conduce uneori
către neglijarea bebeluşului, eşec în alăptare, părinţi care se urcă pe bebeluş în timpul nopţii,
când dorm împreună, accidente de tot felul.
Ce ar putea face o mamă singură ca să se simtă mult mai bine?
Din punct de vedere nutriţie:
1. Mănâncă alimente calde, uşor digerabile. Cum ar fi supe, mâncăruri umede, cu sos, care
să simţi că te încălzesc, că te liniştesc.
2. Hidratează-te des, nu mult. Dacă alăptezi, bea 10-15 pahare de lichide pe zi. Nu doar
pentru lapte, dar corpul tău are nevoie de apă ca să se refacă mai rapid.
3. Consumă alimente bogate în colagen, ca să repari ţesuturile afectate de sarcină.
Colagenul te va ajuta şi în situaţia în care simţi că începe să îţi cadă părul.
214
Scanare 215.jpeg
CUM ÎI FACEM PE COPJI SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
4 - Introdu alimente antiinflamatoare. Sunt esenţiale.

5 - Consideră să iei suplimente alimentare care ar putea să reechilibreze organismul tău
slăbit după naştere: ulei de peşte, vitamine şi minerale postnatale.
Insist pe alimente cu proprietăţi antiinflamatorii, pentru că avem nevoie de ele pentru

vindecare, reconstrucţia ţesuturilor, sănătate mentală, un lapte de sân bogat în nutrienţi,
aşadar, iată ce ar trebui să ai în casă şi pe masă:
• Legume cu frunze verzi

• Turmeric
• Fructe de pădure
• Carne de vită, de miel, ficat şi zeamă de oase
• Ulei de cocos, de avocado, de măsline extra-virgin
• Sardine, somon sălbatic
• Mei, quinoa, ovăz
• Iaurt, kefir, alimente cu probiotice
• Seminţe de cânepă, seminţe de chia
Uite aici o listă!
Ca să îţi fac treaba mai uşoară, copiaz-o şi ia-o cu tine de câte ori te duci la cumpărături.
CE LEGUME MI-AR FACE BINE?
• Avocado
• Ardei gras
• Broccoli
• Morcovi
• Baby-spanac sau kale
• Cartof şi Cartof dulce
• Varză albă sau roşie
CE FRUCTE MI-AR FACE BINE?
• Banane
Fructe de pădure
Citrice
Merişoare
Kiwi
Papaya
Ananas
215
Scanare 216.jpeg
CE FEL DE PROTEINE MI-AR FACE BINE?
Ton
Vită
Ficat de vită
Fasole neagră
Fasole albă cu punct negru (black eyed peas)
Carne de pui fiartă, gătită cu tot cu os
Cod
Colagen
Ouă
Năut
Miel
Linte
Macrou
Sardine
Creveţi
Piept de curcan
Somon sălbatic
CE GRĂSIMI MI-AR FACE BINE?
• Avocado
• Ulei de cocos
• Ulei de măsline extra virgin
• Unt ecologic provenit de la vaci crescute în aer liber, fără antibiotice, hormoni, hrană
sintetică
CE SEMINŢE MI-AR FACE BINE?
Migdale
Seminţe de chia
Seminţe de in
Nuci de macadamia
Fistic
Seminţe de dovleac
Seminţe de floarea-soarelui
Nuci
CE ALTE MÂNCĂRURI MI-AR FACE BINE, M-AR VINDECA?
• Zeamă de oase
• Cacao
216
Scanare 217.jpeg
• Iaurt, chefir
• Ciocolată neagră
• Alge de mare
• Spirulină
• Condimente, ierburi aromate
Asta nu înseamnă că o să fie mai uşor să ai grijă de bebeluş, ci înseamnă că, având o dietă care
conţine apă, nutrienţi de calitate şi cu proprietăţi anti-inflamatoare, o să te simţi:
> Mai în stare

> Mai puţin obosită
> Mai energizată
> Mai protejată
Să nu cumva să crezi că trebuie să mănânci tot ce am scris mai sus în fiecare zi, în fiecare
săptămână. Mănâncă variat şi ţine minte să introduci în dieta ta şi aceste alimente menţionate
de mine mai sus.
Aud cum mă întrebi, citind din cartea mea:
Cum îmi dau seama dacă sunt în depresie?
Depresia post-partum se manifestă prin:
o Simţi uneori că inima bate repede, prea repede, parcă ţi se mişcă tot pieptul,
o Ai permanent gânduri care nu îţi dau pace, gânduri neplăcute, înspăimântătoare,
o Te îngrijorezi permanent, simţi ca şi cum te paşte un pericol de care nu te poţi feri.
o Nu poţi să dormi, să adormi.
o Nu îţi e foame aproape niciodată, nu îţi e poftă de nimic,
o Sau îţi vine să mănânci continuu, nu contează ce.
o Te enervezi super-rapid, te înfurii din orice, îţi vine să ţipi sau să plângi cu foarte mare
uşurinţă.
Cum putem preveni depresia post-partum?
> Din punct de vedere fizic:
în timpul acesta, după ce ai născut, să te speli pe dinţi şi să faci duş în aceeaşi zi a devenit ca şi
cum ai câştigat la Loto, adică aproape imposibil. Cel mai bun lucru pe care te sfătuiesc să îl faci
e să ceri ajutor. Pe bune! Să îţi faci o listă cu ce nevoi ai, cu ce i-ai cere peştişorului de aur, dacă
217
Scanare 218.jpeg
ar nimeri chiar la tine în sufragerie şi apoi să pui în dreptul fiecărei dorinţe, nevoi, un
responsabil. Un om care te-ar putea ajuta cu fiecare dintre cele de care ai trebuinţă.
Da, ştiu că ţi se pare că nimeni nu poate avea grijă de copilul tău la fel ca tine, însă află de la
mine că trebuie să îi oferi şi partenerului tău şansa de a se conecta cu copilul lui, să îl ajute, să
te ajute. Mai ales la trezirile de peste noapte, ar trebui să accepţi un pic de ajutor şi să apuci să
dormi şi tu, privarea de somn te va face să fii foarte iritată a doua zi şi din ce în ce mai
dezorientată, mai slăbită.
Ajută-te cu tehnologia: bebeluşii dorm mai bine şi se liniştesc mai repede dacă aud sunete care
le aduc aminte de cum se auzea în uter: sunet de foehn, de maşină de spălat, de apă care
curge. Găseşti astfel de sunete pe Youtube.
Poţi inclusiv să iei în calcul pe cineva care să vină să îţi facă de mâncare. Sau să te asculte. Sau
fă-ţi un jurnal şi fă-l pe el să te asculte, oricând simţi că ai spune ceva. Cuiva.
> Din punct de vedere mental:
Ştii care este unul dintre visurile mele cele mai fierbinţi? Să fac un grup de suport pentru mame
care simt că sunt în prag de depresie.
Sună-mă! Serios, sună-mă când simţi că vrei să plângi, să te plângi, să te arunci. Ştii cât de
reconfortant e să afli că nu eşti singură, că există soluţii la orice frică de-a ta, că informaţiile
corecte pot să îţi deschidă cu totul alte perspective asupra noii vieţi pe care ai început să o
trăieşti.
ŢIN E M IN TE DE LA MINE!
Când te inundă gândurile alea rele, grele:
> Primeşte-le, nu te speria de ele şi lasă-le să treacă. Ele nu rămân cu tine decât dacă le ţii
sau dacă te fereşti de ele.
Dacă îţi spui de fiecare dată:
Eşti un gând, aşa cum ai venit, aşa poţi pleca!,
o să realizezi curând că starea ta neplăcută este alegerea ta şi că poţi alege gânduri care să îţi
dea o stare plăcută.
O sursă de ajutor în plus poţi găsi aici: www.postpartum.net
218
Scanare 219.jpeg
O o ps!
You caught me
e a t in g m y f e e lin g s !
A n d t h e y t a s t e d e lic io u s !
CEA MAI IMPORTANTĂ LECŢIE DESPRE MÂNCARE
într-una dintre consultaţiile mele cu o mamă interesată de diversificare, am fost întrebată:
Crina, eu şi soţul meu avem probleme cu greutatea. Ni se pare că orice am mânca, ne îngrăşăm.
Cum să facem să nu devină obeză fetiţa noastră?
Atenţie, copila despre care vorbeam avea 6 luni la momentul discuţiei.
Această doamnă m-a inspirat să scriu despre cea mai sensibilă şi mai fascinantă lecţie pe care
ar fi bine să o înveţe un părinte:
219
Scanare 220.jpeg
Tuce crezi despre mâncare?
Eu cred că cel mai important aspect din relaţia om-mâncare nu sunt vitaminele, nici mineralele,
nici enzimele, nici proteinele, nici apa.
Eu cred că cea mai importantă parte din relaţia noastră cu mâncarea este ce gândim despre
mâncare. Ce gândim şi ce simţim când vine vorba să mâncăm.
Un om care-i sătul şi un om căruia îi e foame se vor uita total diferit la o farfurie plină, vor
percepe total diferit o felie de pâine, vor înfuleca total diferit o felie de tort de ciocolată. Şi
asta-i absolut firesc, dacă întrebi creierul. Doi oameni nu vor vedea niciodată acelaşi lucru când
se uită la mâncare şi, mai important!, nu o vor metaboliza la fel, nu o vor digera la fel.
Tu ce vezi când te uiţi la mâncare?
Imaginează-ţi o farfurie pe care vezi paste, un piept de pui la grătar şi o salată.
• O femeie interesată să slăbească:
> va vedea un pericol, o ameninţare, când se va uita la paste, pentru că, na, ştim
toate că făinoasele îngraşă.
» Ea va alege salata, ca pe o „salvare”.
• Un sportiv interesat să „facă muşchi”:
> se va uita la aceeaşi mâncare şi va căuta sursa de proteină.
» Aşadar, va da la o parte salata şi pastele şi va alege carnea.
• Un vegetarian:
> va simţi dezgust când va vedea pui în farfurie şi, eventual,
» nu se va atinge de niciunul dintre alimentele care ar fi putut

intra în contact cu carnea de pui.
• Un fermier, crescător de animale, carnivor prin definiţie:
> se va simţi fericit să vadă o bucată aşa frumoasă de pui
» şi o va alege.
220
Scanare 221.jpeg
• Cineva care suferă de o boală:
> va vedea în aceeaşi farfurie, în funcţie de alimentele care îi sunt permise în dieta
aferentă bolii, ori o sursă de sănătate ori, dimpotrivă, o sursă nocivă, care i-ar putea
agrava suferinţele
» şi va alege ce înseamnă pentru el sănătate.
• Un nutritionist:
> va vedea o colecţie de elemente chimice, fiecare cu proprietăţi specifice şi

cantităţi fixe de vitamine şi minerale per suta de grame de aliment
» şi va alege în funcţie de nevoia lui chimică de la acel moment.
Toate acestea fără ca farfuria să îşi schimbe componenţa sau aspectul!
Ce e fascinant e că fiecare dintre aceste personaje enumerate de mine va digera această

mâncare într-un mod diferit, în funcţie de ce gândeşte despre ce mănâncă. Cu alte cuvinte, ce
crezi şi ce simţi despre o mâncare poate să însemne la fel de mult sau, uneori, chiar mai mult
decât ce înseamnă nutrientiif
în sine!
Da, ştiu că poate suna de necrezut, de aceea vin în ajutor cu ştiinţa, prietena mea bună:
în corp, există o permanentă legătură între creier şi sistemul digestiv, prin şira spinării şi nervi.
Să ne imaginăm o îngheţată.
Cuvântul „îngheţată” şi imaginea unei îngheţate apar în partea de creier numită „cortex
cerebral”. De aici, informaţia e transmisă mai departe către sistemul limbic, unde sunt reglate
emoţiile şi funcţiile fiziologice principale: foamea, setea, temperatura, pofta de a face sex,
bătăile inimii şi tensiunea. Aici, pitită, există o bucată de creier mic, de dimensiunea unui bob
de mazăre, hipotalamusul, care transformă ce „zice” mintea în acţiuni pe care le execută
corpul. în cuvinte mai simple, hipotalamusul transformă gândurile, emoţiile şi senzaţiile în
răspunsuri fizice, fiziologice. Te gândeşti la o lămâie şi simţi că ţi se strepezesc dinţii, că ţi se
face gura pungă. Nu e nimic paranormal în asta. Dimpotrivă.
Dacă îngheţata la care te gândeşti este aia preferată şi, în timp ce o mănânci, eşti bucuroasă,
pofticioasă, încântată, hipotalamusul va transforma acest gând pozitiv în reacţii la nivelul
glandelor salivare, al esofagului, stomacului, intestinelor, pancreasului, ficatului şi al bilei.
Digestia va fi stimulată şi vei avea un răspuns metabolic mai amplu, îngheţata „nu o să te
îngraşe”, ci o să fie digerată, absorbită, „mâncată” mult mai eficient.
221
Scanare 222.jpeg
Dacă, însă, te simţi vinovată în timp ce o mănânci şi te condamni că ai cedat ispitei,

hipotalamusul va prelua acest gând negativ, înspăimântător şi va trimite semnale care să
inhibe organele digestive menţionate mai sus, astfel încât mâncarea asta „periculoasă” să nu
ajungă să fie digerată, metabolizată. Decât, eventual, într-o măsură atât de mică încât să
supravieţuim, dar nu va fi absorbită complet.
Aşadar,
• mâncarea aceasta nedigerată va rămâne în intestine mai mult timp,

• va genera procese de putrefacţie,
• va angrena toxine în sistemul sanguin,
• va altera populaţia de bacterii sănătoase.
Mai mult, din cauza secreţiei de cortizol, hormon de stress, eficienţa cu care corpul arde
caloriile din mâncare este afectată în mod negativ şi corpul stochează aceste mâncăruri sub
formă de grăsimi. Aşadar, ce gândeşti despre mâncare devine imediat realitate în corpul tău,
cu ajutorul sistemului nervos central.
Creierul nu distinge între un factor de stress real şi unul pe care doar ţi-I imaginezi. Dacă stai
pe malul mării, liniştită, fericită şi, deodată, o melodie îţi aduce aminte de fostul tău iubit care
te-a părăsit, iar gândul ăsta încă are o încărcătură emoţională, corpul tău se va modifica într-o
clipă: se vor accelera bătăile inimii, vei respira mai alert, vei lăcrima, muşchii se vor contracta
şi, în aceste condiţii, digestia se va inhiba, va fi afectată negativ.
Orice sentiment de vină faţă de mâncare sau de ruşine faţă de corpul tău, orice judecată legată
de sănătatea ta sunt considerate factori de stress şi creierul va genera automat reacţii
electrochimice echivalente în corp. Poţi să mănânci cea mai sănătoasă mâncare de pe planetă,
dar dacă gândeşti de rău de ea, digestia poate fi inhibată şi metabolismul de absorbţie a
grăsimilor poate să se intensifice, „îngrăşându-te”. Tot aşa, dacă mănânci orice mâncare, chiar
şi una considerată junk-food sau fără nutrienţi de mare calitate, dar mintea ta şi sentimentele
faţă de mâncarea asta sunt pozitive, faine, senine, mâncarea va fi percepută că ne „face bine”
şi corpul va acţiona eficient.
Ai făcut cunoştinţă cu cel mai puternic aliat al tău?

Efectul P L A C E B O
Partea care m-a fascinat cel mai tare de-a lungul studiului meu asupra psihologiei hrănirii este
efectul placebo. Unul dintre cele mai irezistibile efecte ale creierului asupra vieţii, aş putea
spune.
222
Scanare 223.jpeg
In 1983, s-a făcut un studiu pentru testarea unui tratament de chimioterapie. Un grup cu
suferinzi de cancer a primit medicamentul, în timp ce grupul al doilea a primit un placebo, o
soluţie de apă cu sare. Companiile farmaceutice sunt obligate prin lege să testeze prin placebo
orice nou medicament pentru a dovedi eficienţa lui reală. Pacienţii ’
au fost înstiintati
> > »
că
urmează să le cadă părul, ca urmare a chimioterapiei. în grupul care a primit medicamentul
real, 74% dintre oameni şi-au pierdut părul. în grupul al doilea, care a primit o soluţie salină, ar
fi trebuit să nu îi cadă părul nimănui, nu? Eh, ce zici că 31% dintre pacienţi şi-au pierdut părul?
Atât de mare este puterea minţii. Atât de mare este efectul pe care îl pot avea aşteptările pe
care ni le setăm. Atât de năucitor poate fi efectul creierului asupra corpului. Nu există decât o
singură explicaţie care stă la baza căderii părului în grupul de pacienţi care nu au primit
chimioterapie: ei au crezut că îşi vor pierde părul!
Dacă mintea ta e în stare să îţi facă părul să cadă doar pentru că te aştepţi să cadă, ce crezi că
poate să facă atunci când îţi spui „Prăjitura asta o să măîngraşe, chiar n-ar trebui să o mănânc!"
sau „Vreau să mănânc pizza asta, dar ştiu că o să îmi facă rău!” sau „Chiar îmi place la nebunie
salata asta, pentru că ştiu că e super vie, super sănătoasă!”
Desigur, nu spun că poţi să mănânci orice fără să se întâmple nimic doar pentru că ai credinţa
că e bun pentru tine. Spun, însă, că ce credem despre mâncarea pe care o băgăm în gură poate
influenţa puternic ce se întâmplă în corpul nostru. în orice zi, milioane de oameni beau şi
mănâncă în timp ce au convingeri puternice despre mâncarea lor şi gânduri care le afectează
sănătatea.
Tu ce fel de gânduri ai când mănânci?
o „Zahărul o să îmi strice dinţii. Mie nu sunt aşa sigură, dar copilului meu în mod sigur!”
o „Carnea asta are grăsime şi o să mă îngraş şi mai tare!”
o „Dacă mănânc sărat, o să îmi crească tensiunea!”
o „Dacă nu îmi beau cafeaua, nici nu pot să mă ridic din pat. Dacă nu beau şi a doua cafea,
nu pot nici să îmi citesc mailurile.”
o „Maioneza asta o să îmi explodeze colesterolul!”
o „Laptele îmi aduce calciu şi portocala vitamina C.”
într-o oarecare măsură, aceste afirmaţii ar putea fi adevărate. Dar e posibil, oare, să potenţăm
sau să inhibăm efectele acestor alimente doar schimbându-ne părerea despre ele sau despre
ce ne pot face ele?
ATENŢIEI
Cercetările au estim at că 35-45% dintre toate m edicam entele ar putea să datoreze eficienţa
efectului placebo. 6 7 ^ dintre rem ediile care se vând fără reţetă, de obicei suplim ente
223
Scanare 224.jpeg
CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU Ş TII?
alimentare, ne fac bine datorită credinţei noastre că ne vor face bine, că sunt mai eficiente
decât chimicalele, că sunt mai puţin agresive, cu mai puţine efecte adverse. în unele studii,
efectul placebo a avut o eficienţă de 90%!
Mă surprinde că, în timp ce în industria farma, efectul placebo este frecvent luat în considerare
şi folosit pe scară largă, în relaţia cu mâncarea nu este considerat aproape deloc. Şi, da, crede-
mă, efectele lui sunt uluitoare şi în ce priveşte relaţia dintre om şi mâncarea lui. Ştii de celebra
vorbă a lui Hipocrate, tatăl medicinei moderne, „Let food be thy medicine and medicine be
thy food”. E ca şi cum te-ai duce la farmacia ta proprie, dinăuntrul tău, atunci când mănânci şi
crezi că mâncarea îţi va face bine, îţi va aduce sănătate, vindecare. Ce credem despre viaţă,
despre alimente, despre oameni este transformat în chimie, în reacţii fizice, cu ajutorul
simţurilor, nervilor, sistemului endocrin, neuropeptidelor, sistemului imunitar şi sistemului
digestiv.
Tu ce o să îţi spui de acum când o să vă aşezaţi la masă?
Mi-ar plăcea mult să aud păreri de ale voastre. Mi-ar plăcea să îmi trimiţi fraze pe care le
rosteşti când mănânci, astfel încât creierul tău să dea comenzi care să te echilibreze, să îţi
menţină o greutate corespunzătoare, să îţi crească părul, să te facă mare.
Hai să ne gândim împreună ce ar trebui să le spunem copiilor noştri despre mâncare, astfel
încât să le construim o prietenie pe viaţă cu alimentele, astfel încât gândurile lor în prezenţa
mâncării să fie în permanenţă gânduri care să le dea putere, să le dea viaţă.
Scrie aici câteva replici pe care ţi-ar plăcea să le auzi sau să le rosteşti, pentru ca trupul tău sau
al copilului tău să simtă că...
... Orice mâncare ai mânca, fă-o bucuria taî
224
Scanare 225.jpeg
Even though
you can't keep a plant alive,
I think
you're going to be
a great parent.
DE CE SĂ CITIM ETICHETA PRODUSULUI SI 9
CUM SĂ O SI ÎNŢELEGEM?
Un răspuns pozitiv: ca să trăim (bine).
Un răspuns negativ: ca să nu murim (devreme).
Da, eticheta produsului poate să îţi prelungească, îmbogăţească, întinerească viaţa sau poate
să te lovească atât de tare, încât să nu mai reuşeşti să te ţii pe picioare.
Hai, mă, Crina, chiar aşa de grav?
Da.
225
Scanare 226.jpeg
t ■
Sunt sigură că ai văzut sute de etichete pe care există atenţionări referitoare la gluten sau
diverşi alergeni, precum ouă, soia sau susan. Acestea nu sunt trecute acolo pentru că nu aveau
ce să scrie ca să „se vadă frumos” eticheta, ci pentru a nu fi traşi la răspundere producătorii,
în cazul în care cineva păţeşte ceva după ce mănâncă produsul respectiv. Dacă ai o alergie la
unul dintre ingrediente, ai putea face un şoc anafilactic, tu sau copilul tău, la contactul cu
alimentul. Şi un şoc anafilactic, după cum probabil ştii deja, înseamnă moarte, dacă nu se
intervine super-rapid cu ajutor de specialitate.
Aşadar, cred că te-am convins că este esenţial să citeşti eticheta fiecărui produs, ba aş putea
spune că e obligatoriu. Hai să învăţăm împreună să descifrăm o etichetă. Ce ne interesează
atunci când cumpărăm ceva de mâncare, mai ales dacă e de mâncare pentru copil?
Termenul de Valabilitate
Când expiră? Cât timp e bun? Când se strică? = Termenul de Valabilitate
• Nu cumpăra alimente care expiră mâine, poimâine. Şi nici de alea care „nu expiră
niciodată”, care durează mai mult decât tine. Urmăreşte să expire într-un timp care ţi
se pare omenesc, în timpul în care s-ar strica şi dacă ar fi făcut de tine în casă.
• Urmăreşte întotdeauna şi data fabricaţiei, doar aşa îţi poţi da seama cât de scurt sau
de lung e termenul de valabilitate.
• Evită alimentele a căror dată de expirare a fost modificată, supraştampilată.
• Fii atentă dacă alimentul a fost corect depozitat şi nu a stat în lumina soarelui sau în
umiditate.
• în cazul alimentelor congelate, trebuie indicată dată congelării: ziua, luna şi anul, în
ordinea aceasta şi necodificate. Recomandarea mea este să nu cumpăraţi produse care
au fost congelate de mai multe ori la rând.
Compoziţia
Ce conţine? De alea bune sau „de alea rele”? = Compoziţia
Este obligatoriu, conform legilor din ţara asta, ca tot ce există în produs să fie menţionat pe
etichetă. Tot: ingrediente, aditivi, arome, tot. Inclusiv apa, dacă a fost folosită în prepararea
produsului.
Ingredientele apar pe etichetă în ordinea descrescătoare a lor: primul ingredient este cel care
se regăseşte în cea mai mare proporţie în produs, ultimul din listă se regăseşte în cantitatea
cea mai mică.
226
Scanare 227.jpeg
în cazul produselor din carne (inclusiv peşte) care au aspect de felie, copan, aripă, porţie,
organ, trebuie să existe o menţiune privind prezenţa adaosului de apă, dar doar în cazul în
care apa adăugată reprezintă mai mult de 5% din greutatea produsului finit.
în privinţa uleiurilor prezente în alimente, nu mai este permisă simpla menţiune „ulei vegetal”,
ci este obligatoriu să se indice exact tipul de ulei, de exemplu „ulei de canola”, „ulei de rapiţă”.
E - urile
Dar ce e cu E-urile astea? = Aditivii
Aceşti „bau-bau” de care fugim printre rafturile magazinelor sunt menţionaţi cel mai adesea
prin codul lor alfanumeric european (cum ar fi E 173, Aluminiu) şi, mai rar, prin denumirea lor
chimică (sorbat de potasiu sau caragenan).
Vă dau câteva exemple aici dintre cele mai frecvent întâlnite:
Considerate inofensive, sigure:
• E 170 Carbonat de calciu

• E 290 Dioxid de carbon
• E 300 Acid ascorbic
• E 307 Alfa tocoferol
Nerecomandate (atenţie, există şi unele interzise in UE!):
• E 212 Benzoat de sodiu

• E 220 Dioxid de sulf
• E 400 Acid alginic
• E 1520 Propilen glicol
Nutrienţii
E hrănitor? Se face mare copilul meu, dacă mănâncă asta? = Nutrienţii
Desigur că mai ales de asta mâncăm. Ca să ne hrănim adecvat, ca să funcţionăm eficient, ca să

îi asigurăm organismului, din cap până în picioare, nutrienţii de care are nevoie, dragul de el,
ca să ne ajute în toate cele pe care vrem noi să le facem. Există produse pe a căror etichetă
sunt trecute cantităţile de vitamine, minerale, macronutrienţi per suta de grame de produs
sau per porţie.
227
Scanare 228.jpeg
ATENŢIE!
Etichetele care susţin că au efecte medicale, că aduc beneficii pentru sănătatea omului,
trebuie, adică e obligatoriu să conţină profilul nutriţional al alimentului (conform
Reglementării Uniunii Europene 1924/2006). Aceste alimente speciale, destinate unei
alimentaţii particulare, ce răspund unor necesitaţi nutriţionale ale unor persoane care, din
motive de sănătate, trebuie să respecte un regim sau să aibă o alimentaţie specială pot fi:
• cu continut
*
redus de carbohidrati»
• fără zahăr
• cu înlocuitori de zahăr/îndulcitori
• fără sare/sodiu
• cu conţinut redus de proteine
• cu conţinut îmbogăţit în proteine
• fără gluten
• cu valoare energetică redusă
Pe eticheta nutriţională, mai găsim:
• Valoarea energetică în calorii
• Cantităţile de grăsimi, glucide, proteine, fibre alimentare, vitamine şi săruri minerale

exprimate în procente faţă de doza zilnică recomandată.
în categoria alimentelor speciale intră şi produsele alimentare pentru sugari şi copii de vârstă
mică, iar pe etichetă trebuie menţionată vârsta de la care poate fi administrat acel aliment.
Alergenii
De ce ne atenţionează etichetele că ar putea conţine urme de ...? = Alergenii
Care sunt ingredientele sau substanţele alergene care sunt menţionate pe etichete pe plan
internaţional?
Soia
Arahide
Lapte şi produse lactate
Ouă
Boabe de muştar
Peste
228
Scanare 229.jpeg
Crustacee/fructe de mare
Grâu
Nuci
Susan
Ţelină
Seminţe de floarea-soarelui
Linte
Mazăre
Kiwi
Gluten (amidon, amidon modificat)
Lactoză
Fenilalanină
Şi altele, mai puţin frecvente.
Toate acestea trebuie menţionate într-o etichetă distinctă sau subliniate, îngroşate, acolo
unde sunt mentionate.
Originea alimentelor
Dar de unde vine banana asta? „De la noi?” = Originea alimentelor
Această menţiune nu este obligatorie, dar îţi recomand să te uiţi după ea, ca să înţelegi că,
dacă alimentul vine de pe alt continent, eventual unul tare îndepărtat, prospeţimea lui (în
cazul fructelor, legumelor crude) e clar că nu e tocmai de dată recentă.
în cazul cărnii, însă, ţara de origine este obligatoriu de menţionat, împreună cu ţara în care a
fost scarificat animalul, dacă ea diferă de cea în care a fost crescut animalul (pasăre, vită, porc,
oaie), precum şi lotul prin care poate fi identificată carnea respectivă (conform
Regulamentului de punere în aplicare UE nr. 1337/2013 al Comisiei).
Există şi câteva alimente pe eticheta cărora nu trebuie să fie specificate ingredientele:
Brânza, untul, laptele şi smântână, dacă nu au suferit adăugări de enzime, culturi lactice
sau sare.
• Produsele dintr-un singur ingredient, dacă denumirea de vânzare este identică cu cea
a ingredientului, de exemplu „Cacao”.
ATENŢIE!
E-urile se pot găsi şi în alimentele ecologice, aşadar, citeşte eticheta oricărui produs înainte să
i-l dai copilului tău să îl mănânce. Mulţumesc!
229
Scanare 230.jpeg
That awkward moment

when your kids tell you
they're hungry
and you have no intention
of making dinner.
CUM ŞTIM CÂND îl E FOAME COPILULUI?
Cum când? Dimineaţă, la prânz şi seara! Şi două gustări.
Nu aşa ştie toată lumea? Nu aşa e de când lumea?
Uf, ce bine ar fi să fie aşa! Doar că, din mesajele voastre şi din toate consultaţiile pe care le fac
cu părinţii ai căror copii nu mănâncă, înţeleg că realitatea nu e deloc aşa şi că lumea se pare că
nu mai e la fel cum era „de când e ea”.
Foamea nu vine Ia toată lumea în acelaşi timp!
Şi atunci de unde să ştii când îi este foame copilului? De unde să ştii când să îi dai mâncare
astfel încât să o şi mănânce? De la Crina Coliban, cum de unde? ©
230
Scanare 231.jpeg
Cum îţi spune copilul că îi e foame?
Permite-mi să îţi arăt, să te fac atentă: copiii ne vorbesc permanent, chiar dacă ţin guriţele
închise! Şi cum ai înţeles până la acest moment al cărţii de ce se spune că sunt „Dr Dolittle al
copiilor , îţi traduc în continuare mesajele de foame ale copiilor, în funcţie de vârsta lor:
ÎNTRE o şi 6 LUNI
Nu! Suptul degetelor nu reprezintă un semn că îi e foame, deşi asta o să găseşti pe cele mai
multe site-uri.
Dacă îţi aduci aminte, când copilul era în burta ta şi îl vedeai la ecograf, nu-i aşa că, de cele mai
multe ori, ieşea în poză cu mânuţele la guriţă? Şi ce crezi? îi era foame în burtă?
Suptul degetelor reprezintă pentru copil o metodă de auto-liniştire, o metodă de auto-reglare,

de confort.
Semnele că îi e foame sunt:
> Are reprize scurte de somn, se foieşte, nu se linişteşte.

> Plânge şi e evident, iritat, nervos.
> Tot deschide şi închide guriţa.
> întoarce capul după sân sau după sticlă.
ÎNTRE 6 şi 8 LUNI
> Se uită către tine, fixează sânul cu privirea sau caută cu ochii biberonul în locul în care
ştie că stă cel mai frecvent.
> Zâmbeşte şi scoate sunete de plăcere când vede mâncarea.
Arată cu mânuţa mâncarea sau se apleacă spre linguriţă, spre masă.
Arată cu mâna, o mişcă în sus şi în jos, încercând să îţi arate unde e mâncarea pe care o
doreşte.
r Face mişcări cu gura de parcă mestecă ceva, deşi n-are nimic în gură.
^ ûge jucării cu poftă şi te suge de obraz, de mână sau de unde te poate prinde cu guriţa.
ÎNTRE 8 LUNI şi 1 AN
> Se duce singur către locul în care ştie că ţineţi sau că este mâncare.
> Când primeşte mâncare, dansează, ţopăie, se bucură.
> Are deja sunete specifice care semnalizează că îi e foame.
r' Suge Şi molfăie jucării ca şi cum ar vrea să le mănânce (Atenţie! Acesta poate fi şi semn
că erup dinţişorii.)
231
Scanare 232.jpeg
Cum simte copilul foamea?
Când stomacul se goleşte, copilul începe să simtă senzaţia de foame şi, uneori, chiar spasme,
crampe, contracţii ale stomacului, senzaţia aia când, cei mai mulţi dintre noi spunem că
„murim de foame”. Aşadar, cum ar fi dacă ai putea să ştii când i se goleşte stomacul copilului
tău, astfel încât să îi oferi mâncare fix când are el nevoie de asta? Un stomac care funcţionează
eficient o să se golească în 4-6 ore. Alimentelor le ia, în general, între 6 şi 8 ore să treacă prin
intestinul subţire şi între 10 şi 60 de ore prin intestinul gros, adică prin colon.
Interesant! S-a dovedit ştiinţific că fetele digeră mai greu, în timp mai îndelungat decât băieţii.
Ce înseamnă că digeră?
Când digerăm mâncarea şi absorbim nutrienţii, adică ne hrănim, corpul scoate vitaminele,
mineralele, proteinele, carbohidraţii şi grăsimile din alimente şi le transportă în diversele locuri
unde e nevoie de ele.
Digerarea alimentelor reprezintă desfacerea moleculelor mari de mâncare în molecule mai

mici care să poată fi absorbite şi transportate la celule. Digestia e de 2 (două) feluri: mecanică
şi chimică. Digestia începe în gură, odată cu masticaţia şi contactul cu saliva. Dinţii şi pereţii
esofagului, ai stomacului şi ai intestinelor, prin mişcările lor, denumite peristaltism, asigură
digestia de tip mecanic. Digestia chimică are loc prin contactul alimentelor cu enzimele
digestive:
• în gură: amilaza, care digeră amidonul.

• în stomac: lipaza şi amilaza gastrică, acidul clorhidric şi pepsina care digeră proteinele.
• în intestinul subţire, bila şi sucurile pancreatice.
95% din absorbţia nutrienţilor are loc în intestinul subţire. Apa şi unele vitamine şi minerale
(cum ar fi biotina) mai sunt absorbite în sânge şi la nivelul colonului.
în cât timp se digeră alimentele?
în cât timp ni se face foame?
„Pe limba noastră”, aşa cum vă place vouă că vorbesc eu, timp de digerare înseamnă
perioada, durata în care mâncarea e mărunţită în bucăţele foarte mici care trec din sistemul
digestiv în sânge.
232
Scanare 233.jpeg
Putem spune ca alimentele se împart în 2 (două) categorii: alimente care se digeră rapid şi
alimente care se digeră lent. Dacă dieta ta se bazează preponderent pe hrană care se digeră
rapid, poţi să descoperi că mănânci mai mult decât ai cu adevărat nevoie şi asta pentru că
mâncarea e digerată imediat şi te simţi flămând imediat. Mâncarea de acest tip îţi dă un boost
de energie, o creştere a nivelului glucozei, doar că, din păcate, corpul stochează sub formă de
grăsime excesul de glucoză. Alimentele care se digeră mai lent asigură un nivel de energie mai
subtil, mai stabil şi glicemia rămâne în limitele normale. Doar că o dietă bazată preponderent
pe alimente greu digerabile suprasolicită sistemul digestiv şi ne demonstrează că numele de
diversificare nu a fost ales întâmplător, ci că trebuie respectat, considerat.
ATENŢIE!
Durata de digerare a unui aliment depinde şi de starea ta generală, nu doar fizică, ci mai ales
emoţionala. Enzimele digestive de la nivelul stomacului şi al gurii sunt eliberate într-o cantitate
mai mare dacă omului îi place mâncarea pe care o vede sau dacă esti, pur si simplu, bucuros
fericit. Sucurile gastrice, pe de altă parte, sunt influenţate şi diminuate semnificativ in situatii
de durere intensă, frică sau depresie.
Timpii de digerare a alimentelor (timpul aproximativ pe care îl petrec alimentele în stomac

înainte ca stomacul să redevină gol, respectiv să simtă foame):
^ Apa: pleacă din stomac imediat, în 1-2 minute

S Suc de fructe (nu îl recomand! Doar sub formă de nectar, cu pulpă): 15-20 minute
S Supe de legume: 15-20 minute
S Pepene roşu: 20 minute
S Portocale, grepfrut, struguri: 30 minute
S Mere, pere, piersici, cireşe: 40 minute
Legume crude roşii, castravete, ardei gras: 30-40 minute
S Legume coapte, gătite: 40 minute
^ Zucchini, broccoli, conopidă, dovlecel gătite: 45 minute
^ Ou fiert: 45 minute
S Peşte: 45-60 minute
^ Salată cu ulei: 1 oră
Y Amidonoase: porumb, cartofi, cartofi dulci, castane, dovleac: 1,5 - 2 ore
S Cereale şi pseudocereale: orez, orez brun, mei, quinoa, hrişcă, ovăz: ih30 minute
S Mazăre, linte, năut: 2 ore
^ Lactate: 2 ore
S Nuci, seminţe: seminţe de dovleac, de floarea-soarelui, de susan, alune de pădure,
arahide, alune pecan: 3 ore
^ Carne de pui, de curcan: 1,5 - 2 ore
S Carne de vită: 3 ore
S Carne de miel: 4 ore
S Carne de porc: 5 ore
233
Scanare 234.jpeg
Din clipa în care am înţeles că a-i da mâncare fetiţei mele nu însemna, de fapt, să o chem la
masă la ore fixe în fiecare zi, copila mea s-a transformat într-un omuleţ cu care mă puteam
înţelege:
• care voia, brusc să mănânce,

• care cerea, pentru că ştia că i se oferea,
• care se bucura că îi „stric foamea”, dându-i de mâncare atunci când îmi solicita ea, nu
când credeam eu că e ora mesei.
în clipa în care an; înţeles că e nevoie de un timp anume pentru ca alimentele să plece din
stomac şi să lase loc pentru alimente noi, corpul fetiţei mele a funcţionat eficient.
Atunci când am înţeles că trebuie să desluşesc ce îmi transmiteau alimentele şi trupuşorul

fetiţei mele, am câştigat un copil bucuros de câte ori vine ora de mâncare. Ora ei, nu ora mea.
234
Scanare 235.jpeg
Hurry up
and clean the house!
We don't want
people to think
we actually live
the way we actually live!
CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE

MAI PUŢINE DULCIURI DE SĂRBĂTORI
Nu, nu interzicându-le dulciurile! Asta e calea sigură către eşec: să nu le permiţi copiilor să
mănânce dulce.
Oricine a ţinut vreo dietă în viaţa lui sau s-a lăsat de ţigări sau de alcool sau de ros unghiile, a
aflat „pe pielea lui” că ceea ce nu poţi avea devine o obsesie, îţi controlează viaţa, poftele,
dorinţele, visele. Ce nu poţi avea vrei din ce în ce mai tare! Din ce în ce mai mult!
Ştii ce creezi dacă nu îl mai laşi pe copil să mănânce ciocolată? Un mic demon, un monstruleţ
care stă la pândă permanent, tânjeşte continuu la bomboane, îi curg balele în magazine şi te
urăşte pentru ce îi faci. Oricât de agresiv ar suna, asta se întâmplă în corpul şi în mintea
copilaşului care are interzis la zahăr! Aşadar, este absolut obligatoriu să îi dai copilului tău
dulciuri, orice doreşte, din când în când, măcar la ocazii speciale.
235
Scanare 236.jpeg
Pot să îi dau dulciuri sănătoase?
Da, dar nu îi spune şi lui asta! Nu există „sănătos” pentru un copil, decât dacă ai avut tu grijă
ca, atunci când nu a fost sănătos, când a avut febră, diaree, bube, să faci o asociere între
mâncare şi recăpătarea sănătăţii, ceea ce mă îndoiesc că ai făcut. Nu cred că vreuna dintre voi
a avut grijă ca, la final de chin cu antibioticele, să îi spună copilului:
„U/te, vezi, de la broccoli te-ai făcut sănătos şi nu mai trebuie să iei antibiotic!” sau „Uite, dacă ai
mâncat broccoli, ţi-au trecut bubele”.
Aşadar, copilul nu ştie ce e aia „sănătos” în relaţie cu alimentele, dacă nu există o educaţie
temeinică în prealabil pe acest subiect. Poţi să îi dai o felie de bostan plăcintar copt în cuptor,
unsă cu sirop de curmale (făcut în casă, din curmale hidratate), dar asta dacă nuîi spui că „Asta
e mai sănătos decât dacă mănânci ou de ciocolată!”.
De ce nu?
Pentru că nu o să meargă! Şi pentru că, oricum, copilul ajunge la şcoală sau la grădiniţă şi o să
primească ciocolată de la colegul lui. Sau mai poţi aduce în dieta copilului îngheţată făcută în
casă (popsicles) din piureuri de fructe cu bucăţi de fructe înăuntru.
Dar măcar când plânge, pot să îi dau?
O greşeală super-des întâlnită! Le dăm copiilor dulciuri, bomboane, prăjituri, ciocolată, ca să îi

împăcăm, să îi îmbunăm, să le obţinem cooperarea, ca să stea liniştiţi sau ca să nu mai plângă!
Wow, nimic mai greşit! Asta creează o legătură pe viaţă (!) între supărare şi dulciuri.
între „Măcar mă îngrop în cutia de îngheţată sau mai bine mor intoxicată cu ciocolată, dacă
nu am fost în stare să fac asta, dacă m-a părăsit, dacă am pierdut nu-ştiu-ce, dacă m-am certat
cu...”
Când eşti tentată să îi dai ceva dulce, cu gândul că îi faci un bine, când se simte rău, dă-i-te pe
tine!
Nimic nu e mai dulce ca o mamă care are grijă de nevoile tale, care te ascultă, se joacă cu tine,
face baie cu tine, face baloane de săpun cu tine, te aleargă prin curte, ca să te prindă şi să te
sufoce cu pupici. Nimic nu e mai dulce!
236
Scanare 237.jpeg
Dar noi ţinem dulciurile ascunse, Crina!
Nu ţine dulciurile la vedere! însă, atenţie, am văzut şi case în care toată lumea ştia despre
„sertarul cu bomboane”, dar la care doar părinţii aveau voie să umble! Sau care era închis cu
cheia şi cheia era la părinţi! Doamne fereşte! Adu în casă exclusiv alimentele pe care copiii tăi
pot şi le e permis să le mănânce, nu alimente la care visează orice copil, dar pe care tu nu i le
dai!
Nu aşa îi înveţi pe copii cumpătarea, ci aşa îi înveţi disperarea!
Poţi să ai un loc special destinat pentru bunătăţi şi să le arăţi copiilor cum dulciurile se termină
repede^ dacă le mâncăm pe toate odată! Şi cum ziua de refill, vinerea sau ce zi alegi tu, vine
greu, când nu mai e nimic bun de mâncat, pentru că am mâncat totul luni. Aşadar, când le arăţi
copiilor că au două variante:
• Varianta 1: Mănânci tot luni şi, până vineri, „faci foamea” de dulce.
Sau
• Varianta 2: Mănânci mai puţin luni şi ai, astfel, şi marţi şi miercuri şi joi.
E foarte posibil să vezi cum copilul tău (genial, de altfel, aşa cum se nasc cei mai mulţi copii) îsi
porţionează super inteligent raţia, porţia, astfel încât să se simtă bine în fiecare zi a săptămânii.
Cum îl faci să mănânce mai puţine dulciuri?
Hai să îţi dau cea mai tare idee din lume în ce priveşte dulciurile:
Care e problema ta numărul 1 în relaţie cu copilul şi mâncarea? Iar dacă a ta nu e, te asigur eu,
dupa atâţia ani de lucrat cu copiii ca să mănânce, că problema numărul 1 a părinţilor este!
copilul meu nu mănâncă suficient, aş vrea să mănânce mai mult, nu mai stiu ce să fac ca să
mănânce mai mult!!
Ce faci tu, ca să îl determini să mănânce mai mult?
• îl forţezi
• îl ameninţi
• îl păcăleşti
• îl pui la tabletă
• îi spui că îi dai dulce-dacă-mănâncă
• îl toci la cap zi de zi. Şi ce obţii? Copilul tău mănâncă din ce în ce m a i... ??? PUŢIN!
237
Scanare 238.jpeg
■ ' " ■
Eşti sigură de asta, da? Ţi s-a întâmplat, nu-i aşa? Eh, pentru că ştiu că eşti super convinsă de
asta, că doar asta e marea problemă a părinţilor, te sfătuiesc să faci exact acelaşi lucru şi cu ...
dulciurile!
în plus, îţi mai spun unul dintre secretele succesului pe care le împart cu părinţi în consultaţii:
Când îi spui unui copil „Dacă mănânci tot din farfurie, primeşti desert!”, cei mai mulţi copii ar
face asta:
Un copil forţat să mănânce ca să primească desert, va mânca dulce de două ori mai mult decât
dacă era lăsat să mănânce mâncare exact atât cât dorea el. Copilul mănâncă dulcele ca o
răzbunare, mănâncă mai mult dulce decât ar fi mâncat dacă nu era obligat.
Şi e absolut de înţeles dintr-o perspectivă psihoemoţională:
> Mi-ai creat o stare proastă, negativă, forţându-mă să termin tot din farfurie, normal că
mănânc mai mult dulce acum, ca să îmi îndulcesc starea negativă, starea amară de
dinainte.
Nu mai duce dulcele în extreme!
Am văzut în consultaţii că, în familiile din România, dulciurile sunt ori:
„Ciocolaaaatăăăăăăăă! Cine mănâncă ciocolaaatăăăăăăăă? luhuuuuu!”
Ori
„Ai mâncat prea multă ciocolată azi! Nu mai ai voie dulce! Gata cu porcăriile!"
la încearcă să fii aşa extaziată ca în prima variantă cu, de exemplu, pepene. Dă-i fructe sau
orice altceva vrei tu în loc de dulciuri şi arată-te la fel de încântată, real încântată, ca de
ciocolată.
ATENŢIE!
Vezi că am avut un caz de băieţel căruia nu i se permitea să mănânce dulciuri şi, micul şi dragul
de el, dezlipea gume de mestecat de pe tălpile pantofilor colegilor lui, în timpul orei de sport
sau căuta prin băncile de la şcoală gume lipite sub scaune. Eşti sigură că nu vrei săîi dai copilului
tău nimic dulce din comerţ?! Lumea reală în care va trăi copilul tău e plină de dulciuri!
Nu îi spune „Poţi doar două prăjituri. Sau doar două bucăţele de ciocolată!” Replica asta îl va
face să vrea mai mult! Ca să îţi arate cine-i şeful, jocul ăsta le place copiilor cel mai tare. Decât
să îi impui limite, porţii, decât să îl faci să se simtă prost, pentru că el e singurul care „n-are
voie”, mai bine tratează dulciurile ca pe oricare altă mâncare şi nu pune atâta accent pe acest
subiect, pentru că tu devii cea care va menţine obsesia copilului tău faţă de dulciuri.
238
Scanare 239.jpeg
CUM Î! FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
Dar tu cât de dulce esti? f
Neapărat fii tu un model pentru copilul tău! Ce relaţie ai tu cu dulciurile va pune amprenta pe
relaţia copilului tău.
Hai să îţi dezvălui o chestie super faină pe care am „testat-o” nu doar cu fiica mea, ci cu mulţi
copii ajunşi la mine: pune desertul pe masă de la început, odată cu ciorba sau cu felul doi. Sau
cu legumele sau cu orice vrei tu să mâncaţi la masă. Parcă vă aud strigând:
De la început? Păi, n-o să mai mănânce nimic, Crina! Abia mănâncă şi aşa, cu desertul oferit la
finalul mesei, da’ să îl dăm direct de la început?
Eh, noroc că eu, de 8 ani, îi fac zi de zi pe copii să mănânce şi pot să îţi dau garanţia că va merge
nesperat de bine, dacă ai un copil netraumatizat în relaţia cu mâncarea. în consultaţii şi în relaţia
cu fiica mea, copiii care aveau acces la dulce imediat după ce se aşezau la masă:
• Mâncau dulce, le plăcea, după care mâncau din celelalte mâncăruri.

Sau
• Mâncau dulce, nu le plăcea şi alegeau alte mâncăruri.
La petreceri, când eu o las pe fiica mea să mănânce dulcele mai întâi, mănâncă apoi şi din toate
celelalte alimente de la petrecere. în timp ce toţi ceilalţi părinţi se ceartă, se luptă, se supără
pe copiii care vor şi ei dulce, dar „ei nu pot mânca decât după ce mănâncă mancare”. Ce fac
toţi? Aşteaptă tortul şi nu mănâncă decât câteva firimituri din mâncare, pentru că pofta cea
mare e pentru alimentul care se serveşte la final. Nu mai face din dulciuri marele final,
revelionul-din-an, sărbătoarea, ci aliniază dulciurile la celelalte alimente, ca să nu mai hrăneşti
obsesia copilului, ţinându-l departe de ea, „punându-i pofta în cui”.
> Nu pune tot tortul pe masă de la început, toată tava cu prăjituri, toată ciocolata, ci
cantităţi echivalente cu 2-3 guri de mâncare.
De asemenea, introdu zilnic momente în care le spui copiilor şi:
> „Gata! Prea multă carne! Prea mult morcov! Prea mult broccoli! Gata cu atâtea legume,
mal mâncaţi şi voi şi nişte ciocolată!"
Zi că nu e genial! Zi că nu ai lua-o acasă pe o astfel de mamă!
239
Scanare 240.jpeg
M om ,
y o u c a n ta k e a n a p
a n d I’ ll p la y q u ie t ly
in m y ro o m w ith to y s th a t m a k e no n o is e
...s a id n o c h ild , e v e r !
VREI SA ITI SPUN SECRETUL SUCCESULUI

9
ÎN RELAŢIA CU MÂNCAREA?
Ce fac eu în cea mai mare parte a timpului? îi fac pe copii să mănânce. De fapt, ar trebui să
lămurim asta: eu nu îi fac pe copii să facă nimic. Ce fac eu e să îi ajut pe părinţi să îi înţeleagă
pe copiii lor.
Copiii vorbesc permanent, doar că vorbesc într-o limbă pe care noi am uitat-o. Cam ca românii
care pleacă să trăiască în Spania sau în Italia şi când revin, de Sărbători, zic „Hola!”, în loc de
„Bună!” sau „Ciao, bella!”, în loc de „Mă bucur să te văd, frumoasa mea!”.
Limba copiilor am vorbit-o şi noi când trăiam în lumea copiilor, fiecare dintre noi am vorbit-o.
De aia aveţi» revelaţii
* când lucraţi* cu mine sau când mă ascultati» la televizor sau în conferinţe:
»
vă surprinde ce bine vă simţiţi când încep să vă traduc limba copiilor, pentru că aceasta este
limba noastră primară.
240
Scanare 241.jpeg
Crina, dar ce înţeleg ei cu creieraşele lor atât de mici?
Ai dreptate, creierul nu poate să iasă din cap ca să vadă el cu neuronii lui care e treaba pe afară.
Drept urmare, natura genială a creat nişte ajutoare, nişte „sateliţi”, nişte „drone”, nişte
„bodyguarzi la club” (unde „club” = creier) care să transmită de la faţa locului şi să îi permită,
astfel, creierului, să afle informaţii din lumea înconjurătoare.
Acestea sunt simţurile şi aş putea vorbi despre ele în cinci cărţi distincte, fiecare carte cu simţul
ei. Doamnelor şi domnilor, mamelor şi taţilor, vă rog să le întâmpinaţi cum se cuvine pe cele
care ne pot transforma viaţa într-o bucurie sau o tragedie:
> Mirosul (simţul olfactiv)

> Văzul (simţul vizual)
> Auzul (simţul auditiv)
> Pipăitul (simţul tactil)
> Gustul (simţul gustativ)
Indiferent ce vârstă are copilul tău, 6 luni sau 16 ani, tot pe aceste simţuri se va baza atunci
când va întâlni ceva de mâncare. Dacă ai un mâncăcios sau un mofturos la uşa de la bucătărie,
tot cu simţurile lui trebuie să negociezi.
Cum, Crina, nu e totul despre să guste? Cum ar putea să ştie dacă îi place sau nu îi place, dacă
nu gustă?
Gustul
Nu e totul despre gust. De fapt, e mult mai mult despre aromă, despre miros, decât despre
gust. Atunci când mâncarea intră în gură, papilele gustative de pe limbă transmit informaţii
despre dacă alimentul este
• Dulce
• Amar
• Sărat
• Acru sau
• Umami. Umami (cuvânt japonez), al 5-lea gust, este gustul savorii, gustul care percepe
glutamaţii, sosurile, carnea. Cu cât îl mestecăm mai bine, molecule de mâncare
călătoresc spre nas, prin gât şi îi dau creierului informaţii despre dacă ce e în gură e
aromat, gustos, fain, bun sau dimpotrivă şi trebuie scuipat.
Gust + miros = savuros, gustos sau scârbos.
241
Scanare 242.jpeg
Văzul
Si
»
ce e cu văzul? E adevărată chestia aia cu „mănânci cu ochii"?
Şi încă cum! Copilul e ca şi tine! Zi-mi tu că nu te-ai oprit cel puţin o dată în dreptul unei cofetării
şi ţi-ai luat prăjituri doar pentru că te (a)trăgeau din vitrină? Şi zi-mi de câte ori ţi s-a întâmplat
să nu mănânci la ţară, Ia bunicii Iu’ soţu’, doar pentru că nu îţi plăcea cum arăta mâncarea?
Asta fac şi copiii. Când apare mâncare în faţa lor, creierul începe să socotească, să învârtă
mâncarea pe toate părţile, ca să îşi amintească dacă a mai văzut-o undeva şi dacă poate să se
bazeze pe amintiri plăcute, astfel încât să o guste. Desigur că funcţionează şi invers. Dacă
mâncarea din farfurie îi aduce aminte de ceva experienţe neplăcute din trecut, chiar dacă ele
nu au legătură cu alimentul propriu-zis, ci cu ceva ce crede copilul, el nu o să guste. Şi o să
spună că nu îi place, da!, chiar dacă n-a gustat.
• Mie îmi plac pastele, dar nu astea grase şi scurte, ci alea slabe şi lungi, ce tot zice mama că
astea sunt paste?
• Mie îmi place sosul, într-adevăr, dar sosul alb. Oare ăsta roşu o avea acelaşi gust? Nu, nu
cred, că ar fi tot alb. Oare să încerc sau o să mă muşte? De limbă?
Multe studii, prea multe ca să le citez eu aici au arătat cât de important e văzul în luarea deciziei
de a mânca sau ba.
ATENŢIE!
• Dacă un copil o vede pe mama zâmbind când îi pune farfuria în faţă, sunt şanse mai
mari să vrea să o guste. (Studiul aici: www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22550947)
• Dacă un aliment nou e combinat cu un aliment pe care copilul deja îl place, îl cunoaşte,
îl mănâncă cu uşurinţă, şansa să accepte şi alimentul nou este foarte mare.
• Da, felul în care arată farfuria contează foarte mult. Dă-i de mâncare copilului tău ca şi
cum ţi-ai fi invitat şeful la masă acasă. Poartă-te cu copilul tău la masă ca şi cum ar fi un
musafir important.
• Un studiu de la universitatea Corneli îi încurajează pe părinţi să folosească farfurii verzi,
dacă vor să îi convingă pe copii să mănânce legume cu frunze verzi.
Pipăitul
Şi cu pusul mânuţelor? Ce ne facem cu murdăria? Reconsideri tot ce ştiai până acum despre
murdăria de la masă. Mâncarea nu e murdară, soro. Dacă ar fi murdară, nu i-ai băga-o în gură.
242
Scanare 243.jpeg
Iar dacă i-o bagi în gură, respectiv, iată, citeşti cărţi despre cum să faci să i-o bagi în gură, atunci
de ce îi spui că e murdar pe mâini sau pe guriţă?
Cu cât îl implici pe copilul tău mai activ, mai plenar, mai până-la-gâtîn relaţia cu alimentele, cu
cât smulge cartofi din pământ, culege căpşuni şi zmeură, se caţără după cireşe şi vişine, cu atât
va fi mai atras să le mănânce. Mamaia mea nu mă lăsa în multe veri să culeg cireşele, pentru
că nu îi mai rămâneau pentru compot şi dulceaţă, de câte mâneam eu, cocoţată în copac.
încă de la 6 luni, copiii trebuie lăsaţi şi sprijiniţi să se joace cu mâncarea. Să atingă, să rupă, să
smulgă, să înfigă degetele, să decojească portocala, să scoată sâmburi din felia de pepene, să
simtă mâncarea cu mâinile! Sunt studii care demonstrează fără nicio urmă de îndoială că aceşti
copii sunt incomparabil mai dornici să guste decât copiii care sunt hrăniţi exclusiv de mama cu
linguriţa şi sunt spălaţi, şterşi, „sterilizaţi” după fiecare îmbucătură de mâncare.
Auzul
Dar auzul? Auzul cum îi face să vrea să mănânce?
O să fii surprinsă, cum am fost şi eu, când am aflat că atunci când asculţi muzică cu mai mult
bass, limba percepe cu precădere gusturile mai amare. Când muzica are acute mai multe, limba
percepe mai repede gusturile dulci.
Studiul aici: www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3677333/
La fel de important e sunetul din gură. Fiecare aliment sună într-un fel când îl mesteci. De la
super crocant la moale, are o altă melodie, pe care creierul o decodifică şi decide dacă, în
funcţie de sunetul pe care îl scoate, alimentul este proaspăt, bun, nealterat.
Simţurile Secrete
t
Şi pentru că ştiţi că pentru mine niciodată nu e de ajuns şi permanent mai aflu ceva, mai ajut
cumva, mai dau ceva, iată că va dăruiesc încă 3 instrumente care îi fac pe copii să se bucure
de mâncare, despre care ştiu foarte puţini părinţi:
1. Cerebelul (vestibular sense) = Poziţia corpului în timpul mesei.
De la 6 luni, copilul trebuie să stea doar în poziţie verticală atunci când mănâncă. Nu în
bouncer, nu în scoică, nu alunecat, aplecat, în scaunul de bebeluş. Pune-i nişte pernuţe la
spate, astfel încât să te asiguri că stă drept, chiar dacă nu poate să stea în funduleţ nesusţinut
de la începutul diversificării.
243
Scanare 244.jpeg
în clipa în care creierul percepe poziţia verticală, totul se aliniază, se pregăteşte, totul
performează. Buzele, mandibula, limba sunt pregătite şi apte să primească mâncarea şi să o
mestece în siguranţă.
ATENTIE!r
Atenţie la picioruşe! Fă cumva ca tălpile copilului să se sprijine în ceva tare, nu le lăsa să

bălăngăne. Ai mâncat vreodată pe un scaun de bar, când picioarele nu îţi atingeau pământul?
îţi aduci aminte ce senzaţie de „pe fugă” aveai pe toată perioada mesei? Nu ridica tăblia aia de
la scaunul de bebeluş, nu mănâncă nimeni stând în fund şi cu picioarele întinse înainte. Sau
nimeni sănătos la cap şi la picioare. încearcă tu să mănânci aşa şi dă-ţi seama că poate de aia
plânge şi vrea să scape din scaun copilaşul tău, nu pentru că nu îi place cum ai gătit!
2. Spaţialitate (proprioception) = Mişcările în timpul mesei.
Se spune despre propriocepţie că e al 6-lea simţ, atât de important e pentru o viaţă echilibrată,
sănătoasă. Muşchii, articulaţiile şi nervii din membrele noastre, mâini şi picioare, transmit
permanent semnale către creier că stăm pe scaun, că mergem, că alergăm, că suntem pe vine
sau că sărim ca iepuraşii. Aceste semnale îl ajută pe creier să ne coordoneze: să ducem furculiţa
la gură, nu în nas. Să nu vărsăm paharul cu apă, când vrem să îl luăm de pe masă. Să facem o
mişcare lină, blândă, continuă a lingurii cu ciorbă de la farfurie la gură.
După cum e evident, copiii dezvoltă acest simţ cu timpul, de aia, la începutul diversificării dau
pe ei mâncarea, în loc să nimerească gura. Nu îi ajuta tu, nu le da tu cu linguriţa, că ei nu pot.
Pot! Dacă îi laşi să poată, pot! Copiii pot!
3. Simţul sinelui (interoception) = Cum simt eu că sunt înăuntrul meu.
Sătul? Flămând? Cum ştie copilul, omul, că îi e foame? Asta este interocepţia, talentul cu care
ne-am născut de a interpreta, de a simţi, de a înţelege ce se întâmplă în corp. Pentru asta, e
esenţial să înveţi să interpretezi semnele pe care le dă un copil, la fiecare vârstă, despre că îi e
foame. Dacă înţelegi de la început semnalele lui, copilul învaţă să aibă încredere în corpul lui şi
învaţă să îşi împlinească nevoile.
A-i spune tu unui copil cât să mănânce sau a-l forţa să mănânce mai mult decât vrea el
înseamnă să intervii şi să strici simţul cel mai important în menţinerea sănătăţii fizice, mentale
şi emoţionale a copilului tău. înseamnă a-i spune tu cum este el. înseamnă a nu-l lăsa pe el să
se cunoască!
244
Scanare 245.jpeg
NCE: TU ŞTIt CÂTE NU ŞTil?
DACĂ EŞTI FETIŢĂ, E PENTRU TINE ASTA!
Sunt la Brăila, fac conferinţe pentru părinţi.

Pe o barcă...
Dunărea s-a uitat la mine şi mi-a zis că semăn cu o fetiţă blondută care se bălăcea în ea acum
vreo 30 de ani... ’
Am venit la Brăila pentru că îmi era dor de mine. De fetiţa aia născută acum 38 de ani, crescută
de mama şi de tata, hrănită cu scrumbie, iubită atât de tare de părinţii, de bunicii, de educatorii
şi de prietenii ei, încât, iată, a ajuns Femeie. © Şi, după ce am ajuns la Brăila, am plecat după
mine. M-am dus la mine în cartier si m-am căutat...
245
Scanare 246.jpeg
Am ajuns întâi la mine la grădiniţă. Grădiniţa era tot acolo. Tot la fel. M-am uitat după mine,
după iubita mea de educatoare. Nu, nu eram acolo!
M-am dus alergând la bloc la mine. Am oprit maşina în faţa scării şi am coborât să ating clanţa
de care trăgeam când eram mică şi vecinele ne certau să nu ne mai agăţăm de clanţă, că se
rupe. Nu se rupsese. Dar nu eram acolo. M am uitat încă o dată Ia plăcuţa de pe bloc: Da, bloc
K, scara 3, ăsta era blocul meu! Am intrat şi în scara blocului, mă gândeam că poate sunt cu
fetiţele, ne jucăm cu preşurile de-a mama şi de-a tata. Eram numai fetiţe când ne jucam de-a
mama şi de-a tata. Şi la conferinţele mele vin tot (aproape) numai femei, pesemne ne-a rămas
chestia asta din copilărie şi tot noi suntem şi mama şi tata, chiar şi acum, când în loc de păpuşi
ne jucăm cu copii. Făcuţi de noi. Mmm, nu, nu eram în scară.
M-am uitat cu frică spre prima uşă de la etajul 1. Pentru că acolo m-am născut şi am crescut. Şi
era posibil să fiu acolo. M-am speriat atât de tare când m-am gândit că aş putea să bat şi să nu
mi răspundă mama sau tata, încât am fugit din scară. Mi-am pus mâna la gât, să văd dacă nu
cumva am cheia-de-gât, aşa cum crescusem, dar nu, damn it!, pierdusem cheia...
Am sunat-o pe prietena mea din copilărie, cu care tocmai vorbisem zilele trecute şi am
întrebat-o: „Kris, eşti aici?” Mi-a răspuns râzând în hohote: „Ei, na, normal că nu sunt, nu mai
sunt de mult acolo!”
M-am urcat în maşină şi m-am dus mai departe, la blocul prietenelor mele din copilărie, l-am
trimis Nicoletei o poză cu scara de la blocul ei şi mi-a răspuns: „ Dacă te întâlneşti cu mine acolo,
să îmi spui că sunt la Braşov şi că sunt fericită!”
Şi am plecat mai departe. Şi mi s-a părut că am văzut un băiat pe care îl ştiam de când eram eu
fetiţă. Şi am încetinit mult maşina şi mi s-a părut că şi el s-a uitat spre mine, ca şi cum i se părea
că femeia aia blondă de la volan semăna mult cu o fetiţă blondă pe care o ştia din copilărie.
Şi am simţit să mă duc la tata. La tata sigur o să mă găsesc pe mine, doar sunt fata-lu-tata.
Doar că, lângă blocul meu, era şcoala! Şcoala mea generală! Şcoala unde am învăţat să vorbesc
româneşte de la doamna Rotaru, şcoala unde n-am învăţat matematică, dar l-am iubit pe
domnul lugulescu, profu’ de matematică, şcoala unde m-am îndrăgostit de limba franceză atât
de tare, încât vorbesc franceza acum de parcă am trăit toată viaţa numa’ în turnu’Eiffel. Şi am
coborât din maşină şi am alergat, chiuind şi ţopăind pe deasupra bălţilor, către fereastra clasei
mele. Şi tot sufletul meu striga către învăţătoarea mea, primul profesor care mi-a spus că eu
sunt „dintre copiii cei mai buni” şi care a făcut spectacole de teatru, doar ca să îmi ofere mie
şansa de a fi văzută de oameni. Doamna mea Lang, omul care m-a făcut să ador să citesc,
mereu să citesc. Doar că nu era acolo, n-a răspuns nici ea. Speram că sunt cu ea şi că pregătim
un nou spectacol în care să mai recit o dată „Rugă pentru părinţi”...
246
Scanare 247.jpeg
CUM II FACEIV NANCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTI!
M-am dus mai departe. M am oprit sub balconul lui Sorin, băiatulul pe care îl plăceam în şcoala
generală. Am făcut o poză şi i-am trimis-o imediat pe Facebook, i-,
i-am spus că mă caut pe mine
şi l-am întrebat dacă m-a văzut.
Stai! Gata, clar aici sunt! De 30 de ani (treizeci de ani!) sunt cu prietena mea din copilărie, Diana.
Sigur la ea sunt. Am ajuns imediat la bloc la ea, am oprit şi am strigat-o pe mama ei.
> „Mama Iu’ Diana!”
Nicio mişcare la ferestre. Eh, nu m-a auzit, mai tare:
> „MAMA Iu’ Diana!”
... Poate că suntem toate în dormitor şi ascultăm Michael Jackson tare.
> „MAMA LU’ DIAAAANAAAAA!”
Nu, nu sunt nici aici...
Gata, ma duc la tata! Am rugat-o pe soră-mea să conducă, pentru că mi se împăienjeneau ochii

de lacrimi...
Nu ştiu unde naiba era(m) fetiţa asta! Şi fetiţa mea, fiica mea, care nu înţelegea ce naiba face
mă-sa şi de ce o pune să facă poze în continuu, mă tot întreba:
^ „Mamă, ce căutăm?”
> ... O căutăm pe mă-ta! O căutăm pe fetiţa aia care seamănă cu tine...
Am ajuns la tata. La balconul lui era altcineva. Nu era el. Pentru că el nu mai e...
Am plecat plângând, supărată că nu mai e... Am traversat linia de tramvai şi ne-am dus vizavi,
la mamaia şi la tataia, la părinţii lu’tata. Sigur acolo eram. în cais, cocotată să mănânc
boboverzi. Sau în lăcrămioare, florile mele preferate, florilevieţii, florile pe’ care le făceam
bucheţele şi le vindeam cu tataia la piaţă. Am ajuns la poartă şi sor-mea a apăsat clanţa. S-a
deschis. (!)
Am intrat şi am văzut... cum trece timpul. Trecea timpul cu o viteză, mă dureau brusc ochii, îmi
şfichiuia faţa, mă dureau obrajii şi îmi sângerau mâinile...
Doamne, tată, unde sunteţi? Unde e caisul? Unde sunt boboverzile? Lacrimi multe, dar nicio urmă
de lăcrămioare... Crinii, unde-s crinii??!!! Mamaie! îmi dai compot de caise? Tataie, vino sa udăm
cu furtunul poteca! Tată! TATĂ!
Unde dracu’e toată lumea? Crina, codiţă, unde eşti, fetiţă?!
247
Scanare 248.jpeg
Şi Runa mă întreabă, brusc:

„Mama, nu e nimeni acasă?"
Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahh!
Şi a trecut tramvaiul! Şi sunetul ăla mi-a rupt inima. Cu tramvaiul ăla venea să mă ia mama. Cu
tramvaiul ăla venea tataia de Ia Combinat. Tramvaiul ăla era atunci când mai erau şi ei, când
mai eram noi...
D o a r că n o i nu e ra m n ic ă ie ri.
Am început să mă îndoiesc de mine. Oare exist? Oare am existat cu adevărat?! Am ieşit, am

făcut o fotografie la clanţă, cu speranţa că acasă o să mă uit cu o lupă după mâinile noastre,
după amprente, după noi împreună, de mână.
Soră-mea a închis poarta. Plângea în hohote. Şi nu se putea desprinde de poartă...

Oare nici ea nu se găsea nicăieri?
Lângă casă m-am împiedicat de un copac. M-am uitat în frunze şi am început să plâng după
boboverzile lu’tata... şi au început rând pe rând să apară boboverzi! M-am frecat la ochi, nu
mi venea să cred. Da! Era un cais! M-am agăţat de crengi şi le-am pus în palmele fetiţei mele,
care le primea. Şi mă iubea.
Şi au ieşit două capete de vecini. Şi am izbucnit în plâns în hohote. Ei mai erau! Ei erau vecinii
mei, mama şi tata Iu’ Leonard. Şi am strigat: Ba da! lată! Sunteţi aici! Deci, am avut dreptate să
caut aici! S-au uitat la mine şi, ezitând, au întrebat:
> Crina?
> Daaaaaaa! Crina! Eu sunt, am venit acasă la mamaia şi la ta ta ia!... Unde e Leonard?
> „Leonard are 40 de ani!"
Am înghiţit în sec. Şi n-am mai putut să vorbesc.
Am luat-o pe stradă în sus şi ne-am oprit la terasa unde tata ieşea cu băieţii şi făcea stand-up
de ăsta de fac şi eu cu voi. M-am uitat pe terasă. Nu era(m) nici unul acolo. A apărut, brusc,
Dorina! M-a luat în braţe. Plângeam atât de tare, că n-am putut să vorbim.
Mă uitam la oamenii de pe terasă. Tată! Unde pizda mă-sii eşti?!!
248
Scanare 249.jpeg
CUM li F/
Un bărbat s-a ridicat de la masă şi a început să plângă. îi şiroiau lacrimi pe obraji şi nu putea să
vină spre mine... După ce am plecat, Dorina mi-a scris că îi e dor să se certe cu tata. Şi că omul
care plângea a întrebat-o dacă suntem cumva fetele Iu’ tata...
N-am mai putut. M-am dus în maşină şi am bocit cu hohote şi cu muci. Şi Runa m-a întrebat de
ce plâng.
Mi-e dor de mine când eram ca tine.
Şi de bunicii mei. Şi de Nero. Şi de Anouk. Şi de căţeii Iu’ tata. Şi de Cigi, cum le

chema pe toate pisicile Iu’ mamaia...
Am plecat... nu auzeam, nu vedeam, stăteam cu capu’ în jos în maşină şi îmi adunam lacrimile
în barbă. Runa stătea cu căpuşorul lipit de mine şi-mi spunea: „Sunt lângă tine, mami!”
Şi am ajuns la cimitir... Şi am râs.
Normal că nu erau acolo. Erau numele lor, flori, lumânări, dar ei normal că nu erau acolo...
Şi azi dimineaţă am venit la Dunăre. Am ales să fac aceste conferinţe aici, la restaurantul acesta
fantastic care pluteşte pe Dunăre. Şi m-am întâlnit cu nişte fetiţe. Se îmbrăcaseră în femei,
făcuseră toate copii, dar se vedea clar că erau fetiţe. Ca mine. De aia ne-am iubit tare, ne-am
îmbrăţişat, am râs, ne-am îmbrăţişat iar, am plâns. Da! Am plâns când ne-am dat seama că
acum avem noi fetiţe.
Şi acum stau pe ponton. M-am descălţat de pantofii cu toc de femeie. Am lăsat bebeluşul de
jucărie cu care m-am jucat de-a mama şi de-a tata. Le-am răspuns celor de la restaurant că simt
să mai stau un pic aici, pentru că e posibil să treacă tata cu barca. Şi să fiu cu el în barcă, pentru
că mereu mă lua cu el „la gârlă”.
Stau aici şi aşte p t...

Si
>
vă scriu vouă: Fetitelor!
»
Ieşiţi afară cu preşul? Vreţi să veniţi aici, pe ponton, şi să ne jucăm de-a mama şi de-a ta ta ?..
E ziua tatălui meu azi. Doar ziua e. El nu mai e.
Mulţumesc, mamă-care-m-ai-născut. M-ai născut fetiţă şi m-ai făcut femeie. Fii mândră, ai reuşit:
Asta e fiica ta!
249
Scanare 250.jpeg
CUM ît FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?
îţi mulţumesc că ai ales să cumperi această carte şi să mă aduci acasă la tine.

Vă mulţumesc tuturor celor care veniţi să vă întâlniţi cu mine Ia conferinţe,
vouă, celor care mă chemaţi la voi acasă,
vouă, celor care veniţi să mă vedeţi încă o dată, chiar dacă m-aţi mai văzut şi altă dată,
vouă, celor care veniţi chiar dacă nu aveţi copii sau probleme cu copii...
Ştiu de ce veniţi. Vă căutaţi pe voi.

...sunt(em ) aici.
250
Scanare 251.jpeg
OPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTil CÂTE NU ŞTII?
Prima carte a Crinei Coliban, „Cum îi facem pe copii să mănânce - Diversificare & Mofturoşi”
(voi. 1), a ajuns să fie considerată de către public ca fiind „Biblia Mofturoşilor” sau „112 pentru
părinţi”.
CRINA COLIBAN
C R I N A C O L IB A N
CUM II FACEM
PE COPII CUM îi FACEM
SĂ MĂNÂNCE PE COPÜ
TU ŞTII CATE NU ŞTÎÎ SĂ MĂNÂNCE
DIVERSIFICARE & MOFTUROŞI
Lăsaţi-i pe copii să se bucure de mâncare!
Crina (fata Iu’ tata) Novac Coliban
251
Scanare 252.jpeg
(unele dintre sutele de) SURSE (care stau la baza conceperii acestei cărţi):
. National Center for Biotechnology Information (www.ncbi.dm.nihôv)

• American Pregnancy Association
• Webmd.com
• Linus Pauling Institute
• www.cambridge.org
• Department of Public Health Temple University
• Brian Wansink, „Mindless Eating”
• American Journal of Clinical Nutrition
. International Society of the Study of Fatty Acids and Lipids ( 1SSFAL)
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15671214/
. National Center for Biotechnology Information (www.ncbi.nlm.nih.gov)
• American Pregnancy Association
• Webmd.com
• Linus Pauling Institute
• www.cambridge.org
• w w w .n c b i.n lm .n ih .g o v /p u b m e d / 2 3 0 9 2 7 1 1
• www.annallergy.0rg/article/S1081-1206%2813%2900492-4/fulltext
• The American Academy of Allergy Asthma &. Immunology
• www.postpartum .net
• Dr. Ruth A. Lawrence
• Dr. Jack Newman
• Mark Sisson
• www.epa.gov
• Centers for Disease Control and Prevention
• National Institutes of Health
• American Public Health Organization
• Mayo Clinic
• Word Health Organization
• Nutrition Science Institute
• US National Library of Medicine
• Harvard Medical School
• Johns Hopkins Institute
• Yale School of Medicine
• Stanford Medical School
■ BBHI The Brain and Body Health Institute
• Mind Body Medical Institute
• Benson-Henry Institute
• The Center for Discovery
• US Food & Drug Administration
• Institute of Medicine of the National Academies
• U.S. Department of Agriculture
• UK’s National Health Service
• American Psychological Association
252
Scanare 253.jpeg
rrina stii cât de mult ma ajuţi în a lua o
îţi mulţumesc Crina pentru c u c e l e

frumoase. Eu sunt doar mărunt^
şl încurajările pe care ml te transmiţi! & «*>
Măreţia e la tine. Ma înclin in fata
Mereu eşti în inima mea, mereu ma ta, Crina. De la tine învăţ sa dau, sa
fiu bună. Tu eşti exemplul meu in
„ â n d e s c la tin e !* * *
fiecare zi! ♦ A
Epesterşi;teriubesc
, s mult
= pentru
ş * tot«ce5fac,r
pentru noii' * ÉÉ
* " n u m a 'C m M e
d Draga Crina,
Astăzi am primit minunata carte,
lauda şi mulţumire pentru tine! W W W
/C î esti geniala^! Desi orele de somn Crina, fetita m ea te adora, eu n ici
CUM ti FACEM sunt importante atunci cand ai
oc rn o n
un bebe de 5 luni nu a mai contat
Crinaaa # ! Finally a ajuns si in casa ca e trecut de 12 noaptea si ca la
A v e m s i noi cartea!'.! D e ja o lebe doarmi
consider m y Hol,Bibley noatra J , Iti mulţumesc femeie
frumoasa la trup si suflet pentru
primele ore ale dimineţii Aylin are
chef de joaca
m citesc! Cil
lisng, citesc
dang! Doam
Cu tot ce faci pentru cei din jurul
T e ro a nu te op n d i n 3 al uta . emoţia pe care o transmiti prin fiecare jlţumesc!
m a m e le , lu m e a a re a v e a nevo tau, pentru noi! Pentru altruismul
cuvint... si ca sa ma asigur ca m i-a
Trebuia sa termin cartea. A tau, felul tau de a fi, modul in care
d e m ai m u lţi îng eri p ăzito ri ale intrat bine bine in cap... sigur o mai
meritat fiecare banut chiar daca ne vorbeşti mereu! Vocea ta imi
citesc cel puţin inca o data
i
| m ă m icilo r s i P « !01'®; “ cu
M a m i si Mia te îmbrăţişează cu
#nuepegratis >, de
bine cheltuiti bani dii
«««i x------ i - i — găina uneori! Ajungi
i unde oamenii au
drag su fle t fru m o s!
r oada ( cand facem a Eu mulţumesc! Tu faci mai buna! ^
mai calde si duioase
Mulţumim Crina!! Aşteptam de 2 ani nefolositoare pt copi i!
Tu salvezi J§! Tu imparti tau cu
1 o asemenea carte! ţp un start frumos in di>
ţf
noi, ta, viata ta! Tu intelegi limba
mereu aici cu noi
ci sa descoperim
Eşti MINUNATA!!!!! Mi s e Dar» t
ţ ţ si ne ajuţi si pe noi sa ii lucruri si ne educi
fan tastica iniţiativa ta' Cân h j intelegem si astfel, sa ii ajutam! Jos tat de bune! Asa ca
cunoscătoare si
-aicesamL f a c n : ^ . Ca
p resionezi ş i s a te adm ir
palaria! X in numele tuturor
î u fiecare secunda pe
Şi mai mult oferi! A .
watisam tare de 3 ori, eu si
X Mulţumim! ţ jţ p
c e f a c i» d a' nu,e°Pri
mei!
li aânrt s lm Plu
; sandesc ce să iti s crii, *
Deşi am ca rte a şi am c itit- o deja de ‘ fim exemple bune de

3 ori tot îm i p la ce s a te ascu lt V ■ -o p n n o ştrisă fiem a i
iţi sup e r m ulţumim c a exişti Crina Z HCa,Uncur^d
Coliban!!! Putini oam eni fa c c e e a ce m « .c b ,a rd a că n u a m
fa ci tu ş i m ai a le s pe gratis Daca
m a g â n d e sc bine e şti singurul om T e u m â IU C rU aVeni,cao Cartea ta a
ajuns s i in Italia. Abia
Salutari de li aştept s a o cite sc
pe ca re îl ştiu.
Atat de mult
vûi tsiuer câ această ca
aştept sa o citesc si mai apoi sa cadoul perfect pentru
S r e c t e z g re şe lile fata de fetita s a te ascult, ţp m
mea ca fiecare masa sa fie un proaspeţii părinţi şi nu i
moment plăcut pentru amandoua.nu ^
Momentan cele 2 cărţi
le-am comandat sunt c
un haos. • e m ta n a , po, ^ ^ ^ P ^ s p a t a
Iti mulţumesc ca exişti. - pentru prietenele mele
mămici, dar o să îmi co ea a cateva ore a . Peste tot ( i n o S f rmaresc
mif» i «na mai încolo, m a P°t opri din sa «ni cresc minunMen,rU ° a W e a u
dea Dumnezeu îr ' bine. Tu m -a n L Ji,!f Umpot ™ '
doriţi! sa o inteieg ltimu, Î l f a 0 ascult si
Nu am cuvinte cat de BESTesti^V ră liniştită. Vă îmi ™ 'nce,, n ^ 7 J s? £ ? SI,e
s a ajuţi oam enii a t a t a d e m u l t o r
¥ '
Tolume asafrumoasa si superba
in na» i , aj u,orul tBU acum doarme I
daca toti ar fi macar pe jumate - n patul iui. Si tot ce a trebuit sa fac > Cr'na dragă cred -
buni la suflet ca tine W n, f ° ! ’ Sama pun la mintea lui. Dar I trimis de D u m ne™ ca eŞ|' “n înger
lam asta pana sa imi spui tu Iţi s' Părinţi W vn i U peniru copiiasi
urnesc dln in|ma de ^ <u. It' . aa^ 2 lT s ,T m mare ai V
g sa n u n e ia s m ic io d a ta .^ r; - ca tine tare bine f r fi ° amenl asa
1 F a?a de la d i s t ^ '
Bună, Crina
^ i! crartea
Euîti mulţumesc a r t » ta^ a fost cadoul
rJBSBBŞl
u de 40 de ani, este cel
cum ai sens i
cadou pentru ca, aşa
S r= «~ !r
M tt un cadou pHmi.de la fetiţele
e sc Dna Crina ca o înveţi pe
io înţeleg mai bine.
ja ma înţeleagă V
f i r e s c de ceva timp
nunata
sunt de fapt începutul Maln'
T S S S Z S Z
P.S: dupa ce am văzut live e în casă 01 . ţa
aseara, am comandat cart S * « , b u n ic ,« ss-siînţeleagăn
sigura ca o s- o iubesc.
copilul, nepotul. carte care o
Succes, Crina! Esti minune
si amuzanta si sincera si t
Noi, femeile, mămicile, so
multe de invatat de la tine
Mulţumim! îmbrăţişări!!! v
Mulţumesc eu! srtdeQcţobrie ajuns sun Cipru» Deja am citit-o

Ziua rne® f cut Cadoul mai Pană ajungem la diversifi-
dar soţul mi a t -stiu cat o re osa uit ce am citit.. Nu-i nimic
devreme Pen” “ ^ V „u s,|am daca Victor iti multumeste! Am invatat 'Plăceresa o recitesc... Parca
atatea lucruri din aceasta carte. Esti o
m l rezişti inca o luna f ara cartea
minune de OM. Te iubim Crina!
un basm unde totul e atat de
'I'* mos si de uşor!
CRINA COLIBAN

Crina Coliban - Cum II Facem Pe Copii Sa Manance Vol 2 MM

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Crina Coliban - Cum II Facem Pe Copii Sa Manance Vol 2 MM

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scanare O.

CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?

Copyright © Crina Coliban 2019

CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?

V D acă AR TREBUI SĂ IAU CEVA ÎN SARCINĂ, CE AR TREBUI SĂ IAU? 15

v Ce îţi spun săn ii t ă iîn s a r c in ă şi a lă p t a r e ? 21

V FĂ CUNOŞTINŢĂ CU SFÂRCURILE TALE 25

CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?

V CRINA, CE MĂNÂNC CÂND ALĂPTEZ? 35

¥ CÂND SĂ îl DAU LAPTE, CASĂ MAI MĂNÂNCE Şl MÂNCARE? 38

V 11 PASI PENTRU O DIVERSIFICARE FERICITA 62

V A p ă : DE CARE, CÂTĂ, PERICOLELE, APA PENTRU COPII, PET-UL 70

v D acă nu bea la p te , ce să îi d au ? Ce mai e şi a s ta : la p te v e g e ta l? 84

v Ce u le i să fo lo s e s c la g ă tit? Putem să le dăm p r ă jit ? 97

CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?

v Cum FAC SĂ NU SE ÎNECE? 113

V D e CE NE TEMEM ATÂT DE ZAHĂR? 132

V CUM SĂ ALEGI CEL MAI BUN ALIMENT? I4O

V D a r LE-AM SPĂLAT BINE! Şl TOT NU E BINE. I4 5

V MUCUS. MUCISORI. SĂNĂTATE 149

* P e CINE SĂ MAI CRED? 153

CUM ÎI FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?

PENTRU BINELE MEU

V Eu NU MAI APUC SĂ MĂNÂNC! 203

V Cea MAI IMPORTANTĂ LECŢIE DESPRE MÂNCARE 219

V De CE SĂ CITIM ETICHETA PRODUSULUI Şl CUM SĂ O Şl ÎNŢELEGEM? 225

V CUM ŞTIM CÂND îl E FOAME COPILULUI? 23O

¥ CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE MAI PUŢINE DULCIURI DE SĂRBĂTORI? 235

v V re i să Îţi spun S e c r e t u l S u c c e s u lu i în r e la ţ ia cu m â n ca re a ? 240

v D acă eşti fe tiţă , e p en tru tin e a s ta ! (p re g ăte şte -te să p lâ n g i!) 24 5

Ca să conduci o maşină, ai nevoie de Permis. Ca să creşti un copil, nu?

CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTI! CÂTE NU ŞTII?

CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?

3 anca Cenuşescu şi Ruxandra Simion

-nam aria Conut

CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?

Tatăl Fiicei mele

îţi mulţumesc că mi-ai apărut în noaptea în care eu mă prăbuşeam. în noaptea în care

CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?

- „Alo! Da, tată!

CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?

Tu, Runa. Pentru tine întotdeauna.

Thank you for the food we eat

Thank you for the world so sweet

Thank you for the birds that sing

Thank you, Cod, for everything!

CUM I! FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU STII CÂTE NU STII?

DACA AR FI „SĂ IAU" CEVA ÎN SARCINĂ,

CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?

o scăderea incidenţei alergiilor, a eczemelor şi a astmului la copii, cel puţin

Pe când deficitul îi poate favoriza mamei depresia post-partum.

Cât peşte să mănânc ?

CUM II FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU STII CÂTE NU STII?

De care ulei să iau?

- : este sau din alge marine (ulei din krill).

Dar de unde provine acest ulei?

Microalgele sunt, de fapt, sursa originală de acizi Omega-3.

CUM îl FACEM PE COPII SĂ MĂNÂNCE: TU ŞTII CÂTE NU ŞTII?

Vitamina A ajută la sănătatea pielii şi a sistemului imunitar.

în general, când vrei să alegi un peşte, gândeşte astfel:

Cum mă asigur de calitatea produsului pe care îl cumpăr?

’ _ te produse cu ulei din ficat de cod au vitamina A naturală suplimentată cu vitamina A

Dar ce e cu metalele astea grele de care am tot auzit?

: 1. ai auzit bine şi te admir că ai această preocupare. O ai pe bună dreptate. Toţi ştim ce se